Sentința civilă nr. 15204/2013. Contencios. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFL. TE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 15204/2013Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 Completul constituit din:
Președinte: A. G. C. Grefier: C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții D. A., B. K. Z. și pe pârâtele A. N. PENTRU R. P.
, C. C. PENTRU S. D., C. N. PENTRU C. I., având
ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamanților av.
Cleoptara Cătană în substituirea av. DP G., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul acordă cuvântul pe cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr.165/2013 formulată reclamanți.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea cererii, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de sesizare prevăzute de Legea nr.147/1992.
T. ul, deliberând, încuviințează cerer ea de sesizar e a C urți i C onstituțio nale
cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.4 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.29 din Legea nr. 47/1992, urmând a dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, apreciind că are legătură cu modalitatea de soluționare a prezentei cauze, dispozițiile a căror excepție de neconstituționalitate se invocă sunt în vigoare, iar Curtea Constituțională nu s-a pronunțat anterior asupra acestora.
T. ul acordă cuvântul pe exc epția pr em aturității
cererii introductive invocată prin întâmpinare, pe care o extinde și la prevederile Legii nr. 165/2013.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției prematurității, arătând că prin cererea introductivă nu a solicitat emiterea unui titlu de despăgubire, ci doar să se constate că reclamanții au un drept de creanță stabilit prin raportul de evaluare. Mai arată că, în conformitate cu art. 16 din Ordinul nr.1095/2005, după finalizarea raportului de evaluare, C. C. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare, considerând că acest pas a fost realizat, neexistând niciun act care să urmeze a fi emis. Prin raportare la Legea nr.165/2013, dispozițiile acestei legi nu se aplică, având în vedere că legea nu era în vigoare la data formulării acțiunii, acțiunea având ca obiect doar constatarea sumei din raportul de expertiză.
T. ul reține cauza în pronunțare pe excepția prematurității.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N., reclamanții D. A. și Balasz K. Z. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.
N. pentru R. P. și C. C. pentru S. D. să se constate că au un drept de creanță asupra pârâtei de rd.1 în cuantum de 1.561.253 lei, reprezentând despăgubiri acordate în dosarul nr.33066/C.C al pârâtelor, stabilite prin raportul de evaluare efectuat de expert contabil Șomlea R. în luna ianuarie 2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt titularii dosarului de despăgubire nr.33066/C.C constituit la pârâte în vederea acordării de despăgubiri pentru imobilul situat în C. -N., str. Becaș nr.43, jud.C. și că acest dosar de despăgubire a fost constituit in baza notificării nr._ soluționată prin emiterea dispoziției nr.1423/2007 privind acordarea de măsuri reparatorii. Au mai arătat reclamanții că în urma efectuării raportului de evaluarea de expertul autorizat Șomlea M. R., valoarea imobilului a fost stabilită la suma de 1.561.253 lei iar dosarul a rămas in nelucrare, nefiind emisă vreo decizie de despăgubire, motiv pentru car au formulat prezenta acțiune.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. C. pentru S. D. a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepțiile necompetenței materiale a judecătoriei și cea a prematurității cererii. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în speță nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu și că prin instituirea acestui termen de 6 luni, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Or atât sub imperiul vechiului cod civil, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte4 de împlinirea termenului.
Prin Sentința civilă nr. 2250/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea T. ului C. .
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile a acestei instanțe sub nr._, iar apoi sub nr._ * pe rolul Secției mixte de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
În temeiul art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, instanța a dispus citarea în calitate de pârâtă a Comisiei Naționale pentru C. I. .
Prin înscrisul depus la data de_, reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 165/2013, iar în ședința publică de astăzi instanța a apreciat că se impune sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției.
Obiectu l excepției de neconstitu ționalitat e
îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, care statuează că "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi
";.
Puncte le d e v edere ale părți lor
Reclamanții D. A. și Balasz K. Z.
susțin că textul de lege încalcă prevederile art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1 și 2, art. 20 alin. 1 și 2, art. 21 alin. 1, 2 și 3 și art. 44 din Constituția României.
Sub aspectul art. 15 alin.2 din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii, reclamanții arată că prevederea legală în discuție încalcă în mod vădit acest articol constituțional, întrucât se aplică direct cererilor înregistrate sub imperiul vechii reglementări și nesoluționate încă, procese care ar trebui să se judece potrivit reglementării de drept comun aplicabile la momentul introducerii acțiunii.
Și principiile egalității în fața legii și al nediscriminării sunt încălcate, în măsura în care persoanele cărora din motive obiective nu le erau soluționate cererile de restituire sau de acordare de despăgubiri beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de condiții subiective și aleatorii, fiind supuse dispozițiilor noi de acordare de despăgubiri, în rate și pe bază de puncte. Persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist aflate în situații egale ar trebui să beneficieze de tratament egal.
Referitor la încălcarea art. 21 alin. 3 din Constituția României, reclamanții arată că limitarea accesului la justiție a persoanelor îndreptățite, până la soluționarea tuturor cererilor de restituire, adică până la data de 1 ianuarie 2016, reprezintă o încălcare nejustificată a accesului liber la justiție. Soluționarea unei cauze într-un termen rezonabil privește în cauzele civile și procedura preliminară administrativă, atunci când este obligatorie parcurgerea acesteia, astfel că în situația analizată, organele competente în materia retrocedărilor trebuiau să își organizeze activitatea de așa manieră încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil pentru a se conforma garanțiilor constituționale instituite în favoarea cetățenilor.
Mai arată reclamanții că art. 4 coroborat cu art. 17 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 permite Comisiei Naționale pentru C. I. să invalideze deciziile entităților învestite de lege, aspect ce contravine atât principiului neretroactivității legii, principiului securității raporturilor juridice, principiului comunitar al încrederii legitime cât și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Pârâtele A. N. pentru R. P. și C. C. pentru S.
D.
apreciază că se impune respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
Astfel, art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării sale în vigoare.
Această dispoziție legală respectă și prevederile art. 16 și art. 20 din Constituția României întrucât intenția legiuitorului a fost aceea de a reforma legislația în domeniul restituirii proprietăților și de a găsi soluții cu privire la resursele financiare necesare plății despăgubirilor în condițiile epuizării Fondului Proprietatea.
Măsurile stabilite prin noul act normativ nu contravin Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1 pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere a impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificată.
Raportat la dispozițiile art. 21 alin. 3 și art. 44 din Constituția României, pârâtele subliniază că art. 4 al Legii nr. 165/2013 nu prevede o limitare a accesului la justiție a persoanelor îndreptățite până la soluționarea tuturor cererilor de restituire, ci stabilesc în sarcina entităților competente să soluționeze cererile formulate în temeiul legilor ce vizează restituirea proprietăților termene de soluționare a acestora.
Opinia instanței
T. ul apreciază că se impune respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate invocate, în condițiile în care prin nenumărate decizii Curtea Constituțională a subliniat că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.
De asemenea, în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate cu privire la prevederile O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012,, Curtea Constituțională a reținut, printre altele (Deciziile nr. 723/2012, nr. 760/2012, nr. 802/2012, nr. 183/2013):
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art.44 alin.(2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența OUG nr.4/2012.
Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.
OUG nr.4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Se are în vedere astfel adoptarea unor măsuri cu caracter general de natură a înlătura, pe viitor, disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire și care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. De altfel, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
T. ul apreciază că aceste considerente sunt aplicabile și în privința dispozițiilor Legii nr. 165/2013, ținând seama în special de faptul că instanța europeană a reținut în
motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
În ceea ce privește ex cepția prematurității cererii
invocată în cauză, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect constatarea existenței unui drept de creanță în cuantum de 1.561.253 lei, reprezentând despăgubiri acordate în dosarul nr.33066/C.C, stabilite prin raportul de evaluare efectuat de expert contabil Șomlea R. în luna ianuarie 2011.
Potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, "D. le înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi _
";, iar art. 35 alin. 1 și 2 prevede că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor
";.
Aceste noi prevederi legale sunt aplicabile prezentului litigiu, conform art. 4 din lege mai sus citat și generează prematuritatea inclusiv în ceea ce privește acțiunile în constatare, nefiind admisibil a se temporiza acțiunile în realizare dar a se permite evitarea acesteia prin promovarea de acțiuni în constatare.
Pentru acestea, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004, instanța va admite excepția și va respinge ca prematur introdusă cererea.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâtele nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Dispune sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de
nec onstituțional itat e
a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, excepție invocată de reclamanți.
Admite excepția prematurității cererii invocată de pârâtă.
Respinge ca prematură cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D.
și Balasz K. Z., ambii cu domiciliul procesual ales în C. -N., C. D. nr.15, ap.3, jud.C. în contradictoriu cu pârâtele A. N. pentru R. P. și C. N. pentru C. I., ambele cu sediul în B., C. Floreasca nr.202, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.AGC/tehn.MG 6 ex. 11.12.13
