Decizia civilă nr. 4234/2013. Suspendare executare act administrativ

Dosar nr._ *

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4234/2013

Ședința publică de la 12 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.

Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de RUS

S. I. împotriva Sentinței civile nr. 534/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în contradictoriu cu intimat I. G. AL P. R. (IGPR), având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Se constată că la data de 12 aprilie 2013 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de recurent.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 5 aprilie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 534 din_, pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel C., s-a respins excepția de prematuritate.

S-a respins cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamantul RUS S. I., în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL P.

R. (IGPR).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

In ce priveste exceptia de prematuritate invocata in speta Curtea apreciaza ca aceasta este neintemeiata. Astfel prin prezenta actiune reclamantul urmareste sa obtina suspendarea dispozitiei de sanctionare disciplinara cu sanctiunea

"mustrare scrisa "pana la pronuntarea instantei de fond .

Art. 65 alin 3 din Ordinul MAI 400/2004 prevede ca in ipoteza contestarii sanctiunii disciplinare sanctiunea se supenda de drept pana la solutionarea contestatiei adica pentru un interval de timp mai scurt decit cel prevazut de art. 14 din Legea 554/2004 .

Ca atare instanta trebuie sa procedeze la analiza pe fond a cererii de suspendare intrucit este posibil ca aceasta contestatie sa fie oricind solutionata si astfel aceasta suspedare de drept sa nu isi mai produca efectele iar scopul promovarii prezentei actiuni sa fie anulat exclusiv de atitudinea paratului de a solutiona sau nu contestatia.

Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, persoana vătămată trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții, respectiv existența cazului

bine justificat și a pagubei iminente sub rezerva formularii contestatiei impotriva actului administrativ

In speta reclamantul a depus contestatie asa cum rezulta din scriptul aflat la f. 86-94 .

Cazul bine justificat este definit de dispozițiile art. 2 lit. t din Legea contenciosului administrativ, ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă este definită la lit. ș ca fiind prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public.

In ce priveste condiția pagubei iminente, Curtea a apreciat ca acesta conditie este indeplinita .Astfel reclamantul invoca faptul ca aplicarea sanctiunii disciplinare ii afecteaza evolutia profesionala prin imposibilitatea de a participa la concursurile organizate pentru ocuparea unor functii superioare ,il impiedica sa obtina grade profesionale superioare si afecteaza evaluarea performantelor sale profesionale anuale cu efect asupra primelor doua aspecte.Totodata reclamantul arata ca mentinerea sanctiunii ar stirbi autoritatea sa in exercitarea functiei .

Aspectele vizând cariera profesionala a reclamantului si evaluarea acesteia sunt reale întrucât aspectele anterior mentionate vor fi influențate pana la radierea de drept a sanctiunii in conditiile art. 82 alin. 1 corob cu art. 77 alin 3 lit a din Legea 188/1999 adica timp de 6 luni de aplicarea acestei sanctiuni asa cum rezulta din prevederile art. 70 alin. 3 din Ordinul MAI 400/2004 -f. 56 ,din prevederile art. 25 alin 1 lit b ,art. 26 din Legea 360/2002. Aceasta influenta se si manifesta in prezent reclamantul dorind sa participe la un concurs pentru ocuparea unei functii superioare functiei pe care o detine insa una din conditiile de participare este aceea de a nu fie sub efectul vreunei sanctiuni disciplinare f.31-33. Ca atare aplicarea sanctiunii disciplinare produce sub aspectele anterior expuse un prejudiciu viitor si previzibil, influentind cariera profesionala a reclamantului motiv pentru care instanta apreciaza a fi indeplinita sub aceste aspecte cerinta pagubei iminente.

In ce priveste aspectul invocat de catre reclamant in sensul ca mentinerea sanctiunii ar stirbi exercitarea functiei sale, Curtea a apreciat că acest aspect nu reprezinta un prejudiciu previzibil neexistind nici un element care sa ii determine previzibilitatea si astfel el nu intra in notiunea de paguba iminenta.

In ce priveste a doua conditie prevazuta de art. 14 din legea 554/2004 existenta cazului bine justificat Curtea a apreciat ca acesta conditie nu este îndeplinita.

Asa cum s-a aratat mai sus aceasta conditie presupune invocarea unor argumente juridice aparent valabile in contestarea legalitatii actului administrativ si care alaturi de paguba grava, greu de reparat pe care o produce actul administrativ respectiv justifica suspedarea acestuia.

Analizând argumentele invocate de catre reclamant in justificarea indeplinirii acestei conditii instanta apreciaza ca aceste argumente aparent nu sunt valabile in contestarea legalitatii actului administrativ .Astfel in ce priveste incalcarea prevederilor art. 62 alin. 2 din Ordinul MAI 400/2004 analiza dispozitiei de sanctionare duce la concluzia ca aparent aceasta cuprinde toate cerintele acestui text de lege inclusiv cele cuprinse la litera c a acestui text de lege(f. 10-14).Analiza comparativa a acestui act de sanctionare si a incheierii emise de Consiliul de Disciplina din cadrul IGPR(f. 15-28) duc la concluzia ca aparent decizia de sanctionare este rezultatul procesului deliberativ si de evaluare a emitentului actului ,proces care a inclus si o analiza si sintetizare a acestei incheieri care are un continut mai complex vizind si alte aspecte si fapte decit dispozitia de sanctionare.

In ce priveste incalcarea dreptului la aparare in sensul ca reclamantului nu i s-a permis sa fie asistat de catre un avocat pe parcursul lucrarilor consiliului de disciplina acest argument desi real asa cum rezulta din actele de la f. 34-35 nu este aparent unul valabil raportat la prevederile art. 59 alin. 7 din Legea 360/2002,art. 39,52 din Ordinul MAI 400/2004, art. 1 din Ordinul MAI 439/2008 care prevad ca asistarea se face de un alt politist ,la prevederile 59 alin. 1 din Legea 360/2004 si art. 18 alin 3 din Ordinul MAI 400/2004 care prevad ca sanctiunea mustrarii scrise se poate aplica si fara consultarea consiliilor de disciplina dar si raportat la continutul specific al art. 24 din Constitutie si art. 6 din CEDO .In plus nu se invoca incalcarea dreptului la aparare raportat la intreaga procedura de cercetarea disciplinara ci doar punctual raportat la acest aspect.

In ce priveste argumentul privind echivocul cu privire la obligatiile si atributiile de serviciu si normele legale apreciate ca fiind incalcate, Curtea a apreciat că aceste argumente sunt aparent nevalabile pentru contestarea legalitatii dispozitiei de sanctionare. Astfel in ce priveste fapta retinuta la punctul 1 al dispozitiei de sanctionare argumentele invocate de catre reclamant vizeaza doar lipsa atributieie sale de inregistrare a acestor note in evidentele serviciului rutier si lipsa obligatiei ca aceste note de sarcini sa aiba un element de noutate putind fi astfel si repetitive asa cum sunt notele de sarcini aferente lunilor august 2011 ,februarie ,martie 2012.

Aceste argumente desi aparent valabile sub aspectele pe care le ating nu sunt insa suficiente in speta .Astfel analiza faptei retinute la punctul 1 duce la concluzia ca pentru aceasta fapta s-a retinut si imprejurarea ca notele de sarcini aferente acestor 3 luni nu au fost elaborate conform anexei 2 la dispozitia nr.33/2010 si ca s-au incalcat si prevederile art. 9 din Metodologia privind planificarea si evaluarea activitatilor structurilor de politie privind urmarirea indeplinirii sarcinilor stabilite in aceste note .Pentru aceste aspecte ale primei fapte retinute in sarcina reclamantului nu se invoca nici un argument care sa duca la concluzia existentei unui caz bine justificat pentru aceasta prima fapta .

In ce priveste a doua fapta retinuta in sarcina reclamantului argumentele invocate vizeaza doar retinerile din dispozitia de sanctionare referitoare la art. 6 lit e din metodologie, argumente care aparent sunt valabile .Aceasta fapta a fost retinuta in sarcina reclamantului insa nu doar prin prisma acestei prevederi legale ci in primul rind avind in vedere prevederile cuprinse in fisa postului- capitolul D ,fisa aflata la f.95-98 care prevede atributii de control pentru reclamant .Ca atare argumentul invocat este doar partial, nu justifica nelegalitatea si din perspectiva continutului fisei postului si nu poate duce la concluzia existentei cazului bine justificat pentru aceasta fapta.

In ce priveste a treia fapta retinuta in sarcina reclamantului din nou argumentele reclamantului vizeaza doar partial cele retinute in sarcina sa respectiv lipsa obligatiei de rezolutionare a petitiilor si lucrarilor fara a indica argumente juridice valabile privind lipsa stabilirii termenelor de solutionare pentru lucrarile expres indicate in dispozitia de sanctionare .Totodata aparent nici argumentele invocate nu sunt valabile intrucit desemnarea persoanelor care trebuie sa soluționeze o lucrare, modalitățile de soluționare si termenul de soluționare cel puțin teoretic trebuie realizate intr-o maniera ușor de cunoscut atât pentru reclamant,pentru cel care a formulat petitia cit si pentru cel care urmează sa soluționeze propriu-zis lucrarea respectivă. Ca atare nici pentru acesta a treia fapta nu s-a putut retine existenta cazului bine justificat.

In ce privește ultima fapta reținuta in sarcina reclamantului aparent argumentele invocate privind inexistenta faptei, Curtea a apreciat că sunt

aparent nevalabile raportat la prevederile art. 3 alin 2 din Ordinul MAI S/120/_ neputându-se retine nici sub acest aspect existenta cazului bine justificat .

Prin urmare, Curtea a constatat că în speță nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prev. de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare fiind neîntemeiată, motiv pentru care s-a respins ca atare.

Prin încheierea nr. 1123 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 s-a scos cauza de pe rol și s-a trimis dosarul la Curtea de Apel C. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze.

Împotriva sentinței civile nr.

534 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., reclamantul RUS S. I. a declarat recurs,

solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, ca vădit netemeinică și nelegală, cu consecința admiterii, astfel cum a fost formulată a cererii privind suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Dispoziția Inspectorului G. al P. R. nr. 4598 din_, până la pronunțarea hotărârii instanței de fond cu privire la cererea privind anularea Dispoziției Inspectorului G. al P. R. nr. 4598 din_, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 304 ind.1 C.pr.civ., reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond în ceea ce privește dezlegarea dată asupra chestiunii existenței cazului bine justificat și, implicit asupra soluției de respingere ca neîntemeiate a cererii de suspendare sunt vădit neîntemeiate și, totodată contradictorii.

Pârâtul I. G. AL P. R. a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei de interes având în vedere că atât prin cerere de chemare în judecată cât și prin recurs se motivează că interesul dovedit de reclamant este acela de a participa la concursul de șef Serviciu rutier din cadrul I.P.J. C. .

A învederat pârâtul că acest concurs a avut loc la data de_, chiar înainte de înregistrarea recursului,_, și a fost promovat de comisar șef de poliție Stupar M. Anton, care a fost numit pe această funcție.

Invocând dispozițiile art. 70 alin. 1 lit. a din O.M.A.I. nr. 4. privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I., cu modif. și complet. Ulterioare, pârâtul arată că mustrarea scrisă se radiază, de drept, în termen de 6 luni de la aplicare, dacă cel sancționat nu a mai săvârșit în această perioadă o nouă abatere disciplinară.

În concluzie, având în vedere faptul că postul pentru care vroia să participe la concurs a fost ocupat printr-o procedură legală și sancțiunea a fost radiată de drept, pârâtul solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca lipsit de interes.

Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente

:

Referitor la exceptia lipsei de interes curtea o va respinge avand in vedere ca imprejurarea ca la data de_ functia vizata de recurent ar fi fost ocupata prin concurs ori imprejurarea ca sanctiunea se radiaza de drept dupa 6 luni de la aplicare nu sunt suficiente pentru a consuma interesul justificat. Pe de o parte nu s-a facut dovada radierii sanctiunii cum se sustine, procedura disciplinara fiind in curs in fata instantei de contencios, iar pe de alta parte interesul recurentului subzista, acesta urmarind a nu se mentiona in dosarul sau personal imprejurarea ca a fost sanctionat disciplinar.

Referitor la conditiile necesare suspendarii efectelor actului administrativ:

Referitor la existenta cazului bine justificat, analiza cazului bine justificat pentru suspendarea dispoziției este necesară a se realiza în raport cu

împrejurările relevante în legătură cu emiterea Dispoziției și motivele pentru care s-a solicitat de către reclamant suspendarea Dispoziției.

Existenta cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, căci o asemenea cerință si interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Așa fiind, în speță, cazul bine justificat rezida din argumentele juridice prezentate si sumar probate, aparent valabile, de natura a crea insa o îndoiala în ceea ce privește actele contestate, emise de pârâtă si a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată.

Or argumentele prezentate de către reclamant sunt aparent valabile si pot fi constatate cu ușurința prin simpla comparație a obligațiilor ce revin reclamantului si cuprinsul normelor legale a căror încalcare este sancționata prin intermediul Dispoziției, comparație ce releva sancționarea reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații ce nu sunt recunoscute ori stabilite in sarcina sa prin dispozitiile legale ce sunt indicate ca temei al aplicării sancțiunii.

Contrar celor reținute de către instanța de fond, există un echivoc major cu privire la atribuțiile de serviciu ale reclamantului pentru a căror neîndeplinire a fost sancționat prin Dispoziție. Dispoziția reține săvârșirea de către reclamant a 4 fapte distincte prin care acesta ar fi procedat la încălcarea obligațiilor de serviciu stabilite prin actele normative menționate în cuprinsul Dispoziției de sancționare, indicând totodată prevederile legale apreciate ca fiind încălcate.

Pe de alta parte inclusiv modalitatea de amanare a concursului poate pune in discutie imprejurarea ca ar putea fi in legatura cu termenul stabilit pentru solutionarea cererii de suspendare.

Referitor la paguba iminentă, aplicarea Dispoziției este de natură a crea importante prejudicii asupra situației profesionale a reclamantului pentru preîntâmpinarea cărora fiind necesară măsura suspendării actului administrativ în discuție. Deși în ceea ce privește imposibilitatea reclamantului de a participa la concursul organizat pentru ocuparea funcției de Sef serviciu - Serviciului Rutier din cadrul IPJ C. nu mai subzistă condiția pagubei iminente, sunt pe deplin actuale prejudiciile produse reclamantului datorită blocării evoluției profesională a acestuia prin influențarea calificativului profesional în ceea ce privește activitatea desfășurată de către acesta.

În conformitate cu dispozițiile art. 25 al. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poițistului, sancțiunile disciplinare sunt introduse în dosarul personal al polițistului fiind luate în considerare la aprecierea activității desfășurate precum și la obținerea gradelor profesionale.

Aplicarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită ar conduce în mod evident la includerea acestui document în dosarul personal al reclamantului precum și la influențarea evaluării performanțelor profesionale și a activității desfășurate, respectiv, în cadrul procesului de avansare (obținerea gradului profesional), promovarea (obținerea unei funcții) și recompensare.

Cele susținute mai sus sunt confirmate de chiar prevederile art 70 al. 3 din OMAI nr. 400/2004 potrivit cărora Abaterile disciplinare ale polițiștilor se sancționează potrivit prezentului titlu si se au în vedere la evaluarea anuală de serviciu, avansare, promovare si recompensare.

De asemenea, introducerea Dispoziției în cadrul dosarului personal al reclamantului ar produce efecte pe termen lung, mențiunea privind aplicarea sancțiunii disciplinare prin Dispoziție urmând a fi păstrată în cadrul dosarului personal până la data anulării acesteia și, totodată este de natură a influența decizii a factorilor decidenți în ceea ce privește evoluția profesională a reclamantului.

Existența și aplicarea sancțiunii disciplinare urmată de includerea acesteia în dosarul personal al reclamantului determină aprecierea activității profesionale

a reclamantului ca fiind nesatisfăcătoare și, totodată, atrage imposibilitatea acordării calificativelor profesionale necesare în conformitate cu prevederile art.

16 al. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 pentru obținerea gradelor profesionale următoare chiar dacă activitatea profesională în sine, desfășurată se pretează unei aprecieri cu calificative maximale/ridicate care ar permite obținerea gradului profesional următor.

Nu în ultimul rând, executarea Dispoziției ar repercuta negativ asupra funcției exercitate în prezent de către reclamant având în vedere faptul că acesta deține o funcție ce implică exercitiul actului de comandă în raport cu lucrătorii de poliție aflați în subordinea sa, iar sancționarea reclamantului este de natură a aduce atingere autorității acestuia în raport cu subordonații ceea ce în mod evident prejudiciază atât activitatea reclamantului în sine cât și activitatea biroului condus de către reclamant.

Fata de cele ce preced curtea potrivit art 14 din Legea nr 554/2004 raportat la art 312 cod pr civ, art 304 pct 9 cod pr civ si art 274 cod pr civ va respinge excepția lipsei de interes si va admite recursul declarat de reclamantul RUS S. I. împotriva sentinței civile nr. 534 din_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C., pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea și va dispune suspendarea executării dispoziției I. ui G. al P.

R. nr. 4.598/_, până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea în anulare.

Va obliga pârâtul intimatul I. G. AL P. R. să plătească recurentului RUS S. I. suma de 5,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge excepția lipsei de interes.

Admite recursul declarat de reclamantul RUS S. I. împotriva sentinței civile nr. 534 din_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și dispune suspendarea executării dispoziției I. ui G. al P. R. nr. 4.598/_, până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea în anulare.

Obligă pârâtul intimatul I. G. AL P. R. să plătească recurentului RUS S. I. suma de 5,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 aprilie 2013

PREȘEDINTE,

M. B.

JUDECĂTOR,

G. -A. N.

JUDECĂTOR,

S. AL H.

GREFIER,

A. B.

Red.G.A.N./_ .

Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A.A.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4234/2013. Suspendare executare act administrativ