Sentința civilă nr. 1391/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

cod operator 4204

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1391

Ședința publică din_ Completul constituit din :

PREȘEDINTE: A. S. - Președintele

Secției a II-a civilă

GREFIER: D. H.

Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii, având ca obiect anulare act administrativ, promovată de reclamanții: L. I. F., domiciliat în comuna

B. M., nr. 100, județul M., B. C. A., domiciliat în sat B. (oraș Târgu Lăpuș) nr. 193, județul M., B. I. M., domiciliat în B. M., B- dul B., nr. 28/80, județul M., H. A., domiciliat în B. M., str. P.

, nr. 78/30, județul M., S. J. V., domiciliat în orașul C., str. G. nr. 5, județul M., S. R. T., domiciliat în B. M., str. A. nr. 18, județul M., P. I. D., domiciliat în sat M., comuna Valea Chioarului, nr. 153, județul M., G. M. N., domiciliat în sat M., comuna Valea Chioarului, nr. 104, județul M., T. V., domiciliat în sat

B., comuna B., nr. 16, județul M., P. I., domiciliat în sat Strâmtura, nr. 157, județul M., C. -S. V., domiciliat în S. de Sus, str. L. D.

B. nr. 142, județul M., C. C. M., domiciliat în S. M., str.

M. de A. I. nr. 11, județul M., G. I., domiciliat în S. M., str.

I., nr. 377A, județul M., și G. G., domiciliat în sat L., comuna L.

, nr. 797, județul M., în contradictoriu cu pârâții I. DE J. J.

, cu sediul în B. M., str. U. nr. 34, județul M. și I. Ș. AL I. DE J. J. M., cu sediul în B. M., str. U. nr. 34, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părților prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru_ ,_ și _
.
În urma deliberării T. a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cererii de față, reține următoarele :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M., astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanții L. I. F., B. C. A., B. I. M., H. A., S. J. V., S. R. T., P. I. D., G. M. N., T. V.
, P. I., C. -S. V., C. C. M., G. I. și G. G., au
solicitat în contradictoriu cu pârâții I. DE J. J. M. ȘI I. Ș. AL I. DE J. J. M. următoarele:
1. anularea Ordinelor de trecere în rezervă cu numerele: nr. 1822409/_
  , nr. 1822407/_, nr. 1822401/_, nr. 1822420/_, nr. 1822414/_
  , nr. 1822415/_, nr. 1822417/_, nr. 1822403/_, nr. 1822412/_
  , nr. 1822418/_, nr. 1822402/_, nr. 1822405/_, nr. 1822406/_
  , nr. 1822404/_ ;
2. suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă până la soluționarea irevocabilă a cauzei;

ca efect al anulării actelor atacate, reintegrarea reclamanților pe posturile deținute anterior emiterii actelor în discuție și
obligarea intimatului I. de J. J. M. să plătească toate drepturile bănești de care au fost lipsiți în perioada cuprinsă între emiterea actelor atacate și reintegrarea reclamanților pe posturile deținute anterior emiterii actelor.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat în esență următoarele:

Starea de fapt: în data de_ subsemnații am fost puși la dispoziție, fiind anunțați ulterior că o parte din posturi devin vacante, iar pentru ocuparea lor se va desfășura o examinare.

în perioada precedentă examinării propriu-zise. nu am fost informați într-un termen rezonabil cu privire la data examinării și la modalitatea de desfășurare a acesteia. Menționăm că examenul urma să se desfășoare sub forma unui interviu oral, procedură care implică riscul unui eventual subiectivism al membrilor comisiei de examen.

Prin Ordinul I. ui Ș. al I. de J. J. M., subsemnații am fost trecuți în rezervă începând cu 14.09.2011.

Cu privire la ANULAREA ordinelor de trecere în rezervă

Nelegalitatea actului care a stat la baza emiterii lor
Regulamentul de organizare a concursului este el însuși unul nelegal având în vedere modalitatea de organizare și de examinare propriu-zisă a candidaților. Nelegalitatea acestui regulament viciază întreaga procedură de desfășurare a concursului și face ca, implicit, emiterea ordinelor de trecere în rezervă să fie nelegală.
Astfel, această nelegalitate ar putea fi evidențiată prin:
1. nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare
  Astfel, regulamentul în discuție prevede ca modalitate de examinare, interviul (proba orală). în condițiile în care Ordinul Ministerului Internelor și
  Reformei Administrative nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative prevede la art. 34 alinți) "Concursurile pentru ocuparea posturilor vacante constau în desfășurarea, în ordine, a următoarelor probe: a) test scris, pentru verificarea cunoștințelor necesare îndeplinirii atribuțiilor postului; b) interviu pe subiecte profesionale. ".
  După cum am relatat mai sus, subsemnații am fost supuși unei evaluări strict teoretice sub forma interviului. Prin alegerea acestei modalități de examinare, s-a creat, practic, un cadru cât mai subiectiv în ceea ce privește aprecierea cunoștințelor candidaților. Mai mult. imposibilitatea contestării rezultatelor lasă loc arbitrariului și abuzului în cea mai pură formă, neexistând o modalitate de control asupra aprecierilor făcute de către Comisie. Insă tocmai aceasta a fost rațiunea care a stat la baza prevederilor art. 34 alin (1) din Ord. MIRA: eliminarea arbitrariului.
  Regulamentul în cauză este totodată contrar spiritului dispozițiilor ari. 34 alin. (2) din același Ordin M.I.R.A. nr. 665/2008. Astfel, alineatul în cauză prevede faptul că, în funcție de specificul atribuțiilor postului vacant, concursul poate consta, în afara probelor prevăzute la alin. (1). și în susținerea a cel puțin uneia dintre următoarele probe:_ b) evaluarea performanței fizice "
  Deși textul legal permite opțiunea introducerii și a probei fizice în cadrul concursului, este evident că prevederea a urmărit, în definitiv, evaluarea în conformitate cu atribuțiile specifice profesiei. Este un fapt notoriu în cazul jandarmilor necesitatea intervenirii în situații de urgență precum și capacitatea de adaptare în situații limită, iar un simplu interviu bazat pe cunoștințe teoretice nu satisface cerințele profesiei.
  Prin urmare, această probă trebuie corelată și cu alte modalități de examinare cum e proba scrisă, și o eventuală probă fizică și/sau examen psihologic, mai ales că aceste probe sunt încadrate în specificul profesiei. Doar în acest mod poate Ii efectuată cu acuratețe o departajare, având în vedere că scopul final este păstrarea persoanelor cât mai competente.
  De asemenea, este total inadecvat și inechitabil ca. după evaluările de pe parcursul anilor, în urma cărora s-au obținut calificative, acestea să nu mai fie luate în considerare, așa cum nu au fost luate în considerare nici rezultatele noastre obținute de-a lungul carierei.
2. nerespectarea art. 16 și 21 din Constituția României
Opțiunea pentru proba orală ca și probă singulară în vederea examinării candidaților în afară de a fi nelegală, contravine și prevederilor constituționale. Astfel, nu se poate vorbi de un tratament egal în cazul instituirii unei probe exclusiv orale. După cum am relatat mai sus. examinarea s-a lacul eu un
singur candidai iar întrebările adresate concurenților au fost aceleași.
De la bun început modul de concepere al acestei examinări creează o situație discriminatorie. Instituirea unei probe orale, constând în adresarea de întrebări teoretice identice candidaților care. practic se află în aceeași împrejurare, a dus, în mod cu totul surprinzător, la situația vădit
discriminatorie ca persoanele examinate spre sfârșitul să cunoască subiectele și răspunsurile.
Raportat la ari. 21 din Constituția României, având în vedere modul în care a fost concepută evaluarea la care am fost supuși subsemnații, nu se poate vorbi despre respectarea dreptului de acces la justiție. Un examen oral care nu permite promovarea de contestații, rezultatele depinzând exclusiv de aprecierea suverană și de nerăsturnat a examinatorilor, lasă, în mod evident, loc la abuzuri care nu pot fi cenzurate în nicio manieră.
Neîndeplinirea procedurii de informare anterior organizării examenului

Ari. 26 din Ordinul M.I.R.A. 665/2008, prevede următoarele: "(1) Anunțurile privind posturile vacante pentru care se organizează concurs se afișează la sediul unității organizatoare și se publică prin grila compartimentelor de resurse umane, cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de dala desfășurării concursului, pe pagina de internei a instituției organizatoare sau a structurii ierarhic superioare ori, dacă acestea nu există ori nu sunt operaționale, în presa scrisă

denumirea postului pentru care se organizează concursul și principalele cerințe ale acestuia, stabilite potrivit prevederilor din fișa postului;
condițiile de participare la concurs, respectiv condițiile de recrutare;
actele solicitate candidaților pentru constituirea dosarului de recrutare în vederea participării la concurs examen, data-limită până la care se pol depune acestea și compartimentul care gestionează problematica specifică concursului, cu precizarea datelor de contact, precum și a celorlalte date necesare desfășurării concursului; bibliografia și tematica concursului; locul, data și ora desfășurării concursului."
Raportat la situația din speță, tematica și bibliografia nu au fost asigurate în mod corespunzător, accesul la acestea fiind limitat, în condițiile în care s-a pus la dispoziție, pe durată determinată, un singur exemplar ce putea fi consultai doar în cadrul unității. Precizez că numărul candidaților s-a ridicat la ordinul zecilor pentru fiecare structură. Mai mult. numărul de zile în vederea pregătirii nu a fost respectai. Deci, în fapt, această modalitate de comunicare nu se poate considera ca fiind una efectivă și având în vedere că este vorba de restrângerea unor drepturi, trebuie depuse toate diligentele în vederea unei informări corecte și din timp, fiind inadmisibil ca aceste informații să fie păstrate într-o sferă ocultă inaccesibilă celor vizați iar acest lucru nu face decât să furnizeze numeroase indicii cu privire la abuzul și arbitrariul comis de autorități.
1. Incapacitatea unui examen teoretic, susținut oral, de a verifica aptitudinile necesare calității de jandarm. Pentru exercitarea acestei funcții sunt esențiale capacitatea de adaptare la o situație de urgență și aptitudinea de a sesiza pericolul existent la adresa civililor, precum și forța de intervenție promptă. Astfel, prin o simplă testare teoretică susținută oral, nu considerăm că se pot aprecia în mod obiectiv și concret aceste aptitudini pe care un jandarm
  (de teren/de intervenție) trebuie să le posede în mod obligatoriu. Or. verificarea abilității noastre de a exercita funcția de jandarm s-a redus. în cadrul examinării menționate, la verificarea abilității noastre de a memora. într-un timp foarte scurt, mai multe acte normative. Un examen oral. constând în întrebări pur teoretice extrase din mai multe acte normative, nu este suficient de relevant pentru a demonstra aptitudinea unei persoane de a îndeplini activitățile impuse de funcția în sine.
2. Ilegalitatea ordinelor de trecere în rezervă, emise în baza Ordinului

M.A.I nr. 600/2005 care nu a intrat în vigoare. Ordinul ante-menționat. emis pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat. secretarului general și șefilor/comandanților unităților M.A.I. nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României. Or, potrivit prevederilor art. 11 al Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: "...În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I". Același articol prevede exceptarea de la aceste imperative a acelor acte normative clasificate, potrivit legii, ipoteză neaplicabilă în speță.

Potrivit ordinelor de trecere în rezervă ce ne-au fost comunicate subsemnaților, acestea au fost emise de către I. Șei al I. de J. J.

M. în conformitate cu prevederile Ordinului M.A.I nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților M.A.I.

În concluzie, acest organ al administrației nu are competența de emitere a unor ordine de trecere în rezervă, mai ales că este pusă în discuție restrângerea unor drepturi ale particularilor (prin aceste acte. subsemnații suntem trecuți în rezervă urmând, în consecință, să fim lipsiți de drepturile salariale aferente postului pe caic îl ocupam).

111. Cu privire la suspendarea executării ordinelor de trecere în rezervă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede în art. 15 raportat la art. 14 alin(l) necesitatea îndeplinirii a două condiții pentru suspendarea executării actului: condiția existenței cazului bine justificat și condiția pagubei iminente.

Raportat la îndeplinirea condiției cazului bine justificat subsemnații ne prevalăm de motivele și argumentele de nelegalitate indicate mai sus. având în vedere că art. 2 alin (1) lit. t definește cazurile bine justificate ca fiind împrejurările legale de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Îndeplinirea condiției pagubei iminente în cauza de față se circumscrie înțelesului de prejudiciu material viilor și previzibil. în sensul conferii de art. 2 alin. 1) lit. ș din Legea nr. 554/2004.
Condiția prejudiciului material viitor și previzibil este cerută de legiuitor pentru a se putea aprecia asupra influenței pe care un act. posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului
celui în cauză, prin punerea sa în executare mai înainte de verificarea legalității actului.
Raportat la circumstanțele concrete al cauzei, pierderea salariului în condițiile în care unii salariul este unica sursă de venit ar fi de natură să genereze un colaps financiar ireversibil. De asemenea, imposibilitatea achitării ratelor bancare ne pune în fața riscului de a ne pierde locuințele iar pronunțarea ulterioară a unei hotărâri favorabile nu ar putea să mai rezolve problema.
De aceea, suspendarea executării actelor c practic inerentă unui demers efectiv în rezolvarea acestei situații.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, art.2, art.8, art. 10, art. 15 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ Art. 16. art. 21 din Constituția României Art. 26 și 34. din Ordinul M.I.R.A 665/2008; Art. 11 din Legea nr.24/2000.
Totodată, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a actelor
administrative individuale de punere a reclamanților la dispoziția
conducătorului unității, respectiv:
1. Ordinul nr. S/1820695 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului L. I. F. ;
2. Ordinul nr. S/1820673 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului B. C. A. ;
3. Ordinul nr. S/1820663 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului B. I. M. ;
4. Ordinul nr. S/1820566 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului H. A. ;
5. Ordinul nr. S/1820661 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului S. J. V. ;
6. Ordinul nr. S/1820586 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului S. R. T. ;
7. Ordinul nr. S/1820577 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului P. I. D. ;
8. Ordinul nr. S/1820693 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului Cheție M. N. ;
9. Ordinul nr. S/1819911 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului T. V. ;
10. Ordinul nr. S/1819924 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului P. I. ;
11. Ordinul nr. S/1819922 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului C. S. V. ;
12. Ordinul nr. S/1819929 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului C. C. M. ;
13. Ordinul nr. S/1819974 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului G. I. ;
14. Ordinul nr. S/1819938 din data de_ de punere la dispoziția conducătorului unității a subsemnatului G. G. .
  Cu privire la excepția de nelegalitate reclamanții au arătat următoarele:
  După cum rezultă din chiar cuprinsul ordinelor atacate, acestea au fost emise în baza Ordinului MAI nr. 600/2005, care stabilește competențele de gestiune a resurselor umane. Or, acest act normativ nu a intrat în vigoare, nefiind publicat în Monitorul Oficial în conformitate cu prevederile legii nr. 24/2000 - care este un act normativ anterior ale cărui efecte se extind asupra Ordinului în discuție.
  Potrivit art. 11 al Legii nr. 24/2000 în forma publicată în M. Of. nr. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: " În vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului - ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I";.
  De vreme ce Ordinul MAI nr. 600/2005 nu a intrat în vigoare, nu există atribuită o competență de emitere a unor ordine de trecere în rezervă de către acest organ al administrației. Aceste ordine fiind acte administrative care restrâng exercițiul unor drepturi ale particularilor (prin aceste acte, reclamanții sunt puși la dispoziția unității urmând, în consecință, să fie lipsiți de drepturile salariale aferente postului pe care în ocupau anterior), emiterea lor reclamă în mod imperios stricta determinare a unei competențe exprese, strict determinate, competență care, după caz, după cum s-a demonstrat anterior, în cazul de față nu există.
  Se solicită să se observe că potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, act care, de asemenea stă la baza emiterii ordinelor atacate " Numirea în funcție și eliberarea din funcție în unitățile militare, cu excepția funcțiilor publice în care numirea se face potrivit legii, precum și detașarea cadrelor militare în condițiile art. 77 se fac, în timp de pace și în timp de război, conform competențelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale";, ordin care, în situația de față nu a intrat în vigoare. Este adevărat că textul de lege nu se referă expres la ordinele de punere la dispoziție, dar strict raportat la contextul emiterii acestor ordine este evident că acestea creează premisa eliberării reclamanților din funcții. Aplicabilitatea acestui text situației de față nu poate fi pusă la îndoială de către intimat, de vreme ce acesta a folosit această prevedere legală drept fundament legal,
  coroborat cu dispozițiile Ordinului MAI nr. 600/2005, al emiterii ordinelor atacate.
  În plus, trebuie subliniat că pe calea acestor ordine de punere la dispoziție a avut loc o modificare a condițiilor noastre de muncă, fiind încadrați în condiții normale de muncă.
  Pe cale de consecință, aceste acte sunt profund nelegale și prin raportare la dispozițiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, fiind emise de către I. Ș. al I. de J. J. M. fără a avea competență în acest sens.
  Pârâtul I. de J. J. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție tardivitatea procedurii prealabile respectiv prematuritatea acțiunii pentru următoarele motive:
  Excepția tardivității procedurii prealabile
  Pentru aceasta arătam că reclamanții în cauză, au depus prin Poșta Română, plângere prealabilă în data de_, înregistrată la unitate in data de_, prin care solicitau revocarea actelor administrative individuale de punere la dispoziție și de trecere in rezerva. Observăm că Ordinele de punere la dispoziție au fost emise în data de_ fiind comunicate la data de_ iar ordinele de trecere în rezervă au fost emise în data de_ fiind comunicate la data de_ .
  Astfel, se poate observa că plângerea preaiubită este formulată tardiv atât față de Ordinele vie punere la dispoziție nr. care au fost emise cu 9 luni înainte cât și în privința Ordinelor de trecere în rezervă cu nr. 382704/_ care au fost emise eu 6 luni înainte.
  Potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. cu modificările și completările ulterioare. ..Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept ai său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea, in tot sau In parte, a acestuia".
  Astfel, legiuitorul a înțeles să stabilească, în sarcina persoanei care se consideră vătămata prin emiterea unui act administrativ, obligația de a formula plângere prealabilă anterior investirii instanței cu soluționarea cererii de anulare a actului contestat, îndeplinirea întocmai a acestei obligații fiind una dintre condițiile sine qua nou ale admisibilității în principiu a acțiunii. " Din interpretarea acestor dispoziții legate, rezultă că sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare este o etapa prealabilă obligatorie sesizăm instanței de contencios, reprezentând o cerință pentru sesizarea instanței care se adaugă celorlalte condiții de exercitare a acțiunii, fiind o condiție specială care atunci când nu este îndeplinită în termenul legal, soluția care se impune este respingerea acțiunii cu inadmisibila astfel cum s-a statuat atât de practica judiciar în materie cât si în doctrina "(Decizia civilă a IC.C.J. nr. 231/_ ). Mai mult, "este inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554,-200-1, pentru care nu s-a
  efectuai, anterior sesizării instanței, procedura prealabilă prevăzută de art. alin, (I) din aceeași lege, in sensul de a se solicita autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat în termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia, "(Decizia civilă a Î.C.C.J. nr. 150/_ ).
  Referitor la obligativitatea respectării termenului de 30 de zile arătăm că formularea plângerii administrative peste termenul prevăzut de lege echivalează practic eu neîndeplinirea acestei proceduri prealabile obligatorii așa emu s-a stabilii și prin Decizia civilă a Î.C.C.J. nr. 780/_ !
  Vă rugăm să constatați, faptul că, astfel cum am exemplificat, în această materie, jurisprudența instanțelor judecătorești, în mod special a instanței supreme, este unitară și constantă, fără a lăsa urme de îndoială asupra problematicii abordate.
  Față de aspectele sus menționate, având in vedere faptul că excepția tardivității procedurii prealabile este o excepție de fond, absolută, iar prin efectul pe care îi produce este o excepție peremptorie, dirimantă, singura soluție posibilă în prezenta cauză este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă față de capetele din cererea de față, fapt care face, totodată, inutilă cercetarea în fond a pricinii sub aceste aspecte.
  Excepția prematurității acțiunii
  Pentru aceasta arătăm că reclamanții în cauză, au depus prin Poșta Română, plângere prealabilă în data de_ . înregistrată la unitate în data de_ iar din studiul dosarului reiese că cererea de anulare a actelor administrative individuale fie trecere în rezervă, acte ce sunt și obiectul plângerii prealabile, a fost înaintată instanței tot prin Poșta Română la data de_ .
  Or, potrivit prevederilor imperative ale ari. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554.2004. cu modificările și completările ulterioare, care reglementează obiectul acțiunii judiciare în această materie,
  "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un aci administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin, (1)lit. h). poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în toi sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si. eventual, reparații pentru daune morale".
  Așadar, nu numai că persoana vătămată trebuie să formuleze plângerea prealabilă anterior învestirii instanței, ci aceasta trebuie să aștepte, așa cum prevede explicit textul de lege, comunicarea răspunsului sau împlinirea termenului de 30 de zile de la dala înregistrării plângerii la autoritatea emitentă, prevăzut la art. 2 alin. ( i ) I i t. h), pentru a avea posibilitatea legală de a deduce judecății cererea vizând anularea unui act administrativ. Că este așa rezultă și din prevederile art. 11 alin. I lit. a), c) și d) din Legea nr. 554/2004. cu modificările și completările ulterioare, care statuează că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni fie de la data comunicăm răspunsului iu plângerea
  prealabilă fie de ia data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, fie de la data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h). calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a plângerii prealabile, neexistând vreo altă prevedere derogatorie de la acest regim juridic, care să permită introducerea unei astfel de cerere de chemare în judecată anterior formulării plângerii prealabile.
  Vă rugăm să rețineți și că .. articolul 7 alin. (I)Legea nr. 554/2004 prevede ca o condiție obligatorie anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, parcurgerea procedurii prealabile administrative, urmărindu-se astfel evitarea unor litigii prin posibilitatea pentru emitentul actului de a-l revoca dacă va consiliera că este nelegal și iacă nu a intrat în circuitul civil, iar pentru destinatarul actului de a aprecia, după ce primește răspuns de ia autoritatea, publica, respectivă, dacă se mai impune promovarea unei acțiuni în justiție Decizia civilă a ÎCCJ nr. 994/_ ) " și că "sub acest aspect, sunt și dispozițiile/prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poale face numai după îndeplinirea unei proceduri preaiubite în condițiile stabilite de acea lege"( Decizia civilă a ÎCCJ nr. 39/_ ).
  În acest sens. învederăm prevederile articolului 109 alineatul 2 din Codul de Procedura Civilă potrivii cărora: ., În cazurile anume prevăzute de lege. sesizarea instanței competente se poate tace numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile. în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
  Față de aspectele sus menționate, dacă veți trece peste excepția tardivității procedurii prealabile considerăm că se impune respingerea acțiunii ca prematură, fapt care de asemenea face inutilă cercetarea în fond a pricinii sub aceste aspecte.
  Pe fond pârâtul a solicitat respingerea acțiunii (f. 30 - 42 vol. I).
  Având a se pronunța, în conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, asupra excepțiilor invocate T. reține următoarele:
  1. Cu privire la excepția tardivității procedurii prealabile, T. achiesează la teza susținută de reclamanți potrivit căreia actele atacate erau irevocabile. Astfel, câtă vreme se susține de către pârâți în întâmpinare că nu mai exista posibilitatea ca reclamanții să fie încadrați în alte funcții sau unități,-
    — corelativ cu nevoia Ministerului Administrației și Internelor de încadrare în numărul maxim de posturi finanțate ─, procedura prealabilă ar fi fost cu totul inutilă, partea neavând dreptul la un recurs efectiv în sensul art. 13 CEDO.
    Prin urmare, T. va respinge excepția procedurii prealabile ca neîntemeiată, practic fiind vorba de o situație juridică echivalentă cu aceea reglementată de art. 1 alin.6 din Legea nr.554/2004 în care actele administrative nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil (desigur lato sensu), producând efecte juridice care nu mai pot fi înlăturate pe calea recursului grațios ori ierarhic ci doar prin apelul la instanța de contencios administrativ (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet).
  2. Din cele ce preced rezultă că și excepția prematurității acțiunii este neîntemeiată, fiind inutil ca părțile să mai aștepte răspunsul la plângerea prealabilă; având în vedere constrângerile de ordin bugetar răspunsul nu putea fi decât negativ, aspect ce rezultă neechivoc chiar din poziția procesuală a pârâților din prezenta cauză.
  3. Cu privire la excepția de nelegalitate a ordinelor de punere la dispoziție, reclamanții au susținut în esență că autorul actelor administrative nu avea competență de a le emite deoarece actul normativ ce stabilește o competență în acest sens, anume Ordinul MAI nr. 600/2005, nu a intrat încă în vigoare.
    T. va respinge excepția de nelegalitate din două considerente:
    1. Așa cum a statuat jurisdicția supremă, inopozabilitatea actului administrativ nu atrage nelegalitatea actului administrativ contestat în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 (Decizia nr. 3784 din 19 august 2009 și Decizia nr. 3891 din 23 septembrie 2009, citate în Excepția de nelegalitate, Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție 2009, Editura Hamangiu 2011, pagina 22).
      Inopozabilitatea actului administrativ este o sancțiune specifică ce constă în lipsirea de efecte juridice a actelor care nu au fost publicate în forma și în condițiile prevăzute de lege. Nelegalitatea și inopozabilitatea sunt instituții juridice sancționatoare, aplicabile în materia dreptului administrativ, fundamental diferite, ele intervenind în situații distincte.
      Astfel, nelegalitatea actului administrativ intervine în situația în care actul administrativ contravine dispozițiilor cu forță juridică superioară, în temeiul și pentru executarea cărora a fost emis, pe când inopozabilitatea intervine în cazul nerespectării formelor de publicitate cerute de lege pentru categoria de acte administrative căreia îi aparține actul respectiv.
      Prin urmare, în speță, dacă prin absurd s-ar accepta teza reclamanților că ordinul trebuia publicat în Monitorul Oficial al României, atunci ar fi vorba de un caz de inopozabilitate, iar nu de nelegalitate, caz în care excepția se vădește neîntemeiată din această perspectivă.
    2. Ordinul MAI nr. 600/2005 face parte din categoria actelor care nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind vorba de un act normativ care are ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională (art. 35 alin. 3 din H.G. nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aplicabil la data emiterii Ordinului nr. 600/2005).
    În plus, verificarea legalității actelor contestate trebuie făcută prin raportare la actul normativ primar, respectiv Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare care prevede la art. 82 alin. 1 lit. a) că situația ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor care sunt puși la dispoziție, se soluționează în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere, în termen de cel mult 3 luni.
    Teza III prevede că, pe timpul cât se află în această situație, cei în cauză îndeplinesc atribuțiile stabilite de comandanții unităților militare la a căror dispoziție sunt.
    De altfel, însuși Constituția României exceptează de la publicare actele administrative normative care au un caracter militar (art.108 alin.4 teza ultimă).
    Din această perspectivă, susținerile cu privire la necompetența I. ui Ș. al I. de J. J. M. de a emite ordinele de punere la dispoziție sunt neîntemeiate.
    Pe fondul cauzei T. constată următoarele:
  4. Prin O.U.G. nr. 54/2011 s-a dispus luarea de măsuri de reorganizare în cadrul Ministerului Administrației și Internelor în vederea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2011 prin Legea bugetului de stat nr. 286/2010.
    Măsurile de reorganizare au afectat și I. de J. J. M. prin desființarea tuturor funcțiilor și apariția unor noi funcții în statul de reorganizare.
    Astfel a fost necesară, față de cei care nu aveau o funcție corespondentă în noul stat de organizare, punerea lor la dispoziție începând cu data de_, prin Ordinele I. ui Ș. al I. de J. J. M. (f. 49 - 62 vol. I).
    Ordinele de punere la dispoziție nu au fost atacate în contencios administrativ pe cale principală, iar excepția de nelegalitate a ordinelor de punere la dispoziție a fost respinsă pentru considerentele ce au fost expuse mai sus.
    Prin urmare, ordinele de punere la dispoziție sunt în vigoare și au produs efectele prevăzute de art. 82 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 80/1995.
    Deoarece funcțiile existente erau mai puține decât personalul pus la dispoziție a fost nevoie de departajarea personalului în vederea numirii în funcții ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională.
    În acest sens, Ministerul Adm inistrației și Internelor a em is Ordinul nr. 129/2011 prin care s-a aprobat Procedura ─ cadru de organizare și
    desfășurare a exam enului de departajare a personalului la nivelul
    m inisterului (în continuare Procedura─ cadru).
    Pentru ocuparea funcțiilor bugetate s-au organizat la nivelul inspectoratului mai multe examene (în fapt concursuri) însă reclamanții nu au reușit să le promoveze.
    În perioada_ -_ reclamanții au avut statutul de cadru militar activ (subofițeri) pus la dispoziție în vederea încadrării în altă funcție sau trecerii în rezervă.
    La data de_ reclamanții au fost trecuți în rezervă (f. 63 - 76 vol. I) ca urmare a expirării perioadei în care puteau să se afle la dispoziție.
    De precizat că reclamanții nu au fost interesați de funcții corespondente la nivelul altor structuri din minister, aspect ce rezultă din rapoartele depuse în probațiune de pârâți (f. 97 - 112 vol. I).
    Reclamanții au fost trecuți în rezervă în temeiul art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 care prevede că ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă când în urma reorganizării unor unități sau a reducerii unor funcții din statele de reorganizare nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități.
    Acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată.
    Reclamanții critică actele administrative atacate (ordinele de trecere în rezervă) sub aspectele a trei motive principale de nulitate:
  5. 1)
    Contrar afirmației reclamanților, T. observă că modalitatea de examinare prin intermediul interviului (proba orală) este pe deplin legală.
    Conform art. 2.2. din Procedura ─ cadru, în mod unitar la nivelul aparatului central al Ministerului Administrației și Internelor, respectiv al fiecărui inspectorat general/ similar, prin ordin al ministrului administrației și internelor, respectiv prin dispoziție/ordin a/al inspectorului general/similar se stabilește modul de desfășurare a examenului prin administrarea uneia sau ambelor probe, după cum urmează:
    1. proba scrisă;
    2. interviul structurat pe subiecte profesionale.
    Subiectele profesionale constau în verificarea din punct de vedere practic a cerințelor necesare îndeplinirii atribuțiilor postului.
    Prin urmare, nu era obligatoriu ca examenul să constea într-o probă scrisă, Procedura - cadru dând posibilitatea structurilor din cadrul ministerului să opteze exclusiv pentru proba orală.
    Așa fiind, dispozițiile art. 34 alin. 1 din ordinul M.I.R.A. nr. 665/2008 sunt străine de prezenta cauză, fiind incidente alte dispoziții cu caracter special destinate să reglementeze departajarea personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională din anul 2011.
    2)
    Câtă vreme Ordinul M.A.I. nr. 129/2011 este în vigoare (nefiind admisă o excepție de nelegalitate) T. este scutit să mai analizeze susținerile reclamanților potrivit cărora opțiunea pentru interviu ar nesocoti dispozițiile art. 16 și 21 din Constituția României.
    Procedura - cadru fiind un act administrativ (cu caracter normativ) se bucură de prezumția de legalitate (inclusiv de supralegalitatea constituțională) care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate.
  6. 1)
    Afirmația reclamanților potrivit căreia nu a fost îndeplinită procedura de informare anterior organizării examenului este neîntemeiată.
    Accesul la tematica și bibliografia de examen a fost în aceleași condiții pentru personalul supus departajării așa încât reclamanții nu pot invoca o vătămare sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât pe perioada punerii la dispoziție au participat la mai multe interviuri, având astfel posibilitatea să aprofundeze materia de examen.
    De altfel, din procesele-verbale depuse la dosar a reieșit faptul că, în urma consultării candidaților, acestora le-a fost adusă la cunoștință, în timp
    util, tematica și bibliografia de studiu (f. 78 - 82 vol. I, f. 83 - 86 vol. I, f. 87 - 88 vol. I, f.89-90 vol. I).
    1. Interviul pe subiecte profesionale este prevăzut de Procedura ─ cadru și dezvoltat în Regulamentul nr. S/1.819.775 din_ de desfășurare a examenului în vederea numirii în funcție a personalului pus la dispoziția unității astfel cum a fost completat la data de_ (f. 183 - 187 vol. I).
      Prin urmare, critica reclamanților privitoare la incapacitatea unui examen (în fapt concurs) susținut oral de a verifica aptitudinile necesare calității de jandarm nu poate fi primită, fiind una de oportunitate (înscriindu-se în limitele de apreciere ale autorității publice), iar nu de legalitate.
    2. Ordinul M.A.I. nr. 600/2005 a intrat în vigoare începând cu_ fiind exceptat de la publicare în Monitorul Oficial întrucât este un act normativ care are ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională (f. 37 - 69 vol. II).
    Prin urmare, ordinele de trecere în rezervă au fost emise de către organul competent (art. 50 alin. 1 lit. p) din anexa la Ordinul nr. 600/2005, f. 66, vol. II).
  7. În fine, reclamanții au mai criticat ordinele de trecere în rezervă (critică dezvoltată în concluziile scrise) sub aspectul încălcării principiului constituțional al egalității în fața autorităților publice prin aceea că doar o parte din persoanele care ocupau posturi în cadrul Jandarmeriei au fost supuse evaluării (critică de nelegalitate agravată a actelor administrative).
    Așa cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr. 37 din interogatoriul luat de către reclamanți pârâtului I. de J. J. M., inspectoratul a fost reorganizat inițial începând cu data de_ ; în această situație, ulterior reorganizării, numărul de funcții corespondente a coincis cu numărul personalului, caz în care a fost nevoie de mutarea personalului ─ a căror funcții au fost desființate ─ pe funcțiile vacante existente (f. 89 vol. II).
    Conform art. 74 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, încadrarea ofițerilor, maiștrilor militari și a subofițerilor se face ținând seama de nevoile forțelor armate, de competența și conduita morală a acestora.
    De asemenea, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii fac parte din arme sau servicii și au specialități militare, în raport cu profilul pregătirii lor profesionale (art. 83 alin. 1 din Legea nr. 80/1995).
    Mutarea reclamanților dintr-un departament într-un alt departament a fost legală, fiind permisă de dispozițiile art.76 din Legea nr.80/1995.
    Potrivit acestui text, mutarea cadrelor militare în activitate dintr-o unitate în alta, precum și schimbarea din funcții în cadrul aceleiași unități se efectuează o singură dată pe an, cu excepția situațiilor deosebite stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.
    În speță, reclamanți nu au demonstrat prin probe pertinente că mutarea lor într-un alt compartiment (în cadrul căruia ulterior au susținut concursul) a fost abuzivă, fără se țină cont de nevoile inspectoratului.
    Așa cum a statuat Curtea Constituțională a României, principiul egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, presupune instituirea unui
    tratament legal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, M. Of. nr. 473 din 6 iulie
    2011).
    Or, reclamanții s-au aflat în aceeași situație juridică cu celelalte persoane care au participat la examenele (concursurile) de departajare.
    Astfel, în vederea ocupării a 125 funcții de subofițeri în specialitatea pază și protecție instituțională s-au înscris 141 de persoane printre care și reclamanții S. J. - V., S. R. - T., T. V., P. I., P. I. - D.
    , G. G., C. S. V. și B. I. M. (f. 78 - 82 vol. I); de asemenea, în vederea ocupării a 87 funcții de subofițeri în specialitatea ordine publică s-au înscris la examen 94 de persoane printre care și reclamanții G. M. N. ,
    L. I. - Flaviu, H. A. și G. I. (f. 83 - 86 vol. I); în vederea ocupării a 15 funcții de subofițeri în specialitatea ordine publică și montan s-au înscris la examen 19 persoane printre care și reclamantul C. C. - M. (f. 87 - 88 vol. I); în vederea ocupării a 29 de funcții de subofițeri în specialitatea ordine publică și conducătorii auto s-au înscris 30 de persoane printre care și reclamantul B. C. - A. (f.89-90 vol. I).
    Mai mult, unii dintre reclamanți au mai participat și la alte examene la care însă au fost respinși (f. 91 - 96 vol. I).
    O chestiune esențială în cauză este aceea că reclamanții nu au formulat contestații la rezultatele finale obținute la examen, în condițiile art. 4 din completarea la Regulamentul de desfășurare a examenului în vederea numirii în funcție a personalului pus la dispoziția unității (f. 186 verso vol. I).
    Art. 4 a reprodus conținutul normativ al art. 17 din Procedura - cadru aprobată prin Ordinul M.A.I. nr. 129/2011 care prevedea că după afișarea rezultatelor finale obținute la examen candidații nemulțumiți pot depune contestație în termen de 24 de ore de la data afișării acestora.
    Din această perspectivă, precum și din unghiul aplicării principiului nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaște legea) nu poate fi primită teza reclamanților potrivit căreia nu aveau posibilitatea să depună contestații.
    În concluzie, T. apreciază că procedura de departajare a personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul inspectoratului județean a fost legală și echitabilă.
    Pe cale de consecință și ordinele de trecere în rezervă sunt legale, în acord cu dispozițiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, petitul de anulare al acestora vădindu-se nefondat.
  8. Petitele de reintegrare în funcție și de plată a drepturilor bănești sunt accesorii capătului de cerere principal de anulare a ordinelor de trecere în rezervă, așa încât vor urma soarta principalului.
  9. Pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite nici cerințele prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția cazului bine justificat,

ordinele fiind legale, iar în privința pagubei iminente nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens.

În raport de toate aceste considerente, T. va respinge ca nefondată acțiunea, reclamanții, căzând în pretenții, neavând dreptul la plata cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :

Respinge excepțiile procesuale invocate prin întâmpinare de pârâtul I. de J. J. M., precum și excepția de nelegalitate a ordinelor de punere la dispoziția conducătorului unității, invocată de către reclamanți.

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanții L. I.

F., domiciliat în comuna B. M., nr. 100, județul M., B. C. A., domiciliat în sat B. (oraș Târgu Lăpuș) nr. 193, județul M., B. I. M.

, domiciliat în B. M., B-dul B., nr. 28/80, județul M., H. A., domiciliat în B. M., str. P., nr. 78/30, județul M., S. J. V., domiciliat în orașul C., str. G. nr. 5, județul M., S. R. T., domiciliat în B. M., str. A. nr. 18, județul M., P. I. D., domiciliat în sat M., comuna Valea Chioarului, nr. 153, județul M., G. M. N.

, domiciliat în sat M., comuna Valea Chioarului, nr. 104, județul M., T.

, domiciliat în sat B., comuna B., nr. 16, județul M., P. I., domiciliat în sat Strâmtura, nr. 157, județul M., C. -S. V., domiciliat în S. de Sus, str. L. D. B. nr. 142, județul M., C. C. M., domiciliat în S. M., str. M. de A. I. nr. 11, județul M., G. I., domiciliat în S. M., str. I., nr. 377A, județul M., și G. G., domiciliat în sat L., comuna L., nr. 797, județul M., în contradictoriu cu pârâții I. DE J. J. M., cu sediul în B. M., str. U. nr. 34, județul M. și I. Ș. AL I. DE J. J. M., cu sediul în B. M., str. U. nr. 34, județul M. .
Respinge cererea de suspendare a ordinelor de trecere în rezervă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții I. DE J. J. M. și I. Ș. AL I. DE J. J. M. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2013.
Președinte G. ier
1. S. D. H.

Red. S.A. - _

Tehnoredact. AC/_ Ex. 18