Sentința civilă nr. 5738/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5738
Ședința publică din 16 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. I. - judecător
G. ier: A. O.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la acțiunea având ca obiect contestație act administrativ fiscal formulată de reclamanta SC B. S. în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentanților fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ și respectiv la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta SC B. S. B. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M. solicitând anularea deciziei nr. 1880/_ emisă de D.G.F.P. M., a Deciziei de impunere nr. F-MM 1235 din_ și a raportului de inspecție fiscală datat_ care a stat la baza emiterii acesteia și, pe cale de consecință, admiterea contestației și înlăturarea obligației de plată a sumei de 13.061 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată stabilită în sarcina reclamantei și vizând obligații fiscale suplimentare de plată, întrucât acestea nu sunt datorate.
In motivare s-a arătat că prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr. F-MM 1235 din_, s-a stabilit în sarcina societății, în calitate de debitoare, obligația de plată a unei datorii fiscale suplimentare totală de 13.061 lei reprezentând TVA urmare a aplicării regimului de rambursare de la bugetul statului a TVA-ului aferent facturilor fiscale menționate în cuprinsul raportului de inspecție fiscală.
La baza emiterii acestei decizii de impunere a stat raportul de inspecție fiscală datat_ prin care s-a stabilit că s-au încălcat dispoziții legale privind TVA și în consecință s-a respins la rambursare suma menționată prin petit.
Reclamanta a susținut că în mod eronat s-a reținut prin actul de inspecție fiscală incidența dispozițiilor art. 145 alin.2 lit.a din Codul fiscal republicat în raport de care s-a și emis decizia de impunere privind obligațiile de plată suplimentare la nivelul acestei sume.
Potrivit dispozițiilor mai sus arătate "dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei; orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul
operațiunilor taxabile
...";. Cu toate acestea, pentru exercitarea acestui drept de deducere, persoana impozabilă, așa cum este și cazul în speță al reclamantei, potrivit art. 146 lit.a din același act normativ trebuie să dețină o fa ctură fiscală.
Apoi, conform pct. 46 (4) din Normele ce reglementează aplicarea Codului fiscal pentru achizițiile de bunuri
... nu poate fi anulat dreptul de
deducere a taxei
în situația în care obligațiile prev.la art. 157 alin.2 Cod fiscal sau după caz la alin.5 nu au fost îndeplinite, dar achizițiile sunt destinate
operațiunilor cu drept de deducere conform art. 145 -147 și persoana respectivă
deține un document care corespunde cerințelor prev.la art. 146
, în acest sens fiind pronunțată și hotărârea CEDO în cauzele conexate C-95/07 și C-96/07.
Toate înregistrările în contabilitate referitor la SC BELEI PRODUCTS., SC MARCSUK S. CONSTRUCT S. și SC D. ROX S. de la care s-au
achiziționat bunuri și servicii au avut la bază documente justificative prezentate organelor fiscale pe care însă nu le-au analizat.
Motivarea acestora în sensul că și autorizația de execuție pentru aceste lucrări de investiții ar fi expirat nu poate fi reținută și să constituie astfel temei al obligării la TVA suplimentar, atâta vreme cât aceasta a și fost prelungită ceea ce a justificat efectiv realitatea și necesitatea continuării lor, contrar deci celor reținute prin raportul de inspecție fiscală la pag.4.
Cheltuielile cu prestările servicii realizate în beneficiul reclamantei de către SC MARCSUK S. CONSTRUCT S. sunt de asemenea deductibile, iar aceasta poate justifica efectuarea acestora prin: contractul de prestări servicii nr. 18/_, situațiile de lucrări și anume devizele de execuție atașate.
In drept a invocat dispozițiile art. 218 al.2 din O.G. nr. 92/2003 republicată și art. 1 raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Exprimându-și poziția procesuală cu privire la acțiune, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M. - Secția Finanțe Publice a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată arătând că decizia nr. 1880 din_ prin care s-a respins contestația societății este temeinică și legală.
Pârâta a arătat că reclamanta a desfășurat activitatea de exploatare și prelucrare a lemnului și transportul masei lemnoase la diverși clienți, iar prin decontul de taxă pe valoare adăugată aferent lunii martie 2011 înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B. M. sub nr. 6762/_, SC B. S. a solicitat rambursarea taxei pe valoarea adăugată în sumă de 31.893 lei, provenită din perioada_ -_ .
În perioada ianuarie-martie 2011, SC B. S. a înregistrat în evidența contabilă, în contul 231 "imobilizări în curs"; suma de 42.424 lei reprezentând
"confecții metalice gard plus balustradă"; și materiale de construcții reprezentând "tablă+accesorii, cărămidă, plasă sudată și polistiren"; din facturile fiscale nr. 2/_ și nr. 3/_ emise de SC BELEI PRODUCT S. și din factura fiscală nr. 1987/_ și factura din data de_ emise de SC
D. ROX S., iar în contul 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți"; suma de 12.000 lei reprezentând "servicii de zidărie conform contractului nr. 18/_ din facturile fiscale nr. 7/_, 8/_ și 9/_ emise de SC MARCSUK S. CONSTRUCȚII S. și a dedus taxa pe valoare adăugată în sumă de 13.061 lei. Organele de inspecție fiscală au constatat că taxa pe valoare adăugată în sumă de 13.061 lei din facturile fiscale a fost dedusă în mod nejustificat, întrucât societatea nu a prezentat documente justificative care să ateste faptul că bunurile au fost achiziționate în scopul realizării de operațiuni taxabile și nu a făcut dovada că serviciile au fost efectiv prestate întrucât facturile fiscale nu sunt însoțite de situații de lucrări și procese verbale de recepție.
Pârâta a mai susținut că SC B. S. nu a dovedit necesitatea efectuării lucrărilor de construcții pentru desfășurarea activității societății având în vedere că obiectul de activitate al societății este tăierea și rindeluirea lemnului, iar taxa pe valoarea adăugată dedusă provine din facturi fiscale de prestări servicii pentru amenajarea unui spațiu comercial ceea ce duce la premiza că aceste operațiuni au fost înregistrate în evidența contabilă cu scopul diminuării taxei pe valoarea adăugată de plată și nu pentru realizarea de operațiuni taxabile.
În probațiune s-au depus actele administrativ fiscale a căror anulare se solicită, documentația care a stat la baza emiterii acestora și s-a încuviințat efectuarea unei expertize financiar-contabile.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantei, din coroborarea apărărilor pârâtei, a probelor și actelor depuse la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la_ s-a constatat că prin decontul cu opțiune de rambursare TVA nr. 6762 din 21.04.201 aferent lunii martie 2011 SC B. S. a solicitat rambursarea sumei de 31.893 lei reprezentând suma negativă a TVA de rambursat rezultată din perioada_ -_, sumă la care reclamanta nu este îndreptățită având în vedere că nu deține autorizație de construcție și acte justificative ale executării lucrărilor.
Raportat la cele stabilite în raportul menționat, pârâta a emis decizia de impunere nr. F-MM 1235 din_ pentru suma de 13.061 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație SC B. S. B. arătând că aceasta este nelegală însă contestația a fost respinsă ca neîntemeiată prin
decizia nr. 1880 din_ emisă de pârâta D.G.F.P. M. - Biroul de soluționarea contestațiilor.
Potrivit dispozițiilor art. 145 al.2 lit.a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal republicat, "orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile";.
Față de aceste norme, reclamanta nu are dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată din facturile fiscale emise de SC BELEI PRODUCT S., SC MARCSUK S. CONSTRUCȚII S. și SC D. ROS S. întrucât societatea nu deține documente justificative din care să rezulte faptul că bunurile și serviciile înscrise în aceste facturi au fost achiziționate și executate în scopul realizării de operațiuni taxabile, având în vedere că taxa pe valoarea adăugată dedusă provine din facturi fiscale de materiale de construcții și prestări servicii efectuate pentru amenajarea unui spațiu comercial.
Cât privește contractul de prestări servicii nr. 18/_ încheiat cu SC MARCSUK S. CONSTRUCT S. acesta nu cuprinde mențiuni din care să rezulte că lucrările vizau spațiul comercial al reclamantei situat în B. str. Ion
nr. 21D, fără să fie menționate tarifele percepute și valoarea totală a contractului, nefiind justificată prestarea efectivă a serviciilor prin situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru și avize de lucrări.
Conform prevederilor cuprinse în pct.48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr.44/2004, referitor la art. 21 alin.4 lit.f care precizează că: "Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
serviciile trebuie să fie efectiv prestate
, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului, prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate";.
Contrar celor susținute de reclamantă și de expertul Cupar Gheorghe desemnat în cauză, facturile fiscale emise de SC BELEI PRODUCT S. și SC D. ROX S. reprezentând materiale de construcții pentru amenajarea unui spațiu comercial, nu pot constitui temei de fapt pentru deducerea taxei pe valoare adăugată atâta vreme cât societatea reclamantă nu deține documente justificative care să ateste faptul că bunurile înscrise în aceste facturi au fost achiziționate iar lucrările de zidărie au fost executate în scopul realizării de
operațiuni taxabile, prin urmare nu a dovedit că serviciile au fost prestate efectiv..
Din perspectiva considerentelor expuse, actele administrativ fiscale atacate prin acțiunea dedusă judecății în prezentul dosar sunt întocmite în condițiile legii, situație în care acțiunea în contencios administrativ fiscal este neîntemeiată și va fi respinsă în baza art. 18 al.1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările și completările ulterioare raportat la art. 218 din O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată, conform dispozitivului.
Instanța va lua în considerare dispozițiile art. 11 al.3 din O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013, potrivit cărora pentru litigiile aflate pe rolul instanței de judecată, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. N. se subrogă în toate drepturile Direcției Generale a Finanțelor Publice M. și dobândește calitatea procesuală a acesteia, poziție exprimată și de pârâtă la_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC B.
S.
cu sediul social în B., str. Ion C., nr. 21D în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
V. I. | A. | O. |
Red. / V.I. - _
Tred. A.O. / -_ - 4 ex
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC B.
S.
cu sediul social în B., str. Ion C., nr. 21D în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M., în prezent Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. reprezentată prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
