Sentința civilă nr. 4003/2013. Contencios. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4003
Ședința publică din data de 26 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: M. S., judecător Grefier: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta A. E. , cu domiciliul la ales în Z., str. T. V., nr. 12, județul S. în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, cu sediul în Z., str. T. V., nr. 12, Județul S., CURTEA DE APEL CLUJ, cu sediul în C. N., P. Ș. cel M.
, nr. 1, județul C., MINISTERUL JUSTIȚIEI, sector 5, B., SA, nr. 17, și M. E. ȘI F. , sector 5, B., str. A., nr. 17, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
După verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_, reclamanta A.
E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, M.
E. ȘI F., MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI TRIBUNALUL SĂLAJ, a se constata nelegalitatea pct. III lit. B din Ordinul comun nr.77 din_ - privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de consilier, clasa I, gradul principal (treapta 1) precum și a diferenței dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici, consilier gradul principal (treapta 3), respectiv consilier gradul principal (treapta 1), începând cu data de_, obligarea pârâtei
C. de apel C. la emiterea unei decizii cu privire la aceste drepturi salariale, în conformitate cu art. 2 din legea nr.283/2011, obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței, a sumelor datorate reclamantei.
În considerentele acțiunii reclamanta menționează că este funcționar public consilier, clasa I, gradul principal (treapta 3) în cadrul T. ui S. - Departamentul economico - financiar și administrativ, în luna octombrie 2011 a participat la examenul de promovare în grad profesional, organizat de C. de A.
C., potrivit dispozițiilor art.63, art.64, art.65 din Legea nr. 188/1999 - privind
statutul funcționarilor publici, republicată, modificată și completată și Legea nr.285/2010 - privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pe anul 2011, promovând acest examen astfel din funcția de consilier clasa I gradul asistent în funcția de consilier, clasa I, gradul principal (treapta 3) începând cu data de _
, așa cum reiese și din Decizia nr. 30/_ emisă de C. de A. C. .
Prin Decizia nr. 31/_ emisă de C. de A. C. i-a fost stabilit un salariu de bază corespunzător funcției de consilier, clasa I, gradul principal (treapta 3), deși încadrarea este stipulată atât de prevederile art. 2 din Legea 283/2011 - privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar - "în anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat", cât și de prevederile art. 2 din Legea nr.285/2010 - privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice pe anul 2011 - "în anul 2011, pentru personalul nou - încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare din instituția/autoritatea publică în care aceasta este încadrată", invocat fiind și pct. III lit. B din Ordinul comun nr.77 din_ - privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.
Apreciază că Decizia nr. 31/_ emisă de C. de A. C. este nelegală deoarece prin Legea nr.284/2010, au fost abrogate prevederile art. 63 din Legea nr. 188/1999, republicată completată și modificată - procedura avansării în treaptă de salarizare, prin eliminarea treptelor de salarizare și prevederile art.65 alin.2 din Legea nr. 188/1999 "Pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să aibă cel puțin 3 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează. La data emiterii Deciziei nr. 30/_ nu a fost respectată procedura reglementată de art.63, art.64 și art.65 din Legea nr. 188/1999 și art.2 din art.2 din Legea 283/2011 - privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Consideră că, în conformitate cu prevederile art.58, alin.3 din Legea nr.24/2000, republicată și actualizată - privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative coroborat cu art. 77 și art.78 din același act normativ, Legea nr. 188/1999, Legea nr.285/2010 și Legea nr.283/2011 - ca acte normative adoptate de Parlamentul României, unicul organ legislativ și promulgate de Președintele României, sunt prioritare Ordinului nr.77/2011 emis de M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice. Legea nu poate fi modificată sau completată prin ordin emis de ministru.
În ședința publică din_, reclamanta a depus o precizare la acțiune în sensul că renunță la capătul de cerere privind nelegalitatea pct.III lit. b din
Ordinul 77/2011. De asemenea se solicită anularea Deciziei nr. 31/_ și obligarea pârâtei C. de A. C. la emiterea unei decizii de încadrare începând cu data de_ (f.33-37).
Prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâta C. de A. C., se susține în principal că acțiunea a fost formulată de reclamantă fără a se parcurge procedura prealabilă. Legile speciale în baza cărora s-a stabilit salariul reclamantei prevăd proceduri și termene speciale pentru contestarea modului de stabilire a salariilor de bază, respectiv atacarea actului de stabilire a drepturilor salariale la ordonatorul de credite și apoi acțiunea în contencios administrativ . Dealtfel și L.554/2004 prevede procedura prealabilă, însă reclamanta nu a urmat-o și prin urmare cererea sa, adresată direct instanței, este inadmisibilă.
Pe fond pârâta susține că acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantă nu este întemeiată, întrucât pretențiile formulate sunt lipsite de suport legal astfel că, în subsidiar, se solicită respingerea acțiunii ca nefondată, pe următoarele considerente:
"Prin acțiune se solicită, în esență, încadrarea, începând cu data de_ ,
"în conformitate de art. 2 din Legea nr. 283/2011", începând cu data de_, drepturi salariale corespunzătoare funcției de consilier, clasa I, gradul principal, treapta 1 respectiv, prin precizarea de acțiune "emiterea unei noi decizii de încadrare "în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 283/201 P în funcția publică de consilier de gradul principal "nivel de salarizare în plată pentru funcții similare din Tribunalul Sălaj la data de_, precum și plata diferențelor de salariu de care a fost privată de la data de_, motivat de nelegalitatea Deciziei Președintelui Curții de A. prin care, urmare promovării, i-au fost stabilite drepturile prevăzute pentru funcția de consilier gradul superior, luându-se în calcul la stabilirea salariului nivelul de salarizare in plata pentru "funcțiile similare" corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010. Prin precizarea de acțiune s-a mai arătat că s-a renunțat la invocarea excepției de nelegalitate.
Decizia nr. 31/_ emisă de C. de A. C. a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare, care stabileau că, în anul 2012, pentru funcționarii publici nou- încadrați sau promovați, nivelul de salarizare in plata pentru "funcțiile similare" este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010. La sfârșitul anului 2011, prin Legea nr. 283/2011, au fost introduse în O.U.G. nr. 80/2010, o serie de dispoziții grupate sub punctul II - "Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează ....". La art. 13 de sub acest punct II, sunt prevăzute următoarele: "Art. 13 (1) Pentru funcționarii publici care se transferă, sunt redistribuiri din corpul funcționarilor publici sau sunt reintegrați in funcție, potrivit legii, in cursul anului 2012, la stabilirea salariului va fi avuta in vedere treapta de salarizare deținuta anterior. (2) In cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare in plata pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010";.
Chiar abstracție făcând de pct. III B din ordinul Comun nr. 77/_, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, în realitate, drepturile reclamantei au fost corect stabilite, raportat la aceste prevederi ale art. 13 alin. (2) de la punctul II al OUG nr. 80/2010, introduse prin Legea nr. 283/2011, printre alte măsuri financiare în domeniul
bugetar pentru anul 2012: " (2) In cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare in plata pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate in anul 2010";
Promovarea doamnei E. A. s-a realizat cu data de 13 ianuarie 2012, aceasta fiind data înscrisă în Ordinul Ministrului J. nr. 137/C, prin care în temeiul art. 135 din Legea nr. 304/2004, M. a dispus modificarea statelor de funcții în vederea realizării reîncadrării funcționarilor publici, printre care și doamna E. A. . Date fiind prevederile legale în vigoare, referitoare, fără urmă de echivoc, tocmai la situația din cauză, la reîncadrare și la stabilirea drepturilor sale salariale nu puteau fi luate în considerare decât aceste dispoziții, ele nefiind lăsate fără efecte în vreun mod prevăzut de lege";.
Asupra cauzei de față, tribunalul reține următoarele
:
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii - conf. art.137 Cod pr.civilă (vechi) - se constată că potrivit art.7 alin.(1) din Legea nr.285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice:
"Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite." Totodată, alin.(4) al aceluiași articol prevede că: "(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației."
În consecință, se poate observa că Legea nr.285/2010, instituie o procedură administrativă prealabilă, înainte de formularea pretenției de către persoana nemulțumită, direct în fața instanței de judecată. Astfel, persoana nemulțumită trebuie să formuleze contestație, care este în căderea ordonatorilor de credite. Ulterior, după soluționarea contestației de ordonatorul de credite și numai în situația în care persoana este nemulțumită de măsurile dispuse potrivit alin.(1) al art.7, adică (de modul de soluționare a contestației de către ordonatorul de credite, n.n.), se poate adresa în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației, instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii.
În speță, reclamanta nu a urmat o astfel de procedură prealabilă și totodată obligatorie, așa cum rezultă din disp. art. 109 alin. 2 Cod pr.civilă (vechi):
"Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată";.
Astfel fiind, acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantă și ulterior precizată, apare ca fiind inadmisibilă, urmând a se respinge ca atare.
Totodată, instanța văzând și dispozițiile art.246 Cod pr.civilă (vechi), va lua act de renunțare la capătul de cerere privind constatarea nelegalității pct. III lit. B din Ordinul comun nr. 44 și 77/2011, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L.285/2010.
Desigur raportat la cele susținute în mod judicios de C. de A. C., prin întâmpinare, în sensul că prevederile exprese referitoare la promovarea funcționarilor publici, cuprinse la art. 13 alin. 2 din OUG nr. 80/2010, introduse
prin Legea nr. 283/2011, în vigoare începând cu data de_ (și implicit la data susținerii de către reclamantă a examenului de promovare -_ ), nu lasă loc de interpretare și pe fond acțiunea reclamantei apare ca neîntemeiată.
Textul de lege tocmai menționat prevede "expressis verbis"; că: "în cazul funcționarilor publici nou încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010 "
, preluând practic "ad literam"; dispozițiile existente anterior, la pct. III lit. B din Ordinul comun nr. 44 și 77/_
, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. 285/2010, dispoziții care au fost constatate nelegale, prin sentința civilă nr.647/_ pronunțată de C. de A. (f.24-26) precum și prin mai multe decizii irevocabile pronunțate de Înalta Curte de casație și Justiție. Cu alte cuvinte, acest text, ce inițial a fost inclus într-un act normativ inferior (ordin comun a două ministere) și declarat de instanță nelegal deoarece "adăugă la lege"; a fost însușit ulterior de legiuitor și introdus "în lege";- după cum s-a arătat - astfel că, începând cu data de _
, acest text cu conținut normativ, este unul
"perfect legal";.
Instanța dorește să facă aceste precizări lămuritoare - chiar dacă nu este ținută de cercetarea fondului cauzei, acțiunea reclamantei fiind inadmisibilă, pentru motivele deja arătate - având în vedere că reclamanta și-a construit în mod greșit întregul eșafodaj argumentativ pe nelegalitatea pct. III lit. B din Ordinul comun nr. 44 și 77/2011, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L.285/2010 având în vedere tocmai practica judiciară anterioară, fără a observa însă că, la data susținerii de către reclamantă a examenului de promovare -_, textul adus în discuție, dobândise între timp "putere de lege";; cu alte cuvinte, situația juridică a reclamantei nu este similară cu a persoanelor care, conjunctural, au avut câștig de cauză, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 283/2011 (prin care au fost aduse modificări și completări OUG nr. 80/2010 tocmai datorită intervenției legiuitorului Faptul că inconsecvența legislativă din țara noastră, conduce adeseori la asemenea situații juridice inechitabile conjunctural, este o realitate de necontestat, însă actualul sistem judiciar intern nu permite, în genere, "judecata în echitate";- specifică altor sisteme de drept - acesta fiind bazat (cel puțin până la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, când, potrivit art. 5 alin.3, se poate ține seama de cerințele echității, în baza principiilor generale ale dreptului, doar în lipsa unui text de lege, a uzanțelor sau a analogiei legii) exclusiv pe "legalitatea dreptului pretins, dublată de norme procedurale riguroase";. Or, în procesul legislativ din țara noastră, asemenea "inechități legale"; au apărut adeseori fie prin reglementare paralelă și diferită a unor situații juridice similare (mai ales în domeniul salarizării personalului bugetar) fie prin acordarea unor drepturi pentru anumite categorii sociale, urmată apoi de retragerea, limitarea sau restrângerea acestora, prin modificarea, completarea sau abrogarea normelor legale care le
conțin (cum ar fi spre exemplu Legea nr.221/2009).
Desigur că, această practică legislativă, contravine în mod flagrant art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția drepturilor omului și libertățile fundamentale, conf. căruia « exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație ».
În acest context legislativ, instanțele au înlăturat pe cale judiciară astfel de inechități, având în vedere că principiul nondiscriminării, este un principiu consacrat și garantat atât de Convenția (europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertățile Fundamentale (art.14, privind interzicerea discriminării, în aplicarea Convenției și Protocolul nr. 12, privind interzicerea generală a discriminării, inclusiv prin lege), cât și de Constituția României (art.16-egalitatea în fața legii și a autorităților publice) și ținând cont că acest principiu a fost afirmat, în repetate rânduri și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strassbourg., prin prisma aplicării de către instanțele naționale a prev. art. 6 din Convenție - dreptul la un proces echitabil - inclusiv în cauze îndreptate împotriva României (a se vedea în acest sens cauzele: Beian; Driha; T. T. ; Stan; Ș. ănică ș.a.).
Aplicarea în mod direct a normelor convenționale mai sus arătate a fost făcută de către instanțe, în toate situațiile, în temeiul art. 20 din Constituție, conform căruia "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte"; iar
"dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";.
Totuși, când discriminarea se produce în procesul de legiferare, fiind încălcat doar art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția drepturilor omului și libertățile fundamentale (situații discriminatorii în exercitarea unor drepturi legale), fără a fi afectat însă în substanța sa, oricare din drepturile fundamentale garantate prin Convenție (art.14) și/sau Constituție (art. 20), instanța de judecată nu poate să intervină, înrucât se încălca principiul constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat, singura autoritate statală, îndreptățită pentru repararea sau existarea unor astfel de situații juridice inechitabile apărute în procesul de legiferare, fiind însăși puterea legiuitoare, respectiv Parlamentul (ca autoritate constituțională, de plin drept), sau Guvernul României (prin delegare, ca putere executivă, aflată sub controlul Parlamentului). Altfel, ar însemna să se încalce voința legiuitorului de către puterea judecătorească, așa cum s-a statuat și prin Deciziei nr. 838 din 27 mai 2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 03 iulie 2009, când a fost chemată să tranșeze acest conflict juridic de natură constituțională, între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Curtea Constituțională a constatat și cu alte ocazii neconstituționalitatea unor prevederi legale susceptibile de a genera depășirea competențelor instanțelor judecătorești în detrimentul autorității legiuitoare. Este cazul Deciziei nr.818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.537 din 16 iulie 2008, prin care au fost declarate neconstituționale, printre altele, dispozițiile art. 27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.99 din 8 februarie 2007, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze
aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Cu alte cuvinte, crearea unor situații discriminatorii între cetățeni, în exercitarea drepturilor legale, chiar de către legiuitor, în procesul de legiferare, poate eventual să atragă răspunderea convențională a Statului Român, prin prisma încălcării art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția drepturilor omului și libertățile fundamentale, însă, aplicarea legii discriminatorii, nu poate fi refuzată sau interpretată în sens contrar de către instanțele de judecată, cu excepția, desigur, a situației în care se încalcă în mod direct și vădit unul din drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Convenție sau Constituția României (când legea internă trebuie interpretată și aplicată în concordanță cu declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, conf. art.14 din Convenție și art. 20 din Constituție).
Încheind această "digresiune"; prilejuită de situația discriminatorie ivită, ce nu poate trece neobservată, prin ineditul său - legiferarea unui text cu conținut normativ inferior, după ce în prealabil a fost înlăturat de instanță, pe calea excepției de nelegalitate, creându-se astfel o situație vădit discriminatorie, între persoane aflate în aceeași situație juridică, chiar dacă la momente diferite - tribunalul, reținând motivele la început inserate, va respinge pe cale de excepție, acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. E., în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și
M. E. ȘI F. privind anularea deciziei 31/_ emisă de C. de A.
C., emiterea unei noi decizii și obligarea pârâtelor la plata diferențelor de salariu, ca fiind inadmisibilă.
De asemenea, instanța va lua act de renunțare la capătul de cerere privind constatarea nelegalității pct. III lit. B din Ordinul comun nr. 44 și 77/2011, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L.285/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea precizată, formulată de reclamanta A. E., în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și M. E. ȘI F. privind anularea deciziei 31/_ emisă de C. de A. C., emiterea unei noi decizii și obligarea pârâtelor la plata diferențelor de salariu, ca fiind inadmisibilă
Ia act de renunțare la capătul de cerere privind constatarea nelegalității pct. III lit. B din Ordinul comun nr. 44 și 77/2011, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L.285/2010.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Grefier,
M. SA L.
Red. M.S./_
Dact. A.L./_ /7 ex. Com.5 ex.
