Sentința civilă nr. 481/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 481/2013
Ședința publică din data de 03 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC L. F. T. (ÎN I. ) prin administrator special L. F., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal decizia nr.809/_ .
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 mai 2013, reclamanta S.C. L. F. T. S.R.L.(în insolvență), prin administrator special L.
F., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., a solicitat instanței anularea în parte a deciziei de impunere nr. 809/_ și, pe cale de consecință, admiterea la deducere a TVA-ului aferent facturilor SPF006/_, SPF007/_, SPF009/_ 0, SPF012/_, SPF0014/_, SPF0015/_ și SPF0010/_ în sumă totală de 4.201.659,74 lei (TVA
813.224 lei) și ștergerea accesoriilor calculate pentru această sumă. De asemenea, a solicitat anularea obligației de plată a TVA aferent semiremorcii SREMA având valoare contabilă de 68.477 lei și Daciei Logan având valoare contabilă de 6.394,50 lei, TVA calculat suplimentar în valoare de 3.569,16 lei aferent lipsei în gestiune și anularea obligației de plată a impozitului pe profit stabilită prin raportul de inspecție fiscală aferent anului 2011 precum și a eventualelor accesorii aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că organul fiscal a efectuat o inspecție fiscală în perioada_ -_, fiind verificată perioada_ -_, întocmind Raportul de inspecție fiscala nr. 788/_ și s-a emis decizia de impunere nr. 1116 din data de_ care a fost contestată la organul fiscal prin contestația înregistra sub nr. 38441 din_ . Contestația a fost soluționată la data de_, emițându-se o nouă decizie, respectiv decizia de impunere nr. 809.
Reclamanta a învederat că prin raportul de inspecție fiscală s-a arătat că în perioada august - decembrie 2010 a înregistrat în evidențele sale contabile și a declarat în Declarația informativă 394 achiziții în valoare totală de 4.201.659,74 lei( TVA 813.224 lei) de la SC STUDIO PLUS SRL. Deoarece au existat suspiciuni referitor la în ceea ce privește realitatea operațiunilor înscrise în facturile fiscale prezentate, s-a solicitat efectuarea unui control încrucișat, ocazie cu care a fost încheiat procesul-verbal nr. 52/_ . Conform acestui proces-verbal s-a stabilit faptul că în perioada verificată cele atât reclamanta cât și SC STUDIO PLUS SRL au înregistrat în evidențele contabile și au declarat în declarația informativă 394 tranzacții comerciale în valoare totală de 4.201.659,74 lei (TVA 813.224 lei).
Prin explicațiile scrise date în Notele explicative din data de_ și din data de_, reprezentantul S.C. DACIA PLUS S.R.L. arată că a formulat plângere penală împotriva d-lui L. F. administratorul societății L. F. T. SRL, obiectul acesteia fiind falsificarea semnăturii la emiterea facturile în favoarea reclamantului, tranzacțiile înscrise în facturi constituie obiectul infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz se fals, referitoare la șapte facturi, respectiv factura SPF006/_, SPF007/_, SPF009/_, SPF0012/_ SPF0014/_, SPF0015/_ și SPF0010/_ .
De asemenea, în notele explicative reprezentatul S.C. DACIA PLUS S.R.L. a mai arătat că înregistrarea facturilor și a încasărilor în contabilitate au fost efectuate de către prestatorii de servicii contabile fără știrea administratorului. Având în vedere aceste aspecte, echipa de inspecție fiscală stabilește faptul că operațiunile de mai sus nefiind recunoscute de către furnizorul STUDIO PLUS SRL nu sunt considerate operațiuni reale, iar facturile în care au fost înscrise aceste operațiuni sunt false.
În opinia reclamantei, această decizie a echipei de inspecție fiscală a fost stabilită fără a avea în vedere documentele existente și puse la dispoziție de către reprezentantul societății L. F. T. SRL.
În continuarea motivării acțiunii, reclamanta a prezentat toate documentele și corespondența existentă care au stat la baza înregistrării în evidențele contabile ale societății a facturilor pentru care reprezentanții A.F.P. Dej aflați la sediul său și care au efectuat controlul fiscal de fond au considerat că sunt nule, nefiind recunoscute de către furnizor:
l. S.C. STUDIO PLUS SRL a organizat în cursul anului 2010 un număr de cinci licitații pentru valorificarea unor utilaje achiziționate de la Italo Romana Leasing IFN SA. La aceste licitații a participat în calitate de ofertant SC L. F.
SRL, câștigând patru din cele cinci licitații organizate, iar cu ocazia acestor licitații SC Studio Plus SRL a emis facturile enumerate mai sus, reprezentând bunurile adjudecate.
Apoi, așa cum s-a stabilit și în urma controlului încrucișat, ambele societăți au înregistrat în evidențele contabile și au declarat prin declarația informativă 394 tranzacțiile comerciale ce au la bază facturile fiscale enumerate mai sus. În aceste condiții, reclamanta consideră că nu ar fi trebuit să existe nici un motiv care să conducă organele de control la concluzia că aceste facturi nu sunt recunoscute de către reprezentanții furnizorului, iar inspectorii fiscali ar fi trebuit să verifice exactitatea informațiilor primite, având în vedere că se face precizarea că ar fi existat suspiciuni referitoare la realitatea operațiunilor, prin solicitarea de note explicative de la societatea de contabilitate. Acest lucru nu s-a făcut, sau cel puțin raportul de inspecție fiscală nu precizează că s-ar fi efectuat aceste demersuri.
Referitor la explicația reprezentantului legal al societății SC STUDIO PLUS SRL, că "înregistrarea facturilor și încasărilor au fost efectuate de către prestatorii de servicii contabile fără știrea administratorului" reclamanta consideră că aceasta a fost făcută cu rea-credință având în vedere faptul că o parte din facturile la care face referire raportul de inspecție fiscală au fost achitate de cumpărător, iar sumele încasate nu numai că nu au fost restituite de către furnizor ca fiind sume încasate și necuvenit dar, așa cum se poate observa și din extrasul de cont, sumele au fost utilizate pentru achitarea datoriilor față de societatea de leasing Italo Romena Leasing IFN. De asemenea nu există nici o corespondență între cele două societăți care să arate faptul că Studio Plus SRL nu recunoaște facturile fiscale. A pecizat reclamanta că extrasele de cont ale SC
Studio Plus SRL au fost comunicate de dl. ZANNONI GIANPIETRO, asociat ai Studio Plus SRL, dlui. L. F. ca anexă a emailului transmis la data de_ .
Pentru toate aceste aspecte, reclamanta consideră că cele șapte facturi enumerate mai sus sunt reale, prestațiile comerciale au avut loc, iar organele de inspecție fiscală nu pot aprecia o anume stare de fapt pornind doar de la o declarație dată de o anumită persoană fără a avea în vedere toate documentele existente, toată corespondența și fără a analiza și verifica toate informațiile primite prevalându-se de prevederile art. 11 alin. 1 din Codul Fiscal.
Având în vedere cele anterior menționate, reclamanta apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 1, art. 145 alin. 2, lit. a, 146 alin. 1 lit. a din Codul Fiscal, deoarece așa cum rezultă și din documentele existente, operațiunile înregistrate în contabilitate au la bază o realitate faptică și economică care concură la realizarea de venituri taxe și impozite.
A mai menționat reclamanta că în timpul prezenței inspecției fiscale s-a efectuat verificarea faptică a mașinilor aflate înregistrate în evidențele contabile ale societății, respectiv: Dacia Logan SSUUIL.SDEJH36842184 cu o valoare contabilă de 6.394,50 lei, MAN TGA USATO8X4WM_ W094670 cu o valoare contabilă de 204.830 lei, semiremorca 4ASSIACTM USATO cu o valoare contabilă de 190.491,90 lei, semiremorcă SREMA WELMEYER SS cu o valoare contabilă de
8.477 lei.
Reclamanta a relevat faptul că reprezentantul societății SC L. F. T. SRL a informat inspectorii fiscali că semiremorca SREMA și Dacia Logan se află la SC Studio Plus SRL, cu toate că au fost facturate, iar în evidențele serviciului de taxe și impozite a Municipiului C. respectivele mijloace de transport figurează ca fiind înmatriculate pe SC L. F. T. SRL. Echipa de inspecție fiscală a solicitat explicații de la reprezentantul legal al SC Studio Plus, dl Bulbuc Costel, iar în explicațiile date de acesta, se susține că nu are în custodie nici un mijloc de transport aparținând SC L. F. T. SRL. Astfel, ținând cont doar de declarațiile reprezentantului SC Studio Plus SRL, inspectorii fiscali au considerat marfa lipsă din gestiune calculând TVA aferent valorii contabile a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, reclamanta solicită anularea obligației de plată a TVA aferent semiremorcii SREMA și Daciei Logan având în vedere corespondența existentă între cele două societăți precum și corespondența purtată cu reprezentanța societății SC EXPO AUTOTEL SRL, societatea care deține terenul pe care se afla la data controlului semiremorca SREMA.
Totuși, dl. Bulbuc Costel, aceeași persoană care a comunicat inspectorilor fiscali că nu deține bunuri aparținând SC L. F. Trafic SRL, recunoaște că se află în posesia Semiremorcii SREMA, dar având în vedere plângerea penală formulată împotriva reprezentantului SC L. F. T. SRL, refuză predarea bunului.
Referitor la această situație, reclamanta a precizat că a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_ o acțiune prin care am solicitat instanței să oblige pârâta SC STUDIO PLUS SRL să predea bunurile anterior menționate.
Având în vedere aceste aspecte, reclamanta solicită anularea deciziei de impunere în ceea ce privește calcularea TVA aferent celor două bunuri, respectiv semiremorca SREMA având valoare contabilă de 68.477 lei și Daciei Logan având valoare contabilă de 6.394,50 lei, TVA calculat suplimentar în valoare de 3.569,16 lei aferent lipsei în gestiune, deoarece nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 128, alin. 1, lit. d), din Codul fiscal (articol în vigoare la data efectuării controlului).
Referitor la aprecierile organului fiscal de control conform cărora SC L. F.
T. ar fi dedus nejustificat suma de 24.000 lei TVA aferent relațiilor comerciale cu SC DACIA STUDIO MANAGEMENT SRL, reclamanta consideră că argumentele
inspectorilor fiscali nu se încadrează în nici o prevedere legală care ar stabili în sarcina unei societăți să verifice relațiile comerciale pe care le are partenerul contractual cu alți agenți economici, în speță de a verifica dacă facturile pe care le primește partenerul contractual sunt emise de societăți active sau inactive.
Așa cum rezultă și din raportul de inspecție fiscală, între SC L. F. T. SRL și SC DACIA STUDIO MANAGEMENT SRL a existat un raport comercial care a avut la bază contractul de prestări servicii încheiat la data de_, emițându- se factura de avans și ulterior factură prestări servicii. Cu ocazia controlului
încrucișat, așa cum este precizat în raportul de inspecție fiscală, organele de control nu au stabilit că ar exista neconcordanțe în declararea facturilor emise între cele două societăți. Se face referire la o relație comercială existentă între prestatorul serviciilor, Dacia Studio Management SRL și o altă persoană juridică, relație care considerăm că nu privește L. F. T. SRL și nu poate sta la baza anulării dreptului de deducere TVA pentru noi, ci eventual pentru Dacia Studio Management SRL. Prin urmare, reclamanta consideră că în cauză nu se aplică prevederile art. 11 alin. 12, din Codul Fiscal. Având în vedere aceste aspecte, solicită anularea raportului de inspecție fiscală în ceea ce privește dreptul de deducere TVA în sumă de 24.000 lei, anularea obligațiilor de plată a accesoriilor aferente, așa cum s-a stabilit de către organele de control fiscal.
Referitor la stabilirea unui impozit pe profit suplimentar prin raportul de inspecție fiscală reclamanta a arătat următoarele:
l. Referitor la relația comercială cu SC DACIA STUDIO MANAGEMENT SRL, a existat un raport comercial care a avut la bază contractul de prestări servicii încheiat la data de_, emițându-se factura de avans și ulterior factură prestări servicii. Cu ocazia controlului încrucișat, așa cum este precizat în raportul de inspecție fiscală, organele de control nu au stabilit că ar exista neconcordanțe în declararea facturilor emise între cele două societăți. Se face referire la o relație comercială existentă între prestatorul serviciilor, Dacia Studio Management și o altă persoană juridică, relație care consideră reclamanta că nu o privește și nu poate sta la baza calculării unui impozit pe profit suplimentar, această măsură se poate aplica eventual pentru Dacia Studio Management.
Având în vedere aceste aspecte, solicită anularea obligației de plată a impozitului calculat suplimentar prin considerarea cheltuielilor aferente facturii emise de Dacia Studio Management SRL ca fiind nedeductibile.
2. Referitor la relația comercială cu PIRREDA MICHELE, CUI 01824360380 Italia, pentru care s-a considerat de către inspectorii fiscali că serviciile nu ar fi fost prestate, reclamanta a menționat faptul că L. F. T. SRL a înregistrat în evidențele contabile factura nr. 003/_ în valoare de 492.780 lei (120.000 euro), factură emisă în baza contractului de consultanță încheiat la data de _
. În baza contractului de consultanță, consultantul s-a achitat doar de o parte din obligațiile asumate, motiv pentru care ulterior, decembrie 2011, a fost stornată o parte din factura inițială 390.735 lei ( 90.000 euro), iar suma rămasă a fost achitată de reclamantă la data de_ . Faptul că prestatorul nu a înregistrat facturile emise nu este vina beneficiarului, SC L. Favio T. SRL si-a respectat obligațiile prevăzute prin contract, achitând contravaloarea prestației. Pentru aceste motive, reclamanta solicită anularea obligației de plată a impozitului pe profit stabilită prin raportul de inspecție fiscală aferent anului 2011 precum și a eventualelor accesorii aferente.
Pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C. a depus întâmpinare
prin care a solicitat, în primul rând respingerea ca inadmisibilă a acțiunii în contencios administrativ fiscal formulată, a de reclamanta, în al doilea rând, respingerea ca nefondată a acțiunii și, în al treilea rând, menținerea în totalitate ca fiind temeinice si legale a deciziei nr.809/_ privind soluționarea
contestației administrative si a actelor subsecvente emise de D.G.F.P.C. (f.67- 71).
Pe cale de excepție, pârâta solicită respingerea, ca inadmisibilă a acțiunii formulata de reclamanta întrucât pe calea contestației administrative nu a indicat motive de fapt si de drept, si dovezile pe care se întemeiază, iar conform normelor legale incidente, respectiv art.7 din Legea nr.554/2004 și art. 218 alin (2) Codul de procedură fiscală, doar decizia pronunțată de organul fiscal în procedura administrativă prealabilă de soluționare a contestației (respectiv Decizia nr. 809/_ ) poate fi atacată în instanță, deoarece formularea unei acțiuni direct
împotriva deciziei de impunere este inadmisibilă. Decizia de soluționare a contestației este supusă controlului judiciar dar numai în măsura și în limitele în care aceasta a fost emisă, respectiv pentru motivele si în limitele în care petentul a investit organul fiscal de soluționare a contestației.
Asa cum rezulta din contestația administrativa a reclamantei criticile acesteia cu privire la Decizia de impunere nr. F-CJ 1116/_ se referă la aspecte generale fără să se indice în concret motivele de fapt și de drept pentru care consideră ca actele contestate ar fi nelegale, nefăcând referire exacta la documente, sume, perioada verificată si fără să indice dovezile pe care se întemeiază, așa cum impun prev. art.206 cu referire la art. 213 alin. 1 Cod procedură fiscală
Asa cum rezulta din Decizia nr.809/_ întrucât cu ocazia depunerii contestației, reclamanta nu a depus nici un fel de completări sau documente în susținerea cauzei sale organul de soluționare a contestației a soluționat contestația administrativa a reclamantei ținând seama de documentele existente la dosarul cauzei si având în vedere si de constatările organului de control si motivele invocate de petent, în raport cu actele normative în vigoare referitoare la cauza analizata.
Pe fond, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiata a acțiunii formulata de reclamanta pentru motivele prezentate în amănunt prin Decizia nr. 809/_ .
Astfel, arată pârâta, în urma controlului fiscal efectuat echipa de inspecție fiscala a întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. 36417/_ în care s-au consemnat constatările echipei de inspecție fiscala, în acord cu prev. art.109 din OG 92/2003, iar în temeiul acestor dispoziții legale, documentul obligatoriu pe care trebuie să-l dețină organul de inspecție fiscala ca document martor al constatării stării de fapt din evidenta contabila a contribuabilului si care sta la baza emiterii titlului de creanța constând în decizia de impunere este Raportul de
I. Fiscala. Pe de alta parte, conform art. 25 din Legea contabilității nr. 92/1991 (1) Registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
În ceea ce privește admiterea deducerii a TVA-ului considerat nedeductibil în cuantum de 813.224 lei aferent celor 7 facturi de achiziții, pârâta solicită respingerea ca inadmisibilă si neîntemeiata a acestei cereri.
Referitor la acestea, pârâta arată că, pe calea contestației administrative reclamanta a susținut ca pentru TVA reținerile si constatările organului de control fiscal sunt netemeinice întrucât pentru anumite dispute juridice ce au generat plați si obligații nu s-a finalizat cercetarea juridica, organul de control neavând competenta de a califica aceste aspecte, susțineri care sunt inadmisibile și neîntemeiate, deoarece în cuprinsul deciziei nr. 809/2013 sunt prezentate în amănunt argumentele organului de soluționarea a contestației administrative.
In ceea ce privește inadmisibilitatea, pârâta arată că aceste critici nu au fost invocate pe calea contestației administrative, decizia de soluționare nefăcând referire decât la motivele invocate de petenta, prin urmare, acestea nu pot fi primite de instanța de judecata întrucât pe calea prezentei acțiuni se poate contesta doar decizia în soluționarea contestației administrative (doar pentru motivele pentru care a fost sesizat organului fiscal ca calea contestației administrative).
În ceea ce privește netemeinicia, pârâta arată că atâta vreme cât reprezentantul SC STUDIO PLUS SRL neagă aceste operațiuni, solicitarea de note explicative de la societatea de contabilitate (care întocmește doar documentele contabile) nu intră în atribuțiile organului de control întrucât ținerea contabilității privește organizarea interna a societății. Astfel, în ceea ce privește răspunderea privind administrarea societății, (inclusiv răspunderea privind realitatea tranzacțiilor) societatea este reprezentată în fata organelor fiscale prin reprezentantul său si nu prin societatea de contabilitate. Reprezentantul SC STUDIO PLUS SRL nu recunoaște realitatea operațiunilor (tranzacțiile) aferente 7 facturi. Totodată, reprezentantul SC STUDIO PLUS SRL susține ca pentru facturile emise în numele SC STUDIO PLUS SRL către SC L. F. T. SRL a formulat plângere penala împotriva administratorului statutar al SC L. F. T. SRL.
In ce privește exercitarea dreptului de deducere a TVA, una din condițiile obligatorii este ca persoana impozabila sa dețină o factura fiscală emisă în conformitate cu art.155 alin.(5) Cod fiscal, aceasta fiind documentul care justifica deducerea TVA, însă numai în cazul în care bunurile/serviciile au fost sau urmează sa fie achiziționate, în fapt, si daca sunt utilizate în scopul desfășurării activității economice, respectiv în folosul operațiunilor sale taxabile.
Ținând cont de dreptul de apreciere al organului fiscal, în relevanța stărilor de fapt fiscale, conferit de art. 6 Cod procedura fiscala si de art. 11(1) Cod fiscal, privind posibilitatea autorității fiscale de a nu lua în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, întrucât operațiunile în cauza nu sunt recunoscute de furnizorul menționat, pârâta susține cu nu pot fi considerate operațiuni reale, facturile în care sunt înscrise aceste operațiuni fiind false, prin conținutul lor si, în consecința, nule.
Având în vedere cele precizate, coroborat cu prevederile art. 146 alin. (1) lit. a Cod fiscal, rezulta că facturile menționate nu îndeplinesc condiția de document justificativ de înregistrare în contabilitate, si cu atât mai puțin, de exercitare a dreptului de deducere a TVA.
În ceea ce privește anularea obligației de plata a TVA aferent semiremorcii SREMA având valoare contabila de 8.477 lei (asa cum rezulta din factura si nu
68.477 lei cum eronat susține reclamanta) si Daciei Logan având valoarea contabila de 6.394,50 lei, TVA calculate suplimentar în valoarea de 3.569,16 lei aferent lipsei în gestiune, pârâta arată că din Raportul de inspecție fiscala rezulta ca, la solicitarea echipei de control de a verifica existenta faptica a bunurilor, administratorul societății precizează ca, semiremorca Srema Welmever SS este reținuta în spațiul de depozitare al SC STUDIO PLUS SRL, iar restul bunurilor nu sunt livrate de către SC STUDIO PLUS SRL, nedeținând nici un document, în acest sens.
Urmare a controlului încrucișat efectuat la SC STUDIO PLUS SRL, referitor la unele mijloace fixe aflate în proprietatea petiționarei, care s-ar fi putut găsi în custodie la SC STUDIO PLUS SRL, din Nota explicativa data de împuternicitul legal al acestei societăți - dl.Costel Bulbuc, rezulta ca, SC STUDIO PLUS SRL nu deține în custodie nici un mijloc fix al contestatoarei.
Referitor la susținerile reclamantei din contestația administrativă că pentru TVA reținerile si constatările organului de control fiscal sunt netemeinice întrucât pentru anumite dispute juridice ce au generat plați si obligații nu s-a finalizat cercetarea juridică, organul de control neavând competenta de a califica aceste aspecte, pârâta arată că în Decizia nr.809/_ sunt prezentate în amănunt argumentele organului de soluționare a contestației administrative cu privire la TVA colectat stabilit suplimentar de echipa de inspecție fiscala în cuantum de
98.445 lei ca urmare a bunurilor constatate lipsa în gestiune, bunuri menționate la pag.23 pct.2, din care TVA colectat în cuantum de 3.569,16 lei aferent bunurilor lipsa în gestiune menționate de reclamanta.
Prin prezenta acțiune reclamanta contesta suma de 3.569,16 lei reprezentând TVA colectat stabilit suplimentar de echipa de inspecție fiscala, TVA aferent semiremorcii SREMA având valoare contabila de 8.477 lei (asa cum rezulta din factura si nu 68.477 lei cum eronat susține reclamanta) si Daciei Logan având valoarea contabila de 6.394,50 lei. Susține ca se impune anularea TVA-ului având în vedere corespondenta purtata cu SC EXPO AUTOTEL SRL si având în vedere acțiunea promovata în dosarul nr._ înregistrat la Judecătoria București - Sectorul 2.
In primul rând, având în vedere ca susținerile prin prezenta acțiune si probele depuse în prezenta acțiunea, pârâta menționează că acestea nu au fost formulate pe calea contestației administrative motiv pentru care solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii raportat la aceste susțineri si probe care nu au fost prezentate organului de soluționare contestații.
In al doilea rând, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiată pentru motivele prezentate în amănunt în cuprinsul din Decizia nr.809/_ .
Invocând dispozițiile art.128(4), lit.d) Cod fiscal pârâta arată că baza de impozitare a TVA pentru lipsurile constatate, este stabilita de organele de inspecție fiscala, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin. (1) lit.c Cod fiscal, coroborate cu pct.4 din Normele metodologice, iar reclamanta nu a făcut dovada existentei bunurilor în gestiunea sa în mod corect a stabilit echipa de inspecție fiscala lipsa din gestiunea reclamantei a bunurilor menționate.
In ceea ce privește susținerea reclamantei, în sensul ca în mod nejustificat organul de control ar fi stabilit TVA nedeductibil în cuantum de 24.000 lei, pârâta susține că această susținere este inadmisibilă si nefondată, iar pe calea contestației administrative reclamanta nu a criticat acest aspect. Prin urmare, reclamanta nu a invocat pe cale administrativa nici un motiv cu privire la TVA nedeductibil în cuantum de 24.000 lei, fiind sub acest aspect inadmisibil motivul invocat doar pe cale judecătorească.
Pe cale judecătoreasca reclamanta susține prin prezenta acțiune ca argumentele echipei de inspecție fiscala nu se încadrează în nici o prevedere legala care ar stabili în sarcina unei societăți sa verifice relațiile comerciale pe care le are partenerul contractual cu alti agenți economici. Reclamanta pe cale administrativa nu a criticat acest aspect si nici nu a combătut argumentele echipei de inspecție fiscala raportat la prevederile reținute de aceasta, astfel ca aceste critici fiind inadmisibile pe calea prezentei acțiuni.
Criticile reclamante sunt si nefondate, iar argumentele organului de soluționare a contestațiile sunt prezentate în amănunt la pag.21 pct.4) din Decizia nr. 809/_ .
In luna noiembrie 2011, contestatoarea înregistrează în cont 409 "furnizori debitori" suma de 100.000 lei din fact.nr.5/_ -""avans prestări servicii" emisa de SC DACIA STUDIO MANAGEMENT SRL, avans neachitat până la data controlului si stornat în luna decembrie 2011, cu fact. nr.6/_, ocazie cu care petenta înregistrează suma de 100.000 lei în contul de cheltuieli 628.
Din considerentele reținute si la Cap.Impozit pe profit, rezulta ca, în timpul controlului, societatea nu a justificat necesitatea prestării "serviciilor" si prestarea efectiva a acestora, iar SC DACIA STUDIO MANAGEMENT SRL a refacturat către petenta, prestări servicii facturate inițial de către un contribuabil INACTIV, petiționara neputând demonstra prestarea efectiva a acestora în vederea realizării de venituri, si implicit, în folosul operațiunilor sale taxabile.
În ceea ce privește petitul formulat în cauza prin care reclamanta solicita anularea impozitului pe profit aferent anului 2011, pârâta arată, în primul rând, că reclamanta la acest petit nu indica sumele contestate. Pe cale administrativă, contestatoarea a susținut că pentru impozitul pe profit reținerile si constatările organului de control fiscal sunt netemeinice întrucât cheltuielile sunt deductibile făcute în interesul societății. Așa cum se poate observa pe cale administrativa reclamanta a susținut, în termeni foarte generali, faptul ca cheltuielile sunt în interesul societății fără sa facă referire exacta la documente, sume, perioada verificata. Or, societatea atât cu ocazia controlului cat si pe cale administrativa, nu probează cu nici un fel de documente justificative, necesitatea si modul în care aceste cheltuieli contribuie la realizarea veniturilor impozabile, în ce consta aceste cheltuieli, cum au fost ele realizate, termene de execuție, etape de realizare, etc, în ce s-au materializat si concretizat cheltuielile respective si care este finalitatea lor practica.
Pentru motivele arătate, pârâta solicită respingerea acestui petit ca inadmisibil.
Totodată, pârâta apreciază că susținerile reclamantei sunt si neîntemeiate, având în vedere că pentru anul 2011 în sarcina reclamantei s-a stabilit un impozit pe profit în cuantum total de 35.663 lei. Constatările si reținerile echipei de inspecție fiscala sunt prezentate pe larg în Raportul de inspecție fiscala nr. F- CJ 788/_, motiv pentru care se impune respingerea ca neîntemeiata a cererii privind anularea impozitului pe profit pentru motivele reținute în Decizia nr.809/_ .
In esența, arată pârâta prin înregistrarea în contabilitate a unor tranzacții a căror realitate economica si faptica nu a putut fi dovedita de petenta cu documentele justificative impuse de legiuitor, nici în timpul controlului, dar nici cu ocazia depunerii contestației, argumentele invocate de societate pe cale administrativa au fost respinse ca nefondate si neprobate cu documente care sa combată cele constatate de organele de control.
Nu în ultimul rând, învederează pârâta, că reclamanta a avut posibilitatea în timpul controlului sa prezinte explicațiile solicitate de echipa de inspecție fiscala. Astfel, în vederea clarificării aspectelor constatate în timpul inspecției fiscale, cu adresa nr.975/_ s-a transmis prin fax administratorului SC L.
F. T. SRL, Nota explicativa emisa în baza prevederilor art.94 alin.3 lit.c din O.G.nr.92/2003, acordându-se un termen de 5 zile lucrătoare pentru prezentarea în scris a explicațiilor solicitate. Cu adresa fn/_ însoțita de traducerea legalizata nr.3510/29._ SC L. F. T. SRL solicita un termen de maxim
20 de zile pentru prezentarea în scris a explicațiilor solicitate. Ca urmare, în conformitate cu prevederile OMF nr. 14/_, prin adresa nr. 52/_ se comunica societății suspendarea inspecției fiscale începând cu data de_ . Având în vedere ca în termenul specificat de societate, aceasta nu a prezentat explicațiile solicitate, în conformitate cu prevederile art.5 din OMF nr.14/2010, inspecția a fost reluata începând cu data de_, iar până la data finalizării inspecției fiscale dl. L. F., administratorul reclamantei, nu a prezentat explicațiile solicitate ca ulterior, prin adresa nr. 74/_ să comunice inspecției fiscale ca din motive personale nu se prezintă la discuția fiscală si își exprima dezacordul în legătura cu cele consemnate în Proiectul de Raport.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat în data de_, au fost relevate constatările organului de control cu privire la activitatea comercială desfășurată de către reclamantă pe intervalul de timp ce a făcut obiectul inspecției fiscale. (f.8-36, vol.I)
Ulterior, obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei au fost consemnate în decizia de impunere nr. 1116 din_ . (f.37-51, vol.I)
Împotriva actului fiscal, reclamanta a formulat contestație soluționată prin decizia nr. 809 din_ (f.54-84, vol.I), în sensul respingerii contestației.
Din conținutul deciziei rezultă că reclamanta a contestat obligațiile de plată referitoare la :77.598 lei impozit pe profit; 19.591 lei dobânzi de întârziere; 11.640 lei penalități de întârziere; 1.051.998 lei TVA; 211.966 lei dobânzi de întârziere;
157.432 lei penalități de întârziere; 43.684 lei impozit pe venituri persoane nerezidente; 8.959 lei dobânzi de întârziere și 6.553 lei reprezentând penalități de întârziere.
Referitor la suma de 813.224 lei T.V.A, aferentă celor 7 facturi:
Principala constatare faptică a organului de control fiscal, ce a generat neacordarea dreptului de deducere T.V.A. înscris în facturile nr. SPF006/_, SPF007/_, SPF009/_, SPF012/_, SPF0014/_, SPF0015/_
, SPF0010/_, este că operațiunile menționate în facturile amintite nu au fost recunoscute de către furnizor (emitent), acesta reclamând că facturile în cauză sunt false.
Punctul de vedere al S.C. STUDIO PLUS S.R.L. BUCUREȘI, emitentul facturilor în cauză, este exprimat în actele depuse la f. 113 - 115/II din dosar.
În esență, S.C. Studio Plus S.R.L. Bucureși afirmă că semnătura reprezentantului legal a fost falsificată fără drept.
Cu privire la înregistrarea acelor facturi, în evidența contabilă proprie a
S.C. Studio Plus S.R.L. Bucureși, reprezentantul legal arată că aceasta s-a realizat fără înștiințarea sa, prin inducerea în eroare a prestatorilor de servicii contabile de către un complice al administratorului reclamantei.
Astfel, se reține că organul fiscal a avut în vedere doar aspecte exterioare raportului juridic contractual și declarații unilaterale ale S.C. Studio Plus S.R.L.
Se poate observa din probele administrate (înscrisuri) că facturile în cauză au fost emise în contextul existenței unor raporturi juridice complexe, tripartite.
S-a relevat faptul că S.C. Studio Plus S.R.L. a împuternicit pe terțul S.C. Dacia Plus S.R.L. să organizeze vânzarea la licitație publică a unor bunuri propreitatea S.C. Studio Plus S.R.L., organizate în loturi.
Curtea reține ca fiind dovedit aspectul referitor la organizarea licitațiilor și deci vânzarea bunurilor S.C. Studio Plus S.R.L., prin intermediul mandatarei S.C. Dacia Plus S.R.L. către cumpărători, în speță reclamanta.
Afirmațiile S.C. Studio Plus S.R.L. referitoare la caracterul fals al facturilor nu pot fi primite.
S-a relevat faptul că S.C. Studio Plus S.R.L. a formulat plângere penală împotriva administratorului reclamantei, însă nu s-a făcut dovada existenței vreunei soluții de condamnare a învinuitului pentru pretinsele infracțiuni săvârșite.
În temeiul prezumției de nevinovăție, Curtea nu poate reține o culpă penală a administratorului reclamantei dl. L. F. (manopere frauduloase) ca temei al considerării ca fiind nereale a operațiunilor comerciale constatate în facturile în discuție.
Este certă desfășurarea unor raporturi juridice multilaterale (3 părți), aspecte ce se rețin din faptul achitării de către reclamantă a unei părți din preț.
"Necunoașterea"; facturilor de către reprezentantul S.C. Studio Plus S.R.L. reprezintă, în termeni juridici, o denunțare unilaterală a unui contract sinalagmatic de vânzare-cumpărare.
Motivele ce ar putea determina rezoluțiunea, anularea sau constatarea nulității raporturilor juridice dovedite prin forma simplificată a facturii, ar putea fi analizate și stabilite doar de instanță, în cadrul unui proces civil, nefiind dovedită intenția părților de a permite denunțarea unilaterală a unui contract bilateral.
Nu s-a dovedit intenția S.C. Studio Plus S.R.L. de a supune atenției unei instanțe de judecată rezoluțiunea, anularea, etc. a raporturilor juridice confirmate de facturi pentru o eventuală condiție frauduloasă a reclamantei, astfel încât se poate aprecia ca fiind reale acele raporturi juridice.
Într-adevăr, S.C. Studio Plus S.R.L. a formulat o plângere penală pentru infracțiuni în privința cărora Codul penal permite anularea înscrisurilor constatarea de către instanțele de judecată competente, însă, așa cum s-a arătat anterior, nu s-a relevat existența unei hotărâri de condamnare pentru a se putea înlătura astfel prezumția de nevinovăție.
Cu privire la o eventuală înscriere a acelor facturi în contabilitatea S.C. Studio Plus S.R.L. prin inducerea în eroare a prestatorului de servicii contabile, Curtea reține că un astfel de temei al nerecunoașterii realității operațiunilor consemnate în înscrisuri (facturi) nu poate fi primit.
Obligația de realizare a unei evidențe contabile în acord cu normele fiscale aparține administratorului persoanei juridice. Între persoana juridică, titulară a unor drepturi și obligații fiscale, și prestatorul de servicii contabile nu se poate stabili decât un raport contractual, teza contrară putând să permită concluzia eronată că obligația de răspundere față de organul fiscal, ar fi transferată de la administratorul persoanei juridice, la un terț, prestatorul de servicii contabile.
Nu se poate reține deci incidența art. 11 al. 1 c.fiscal, fiind corect a considera că facturile în discuție atestă realizarea unor operațiuni cu scop economic, reclamanta fiind îndreptățită la deducerea TVA, în considerarea dispozițiilor art. 146 al. 1 c.fiscal., acțiunea urmând a fi admisă sub acest aspect.
Referitor la semiremorca SREMA -
8.477 lei x 24 % T.V.A. - 2.034,48 lei exonerat:
În privința stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare ale reclamantei în referitoare la bunul mobil menționat anterior, organul fiscal a avut în vedere dispozițiile art. 128 al. 4 lit.d) din codul fiscal, asimilând situația de fapt unei livrări de bunuri și stabilind obligațiile fiscale datorate pentru acea situație.
Textul legal se referă la lipsa din gestiune a bunului, respectiv la dispariția fizică a acelui bun.
Cu înscrisuri reclamanta a dovedit că acel bun a fost la un moment dat, ulterior cumpărării, în posesia sa, fiind depus pe un teren ce mai târziu a fost închiriat de S.C. Studio Plus S.R.L. (f.19/II), care refuză predarea.
În același timp, reclamanta a arătat că încearcă să intre prin mijloace legale în posesia bunului (f.21-23/II).
Față de această stare de fapt, reținută din probele administrate, nu se poate aprecia ca fiind îndeplinite cerințele art. 128 alin. 4 lit. d din Codul fiscal, cererea de chemare în judecată urmând a fi admisă în această privință.
În privința Daciei Logan, Curtea reține că reclamanta nu și-a probat susținerile, concluziile organului fiscal urmând a fi menținute.
Referitor la S.C. Dacia Studio Management S.R.L. - impozit pe profit suplimentar
:
La acest punct din raportul de inspecție fiscală, organul de control impută reclamantei faptul că nu a dovedit primirea efectivă a prestaților menționate în contractul de prestări servicii din 01 noiembrie 2011.
În fața instanței nu au fost depuse probe care să ateste realitatea activităților achitate.
Pentru determinare situației reale, în mod legal, organul fiscal a procedat la efectuarea unui control încrucișat.
În privința reclamantei prezintă relevanță raportul comercial dintre S.C. Studio Dacia S.R.L. și terțul S.C. Europa Machinery S.R.L.
Se poate observa că s-a reținut efectuarea pretinselor servicii efectuate de
S.C. Europa Machinery S.R.L. (contribuabil neactiv) către S.C. Dacia Studio S.R.L., și apoi de către această din urmă către reclamantă.
Constatările organului de control fiscal se întemeiază pe o realitate faptică ce nu a fost combătută în instanță.
Terțul, S.C. Europa Machinery S.R.L. fiind contribuabil inactiv nu putea să presteze servicii către S.C. Dacia Studio S.R.L. care, la rândul ei, nu avea ce să factureze către reclamantă.
În consecință, se reține că au fost corect reținute dispozițiile art. 21 al. 4 lit.m) și ale art. 11 din codul fiscal precum și ale art. 48 din HG nr. 44/2004, actiunea urmând a fi respinsă sub acest aspect.
Referitor la relația comercială cu PIRREDA MICHELE
:
Realitatea operațiunilor comerciale achitate de reclamantă către PIRREDA MICHELE a fost contestată de către organul fiscal cu consecința stabilirii nedeductibilității cheltuielilor efectuate.
În dovedirea susținerilor sale, privind realitatea prestațiilor, reclamanta a depus înscrisuri (f.30-46/II).
Astfel, s-a relevat existența unui contract de consultanță încheiat la data de_ (f.32/II), iar totalul activităților efectuate de terțul PIRREDA MICHELE a fost detaliat în raportul de activitate întocmit de acesta (f.30/II).
O analiză comparativă a celor două înscrisuri permite concluzia că terțul a desfășurat activități la care s-a obligat prin intermediul contractului încheiat.
Mai apoi, în executarea obligațiilor asumate prin contractul de asistență comercială din data de_ (f.42/II), terțul s-a obligat la efectuarea unor prestații către reclamantă, iar îndeplinirea lor, cel puțin parțială, s-a dovedit cu actul de la f.39/II.
În această privință Curtea reține că reclamanta a dovedit respectarea dispozițiilor pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, precum și ale art. 24 al. 4 lit. m) din codul fiscal.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art.- 1 al. 1 din legea nr. 554/2004, ale art. 218 c.pr.fiscală și în temeiul dipozițiilor de drpt substanțial menționate anterior se va admite în parte admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de S.C. L. F. T. S.R.L.(în insolvență), în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C. și se va dispune anularea parțială a deciziei nr. 809/2002 și a deciziei de impunere nr. 1116/2012.
În verificarea legalității actelor fiscale întocmite se va dispune admiterea la deducere T.V.A. pentru facturile emise de S.C. STUDIO PLUS S.R.L. BUCUREȘI și se va înlătura obligația de plată a accesoriilor aferente acestei sume.
Dispune anularea obligației de plată a T.V.A. aferent semiremorcii SREMA și înlătură obligația de plată a accesoriilor.
Dispune anularea obligației de plată a impozitului pe profit aferentă relației comerciale cu terțul PIRREDA MICHELE și înlătură obligația de plată a accesoriilor.
Pentru considerentele expuse anterior se vor respinge restul capetelor de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de S.C. L.
F. T. S.R.L.(în insolvență), cu sediul în F., str. A. I., nr. 2A, jud. C., prin administrator special L. F., cu sediul profesional în C. -N., str. Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 50, ap. 11, jud. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C. și în consecință:
Dispune anularea parțială a deciziei nr. 809/2002 și a deciziei de impunere nr. 1116/2012.
Dispune admiterea la deducere T.V.A. pentru facturile emise de S.C. STUDIO PLUS S.R.L. BUCUREȘI, cu sediul în București, str. V. Lascăr, nr. 42. Înlătură obligația de plată a accesoriilor aferente acestei sume.
Dispune anularea obligației de plată a T.V.A. aferent semiremorcii SREMA și înlătură obligația de plată a accesoriilor.
Dispune anularea obligației de plată a impozitului pe profit aferentă relației comerciale cu terțul PIRREDA MICHELE și înlătură obligația de plată a accesoriilor.
Respinge restul capetelor de cerere.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. D. C.
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./4 ex.
