Sentința civilă nr. 13377/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13377/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC L. V. C. S. și pe pârât D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta SC L. V. C. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., a solicitat anularea Deciziei nr.556/_ emisă de pârâtă, admiterea contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr.F-CJ519/_ și a raportului de inspecție fiscală nr.F-CJ475/_ pentru suma totală de 207.980 lei, reprezentând obligații fiscale stabilite suplimentar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada_ -_ s-a efectuat o inspecție fiscală de către pârâtă în urma căruia s-a emis decizia de impunere nr.F-CJ519/_ și raportul de inspecție fiscală nr.F-CJ475/_, fiind stabilită în sarcina sa obligații fiscale suplimentare, astfel: 47998 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 27189 lei majorări de întârziere și 7200 lei penalități de întârziere aferente acestuia, respectiv suma de 68685 lei TVA stabilită suplimentar, 43941 lei majorări de întârziere și 10303 lei penalități de întârziere aferente TVA suplimentar, precum și suma de 1813 lei impozit pe dividende persoane fizice, 579 lei majorări de întârziere și 272 lei penalități de întârziere aferente acestuia.
Reclamanta a mai arătat că împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală a formulat contestație, iar prin Decizia nr.556/_ emisă de pârâtă, s-a respins în totalitate contestația formulată și a susținut că actele atacate sunt nelegale iar obligațiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina sa în sumă totală de 207.980 lei sunt lipsite de temei, stabilirea lor fiind consecința aplicării greșite a legii.
Reclamanta a mai susținut că nu datorează impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 47.998 lei și nici TVA stabilit suplimentar în sumă de 68.685 lei, iar în ceea ce privește nelegalitatea stabilirii majorărilor de întârziere în sumă de 27.189 lei, aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, a penalităților de întârziere în sumă de 7200 lei aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, a majorărilor de întârziere în sumă de 43.941 lei aferente TVA stabilită suplimentar și a penalităților de întârziere în sumă de 10.303 lei aferentă TVA stabilită suplimentar.
De asemenea, a menționat că majorările și penalitățile de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar și TVA stabilită suplimentar nu sunt datorate având în vedere și principiul de drept accesoriul urmează principalul.
Cu privire la nelegalitatea stabilirii impozitului pe dividende în sumă de 1813 lei, a majorărilor de întârziere în sumă de 579 lei aferente impozitului pe dividende stabilit suplimentar și a penalităților de întârziere în sumă de 272 lei aferente impozitului pe dividende stabilit suplimentar, reclamanta a arătat că în mod nelegal organul de inspecție fiscală a considerat o serie de plăți ca fiind efectuate în favoarea asociatului unic al societății, respectiv plățile efectuate pentru bunuri și servicii care nu au putut fi justificate ca fiind efectuate la mijloacele fixe ale societății sau în folosul operațiunilor taxabile, respectiv investițiile și bunuri materiale care nu au putut fi justificate și identificate la sediul societății sau punctele de lucru ale acesteia, cu fost considerate cheltuieli/plăți efectuate în favoarea asociaților.
Reclamanta a apreciat că în mod nejustificat inspecția fiscală a considerat că aceste cheltuieli reprezintă plăți efectuate în favoarea asociatului unic al societății, cu motivarea că bunurile nu au fost identificate la sediul societății sau la punctul de lucru, deoarece aceste bunuri au fost achiziționate și sunt utilizate pentru desfășurarea activității societății.
De asemenea, a susținut că în aceste condiții, în mod nelegal s-a stabilit un impozit pe dividende suplimentar în sumă de 1813 lei, la care s-au calculat dobânzi în sumă de 579 lei pentru perioada_ -_, precum și penalități în sumă de 272 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. P. a J. C., a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă împotriva actelor administrative emise de pârâtă și a arătat că începând cu luna mai 2009, legiuitorul a limitat dreptul de deducere al cheltuielilor cu combustibilul și TVA aferentă iar reclamanta a nu a făcut dovada că autovehiculele deținute depășesc 3500 kg și că sunt destinate transportului de marfă la punctul de lucru din C. -N. și nu de persoane.
Pârâta mai arătat că reclamanta a tratat superficial cadrul legislativ privind corectarea erorilor în documente și nu a avut în vedere cerințele legale privind corectarea facturilor fiscale, prevăzute în mod imperativ la art.159 alin.1 lit.b Cod fiscal coroborat cu pct.81^1 alin.3 din Normele metodologice de aplicare și nici Normele generale privind corectarea documentelor justificative și financiar-contabile.
Pârâta a susținut că facturile fiscale deținute de reclamantă nu reprezintă documente justificative, apte pentru a putea fi înregistrate în contabilitate și a conferi legalitatea deducerii fiscale, respectiv că investițiile și bunurile în cauză nu se justifică ca fiind necesare în interesul desfășurării activității reclamantei.
De asemenea, s-a considerat ca fiind nedeductibile fiscal atât cheltuielile și TVA aferentă pentru bunurile lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, care nu mai au cum să fie utilizate în operațiuni taxabile, respectiv să genereze venituri.
Cu privire la suma de 11.331 lei reprezentând dividende, pârâta a arătat că în mod corect inspecția fiscală a reținut ca dividende această sumă, aferentă bunurilor achiziționate de reclamantă și însușite de asociatul unic, cu consecința fiscală de stabilire a impozitului pe dividende aplicând cota de 16%.
Prin concluzii scrise, reclamanta a solicitat anularea în parte a Deciziei nr.556/_ emisă de pârâtă, respectiv admiterea în parte a contestației împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție susmenționate, cu privire la următoarele sume:
pentru suma de 45142 lei impozit suplimentar.
pentru suma de 24955 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar.
pentru suma de 6773 lei penalități de întârziere.
pentru suma de 67827 lei TVA suplimentar.
pentru suma de 43691 lei majorări de întârziere.
pentru suma de 10174 lei penalități de întârziere aferente TVA suplimentar.
pentru suma de 963 lei impozit pe dividende.
pentru suma de 328 lei penalități de întârziere aferent impozitului pe dividende.
pentru suma de 143 lei penalități de întârziere aferent impozitului pe dividende stabilit suplimentar, suma totală contestată pentru care s-a solicitat anularea obligațiilor fiscale suplimentare este de 199.986 lei. S-a mai solicitat obligare aptei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert în sumă de 6945 lei, onorariu avocațial in sumă de 1240 lei, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele
:
Prin Decizia nr.556/_ emisă de pârâta D.G.F.P. C. (filele 41-67) a fost respinsă contestația formulată de reclamanta SC "L. V. Cofetărie"; S. pentru suma de 207.980 lei, ce reprezintă:
47.998 lei impozit pe profit
27.189 lei majorări de întârziere impozit pe profit
7.200 lei penalități de întârziere
68.685 lei TVA
43.941 lei majorări de întârziere TVA
10.303 lei penalități de întârziere
1.813 lei impozit pe dividende
579 lei majorări de întârziere
272 lei penalități de întârziere
Organul de inspecție fiscală a verificat situația gestiunii activității de bucătărie-restaurant, iar sumele care fac obiectul contestației se centrează pe faptul că reclamanta a utilizat o metodă eronată de gestiune, nespecifică activității de producție.
Problema de drept în discuție este caracterul deductibil sau nedeductibil al cheltuielilor cu materie primă sau cu combustibilul, cheltuieli și venituri care au generat în opinia organului fiscal un impozit pe profit suplimentar.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare.
Prima analiză se va face cu privire suma de 47.988 lei, reținută de pârâtă ca impozit pe profit stabilit suplimentar în sarcina reclamantei.
Cu privire la suma de 39181 lei, cheltuieli cu combustibilul, parata arata că reclamanta nu are angajată o persoana care sa aibă calitatea de agent de vânzări, iar mijloacele de transport utilizate de reclamantă au o greutate de sub 3500kg.
Din expertiza fiscală se reține însă că reclamanta deține o autoutilitară N1 BB frigorifică marca Opel care nu se încadrează în categoria de transport exclusiv destinata persoanelor, ci poate fi utilizată pentru transportul mărfii, de asemenea, experții au identificat foi de parcurs pentru autoutilitara_ care justifică faptul că aceste transporturi au fost facute pentru marfă.
Expertiza contabila stabilește de asemenea ca reclamanta nu datorează TVA si ca urmare nici accesorii (majorări de întârziere si penalități) pentru combustibilul utilizat.
Astfel,în acord cu opinia expertului, Tribunalul apreciază că aceste cheltuieli se încadrează în categoria celor deductibile conform art. 21 alin.1 din Legea nr.571/2003, iar reclamanta nu datorează aceasta suma cu titlu de impozit suplimentar.
In ce privește suma de 45355 lei, pârâta apreciază că lipsa documentelor justificative se datorează completării eronate a facturilor sau omisiunea de completare.
Facturile prezentate în anexa 1 la Raportul de inspecție fiscală au fost înregistrate în contabilitate în ordine cronologică. Erorile din aceste documente au fost înlăturate de reclamantă anterior soluționării contestației administrativ fiscale, și se apreciază că este mai important stabilirea de către organul fiscal a unei stări de fapt fiscale reale în cadrul soluționării procedurii administrative, care să se refere la modalitatea concretă în care societatea controlată si-a desfășurat activitatea decât să se evoce o stare de fapt datorată unor erori formale. Conform art.49 alin.1 din Codul de procedură fiscală pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul de control, in condițiile legii, administrează mijloace de proba, putând proceda la: solicitarea informațiilor de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane, solicitarea de expertize, folosirea înscrisurilor, efectuarea de cercetări la fata locului
Cu privire la suma de 27.189 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar s-au avut in vedere constatările și concluziile cu privire la precedenta analiză precum și modul de calcul al majorărilor de întârziere.
Această sumă nu este datorată în întregime, majorările de întârziere datorate, conform art.119 alin 1 și art.120 ind 1 alin 2 lit c din OG 92/2003, aferente impozitului pe profit suplimentar sunt in suma de 2.234 lei.
Suma de 7.200 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar nu este datorată în întregime, penalitățile datorate aferente impozitului pe profit suplimentar sunt in suma de 427 lei, conform art.119 alin 1 și art.120 ind 1 alin 2 lit c din OG 92/2003.
In ce privește suma de 68.685 lei, reprezentând TVA stabilita suplimentar în sarcina reclamantei experții desemnați au analizat suma de 68.685 lei (=8.052 lei+8.385 lei+1.809 lei+49.150 lei+1.289 lei) pe componente, după cum urmează:
1.) 8.052 lei (=2.685 lei+5.367 lei) TVA aferent combustibilului considerat nedeductibil de către organul fiscal pentru vehicule rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane prezentate in detaliu in anexa nr.3 la RIF(2.1.2.D pag.8 din Decizia de impunere finala);
2.) 8.385 lei TVA dedusa din facturi fiscale pe care organul fiscal le -a considerat ca nu au calitatea de document justificativ, prezentate in detaliu in anexa nr 1 la RIF(2.1.2.A-pag.7 din Decizia de impunere finala);
3.) 1.809 lei TVA dedusa din facturi fiscale reprezentând achiziții pe care organul fiscal Ie-a considerat ca nu au legătura cu obiectul de activitate (obiecte de inventar, mijloace fixe) prezentate in detaliu in anexa nr.4 la RIF(2.1.2.B -pag.7 din Decizia de impunere finala);
4.) 49.150 lei TVA dedusa nejustificat pentru aprovizionările de materii prime la gestiunea bucătărie -restaurant prezentata in detaliu in anexa nr.7 la RIF(2.1.2.C pag 7 din Decizia de impunere finala);
5.) 1.289 lei reprezentând TVA colectata aferenta veniturilor suplimentare in baza celor 25 de facturi emise de furnizorul Puratos Prod S. si considerate de organul fiscal ca neinregistrate in evidenta contabila a reclamantei si prezentate in detaliu in anexa nr.6 la RIF (2.1.2.E pag .8 din Decizia de impunere finala).
Referitor la punctul 1.)- suma de 8.052 lei TVA (=2.685 lei+5.367 lei) aferent combustibilului considerat nedeductibil pentru vehicule rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane prezentate in detaliu in anexa 3 la RIF (2.1.2.D pag.8 din Decizia de impunere finala), expertiza contabila constata următoarele :
In Raportul de I. Fiscala la Cap III- Constatări fiscale, punctul D) (aliniatul 1 de pe pagina 6 ) organul fiscal considera ca suma de 8.052 lei(=2.685 lei+5.367 lei) reprezintă TVA nedeductibil aferent motorinei de pe bonurile fiscale. Totodata organul de control invoca încălcarea art .145 indice 1 din Legea 571/2003 care precizează ca pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maxima care nu depășește 3500 kg si care sa nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, inclusiv scaunul șoferului...."nu se poate deduce TVA aferent combustibilului folosit. Totodata organul de control invoca si alte condiții pentru agentul de vânzări etc.
Referitor la punctul 2) suma de 8.385 lei TVA dedusa din facturi fiscale care nu au calitatea de document justificativ, prezentate in detaliu in anexa nr 1 la RIF (2.1.2.A - pag.7 din Decizia de impunere finala), expertiza contabila a avut in vedere următoarele:
Organul de control in raportul de inspecție fiscala in Capitolul III-Constatari fiscale la punctul A) (pagina 4) precizează ca: " Societatea a dedus in mod eronat TVA din facturi care nu au conținut deloc date de identificare cumpărător (cod fiscal, sediu social, nr.ORC, cont bancar etc) sau care conțineau date de identificare eronate la cumpărător…". Astfel organul de control menționează ca au fost încălcate prevederile art. 146 alin .1 lit. a din Legea 571/2003, respectiv art. 155 alin. 5 din aceeași lege si ca urmare a considerat TVA -ul nedeductibil.
Așa cum se arată în conținutul prevederilor art. 155 alin. 5 litera d) si f) din Codul Fiscal prevăd ca factura trebuie sa conțină in mod obligatoriu următoarele
informații: denumirea/numele si adresa furnizorului/beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum si codul de înregistrare in scopuri de TVA sau codul de identificare fiscala ale furnizorului/beneficiarului, iar la punctul 72(4) si 72(5) din Normele de aplicare a Codului Fiscal se precizează ca "Prevederile art. 155 alin(5) lit.d) si f) din Codul Fiscal referitoare la adresa furnizorului/beneficiarului trebuie sa conțină cel puțin următoarele informatii: localitatea, strada si numărul.
Potrivit art. 159 din Codul Fiscal si punctul 81 indice 2 alin 3 din Normele de aplicare a Codului fiscal HG 44/2004, care fac referire la corectarea documentelor organele de inspecție fiscala vor permite deducerea TVA in cazul in care documentele controlate aferente achizițiilor nu conțin toate informațiile prevăzute la art. 155 alin. 5 din Codul Fiscal sau/si sunt incorecte, daca pe perioada desfășurării inspecției fiscale la beneficiar documentele respective vor fi corectate de furnizor/prestator in conformitate cu art. 159 din Codul Fiscal.
Furnizorul /prestatorul are deci dreptul să procedeze la corectarea anumitor informații din factura care sunt obligatorii potrivit articolului 155 alin. 5 din Codul Fiscal, care au fost omise sau înscrise eronat, dar care nu sunt de natura sa modifice baza de impozitare si/sau taxa aferenta operațiunilor ori nu modifica regimul fiscal al operațiunii facturate inițial, chiar daca au fost supuși unei inspecții fiscale. Aceasta factura va fi atașata facturii inițiale, fara sa genereze înregistrări in decontul de TVA al perioadei in care se operează corecția, nici la furnizor/prestator, nici la beneficiar.
Din conținutul Raportului de I. Fiscala nu reiese, așa cum corect sesizează expeții cauzei, că pe timpul controlului organul fiscal a dat posibilitatea reclamantei să obțină facturile de corectare așa cum precizează prevederile legale invocate mai sus și aceasta nu a facut-o, iar la data efectuării expertizei acestea erau completate, putem considera că suma de 8.385 lei reprezentând TVA din facturi ce nu au calitatea de document justificativ nu se datorează.
Întrucât, societatea dispune de documente care atestă plata facturilor considerate neconforme cu art. 155 Cod Fiscal, nu mai poate fi ținută răspunzătoare pentru plata taxei cf. art. 151A2 alin.(2) din codul fiscal.
După toate argumentațiile expuse la prezentul punct, se concluzionează că reclamanta nu datorează TVA in suma de 8.385 lei si in consecința nici accesorii (majorări de întârziere si penalități) pentru facturile fiscale pe care organul fiscal Ie -a considerat ca nu au calitatea de document justificativ.
Referitor la suma de 1.809 lei TVA dedusa din facturi fiscale reprezentând achiziții care nu au legătura cu obiectul de activitate (obiecte de inventar,mijloace fixe) prezentate in detaliu in anexa nr.4 la RIF (2.1.2.B -pag.7 din Decizia de impunere finala), expertiza contabila constată următoarele:
Organul de control in Raportul de I. fiscala in Capitolul III-Constatari fiscale, punctul B) (ultimul alineat de pe pag 4) considera ca reclamanta nu avea dreptul de deducere a sumei de 1.809 lei reprezentând TVA dedusa din facturi fiscale, reprezentând achiziții de produse care nu au nici o legătura cu obiectul de activitate si nici nu s-au regăsit la sediul social sau punctele de lucru ale societății. Organul fiscal considera ca aceste produse nu sunt achiziționate in folosul operațiunilor taxabile si ca urmare considera ca reclamanta nu are dreptul de deducere a acestui TVA conform art.
145 alin. 2 lit. a din Legea 571/2003. Așa cum se poate vedea si din anexa nr.4 la raportul de I. Fiscala acestea erau reprezentate de obiecte de inventar si alte bunuri, respectiv acvariu si amenajări acvariu, o mașina de spălat Ariston, gazon, plasa tantari, album foto si buc foto etc, care fie au fost contabilizate pe stocuri (cont 303 -obiecte de inventar), fie direct pe cheltuieli (cont 6028,_ ).
Expertiza contabila analizând documentele, actele societății si anexa nr.4 la Raportul de I. Fiscala a constatat următoarele:
albumul foto si buc foto(poze) se găsesc la sediul societății si reprezintă poze cu produsele pe care societatea le vinde cu ajutorul cărora prezintă produsele clienților;
plasa țânțari exista la geamurile societății pentru a nu permite țânțarilor, muștelor sa intre in laborator, spatiile de desfacere etc;
mașina de spălat cu uscator este utilizata de unitate pentru spălarea si uscarea fetelor de masa, a prosoapelor societății, activitate impusă de normele igienico-sanitare din alimentație publică, având in vedere obiectul de activitate (bucătărie,restaurant, cofetarie), dar care nu se regăsește la sediul societății ci la domiciliul asociatului. Din explicațiile date de asociatul unic Trifan V. rezultă că neavând un loc corespunzător pentru instalarea acesteia la punctul de lucru (acces faci l la rețeaua de apa și canalizare) a instalat-o la domiciliul său, insă o folosește pentru activitatea societății cu scopul de a reduce costurile cu serviciile prestate de terți. De asemenea, in evidența societății nu se regăsesc documente care să ateste că aceste servicii(de igienizare in conformitate cu standardele din alimentație publică) sunt prestate de o altă societate, astfel că se concluzionează că mașina de spălat cu uscator este utilizata de unitate pentru obținerea de venituri taxabile, taxa aferentă putând fi dedusă.
acvariul, neoanele subacvatice, furtunul, balastul pentru acvariu au fost achiziționate de către entitate având in vedere ca in proiectul pentru spațiul din lulius Mall era preconizat a se instala acest acvariu. Toate bunurile respective exista la sediul societății si expertiza contabila considera ca acestea nu contribuie la obținerea de venituri taxabile, taxa de pe facturi
neputând fi dedusă;
jocul Rummy, jocul Monopolly erau bunuri utilizate pentru atragerea clienților (îndeosebi a copiilor la cofetărie, aici se organizau si mese festive pentru elevi, copii) si care fiind bunuri care nu îndeplineau condiția de a fi înregistrate la mijloace fixe au fost trecute direct pe cheltuieli, ele fiind înregistrate ca obiecte de inventar. Pentru aceste bunuri legislația nu prevede o durata de menținere in unitate, iar având in vedere ca acestea au fost achiziționate in septembrie 2009, ca se pot deteriora ușor, și anumite piese se pot chiar pierde este justificat ca la data controlului (mai 2011) acestea sa nu mai existe la sediul societății.
gazonul si pulverizatorul reprezintă bunuri ce nu trebuiau înregistrate in contabilitatea societății, nefiind justificate pentru activitatea acesteia.
becurile ergonomice, lămpile radar, corpurile de iluminat sunt bunuri utilizate in spațiul din Mall si ca urmare sunt aferente desfășurării activității societății.
In baza celor precizate anterior, expertiza fiscală stabilește ca reclamanta nu avea dreptul sa deducă TVA-ul in suma de 858 lei pentru care se calculează accesorii in suma de 379 lei(=250 lei majorări de intarziere +129 lei penalități), de asemenea, avea dreptul sa deducă TVA-ul in suma de 954 lei si ca urmare nu datorează accesorii (majorări si penalități) pentru aceasta suma .
Ca urmare a celor precizate mai sus, Tribunalul validează concluzia experților care stabilește că din suma de 1.809 lei (=858 lei+954 lei) reclamanta datorează TVA in suma de 858 și accesorii in suma de 379 lei (=250 lei majorări de intarziere +129 lei pen alități) și nu datorează TVA in suma de 954 lei si accesorii aferente.
Referitor la suma de 49.150 lei TVA dedusa nejustificat pentru aprovizionările de materii prime la gestiunea bucătărie- restaurant prezentata in detaliu in anexa nr.7 la RIF (2.1.2.C pag 7 din Decizia de impunere finala), expertiza contabila constata următoarele:
organul fiscal in Raportul de I. Fiscala in Capitolul III-Constatari fiscale, punctul C-al treilea aliniat de pe pagina 5) considera ca reclamantul nu avea dreptul de deducere a sumei de 49.150 lei reprezentând TVA dedusa nejustificat pentru aprovizionările de materii prime la gestiunea bucatarie-restaurant, care nu au fost concretizate in produse finite si care nu au fost cuprinse nici in listele de perisabilități sau alte lipsuri din gestiune, după cum precizează organul de control in alineatul de mai sus, respectiv in întrebarea 7 din nota explicativa luata asociatului Trifan F. . Același organ de control in anexa 7 la Raportul de I. Fiscala precizează la observații ca sumele stabilite de acesta constau in cheltuieli reprezentând materii prime la gestiunea bucătărie- restaurant neconcretizate in produse finite, constând in perisabilități, lipsuri in gestiune si alte pierderi. Cele două afirmații se exclud reciproc, organul fiscal contrazicandu-se singur.
organul de control precizează ca deși societatea " a achiziționat un program de gestiune special pentru activitatea de bucătărie -restaurant", aceasta nu utilizează acest program pentru evidenta materiilor prime pentru aceasta gestiune. Inclusiv in Nota explicativă luata asociatului unic, organul de control precizează la întrebarea 6 ca acest program a fost achiziționat in septembrie 2010 si ca urmare constatam ca acesta nu se putea utiliza in perioada 2006-2010, având in vedere data cumpărării si că după achiziția unui program informatic acesta trebuie testat, iar personalul trebuie sa fie instruit pentru utilizarea lui ceea ce necesita timp. Începând cu anul 2011 acest program se utilizează pentru evidenta gestiunii bucătărie-restaurant.
organul de control menționează in Raportul de I. Fiscala punctul C pagina 5, ca "Toate aprovizionările de materii prime legate de activitatea de bucătărie, operate de societate la intrări in gestiunea au fost înregistrate ca si marfa pentru care a calculat un adaos comercial modic";. Totodată organul fiscal precizează "Comparând veniturile înregistrate de societate in baza adaosurilor comerciale înregistrate din notele de recepție cu valoarea la preț de vânzare care ar fi trebuit obținută din valorificarea intregii materii prime conform retetarelor, a rezultat o medie de 50% de aprovizionări de materii prime care nu se regăsesc in produsul finit".Mai mult, acest procent de 50% calculat pentru luna decembrie 2010 îi aplica pentru toata perioada 2006-2010, fara a mai face alte analize in anii precedenți.
organul de control in anexa nr.9 evidențiază intrările de materii prime in gestiunea 3-bucatarie, respectiv veniturile, vânzările si adaosul comercial sub forma valorica.
organul de control in anexa 9/A prezintă o situație privind cantitatea de materie prima aprovizionata, cantitatea bruta conform retetar, nr. portii rezultate ca si cum întreaga cantitate aprovizionata dintr-o materie prima ar fi fost utilizata pentru un singur produs finit (de exemplu cotletul de porc, pulpele inferioare pot fi folosite atât pentru grătar cat si pentru ciorba in cantități diferite si la alte preturi de vânzare), preț produs finit conform listei de meniuri, venituri care ar fi rezultat conform retetarelor(in condiția in care organul fiscal a considerat întreaga cantitate de materie prima utilizata pentru obținerea unui singur produs finit, (bineinteles ca a luat produsul cu prețul cel mai mare), respectiv a luat in calcul numai materia prima fara a tine cont de materialele auxiliare si de alte costuri, venituri inregistrate in contabilitate cu adaos comercial (in acest caz veniturile din contabilitate au ținut cont ca o materie prima poate fi folosita in diverse produse finite la preturi diferite) si respectiv in componenta unui produs mai intra si alte materiale auxiliare si costuri, diferența de venituri [diferenta făcuta intre veniturile ce ar fi trebui sa se obtina in condițiile organului fiscal(toata cantitatea intrata este ieșita p e un singur tip de produs de regula s-a luat produsul cu prețul cel mai mare la vânzare pentru ca diferența sa fie cat mai mare si nu s-au avut in vedere cheltuielile cu materialele auxiliare si alte costuri)si veniturile înregistrate in contabilitate tinand cont de toate tipurile de produse vândute si de cheltuielile aferente materialelor auxiliare si a altor costuri care concura la obținerea produsului(din mere scad pere).
din anexa nr.9 la Raportul de inspecție fiscala, așa cum s-a prezentat deja la răspunsul pentru obiectivul 1 expertiza contabila stabilește adaosul comercial practicat de unitate pe fiecare an in parte, respectiv pe intrari (receptii) si iesiri(venituri), facand si o medie a acestora pe cei cinci ani(2006-2010).
Din analiza adaosului comercial, se observa ca entitatea practica in cei cinci ani verificați (2006-2010) un adaos comercial in procent de aproximativ 38%, iar in anul analizat de organul fiscal in anexa 9/A (anul 2010 )avem chiar un adaos comercial de aproximativ 43% in condițiile in care s-a ținut cont ca intr-un produs finit intra si alte materiale auxiliare ale căror adaos comercial este mult mai mic decât adaosul la materia prima principala.
Au fost validate de instanță criteriile de analiză evocate de experții nominaliza ți în cauză, după cum urmează:
-mai multe produse finite au in componenta lor aceeași materie prima si ca urmare nu pot face analiza ca si cum din întreaga cantitate dintr-o materie prima aprovizionata ar fi utilizata pentru obținerea unui singur produs, așa cum a făcut organul fiscal;
-in componenta unui produs finit intra atât materia prima de baza (exemplu cotlet porc, pulpe inferioare) cat si materiale auxiliare in funcție de produsul finit care se obține (de exemplu pentru grătar: ulei, condimente, etc, iar pentru ciorbe, supe: legume, condimente, ulei, etc.) ale căror costuri intra in prețul de vânzare al grătarului, ciorbei si de care organul fiscal nu a ținut cont;
pe langa materia prima si materialele auxiliare in costul produsului finit mai intra si alte elemente de costuri: energie, gaz, apa, manopera, etc .
Raportat la afirmațiile de mai sus, expertiza contabila stabilește ca datele obținute de organul de control au avut la baza lor premise eronate, astfel că rezultatul la care ajunge organul fiscal - venituri duble - este eronat întrucât nu se poate pretinde că: dintr-o singura materie prima s-ar fi obținut numai un produs finit; produsul finit nu ar mai conține si alte materiale auxiliare, inclusiv alte costuri; întreaga cantitate dintr-o materie prima aprovizionata ar fi fost consumata pentru obținerea unui singur produs finit care ar fi avut un anumit preț si după cum se observa prețul cel mai mare (un grătar costa mai scump decât o ciorba etc).
Ca urmare a celor precizate mai sus, Tribunalul își însușește concuzia experților care stabilește ca reclamanta nu datorează TVA in suma de 49.150 lei si in consecința nici accesorii (majorări de întârziere si penalități) pentru aprovizionările de materii prime la gestiunea bucatarie-restaurant.
Referitor suma de 1.289 lei reprezentând TVA colectata aferenta veniturilor suplimentare in baza celor 25 de facturi emise de furnizorul Puratos Prod S. si neinregistrate in evidenta contabila a reclamantei si prezentate in detaliu in anexa 6 la RIF (2.1.2.E pag .8 din Decizia de impunere finala) expertiza contabila, in baza celor prezentate la obiectivul 1 punctul 6, a arătat ca reclamanta a înregistrat in evidenta analitica intrările de frișca de la Puratos Prod S., acestea s-au regăsit in veniturile reclamantei, respectiv in produsele finite vândute, si ca urmare reclamanta nu datorează TVA colectat.
Ca urmare a celor precizate mai sus expertiza contabila stabilește ca reclamanta nu datorează TVA in suma de 1.289 lei si nici accesorii reprezentând TVA colectata aferenta veniturilor suplimentare in baza celor 25 de facturi emise de furnizorul Puratos Prod S., aceste facturi fiind omise doar din evidenta sintetica, dar cantitatea si valoarea facturilor fiind regăsita in vânzări.
Așadar, suma de 68.685 lei, reprezentând TVA stabilita suplimentar Nu este datorata în întregime de reclamantă expertiza stabilind ca aceasta datorează TVA suplimentar in sumă de 858 lei - pentru facturile care nu au legătură cu obiectul de activitate.
Cu privire la suma de 43.941 lei, reprezentând majorări de intârziere aferente TVA stabilita suplimentar, este sau nu datorata de către reclamanta. Analiza acestui punct est obiectiv legată de constatările și concluziile cu privire la punctul analizat anerior, astfel:
Suma de 43.941 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente TVA stabilita suplimentr nu este datorata în întregime de către reclamantă, aceasta datorează majorări de întârziere/dobânzi la TVA stabilită suplimentar in sumă de 250 lei -pentru facturile care nu au legătură cu obiectul de activitate.
Cu privire la suma de 10.303 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente TVA stabilita suplimentar, se constată că suma nu este datorata în întregime de către reclamantă, așa cum este evidențiat în expertiza contabilă, aceasta datorează penalități la TVA stabilită suplimentar in sumă de 129 lei pentru facturile care nu au legătură cu obiectul de activitate.
Referitor la impozitul pe dividende in suma de 1.813 lei si accesorii in suma de 851 lei(=579 lei majorări de întârziere +272 lei penalități), în conformitate cu actele și documentele expertizate, se constată,în corelație cu punctele examinate anterior, in baza acelorași argumente de la obiectivul nr. 1 punctul 4 si obiectivul nr.4 punctul 3 din expertiza, Tribunalul stabilește ca suma de 1.813 lei, reprezentând impozit pe dividende persoane fizice stabilit suplimentar nu este datorata în întregime de reclamanta, aceasta datorând doar suma de 860 lei aferentă achizițiilor care nu au legătura cu obiectul de activitate dupa cum urmează:
- reclamanta datorează impozit pe dividende in suma de 860 lei si accesorii in suma de
380 lei(=251 lei majorări intarziere + 129 lei penalități) pentru achiziții care nu au legătura cu obiectul de activitate in suma de 5373 lei.
reclamanta nu datorează impozit pe dividende in suma de 953 lei si accesorii in suma de 471 lei(=328 lei majorări intarziere + 143 lei penalități) pentru achiziții in suma de 5958 lei pentru care expertiza contabila a stabilit ca sunt aferente desfășurării activității.
Având in vedere cele precizate, expertiza contabila stabilește ca din suma de 579 lei, reprezentând majorări de întârziere: reclamanta nu datorează majorări de întârziere in suma de 328 lei aferenta sumei de 5958 lei care reprezintă achiziții de bunuri necesare desfășurării activității;
Aceasta însă datorează majorări de întârziere in suma de 251 lei aferenta sumei de 5373 lei care reprezintă achiziții de bunuri care nu sunt necesare desfășurării activității.
Tribunalul constată astfel că suma de 579 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende persoane fizice stabilit suplimentar, nu este datorata în întregime de către reclamanta, aceasta datorând suma de 251 lei.
De asemenea, din suma de 272 lei, reprezentând penalități de întârziere reclamanta nu datorează penalități de intarziere in suma de 143 lei aferenta sumei
de 5958 lei care reprezintă achiziții de bunuri necesare desfășurării activității; aceasta datorează penalități de intarziere in suma de 129 lei aferenta sumei de 5373 lei care reprezintă achiziții de bunuri care nu sunt necesare desfășurării activității.
Suma de 272 lei, reprezentând penalități aferente impozitului pe dividende persoane fizice stabilit suplimentar, Nu este datorata în întregime de către reclamanta, aceasta datorând suma de 129 lei.
In temeiul prevederilor art 274 din Codul de procedură civila, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert în sumă de 6945 lei, onorariu avocat 1240 lei și 4,3 lei taxa timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC L.
C. S., cu sediul în Dej, str.1 Mai nr.7, jud.C. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C., și în consecință:
Anulează în parte decizia nr.556/2011 emisă de pârâtă după cum urmează:
pentru suma de 45142 lei impozit suplimentar.
pentru suma de 24955 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar.
pentru suma de 6773 lei penalități de întârziere.
pentru suma de 67827 lei TVA suplimentar.
pentru suma de 43691 lei majorări de întârziere.
pentru suma de 10174 lei penalități de întârziere aferente TVA suplimentar.
pentru suma de 963 lei impozit pe dividende.
pentru suma de 328 lei penalități de întârziere aferent impozitului pe dividende.
pentru suma de 143 lei penalități de întârziere aferent impozitului pe dividende stabilit suplimentar.
Obligă pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert în sumă de 6945 lei, onorariu avocat 1240 lei și 4,3 lei taxa timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 Septembrie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
C. T.
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 04.10.13
