Sentința civilă nr. 5570/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 5570/2013 Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta N. C.
G. și pe pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei av. Abrudean Viviana, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de 20 martie 2013 se depune de către reclamantă, la dosarul cauzei, prin registratura instanței, dovada achitării cauțiunii în cuantum de 995 lei, respectiv recipisa de consemnare nr.782097/1/_ emisă de către SC CEC Bank S.A., Sucursala C. și chitanța nr.5933347/1/_ emisă de SC CEC Bank S.A., Sucursala C., în original.
Tribunalul dispune dezatașarea dovezii achitării cauțiunii în cuantum de 995 lei și trimiterea acesteia la Caseta de Valori a instanței, urmând să se anexeze la dosar copia acesteia.
Reprezentanta reclamantei depune dovada achitării cauțiunii în cuantum de 995 lei în copie pentru a fi anexată la dosar, somatia și titlu executoriu privind executarea silită a reclamantei, precum și cererea nr. 150/_ . Mai depune și chitanța reprezentând onorariu avocatial. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, Tribunalul potrivit art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicit admiterea cererii de suspendare a executării Deciziilor de impunere nr.376514/1/_ și nr. 376514/2/_, în temeiul art.15 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, până la solutionarea definitivă și irevocabilă a litigiului dintre reclamantă și pârâtă. Apreciază că sunt îndeplinite conditiile pentru a se dispune suspendarea executării deciziilor, respectiv a demarat procedura prealabilă, în speță există suficiente împrejurări care să creeze o îndoială în ce privește legalitatea actelor administrativ-fiscale pe care le contestă, arătând că deciziile nu au fost motivate în drept și în fapt, nu s-au comunicat motivele care au stat la baza emiterii acestora, pârâta nu are competența materială de a emite astfel de acte, raportat la art.32 C.pr.fiscală, Ordinul nr617/2007 este un act juridic de valoare inferioară fiscului. Mai arată că nu există obligația stabilită în sarcina reclamantei, iar în ce privește paguba iminentă, apreciază că astfel de acte executorii produc penalități și dobânzi, astfel că vor curge accesorii foarte mari, putându-se ajunge la vânzarea unor imobile. Solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul Tribunalului C. reclamanta N. C. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a Judetului C. suspendarea executarii deciziilor de impunere a din oficiu emise de parata sub nr 376514/1 respectiv nr 376514/2 pana la solutionarea irevocabila a actiunii in anulare.,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Deciziile de impunere din oficiu nr. nr 376514/1 respectiv nr 376514/2 ambele emise în data de_ privind stabilirea contribuției la FNUASS și accesorii, s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale principale în cuantum de 12.779 lei și accesorii in cuantum de 19.876 lei pentru perioada 2006-2011.
Reclamanta a invederat ca in cauza sunt intrunite conditiile preavzute de art 15 din Legea nr 554/2004 pentru admisibilitatea cererii de suspendare in conditiile in care existenta cazului bine justificat este sustinta de urmatoraele argumente :emiterea deciziilor de impunere de catre un organ necompetent și fără respectarea prevederilor art.85 C.pr.fisc; cu incalcarea dreptului la apărare al reclamantei; nerespectarea prevederilor art 43 alin 2 lit g Cod procedura fiscala ,respectiv deciziile atacate nu au fost semnate și nu au fost motivate;stabilirea obligatiilor fiscale pentru o perioada prescrisa; inexistenta obligatiei de plata a contributiei la FNUASS pentru reclamanta.
In privinta conditiei pagubei iminente reclamnata a invederat ca, data fiind perioada de aproximativ un an pe care o reclama solutionarea cererii sale de anulare a deciziilor de impunere de catre instantele judecatoresti ,accesoriile care se or acumula in aceast timp reprezinta o sarcina extrem de impovaratoare pentru reclamanta.
Pârâta C. de A. de S. a Județului C., prin întâmpinarea formulată
, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și a arătat că în baza protocolului încheiat între pârâtă și ANAF, C.A.S.
a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite.
Cu privire la legalitatea sumelor calculate, pârâta a arătat că, obligația de plată se naște la data realizării venitului iar reclamanta nu poate fi ținută numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere din oficiu nr 376514/1/_ parata a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 10.498 lei cu titlu de contributii la FNUASS pentru perioada 2006-2009.Prin decizia de impunere nr 376514/2/_ au fost stabilite in sarcina reclamantei obligatii fiscale accesorii in cuantum de 9.378 lei.Impotriva celor doua decizii de impunere reclamanta a formulat doua contestatii administrative, la data de_ .
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art.14 din Legea nr.554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art.15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.
Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege.
Cazul bine justificat, definit în art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; paguba iminentă, definită de art.2 alin.1 și ș din Legea nr.554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
In ce priveste argumentul reclamantei vizand nemotivarea deciziilor de impunere instanta admite ca motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza
soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului. Doar obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești.
Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative: "Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei";.
Aplicarea acestui principiu s-a facut in ce priveste cele doua decizii de impunere contestate,acestea cuprinzand toate datele necesare pentru identificarea bazei de impunere, natura veniturilor care constituie baza de impunere, cota de contributie precum si scadenta obligatiei de plata a contributiei catre FNUASS.De asemenea, organul emitent a indicat toate actele normative care au stat la baza emiterii celor doua decizii, astfel ca actele contestate raspund exigentelor art 43 din Codul de procedura fiscala precum ale Codului European al Bunei Conduite Administrative.
In ce priveste argumentul privind necompetența Casei de A. de S. de a stabili și individualiza creanțe fiscale în sarcina reclamantei,prin emiterea de Decizii de impunere, precum si cel vizand nelegalitatea deciziilor de impunere emise in lipsa unei inspectii fiscale instanta retine ca potrivit dispozițiilor art. 35 din Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. :
În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Măsurile de executare silită pentru care este abilitată C. conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde doar dacă există un titlu executoriu formal valabil și în fond temeinic.
Ca atare, prevederea din textul art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. conform căreia C. este abilitată să emită decizii de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu nu modifică dispozițiile legale mai sus analizate ci doar explicitează modalitatea concretă de realizare .
In privinta argumentului constand in lipsa semnaturii persoanelor imputernicite la data emiterii deciziilor de impunere instanta constata ca potrivit prevederilor art 46 din Codul de procedura fiscala:"; Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia.";
Potrivit prevederilor art 43 alin 3 din Codul de procedura fiscala: (3) Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie.";.
Intrucat in cauza se verifica ipoteza imaginata de legiuitor la art 43 alin 3 Cod procedura fiscala instanta invalideaza argumentul reclamantei privind nulitatea absoluta a deciziior de impunere pentru lipsa semnaturii persoanei imputernicite
In ce priveste criticile detaliate cu privire la nelegalitatea actelor în raport cu dispozițiile legale care reglementează participarea cetățenilor români care realizează venituri la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate acestea presupun o cercetare în fond a cauzei, cercetare care intra in competența
instanței învestite cu acțiunea în anulare, iar nu in competenta instanței învestite în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004.
Astfel fiind, instanta constată că in cauza nu este indeplinita condiția referitoare la cazul bine justificat prev. de art.14 alin.1 rap. la art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004.
Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art.2 alin.1 lit.d din Legea nr.554/2004 face de prisos analiza susținerilor referitoare la condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prev.de art.14 alin.1 din aceeași lege.
Având în vedere toate considerentele expuse instanta va respinge cererea de suspendare formulata de reclamanta N. C. G. in contradictoriu cu parata C. de A. de S. a Judetului C. .
Instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulata de reclamanta N. C. G. cu domiciliul in C. -N.
, str A. vaida V., nr 86, ap.8, jud C. in contradictoriu cu parata C. de A. de S. a Judetului
C. cu sediul in C. -N., str C., nr5, jud C., privind deciziile de impunere din oficiu pentru obligatii principale si accesorii nr 376514/1 din_ respectiv nr 376514/2/_ .
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din 29 martie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
C. -A. B.
C.B. 03 Aprilie 2013 Red.tehnored MFB/ 4 ex/_
