Sentința civilă nr. 6909/2013. Contencios. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6909
Ședința publică din 29 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S. - Președintele Secției a II - a Civilă
G. ier: N. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii, având ca obiect acțiune în constatare, promovată de reclamanta SC N. T. S. , cu sediul în C., str.
V. L., bl. 3, ap. 8, județul M., înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI RO 22683435, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. M. (actualmente A. J. a F. P. M. ), cu sediul în B. M., A.
S., nr. 2A, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, iar încheierea de ședință face parte integrantă din prezenta, pronunțarea s-a amânat la data de_, la data de_, respectiv la data de azi când, în urma deliberării, s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_ reclamanta SC N. T. S. a solicitat în contradictoriu cu A. F. P.
B. M. (actualmente A. J. a F. P. M. ), în principal, constatarea ilegalității impozitului minim garantat așa cum acesta a fost introdus prin OG 34/2009, iar în subsidiar a solicitat anularea Notei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 17062 din data de_ și să se dispună refacerea calculului de către pârâtă în ceea ce privește aceste compensări, aceasta fiind netemeinică și nelegală, precum și constatarea faptului că impozitul minim garantat introdus de la_ prin OG 34/2009 a operat ilegal în perioada_ -_ el putând fi legal eventual de la data de_ conform art. 4 alin. 2 din Codul fiscal, în vigoare la data de_ .
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că nota de compensare este netemeinică și nelegală întrucât pe de-o parte cifra de afaceri a reclamantei pentru anul 2009 a fost de 24.811 lei, iar impozitul trebuia să fie de 2.200 anual, mai puțin perioada_ -_, iar pe de altă parte, organul
fiscal a scăzut din TVA-ul ce trebuia rambursat impozitul minim plus penalitățile.
A mai învederat reclamanta că impozitul minim este neconstituțional și totodată nesocotește dreptul UE.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția de inadmisibilitate a acțiunii motivat de faptul că împotriva notei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 35926/_ reclamanta nu a formulat contestație conform art. 205 și următoarele din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală; pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din 26 martie 2013, T. a respins cele două excepții întrucât a observat că reclamanta a formulată o sesizare împotriva compensării operate de pârâtă (care a fost emisă de aceasta la data de_ sub nr. 17.062), înregistrată la data de_ sub nr. 35.850 (f. 6-8).
Analizând actele și lucrările dosarului T. reține următoarele:
În prealabil se impune precizarea că practic reclamanta a solicitat instanței anularea notei nr. 17.062/_ privind compensarea obligațiilor fiscale (aprobată la data de_ ), invocând totodată "ilegalitatea"; impozitului minim garantat, astfel cum a fost introdus prin O.U.G nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar - fiscale.
În esență, prin Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 17062 din_ s-au compensat sume reprezentând TVA de rambursat în favoarea reclamantei cu alte obligații fiscale scadente și neachitate de către reclamantă, inclusiv impozitul minim garantat (f. 121-131).
Așa cum s-a reținut și în încheierea din 26 martie 2013 prin care T. a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 40 și art. 32 pct. 1 din OUG nr. 34/2009 în nota de compensare atacată apare declarația fiscală 100 pe anii 2009-2010 prin care reclamanta a determinat impozitul minim introdus prin OUG nr. 34/2009 (f. 12-36).
T. reține că reclamanta nu a contestat modul de stabilire a TVA-ului menționat în nota de compensare atacată (f. 93-155).
Pe de altă parte, însăși reclamanta a depus declarațiile 100 prin care a determinat impozitul minim în raport cu veniturile totale realizate, iar conform grilei prevăzute de art.18 alin.3 Cod fiscal pentru venituri totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent între 0 și 52.000 lei impozitul minim anual este de 2.200 lei.
Prin urmare, raportat la veniturile declarate de reclamantă în mod corect a fost calculat impozitul minim pe anii 2009-2010 în cuantum de 4.400 lei.
Pentru impozitul minim garantat care nu a fost plătit în termen reclamanta datorează și penalități de întârziere prevăzute de art.119 Cod procedură fiscală.
Cât privește legitimitatea constituțională, T. constată că O.U.G. nr. 34/2009 a fost supusă controlului de constituționalitate în mai multe rânduri, însă excepțiile au fost respinse de către CCR.
De asemenea, prin încheierea din_ T. a respins cererea formulată de reclamantă de sesizare a CJUE cu privire la pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Pentru a hotărî astfel, T. a avut în vedere că reclamanta i-a solicitat să adreseze întrebări CJUE cu privire la interpretarea art. 167 - 168, respectiv art. 172 din Directiva nr. 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul de taxă pe valoarea adăugată (Directiva TVA).
Or, T. a observat că problemele legate de interpretarea dreptului comunitar ridicate de către reclamantă nu sunt pertinente întrucât aceasta nu a dedus judecății modul cum organul fiscal a stabilit obligațiile fiscale suplimentare de plată (f. 136 - 137). Astfel, reclamanta nu a sesizat T. cu o contestație împotriva deciziei de impunere emisă de Direcția Generală a F.
P. a Județului M. privind obligațiile fiscale suplimentare de plată prin care inspecția fiscală a aprobat TVA la rambursare de 18.503 lei și a respins TVA la rambursare de 2.957 lei, stabilind totodată un TVA suplimentar de plată de 2.957 lei
De asemenea, reclamanta a solicitat în legătură cu impozitul introdus prin O.U.G. nr. 34/2009 adresarea de întrebări CJUE cu privire la interpretarea Directivei nr. 90/435/CEE.
Directiva Consiliului nr. 90/435 are un domeniu de aplicație limitat referitor la regimul fiscal comun care se aplică societăților mamă și filialelor acestora din diferite state membre în caz de repartizare a profiturilor primite de societățile din statul respectiv, provenite de la filialele lor din alte state membre ori în situația repartizării profiturilor de către societățile din statul respectiv către societăți din alte state membre, ale căror filiale sunt.
După cum se știe, în materie de fiscalitate Tratatul de la Roma a lăsat un grad considerabil de autonomie statelor membre, cu rezervele impuse de art.23- 25 și 90 TCE (actualmente, art.28-30 TFUE, respectiv art.110 TFUE), dispoziții ce nu sunt însă aplicabile în cauză.
În fine, T. a conchis că întrebările adresate Curții în legătură cu interpretarea Directivei nr. 90/435/CEE nu ar fi pertinente întrucât în speță este vorba de un impozit intern, iar nu de regimul fiscal comun aplicabil societăților mamă și filialelor acestora din diferite state membre.
În raport de toate aceste considerente, constatând că în mod corect organul fiscal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură fiscală privind compensarea creanțelor fiscale, ─ ambele părți având calitatea de creditor și debitor în raportul juridic fiscal ─T. va respinge acțiunea în contencios fiscal.
Căzând în pretenții reclamanta nu are dreptul la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC N. T. S. , cu sediul în C., str. V. L., bl. 3, ap. 8, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. M. , cu sediul în B. M. ,
A. S., nr. 2A, jud. M., (actualmente, A. J. A F. P.
M.
).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, _ | . | |
PREȘEDINTE, A. S. | N. | GREFIER, B. |
Red. A.S./_
Tred. N.B./_ - 4 ex.
