Sentința civilă nr. 14200/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 14200/2013Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta V. D. și pe pârâtii P. M. C., DE G. R. H., DE G. ( F. B.
) A. M., având ca obiect suspendare executare act administrativ .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2013, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 30 septembrie 2013 și apoi succesiv pentru data de 7 octombrie 2013 și pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de_, reclamanta V. D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții P. M. C. -N., De G. R. H. și B. A. M. să se dispună suspendarea Autorizației de construire nr.859/2011 prin care au fost autorizate lucrările de extindere, modificări interioare, casă unifamilială, extindere garaj parter, împrejmuire, amenajări exterioare cu privire la imobilul situat în C. -N., C. B. nr. 13A emisă în favoarea pârâților, anularea autorizației menționate, obligarea pârâților, în solidar, la desființarea lucrărilor de extindere garaj precum si a desființării lucrărilor de amenajări exterioare în termen de 30 de zile, în caz contrar, să autorizeze reclamanta să efectueze pe cheltuiala pârâților lucrările necesare repunerii în situația anterioară, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în solidar.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că este proprietara imobilului înscris în C.F. 2. C. proprietate ce se învecinează cu proprietatea pârâților De G. R. H. și
B. A. M. . Prin autorizația de construire atacată au fost autorizate lucrări care nu respectă regulamentele de urbanism. Arată reclamanta că au fost autorizate lucrări de construire chiar până la limita de proprietate cu reclamanta, a fost executată o rigolă de beton pe lângă gardul ce separă cele două proprietăți, rigolă ce se înalță mult peste cota terenului, extinderea garajului a fost realizată cu nerespectarea distanțelor minime obligatorii. Au fost executate terase care se suprapun peste traseul conductelor de utilități care deservesc imobilul reclamantei. Prin declarația dată în data de_, reclamanta și-a exprimat acordul pentru extinderea garajului, chiar si la o distanță mai mică față de limita de proprietate decât distanța minimă obligatorie însă numai cu respectarea unor condiții printre care si condiția ca lucrările de construire să respecte o distanță minimă de 0,4 m față de limita de proprietate și ca înălțimea exterioară a garajului să fie de cel mult 1,90 m. În aceste condiții, proprietatea
reclamantei este vătămată, actul administrativ este nelegal, se impune în cauză anularea autorizației de construire și desființarea lucrărilor executate în mod nelegal.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, a Legii nr. 50/1991, art.480, 576, 577, 586, 587, 588 Cod Civil, art._ Cod Civil.
Prin Sentința civilă nr. 3235/2013 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de_ s-a respins ca nefondată cererea, ca inadmisibilă solicitarea de anulare datorită neexercitării procedurii prealabile și datorită lipsei calității procesuale active petitul de demolare a construcției.
Prin Decizia civilă nr. 7563/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ * iar după admiterea declarației de incompatibilitate a fost repartizată aleatoriu pe rolul acestui complet.
La data de_, reclamanta V. D. a formulat note scrise (filele 7-13), prin care a arătat că susține în continuare cererea de chemare în judecată astfel cum acesta a fost formulată până în prezent și a sintetizat argumentele sale. Arată că un prim motiv de nelegalitate a actului administrativ este nerespectarea documentațiilor de urbanism, respectiv neconcordanța dintre prevederile Certificatului de Urbanism cu privire la retragerea minimă obligatorie și prevederile DTAC aprobată prin AC atacată. Potrivit Certificatului de Urbanism 3370/_, parte integranta a documentației AC atacate, "Art.6 ...clădirile vor fi retrase cu jumătate din înălțimea la cornișă, dar nu mai puțin de 3 m față de limitele laterale...";. În realitate, proiectul autorizat prevede o extindere a garajului cu desocotirea prevederilor certificatului de urbanism și a regulamentelor de urbanism. Astfel, potrivit răspunsului la obiecțiuni (fila 137 voi 2) garajul este edificat la 0,01 m de limita de proprietate. Expertul (p. 9 expertiză concluzii obiectiv 5) constată neconcordanța dintre prevederile CU și DTAC. Nu poate fi avut în vedere răspunsul la obiecțiuni (fila 138) potrivit căruia această neconcordanța ar fi "acoperită"; de avizul CT. pentru că acest aviz nu poate echivala sau reprezenta modificarea prevederilor PUG, ori expertul a arătat că nu au fost respectate distanțele stabilite prin PUG. Expertul nu are în vedere dispozițiile art.49 Legea 350/2001. Este pe deplin justificată concluzia expertului asistent Vinț L. (fila 75 și fila 146). Tot în ceea ce privește nerespectarea distanței minime obligatorii trebuie observat că nu sunt respectate nici măcar condițiile acordului notarial exprimat de către reclamantă și care a fost avut în vedere la emiterea AC. Astfel potrivit răspunsului la obiecțiuni (fila 137 voi 2) garajul este edificat la 0,01 m de limita de proprietate. Mai mult, acordul exprimat viza extinderea doar a garajului existent (pe lungimea acestuia) spre limita de proprietate și nicidecum acordul pentru realizarea de noi elemente de construcție, de spații cu noi destinații. Or, se remarcă nerespectarea acordului notarial, prin extinderea construcției inițiale "Garaj" și cu o parte a construcției ce nu are destinația de garaj, respectiv încăperea în suprafață de 15 mp cu funcțiune "Depozitare" figurată în "Plan parter - propus" A-10. Acesta parte de construcție cu noua destinație "Depozitare" se află edificată practic pe limita de proprietate, iar aceasta în niciun caz nu intră în obiectul acordului exprimat de reclamantă. Trebuie menționat și faptul că prin lucrările de extindere spre limita de proprietate cu reclamanta s-a micșorat în mod evident retragerea față de proprietatea acesteia, fiind încălcată o cerință, o servitute urbanistică, fiind afectată folosita proprietății sale, sens în care trebuiau respectate pe deplin și integral condițiile cuprinse în actul autentic emis de către reclamantă. Nu au fost respectate condițiile sub care a fost exprimat acordul pentru extinderea garajului prin Declarația notariala data (fila 11). Astfel, reclamanta și-a exprimat acordul pentru extinderea garajului până la o distanță de 0,4 m de limita proprietății, cu condiția ca înălțimea la cornișă să nu depășească 1,9 m. Condițiile sub care s-a dat acordul au fost pe deplin desocotite. Este de necontestat faptul că la data la care a fost exprimat acordul cota terenului vizat de
extindere era cota naturală a terenului astfel încât este evident că înălțimea care condiționa acordul nu a fost respectată. In aceste condiții este evidentă nelegalitatea autorizației de construire atâta vreme cât DTAC aprobată nu a avut în vedere respectarea condițiilor declarației, respectiv a prevăzut o retragere sub limita legală stabilită prin regulamentele de urbanism, însă fără respectarea condiției de înălțime a garajului, impusa de subsemnata, prin declarația notariala. In mod corect în primul ciclu procesual prima instanță a reținut că este nerespectată înălțimea garajului, că acesta înălțime se calculează prin raportare la cota terenului natural și nu de la rigola neautorizată. Pârâții au executat un "bloc beton" denumit impropriu rigola (fila 74) fără ca aceasta să fie autorizată. "Rigola" nu este evidențiată in planșa A-03-3 Plan amenajări exterioare, așa cum arată expertul numit (fila 139). Așa fiind este evident că nu are nicio relevanță înălțimea zidului măsurată de la un element constructiv neautorizat, (așa cum arată și expertul arhitect Vinț L. - fila 74). Mai arată reclamanta că din planurile de situație prezentate, aferent situației propuse, rezultă că lucrările de construire solicitate a fi autorizate și care au și fost autorizate prin actul atacat, includ inclusiv o extindere a construcției prin realizarea unei terase. Cu toate acestea, din studiul planșelor anexă a avizelor emise rezultă că nu a fost avizată această situație propusă, emitenții neputând analiza această soluție constructivă în condițiile în care planșele prezentate lor spre avizare nu evidențiau această extindere. Pe de altă parte, din planșele care au stat la baza emiterii autorizației de construire, respectiv planșele vizate spre neschimbare aferente situației existente, rezultă că autorizația de construire a fost eliberată în baza unor planșe care nu sunt în acord cu situația reală. Construcția a fost edificată în baza AC 2463/_, fără ca după edificare și până la emiterea autorizației atacate să fi fost autorizate alte modificări ori intervenții la această clădire (Plan parter- din proiect 2463/2009 atașat in Dosar_ ). Ca urmare situația existentă așa cum aceasta este relevată de către planșe, ar fi trebuit să fie în deplin acord cu cea rezultată din proiectul autorizat inițial, însă acest lucru nu se verifică în fapt. In concluzie autorizația de construire nu are la bază o documentație corectă și nu are în vedere situația de fapt și de drept reală. Se mai remarcă neconcordanțe în proiect și nerespectarea acestuia, în ceea ce privește împrejmuirile, conform -concluzii la obiectivul 9 - "la data cercetării din teren existau doar...ziduri de sprijin, care deja nu mai respecta soluția tehnica pe fundații izolate din beton, propusa in planșa autorizata "A-20, detaliu de împrejmuire". Si aceste ziduri de sprijin sunt prevăzute cu găuri de scurgere a apelor pluviale tot pe terenul proprietatea reclamantei, conform pozelor anexate la dosarul cauzei. De remarcat aici si faptul ca Direcția Control Urbanism din Primăria Gluj-N., a emis Procesul Verbal de constatare contravenție nr. 0227/_ prin care a amendat aceasta abatere de la DTAC, insa nici pana astăzi nu s-a dispus desființarea zidului de sprijin in vederea intrării in legalitate. Reclamanta a solicitat și desființarea lucrărilor de extindere garaj precum și la desființarea lucrărilor de amenajări exterioare efectuate limitrof proprietății subsemnatei reclamante și la soluționarea cererii a solicitat a se avea în vedere temeiurile de drept pe care și-a întemeiat cererea, respectiv art. 998 și urm. C.civ., Constituția României (art. 44 al. 7), art.480, 576, 577, 586, 587, 588 C.civ., art._ C.civ, că cererea de desființare este o cerere subsidiară cererii în anularea actului administrativ menită să asigure repunerea părților în situația anterioară emiterii actului nelegal.
Și parații De G. R. H. și De G. (fosta B. ) A. M. au formulat note scrise,
invocând ex cepția inadm isibilitatii
capătului 2 al cererii precizate, solicitând admiterea excepției si respingerea ca inadmisibil a acestui capăt de cerere întrucât prin plângerea prealabila formulata de reclamanta, in conformitate cu art. 7 din Legea nr.554/2004, aceasta a solicitat autorității emitente "reexaminarea si revocarea in parte" a Autorizației de Construire in discuție, "respectiv in ceea ce privește autorizarea lucrărilor de extindere a garajului, precum si toate lucrările autorizate ce nu respecta retragerile minime admise fata de proprietatea subsemnatei. Prin acțiune, reclamanta depășește cadrului cererii configurate de
Plângerea prealabila, solicitând anularea AC in cauza, rezultând astfel ca se tinde la anularea in tot a actului administrativ atacat, cu toate ca in procedura prealabila solicitarea a fost de revocare in parte a acestuia. Pe fondul cauzei, pârâții subliniază că, chiar dacă s-ar găsi întemeiate susținerile reclamantei referitoare la unul sau mai multe dintre elementele indicate, în lipsa susținerii oricărui prejudiciu suferit de reclamantă prin emiterea actului în cauză, precum și în lipsa invocării oricărui drept ori interes legitim concret afectat de actul în cauză, demersul reclamantei nu poate fi validat. Eventualele abateri ale beneficiarilor AC de la lucrările autorizate nu conduc nici la anularea autorizației și nici la desființarea acestora de către instanță, fiind fără relevanță în analiza de legalitate a unei autorizații de construire. Sancțiunea eventualei nerespectări a unei autorizații de construire este de natură contravențională, legea aplicabilă în materie (Legea nr. 50/1991) prevăzând la art.24 alin. 1 lit. a și art. 28 posibilitatea sancționării contravenționale a beneficiarului ale cărui lucrări nu se încadrează în conținutul autorizației de construire, precum și sancțiunea complementară a obligării acestuia la respectarea autorizației (sancțiuni pe care le aplică organele administrative de control și nicidecum în mod direct instanțele de judecată). Mai mult, este de observat că valabilitatea autorizației de construire atacate se întinde până în anul 2014, de unde concluzia că lucrările executate nu pot fi privite ca lucrări finalizate, ci se află într-un stadiu intermediar, care nu prezintă relevanță în analiza legalității autorizației atacate. Arată pârâții că expertiza relevă ca garajul extins este poziționat la o distanta intre 0,44 m si 0,62 m de limita de proprietate (si nu la 0,01 m, astfel cum tendențios se susține de către partea adversa). In al doilea rând, in susținerea acestei critici, reclamanta tinde sa se raporteze nu doar la DTAC, ci si la lucrările efectuate in baza AC atacate. Or, în raport de obiectul cererii principale (anulare AC), analiza de legalitate a AC trebuie raportată exclusiv la documentația ce a stat la baza acesteia $i nicidecum la lucrările realizate în baza AC. In fine, intelegand sa raporteze DTAC la prevederile Certificatului de Urbanism nr.3370/_, reclamanta omite ca Certificatul de Urbanism, in calitatea sa de act de informare (art. 6 din Legea nr. 50/1991), doar transpune reglementările urbanistice stabilite pentru zona de interes a solicitantului, fara a stabili obligații in sarcina autorității emitente sau a solicitantului CU. Obligațiile in materie isi au izvorul in insesi reglementările urbanistice, nu in Certificatele de Urbanism care se limitează sa le "fotografieze". Apoi, la data emiterii CU, nu exista Declarația notariala a reclamantei prin care aceasta insasi a redefinit distanta fata de limita laterala fata de care subsemnații parați pot extinde garajul spre proprietatea reclamantei. Ca atare, stabilirea corespondentei trebuia si a fost făcuta intre limitele impuse de Declarația notariala si DTAC, expertul conchizand in sensul ca DTAC respecta aceasta condiție a Declarației unilaterale. Odată ce, anterior emiterii actului atacat, a fost de acord ca extinderea garajului sa respecte limite fata de retragerea laterala mai mici decât cele din RLU si PUG, reclamanta nu este îndreptățită sa ignore propria sa manifestare de voința, tinand cont de finalitatea acestor norme (protejarea raporturilor de vecinătate). Fata de cele de mai sus, prevederile legale invocate de reclamanta (din Legea nr. 350/2001 si Legea nr.50/1991) nu au relevanta. Astfel cum s-a dezvoltat in expunerea cadrului litigios, tocmai reclamanta a fost cea care prin dezmembrarea realizată anterior înstrăinării proprietății către pârâții, a stabilit o retragere laterală sub cea stipulată de normele urbanistice reluate în Certificatul de Urbanism. Acest aspect a fost indicat in mod expres de expert in cadrul Răspunsului la Obiectiuni (p.2, penultimul paragraf). Or, a invoca in acest moment o nerespectare a retragerii laterale impuse de RLU echivalează o invocare a propriei culpe din partea reclamante. In cadrul recursului si a Notelor scrise depuse in rejudecare, reclamanta mai susține ca, in dezacord cu Declarația notariala, s-ar fi autorizat si un nou element de construcție, respectiv un spațiu de depozitare, autorizat si edificat practic pe limita de proprietate. Aceasta susținere se impune a fi inlaturata intrucât este o critica formulata pentru prima oara in recurs (reluata in Notele scrise), aceasta critica neregasindu-se in niciun alt act procedural emanat de la reclamanta. Apoi, orice latura a
construcției extinse (așadar si cea vizata de reclamanta) se afla la cel puțin 0,40 m de limita de proprietate, astfel cum rezulta din p.8 antepenultimul paragraf din Raportul de expertiza si nicidecum "practic pe limita de proprietate", cum eronat se susține in recurs. Acordul reclamantei a vizat condițiile extinderii imobilului, garajul reprezentând doar destinația acestui imobil, destinație care nu poate prezenta relevanta pentru reclamanta, pârâții având libertatea de a organiza imobilul extins conform liberei lor voințe, atâta timp cat destinația este una legala. De asemenea, elementele care configurau modificările constructive dorite de pârâți au fost aduse la cunoștința reclamantei la data de_, anterior încheierii Declarației notariale (_ ), astfel cum rezultă din corespondența electronică depusă la termenul din_, fără ca reclamanta a să obiecteze sau să angajeze vreo discuție în acest sens. Cât privește critica că "DTAC aprobata nu a respectat condiția de inaltime a garajului prevăzuta de Declarația notariala. _", raportarea justa trebuie sa se facă la DTAC, si nu la lucrările efectuate de pârâți. Altfel spus, analiza trebuie sa vizeze condițiile de emitere a actului atacat (documentația ce a stat la baza acestuia), si nu impreiurarile ce tin de executarea acestuia, astfel cum tinde reclamanta. Mai subliniază pârâții că rigola executata nu reprezintă un element de construcție, ci de amenajare; rigola nefinalizata oprește deversarea apelor pluviale pe terenul reclamantei, iar valabilitatea autorizației de construire atacate se întinde până în anul 2014, de unde concluzia că oricum lucrările executate nu pot fi privite ca lucrări finalizate, ci se află într-un stadiu intermediar. Referitor la terasă, din perspectiva procedurala, este de observat că reclamanta nu a contestat nici la momentul introducerii inițiale, nici la momentul Precizării de acțiune și nici ulterior pe parcursul derulării procesului, avizele emise de Electrica și EON existente la documentația aferentă AC atacate. Mai mult, "terasa" era realizata inca din anul 2009, moment la care proprietara imobilului era insasi reclamanta. Acoperirea unei suprafețe cu dale nu reprezintă o lucrare care să necesite obținerea unei autorizații de construire, nefiind o construcție în sensul Legii nr. 50/1991. Aceasta pretinsa critica de nelegalitate este fundamentata pe teza reclamanților in sensul creării unei stări de pericol generate de aceasta suprapunere. In fapt, împrejurarea ca sub suprafața dalata din partea de SE ar putea trece traseele unor conducte de gaz sau cabluri de alimentare cu energie electrica nu poate conduce la nulitatea autorizației atacate. Accesul la aceste posibile trasee ale conductelor este nemijlocit, astfel ca prejudiciul invocat prin eventuala suprapunere este inexistent. De altfel, existența avizelor Electrica SA și EON Gaz, confirmate și de expert ca fiind depuse la documentația ce a stat la baza AC, confirmă că realizarea unui atare element de amenajare exterioară nu îngreunează în niciun fel eventuale intervenții ori lucrări pe aceste trasee. Un argument suplimentar in acest sens ii constituie avizul E-on Gaz din_ (anexat întâmpinării depuse in recurs) emis in favoarea subscrisei in vederea realizării lucrărilor de "împrejmuire ale proprietății subsemnaților. Fara a fi un act subsecvent celor atacate, emiterea avizului in condițiile suprapunerii in discuție infirma orice teorie a pericolului, stării de pericol sau vătămării alegate de reclamanta. Compararea planșelor ce stau la baza actului atacat cu planșele autorizate cu mai mult de 10 ani anterior emiterii actului atacat (1999 - moment la care proprietara imobilului era reclamanta) nu poate constitui temei de anulare a actului atacat. Legalitatea autorizației de construire nu se analizează prin raportare la Planșe aferente unei autorizații anterioare, ci prin raportare la conformitatea Planșelor care relevă situația existentă la momentul cererii de autorizare cu situația din teren (cea constatată de expert). Nu exista nicio proba si niciun element care sa ateste o alta situație de fapt (situație existenta) decât cea relevata in Planșe la data emiterii AC atacate. Mai mult, reclamanta nu a invocat si in mod obiectiv nu este in măsura sa invoce vreun prejudiciu ori vătămare al vreunui drept ori interes legitim in situația in care s-ar confirma aceasta alegație. Astfel, aceasta critica de nelegalitate apare ca fiind lipsita de interes.
Cu titlu prealabil, se constată că petitul de suspendare a executării actului administrativ fost soluționat în primul ciclu procesual, prin Încheierea de ședință din data de_, în sensul respingerii sale și nu face obiectul rejudecării.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin autorizația de construire nr. 859 emisă de P. municipiului C. -N. la data de_ în favoarea pârâților De G. R. H. și B. A. M. au fost autorizate lucrări la imobilul existent situat în C. -N., str. C. B. nr. 13A. Autorizația de construire autorizează extindere, modificări interioare, casă unifamilială, extindere garaj parter, împrejmuire, amenajări exterioare la acest imobil.
Reclamanta V. D. este proprietara imobilului înscris în CF 2. C., nr. cad. 2. ,
2. -C1 și 2. -C2, ce se învecinează cu proprietatea pârâților și în această calitate a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar acum solicită în instanță să se dispună anularea autorizației de construire.
În rejudecare, pârâții De G. R. H. și B. A. M. au invocat inadmisibilitatea capătului 2 al cererii precizate
, întrucât prin plângerea prealabilă formulată de reclamantă aceasta a solicitat autorității emitente "reexaminarea și revocarea în parte"; a autorizației de construire în discuție, "respectiv în ceea ce privește autorizarea lucrărilor de extindere a garajului, precum și toate lucrările autorizate ce nu respectă retragerile minime admise"; față de proprietatea sa.
În opinia pârâților, reclamanta depășește prin acțiune cadrul cererii configurate de plângerea prealabilă, solicitând anularea în tot a actului administrativ atacat, cu toate că în procedura prealabilă solicitarea a fost de revocare în parte a acestuia.
Sub acest aspect, tribunalul reține că limitele judecății de fond au fost trasate prin decizia de casare, obligatorie conform art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin care s-a dispus verificarea tuturor motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă și care ar putea atrage anularea autorizației de construire atacată.
Pe de altă parte, argumentul pârâților vizează, în realitate, lipsa procedurii prealabile și ar fi putut fi valorificat prin invocarea excepției cu ocazia primei judecăți a fondului, respectând dispozițiile art. 109 alin. 3 din Codul de procedură civilă, aplicabile în cauză conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, și nicidecum în cadrul rejudecării cauzei.
Pe cale de consecință, nu se poate da curs inadmisibilității invocate.
Referitor la nelegalitatea autorizației de construire, reclamanta V. D. se prevalează în primul rând de faptul că autorizația nu respectă prevederile P.U.G. si R.L.U. și nici condițiile acceptate de reclamantă prin declarația autentică.
Imobilul în discuție se află în UTR L3C, iar potrivit RLU și PUG C., lucrările de construire trebuie realizate cu o retragere minimă de 3 m . Acesta condiție a fost relevată și de certificatul de urbanism care face parte integrantă din documentația care a stat la baza emiterii autorizației.
Tribunalul reține, însă, că la data emiterii certificatului de urbanism, nu exista declarația notarială a reclamantei, obținută tocmai pentru reducerea retragerii minime obligatorii. Ca atare, stabilirea corespondenței trebuie făcută între limitele impuse de declarația notarială și DTAC.
Potrivit respectivei declarații, reclamanta și-a dat acordul ca pârâții să extindă construcția lor până la o distanță de 0,40 m de limita proprietăților părților cu condiția ca înălțimea zidului să nu depășească 1,90 m, să nu existe geamuri orientate înspre proprietatea
reclamantei iar streașina noii construcții să nu depășească limita de proprietate iar apa pluvială să nu se descarce pe proprietatea reclamantei.
Normele referitoare la retragerea minimă din PUG și RLU au fost elaborate în scopul protejării raporturilor de vecinătate, or, în aceste condiții, dacă reclamanta, respectiv vecina de proprietate a pârâților a înțeles să renunțe la beneficiile instituite în favoarea sa, nu se mai poate răzgândi și să solicite în prezent pe calea acțiunii promovată în instanță respectarea retragerii minime.
Este adevărat că acordul s-a exprimat condiționat, însă dacă pârâții au încălcat condițiile stabilite de reclamantă, aceasta poate doar să solicite îndeplinirea celorlalte condiții stabilite iar nu să ceară respectarea retragerii minime din PUG și RLU, atâta timp cât a renunțat la această retragere.
Astfel, legalitatea actului administrativ din prisma cerinței retragerii minime obligatorii se întemeiază pe acordul liber exprimat al reclamantei și nu poate fi afectată de neîndeplinirea condițiilor impuse, acordul care generează valabilitatea autorizației de construire neputând fi revocat ulterior. Din perspectiva actului administrativ, acordul în discuție nu este și nu poate fi condiționat, o interpretare contrară fiind de natură a aduce atingere regimului juridic specific al actelor administrative.
De aceea, în cadrul prezentului demers nu prezintă nicio relevanță dacă lucrările la care face referire reclamanta, respectiv rigola din beton și înălțimea garajului, respectă sau nu acordul acesteia, atâta vreme cât autorizația de construire și documentația care stă la baza ei sunt legale.
Or, din perspectiva legalității autorizației de construire nu interesează dacă lucrările executate de pârâți depășesc limitele stabilite, sancțiunea eventualei nerespectări a autorizației nefiind anularea acesteia ci sancționarea contravențională a beneficiarului, conform art. 24 alin.1 lit. a și art. 28 Legea nr. 50/1991.
La fel, nerespectarea condiției de înălțime a garajului prevăzută în declarația notarială a reclamantei vizează lucrările efectuate de pârâți și ține de executarea corespunzătoare a actului administrativ iar nu legalitatea lui, dată de îndeplinirea condițiilor de emitere a autorizației și a documentației ce a stat la baza ei.
Prin motivele de recurs și apoi prin notele scrise depuse în rejudecare, reclamanta V.
D. invocă și faptul că acordul său nu a fost dat și pentru realizarea de noi elemente de construcție, respectiv spațiul de depozitare în suprafață de 15 mp, edificat pe limita de proprietate.
Această susținere excede limitelor de rejudecare, trasate prin considerentele deciziei de casare după cum urmează: motivele de nelegalitate privind retragerea minimă obligatorie, autorizarea realizării unor terase suprapuse peste traseul utilităților și cuprinderea în DTAC a unor planșe greșite, în dezacord cu situația faptică.
De altfel, și acest argument se circumscrie analizei acordului condiționat, deja realizată.
O altă critică de nelegalitate a autorizației de construire nr. 859/2011 este aceea că lucrările de construire includ o terasă, edificată cu neobservarea și nerespectarea traseului conductelor de alimentare cu gaz precum și a cablurilor de alimentare cu energie electrică, suprapus acestor trasee și cu încălcarea tuturor normelor de securitate precum și a servituților și zonelor de protecție a traseelor utilităților.
Raportul de expertiză întocmit în cauză arată că "Datele referitoare la terasa din partea de sud-est a imobilului, conținute în documentația pentru autorizarea executării
lucrărilor de construire sunt neclare";, "traseul instalației de distribuire energie electrică, figurat informativ, pe planșa anexă la avizul 60101001221 din_ emis de Electrica SA, traversează zona terasei existente";, iar "traseul instalației de utilizare gaze naturale nu este figurat în avizul 204294705 din_ emis de E.On Gaz Distribuție C. ";. Având în vederea acestea, expertul concluzionează că traseul instalației de utilizare (pentru trei beneficiari diferiți) se suprapune parțial cu terasa în cauză.
În primul rând, se constată că terasa nu a fost autorizată prin actul administrativ contestat, aceasta existând încă din anul 2009, după cum a recunoscut și reclamanta personal în ședința publică din data de_ . Astfel, ceea ce trebuie analizat este dacă documentația tehnică corespundea situației faptice.
Sub acest aspect, reclamanta nu s-a îndreptat niciun moment, pe parcursul derulării procesului, (și) împotriva avizelor emise de Electrica și E-On, existente la documentația aferentă autorizației de construire atacate.
Astfel, art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede că instanța de contencios administrativ se pronunță și asupra legalității operațiunilor tehnico-administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat, acestea urmând a fi analizate în cadrul demersului de anulare a respectivului act, însă este evident că instanța trebuie învestită cu o astfel de solicitare, nefiind admisibilă derogarea de la principiul disponibilității care guvernează și această materie. Reclamanta susține că avizele nu priveau situația constructivă autorizată, dar fără a contesta și respectivele avize și fără a da posibilitatea emitenților să își formuleze apărările, demers inacceptabil.
Pe de altă parte, răspunsurile obținute de pârâți de la ambele autorități și anexate notelor scrise depuse în rejudecare atestă faptul că amenajarea terasei cu pavaj nu este de natură a afecta rețelele electrice ori instalațiile de utilizare gaze naturale ale imobilului, după cum susține reclamanta.
Reclamanta se mai prevalează de faptul că autorizația de construire a fost eliberată în baza unor planșe care nu sunt în acord cu situația reală. Construcția a fost edificată în baza autorizației de construire nr. 2463/_, fără ca după edificare și până la emiterea autorizației atacate să fi fost autorizate alte modificări ori intervenții la această clădire. Ca urmare, situația existentă așa cum aceasta este relevată de către planșe, ar fi trebuit să fie în deplin acord cu cea rezultată din proiectul autorizat inițial, însă acest lucru nu se verifică în fapt.
De aceea, reclamanta concluzionează că autorizația de construire nu are la bază o documentație corectă și nu are în vedere situația de fapt și de drept reală.
Tribunalul apreciază, însă, că legalitatea autorizației de construire trebuie verificată prin raportarea planșelor depuse la situația din teren, existentă la data întocmirii documentației; constatările expertului indică această conformitate.
De asemenea, planșele "Plan parter"; și "Plan mansardă-existent"; diferite față de cele autorizate în anul 1999 atestă executarea de modificări interioare în intervalul scurs; or, reclamanta este vătămată și contestă amenajările exterioare realizate de pârâți în baza autorizației de construire obținute, sens în care a și solicitat a se dispune obligarea pârâților la desființarea lucrărilor de extindere garaj și de amenajări exterioare. Întregul demers al reclamantei a vizat aceste lucrări, iar nu și cele interioare și de aceea verificarea planșelor sub aspectul amenajărilor interioare apare ca fiind lipsită de interes din perspectiva reclamantei, nefiind suficient interesul general și abstract al verificării legalității din toate punctele de vedere.
În fine, reclamanta V. D. invocă neconcordanțele în proiect și nerespectarea acestuia, în ceea ce privește împrejmuirile, conform concluziilor la obiectivul 9 din raportul de expertiză: "la data cercetării din teren existau doar...ziduri de sprijin, care deja nu mai
respecta soluția tehnica pe fundații izolate din beton, propusa in planșa autorizata "A-20, detaliu de împrejmuire";.
Din nou, este vorba despre motive de nelegalitate prezentate în recurs și neindicate prin Decizia nr. 7563/2013 a Curții de Apel C. în vederea analizării de către instanța de fond în rejudecare.
De asemenea, reclamanta prezintă argumente care nu privesc legalitatea autorizației de construire, ci modalitatea de executare concretă a lucrărilor; după cum arată însăși reclamanta, Direcția Control Urbanism din Primăria Cluj-Napoca a emis procesul verbal de constatare contravenție nr. 0227/_ prin care a amendat această abatere de la DTAC.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va respinge ca neîntemeiată solicitarea de anulare a autorizației de construire.
În ceea ce privește leg i timarea procesuală ac tivă
a reclamantei pentru formularea petitului 3 al cererii, art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 prevede în mod expres faptul că doar organul de control
(adică primarul unității administrativ-teritoriale) are dreptul de a solicita în instanță desființarea construcțiilor realizate nelegal
. În același sens, prevederile art. 28 alin. 2 stabilesc faptul că aparține în mod exclusiv organului de control decizia privind intrarea în legalitate sau desființarea construcțiilor realizate cu nerespectarea autorizațiilor de construire.
Art. 32 menționat fiind dispoziție legală specială, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de art. 1076 Cod civil, urmează că trebuie respectată întocmai. În acest context, văzând modalitatea de formulare a capătului de cerere - de obligare în mod direct a pârâților la desființarea lucrărilor iar în caz contrar de autorizare a reclamantei la desființarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâților - instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul P. municipiului C. -N. este întemeiată și urmează a o admite.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, reclamanta va fi obligată la plata în favoarea pârâților De G. R. H. și B. A. M. a sumei de 1.967,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului expert. Chiar dacă pârâții au achitat suma de 2.000 lei, instanța poate obliga reclamanta doar la plata cuantumului datorat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta V.
D., domiciliată în C. -N., C. B. nr. 13 A, jud. C. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N., cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud.C., De G. R. H. și B. A. M. , ambii cu domiciliul procesual ales la SCA N. escu, Somlea și Asociații în
C. -N., str. G. Barițiu nr. 18, ap. 8, jud. C., având ca obiect anulare act administrativ. Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în formularea petitului
3 al cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul P. municipiului C. -N. și respinge acest petit privind desființarea lucrărilor ca fiind formulat de o persoană lipsită de legitimare procesuală.
Obligă pe reclamantă la plata în favoarea pârâților De G. R. H. și B. A.
a sumei de 1.967,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.A.G.C./Tehnored.V.A.M.
6 ex./_
10
