Sentința civilă nr. 13628/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă Nr. 13628/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. | G. | C. |
Grefier L. | C. |
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC R. S. și pe pârât M. C. N. - D. DE I. ȘI T., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Tribunalul procedând conform art. 131 Noul Cod procedură civilă la verificarea competenței, constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Instanța ridică din oficiu excepția inadmisibilității cererii pe motiv că reclamanta nu înțelege să se judece și cu Primarul municipiului C. -N., emitentul dispoziției contestate și reține cauza în pronunțare pe excepție.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de_, reclamanta SC R. S. a formulat în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., D. de I. și T. contestație împotriva Dispoziției nr. 814 din_ emisa de pârât prin care s-a respins contestația formulata împotriva Deciziei de Impunere pentru stabilirea impozitului/taxei, in cazul persoanelor juridice datorat in temeiul Legii nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare cu nr. 5203 din_, stabilind obligația de plata fata de bugetul local retroactiva în suma de 2209 lei plus majorări de întârziere în suma de 366 lei pentru anii 2011-2012 si o obligație de plata în sumă de 1894 lei pentru anul 2013 reprezentând impozit pe mijloacele de transport semiremorci solicitând anularea Dispoziției nr.814/_ si implicit a Deciziei de Impunere nr.5203/_ si emiterea unei noi decizii de impunere printr-o încadrare fiscala corecta a mijloacelor de transport declarate si stabilirea impozitului datorat.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este proprietara a doua semiremorci pentru care s-a făcut declarație de impunere si s-a plătit impozitul aferent la zi în suma de 55 de lei pe anii 2011-2012. La data de_ a primit de la D. de T. si I. a M. ui C. o noua Decizie de Impunere - cea atacata prin prezenta - in care se recalcula impozitul datorat pentru semiremorci cu penalități de intârziere aferente anilor 2011-2012. In cuprinsul
deciziei atacate se arata ca aceasta reîncadrare fiscala a impozitului s-a făcut in baza Deciziei nr.44/_ emisa de catre Curtea de Conturi a jud. C., iar ca temei de drept s-au invocat prev. art.263 din L 571/2003, art.114 din HG 44/2004 si OG 92/2003. Arată reclamanta că pârâtul a stabilit impozitul in baza art. 263 alin. 5 din codul fiscal, respectiv in mod cumulat pentru doua camioane si doua semiremorci luând in considerare numărul de axe si masa mai mare de 12 tone. Aceasta a avut in vedere combinațiile de autovehicule in sensul de autovehicul articulat sau tren rutier așa cum este prevăzut la punct 111 din HG nr. 44/2004, in considerarea faptului ca prin construcție semiremorcile nu pot circula separat. Acest lucru nu are corespondent insa in cauza de fata deoarece exista o reglementare speciala prevăzuta la art. 263 al. 4 si 6 din codul fiscal, in care se menționează in mod expres ca impozitul se stabilește pentru fiecare mijloc de transport, remorca, semiremorca si rulota, ce are carte de identitate, cu precizarea expresa "chiar daca acestea circula in combinație";. Astfel, consideră corecta încadrarea inițiala făcuta de către M. C. si incorecta recalcularea impozitului. Precizează reclamanta că prin emiterea la sfârșitul anului 2012 a unei decizii retroactive la care se mai adaugă si penalități de intirziere pentru o plata pe care nu o datorează dar si in cazul in care a datora-o, greșeala calculului îi este imputabila, aduce atingere grava principiului securității raporturilor juridice si mai mult incalca chiar unul dintre principiile esențiale ale fiscalității si anume cel al certitudinii impunerii. Prin certitudinea impunerii, asa cum este definita in art.3 alin.l lit.b, Cod fiscal se intelege elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, pentru ca acesta sa poată intelege sarcina fiscala si sa poată determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii fiscale. Or, din moment ce decizia s-a emis retroactiv pentru anii 2011-2012 si prin aceasta se stabilesc obligații fiscale cu mult mai mari decât cele inițiale, in mod evident autoritatea locala a încălcat principiul certitudinii impunerii si dreptul contribuabilului de a determina influenta sarcinii fiscale asupra activității sale. În ceea ce privește motivarea deciziei, organele fiscale nu au indicat decât faptul ca recalcularea impozitului se face in baza Deciziei nr.44/2011 a Curții de Conturi care echivalează cu lipsa unei motivări adecvate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. C. -N., D. de T. și I. Locale a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării pârâtul arată că atât decizia de impunere cât și decizia de soluționare a contestației sunt temeinice și legale. În urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 desfășurat de M. C. -N. de către Camera de Conturi a Județului C. s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate, conform Procesului verbal nr.06667/1/_ eliberându-se Decizia nr.44/_ . Conform deciziei menționate, s-a dispus in sarcina conducerii M. ui C. -N. obligația identificării cazurilor in care impozitul aferent mijloacelor de transport nu a fost determinat in conformitate cu prevederile legale, stabilirea corectă a impozitului și a accesoriilor, precum și dispunerea măsurilor de încasare. Potrivit pct.I.3 din Decizia nr.44/_ se prevede că in condițiile în care vehiculele supuse impozitării, in speță remorcile și semiremorcile, au masa maximă autorizată de peste 12 tone, circulă în combinație de autovehicule prevăzute de Codul fiscal, respectiv autovehicule articulate sau trenuri rutiere, sunt destinate transportului de marfă, încadrarea in vederea stabilirii impozitului la art.263 alin.6 din Codul fiscal este eronată, întrucât aceste vehicule se impozitează în conformitate cu prevederile art.263 alin.4 din Codul fiscal, alineat care cuprinde grila de impozitare pentru vehicule de transport marfă cu masa autorizată egală sau mai mare de 12 tone. Prin urmare, în mod legal, în conformitate cu decizia Curții de Conturi, municipalitatea a procedat la recalcularea impozitului,
impunerea acestuia și luarea de măsuri în vederea încasării, astfel cererea formulată este neîntemeiată.
La primul termen de judecată instanța ridicat din oficiu excepția inadmis ib ilităț ii cererii
, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 248 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură civilă și pe care urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere din oficiu nr. 5203/0_ emisă de pârâtul M. C. -
N., D. taxe și impozite pentru stabilirea impozitului/taxei în cazul contribuabililor persoane juridice s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. R. S.R.L. obligația de plată a sumei de 2.209 lei diferențe debit, 366,08 lei majorări de întârziere și a sumei de 1.894 lei aferente anului 2013 (fila 15).
În conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestația nr. 48870/_ (filele 12-14), soluționată prin Dispoziția Primarului municipiului C. -N. nr. 814/_ în sensul respingerii ca neîntemeiată (fila 4).
Potrivit art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii";.
Reclamanta se prevalează de acest text legal prin atacarea în instanță a dispoziției de soluționare a contestației, dar nu înțelege să se judece și în contradictoriu cu Primarul municipiului C. -N., emitentul acesteia.
Fiind vorba despre contestarea unei dispoziții prin care s-a soluționat calea administrativă de atac declanșată împotriva unui act fiscal, în mod logic și emitentul dispoziției trebuie să fie introdus în proces, pentru a fi în măsură să își formuleze apărările și să prezinte în instanță argumentele de menținere a actului administrativ. Doar astfel se poate asigura un proces echitabil, care să se finalizeze cu pronunțarea unei soluții legale.
În conformitate cu dispozițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și ale art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus citarea reclamantei S.C. R. S.R.L. pentru primul termen de judecată cu solicitarea expresă de a arăta dacă înțelege să se judece cu Primarul municipiului C. -N., persoană juridică distinctă de M. C. -N. . Reclamanta nu a răspuns acestei interpelări.
Cât privește calitatea primarului de reprezentant al M. ui C. -N., autoritate publică împrocesuată în cauză, art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevede că "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";, însă alin. 21 stabilește în mod neechivoc faptul că
"Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal
";, motiv pentru care calitatea de reprezentant nu echivalează sub nicio formă cu cea de pârât, refuzată de reclamantă.
Pentru aceasta și cu respectarea principiului disponibilității reglementat de art. 9 Cod de procedură civilă, instanța va da eficiență tezei finale a art. 78 alin. 2 și va admite excepția inadmisibilității ridicată din oficiu.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii ridicată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
R. S.R.L.,
cu sediul în C. -N., str. T. I. nr. 99, ap. 4, jud.C., CUI 12134952 în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., D. de impozite și taxe
, cu sediul în C. -N., Piața Unirii nr. 1, jud.C., CUI 4305857 având ca obiect anulare act administrativ.
Cu drept de recurs la Curtea de Apel C., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red.AGC/Tehnored.VAM 4 ex./_
