Sentința civilă nr. 2564/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2564/2013
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. GREFIER ANA-C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.
C. P. S. R.
, în contradictoriu cu pârâta D. G. R. a F. P. C. -N. (subrogată în drepturile și obligațiile fostei D.G.F.P. B-N)
, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Filipoaia Mihai pentru reclamantă, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ pârâta A.J.F.P. B. -Năsăud a depus la dosar note de ședință.
Reprezentantul reclamantei arată că aceasta nu a reușit să achite cauțiunea întrucât plătește rate de eșalonare foarte mari, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen pentru a fi în măsură să achite și cauțiunea, având în vedere că suma stabilită de instanță este foarte mare.
Instanța apreciază că termenul acordat pentru plata cauțiunii a fost rezonabil și, având în vedere lipsa cauțiunii, constată cauza în stare de judecată, declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterea fondului în această ședință, conform art. 392 Cod procedură civilă.
Reprezentantul reclamantei, având în vedere neachitarea cauțiunii, solicită pronunțarea unei soluții în consecință.
Instanța reține cauza în pronunțare.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta S. C. P. S. R., în contradictoriu cu pârâta D. G. R. a F. P. C. -N. (subrogată în drepturile și obligațiile fostei D.G.F.P. B-N), a formulat cerere de suspendare a titlului executoriu Decizie de impunere nr. F-BN 302/_ emisă de intimata D. G. a F. P. B. -Năsăud, cuprinzând obligații fiscale totale în sumă de 232.863 lei, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației, aflată în prezent în faza contestației administrative fiscale și în curs de soluționare de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.F.P. B. -Năsăud, contestație înregistrată sub nr. 15.019/_ la organul fiscal.
În motivare, s-a arătat, în esență, că în urma unui control organul fiscal a emis Decizia de impunere nr. 124/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în baza RIF nr.100/_ /1027/_ . Contestația administrativ fiscală, înregistrată sub nr.7911/_ la organul fiscal, a fost soluționată de către Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul intimatei, admițându-se contestația, desființându-se decizia de impunere nr. 124/_ și dispunându-se refacerea controlului.
În urma celui de al doilea control fiscal, s-a emis Decizia de impunere nr. F-BN 302/_, pentru obligații fiscale în sumă de 232.863 lei, iar la data de_ ni s-a comunicat Somația nr.6/_ /8634 în Dosarul de executare nr. 116226452009/6/_ /8364.
Întrucât contestația administrativă prev. de art.205 din OG 92/2003, nu a fost încă soluționată, iar organul fiscal a demarat executarea silită se vede obligată să formuleze prezenta
cerere de suspendare a deciziei de impunere, conform art. 14 din Legea 554/2004, legea contenciosului administrativ, modificată.
În ce privește condițiile impuse de art. 14 din legea contenciosului administrativ, reclamanta susține că având în vedere cuantumul ridicat al obligațiilor fiscale prevăzute de titlul executoriu, continuarea executării silite ar însemna practic blocarea activității societății - situație greu de reparat ulterior, în cazul admiterii contestației fiscale.
Așa cum s-a arătat în practica judiciară, existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Cu toate acestea se invederează că însăși admiterea primei contestații administrativ-fiscale și desființarea primei decizii, pentru aceleași perioadă controlată, creează o îndoială suficientă cu privire la temeinicia sumelor impuse prin decizia de impunere contestată.
De asemenea, inconsecvențele de raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, constituie o împrejurare suficientă pentru a concluziona existența cazului bine justificat, existența lor putând fundamentă convingerea instanței că susținerile reclamantei, precum și argumentele juridice prezentate și sumar probate, sunt de natură a crea o îndoială rezonabilă asupra legalității actului administrativ-fiscal contestat.
Cu privire la susținerile privind legalitatea întocmirii facturilor fiscale pe baza cărora s-a dedus TVA și s-a influențat baza de impozitare a impozitului pe profit, inspecția fiscală a reținut că dreptul de deducere se poate exercita în baza unor documente justificative care trebuie sa conțină, printre altele, date corecte și reale. In lipsa acestor date care sa reflecte conținutul economic al unei tranzacții, facturile de livrare își pierd caracterul de documente întocmite "legal" sau conform "legii".
In concret, pe facturile din anexa nr. 7, sunt înscrise date ce nu reflectă realitatea din punct de vedere economic, din considerentele expuse mai sus, SC Olimp Star Expres S. nu ar fi putut fi furnizor pentru bunurile serviciile înscrise în facturi către societatea verificată. De nicăieri din cuprinsul raportului nu rezultă însă ce anume nu cuprind aceste facturi astfel încât sa nu poată fi luate în considerare drept documente justificative pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA și deducerea cheltuielilor în ce privește stabilirea bazei de impozitare a impozitului pe profit.
La o examinare sumară a tuturor facturilor, se poate observa că acestea cuprind absolut toate informațiile cerute atât de ordinul menționat cât și de art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, deci sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 146 alin.( 1) din Codul fiscal, pentru a ne putea exercita dreptul de deducere.
Pe de altă parte se consemnează constatarea expresă a inspecției fiscale că bunurile achiziționate au existat și serviciile au fost prestate în folosul realizării unor operațiuni taxabile, fiind astfel îndeplinita si cerința art. 155 alin.(l) și (2) lit. a) din Codul fiscal.
Apoi, admițând ipoteza că facturile nu au fost înregistrate în evidența contabilă a celor doi furnizori, răspunderea și consecințele neînregistrării cad evident în sarcina vânzătorului, iar nu reclamantei.
Împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative fiscale atacate, în condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puțin aparențele, inconsecvențe de raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, justificat de faptul că nu sunt aferente unor activității economice, deși după cum s-a susținut, aceste cheltuieli sunt în strictă legătură cu serviciile prestate către subscrisa iar aceste servicii au atras obținerea de venituri impozabile pentru societate.
Așa fiind, în speță, cazul bine justificat rezidă în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise de recurenta-pârâtă și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.
De asemenea și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate, este îndeplinită în cauză și aceasta desigur că nu în considerarea valorii debitului, în sine, incontestabil mare, ci față de specificul activității societății, în care o executare imediată ar putea atrage insolvența societății.
În drept, s-au invocat disp. art.14 și art. 2 din Legea 554/2004, modificată, art. 11 alin (1), Art. 24 alin.5 lit. m)art. 155 alin. (5) art. 21 alin(4) lit. i) din Codul fiscal, Normele de aplicare ale Codului fiscal.
Pârâta Administrația Județeană a F. P. B. -Năsăud a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat în esență că motivele invocate de către reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat, aprecierile reclamantei referitoare la nelegalitatea actului,acceptarea unui asemenea raționament echivalând cu o prejudiciere a fondului care privește examinarea legalității actului acestuia.
In acest sens nu se poate reține nici un element de fapt sau de drept care să determine îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ, de natură a justifica suspendarea lui.
Se apreciază că împrejurarea invocată de către reclamanta referitoare la "îndeplinirea condițiilor referitoare la existenta cazului bine justificat", rămâne doar la nivel declarativ si nedovedit ca urmare se arată că nu poate fi reținută de către instanță existența unui caz bine justificat.
Cât privește prevenirea unei pagube iminente se apreciază că nici această cerință legală nu este îndeplinită.
Susținerile reclamantei potrivit cărora punerea în executare a actului administrativ fiscal a cărui suspendare la executare se solicită ar avea consecințe asupra activității societății, nu sunt întemeiate.
În drept, se invocă art.205-208 Noul Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Analizând cererea de suspendare formulată de reclamantă, tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. F-BN 302/_ emisă de pârâta D. G. a F. P.
B. -Năsăud, ce constituie potrivit prevederilor art. 41 C.pr.fiscală act administrativ fiscal, s-a stabilit în sarcina reclamantei SC C. P. S. obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 232.863 lei.
Reglementând procedura de suspendare a executării actului administrativ fiscal, art. 215 din Codul de procedură fiscală consacră dreptul contribuabilului de a cere suspendarea executării acestuia în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub condiția depunerii cauțiunii ale cărei criterii de stabilire sunt prevăzute la alin. 2 al art. 215 C.pr.fiscală.
În privința condițiilor cumulative de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, acesta face trimitere la motivele prevăzute la art. 14 din același act normativ, ele fiind reprezentate de existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, noțiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. "t"; și respectiv "ș";.
Deși încă de la primul termen de judecată, din data de_ reclamantei i s-a adus la cunoștință atât obligația legală de achitare a cauțiunii, cât și cuantumul acesteia, fiind amânată judecata, pentru termenul de judecată din data de_, reclamanta nu a făcut dovada achitării cauțiunii.
Așadar, cum dovada achitării cauțiunii este reglementată de prevederile art. 215 alin. 2 teza a II-a C.procedură fiscală, ca o condiție prealabilă analizării cererii de suspendare în cazul actelor administrativ-fiscale, și cum această condiție nu a fost îndeplinită, instanța, în baza prevederilor legale mai sus menționate, urmează să respingă cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal formulată de reclamantă, fără a mai proceda la analiza asupra fondului acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C. P. S. R. , cu sediul în R., str. Sportului, nr. 290, jud. B. -Năsăud, CIF 11622645, nr. ORC J06/87/199, cu sediul procesual ales în B., str. A. Odobescu, nr. 20, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta D. G. R. a F. P. C. -N. (subrogată în drepturile și obligațiile fostei
D.G.F.P. B-N)
, prin Administrația Județeană a F. P. B. -Năsăud,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -Năsăud.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul B. -Năsăud. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
A. P. M. | Ana-C. | A. |
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
