Sentința civilă nr. 582/2013. Contencios. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 582/2013
Ședința publică din data de 02 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | M. | ION |
GREFIER | : M. | N. |
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T. D. -J., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei prin care se învederează faptul că în prezenta cauză a fost depusă o cerere de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamant.
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol formulată de reclamant și, după deliberare, încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în ceea ce privește capetele 1 și 2 de cerere, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare, precum și fondul cauzei, iar, părțile legal citate nefiind prezente pentru a pune concluzii, reține cauza în pronunțare atât asupra excepției puse în discuție cât și asupra fondului cauzei.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul T. D. -J., a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, solicitând să se constate încălcarea art. 6.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului datorita tergiversării nejustificate a pronunțării in dosarul_ ; încălcarea art. 6.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului datorita încălcării dreptului de acces la justiție prin îngrădirea posibilității de a ataca cu recurs încheierea privind recuzarea judecătorului, pronunțata in data de_, in dosarul_ ; refuzul CSM de a aplica prevederile legale in baza prerogativelor pe care le are in baza Legii nr. 317/2004, republicata, privind Consiliul Superior al Magistraturii, datorita refuzului de a sancționa tergiversarea nejustificata a pronunțării in cauza care a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei
B. și obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 20.000 lei cu titlu de reparații pentru daunele morale pe care le-a suferit din culpa CSM.
În motivare cererii arată că, prin hotărârea arătata, CEDO a obligat Statui Roman, printre altele, sa execute sentința civila nr. 837/2001 pronunțata de către Judecătoria Bistrița in dosarul civil nr. 5661/2000 privind reintegrarea in munca a reclamantului in cadrul Prefecturii B. - Nasaud.
Având in vedere ca prefectura a refuzat sa execute intocmai hotărârea CEDO arătata, adică, printre altele, sa incheie cu reclamantul un contract
individual de munca in forma scrisă, acesta s-a adresat Tribunalului B. - Nasaud care prin sentința nr. 4734/F/2010, pronunțata in dosarul _
, a obligat prefectura să încheie cu acesta un contract de muncă în formă scrisă. Arată că prefectura a refuzat si in aceste condiții sa execute obligația încheierii cu reclamantul a contractului individual de munca, motiv pentru care s-a adresat Judecătoriei B. in vederea amendării prefecturii, in baza art. 580 (3) alin (1) din Codul de procedura civila.
Cererea de amendare arătata a făcut obiectul dosarului civil nr. 11408/190/_, repartizat, inițial, spre soluționare, d-nei judecător M.
N. L., vicepreședintele Judecătoriei B. .
In data de_ a adresat CSM Plângerea inregistrata sub nr. 1/22186/1154/_ împotriva d-nei judecător M. N. L. pentru săvârșirea abaterilor prevăzute de art. 99 lit b), e), h) si i) din Legea 303/2004, republicata precum si in baza art. 25 si art. 27 alin (1) si (3) din Codul de procedura civila referitoare la instituția abținerii si recuzării judecătorului.
Cu privire la încălcarea obligației legale a CSM de a-i răspunde in 30 de zile la petiția pe care i-a adresat-o, arată că CSM nu i-a dat niciun răspuns, in termenul legal, la petiția arătata, motiv pentru care a revenit cu o noua scrisoare nr._ /_ .
Paratul a inteles sa-i răspundă la cele doua petiții prin scrisoarea nr. 2286/IJ/1848/SIJ/2011 care i-a fost comunicata abia in data de_, cu o întârziere inadmisibila de 8 luni.
Reclamantul consideră că CSM avea obligația legala sa constate împrejurarea esențiala ca amânările succesive ale pronunțării si, mai ales, ca redeschiderea dezbaterilor din data de_, dispuse abuziv de către d- na judecător M. N. L., au fost flagrant inutile si nejustificate.
In acest sens, reclamantul arată că nu poate fi primita nicidecum motivarea nejustificata a CSM referitoare la redeschiderea dezbaterilor, in condițiile in care in data de_ Prefectura Bistrița Năsăud a depus, atașat scriptului "Concluzii scrise" (tocmai pentru a tergiversa pronunțarea), niște documente care existau deja la dosar, încă din data de_, aspect ce rezulta din încheierea de ședința din data de_, întocmita de către d- na judecător M. N. L. .
Cu alte cuvinte, documentele de la filele 258-270 din dosarul cauzei nr. 11408/2010, invocate nejustificat pentru redeschiderea cauzei se regăsesc si printre documentele de la filele 90-144 depuse de către Prefectura cu Adresa de comunicare a actelor nr. IC/6940/29.04.201.
Referitor la refuzul nejustificat al CSM de a constata incalcarea art 6.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului privind dreptului său la un proces echitabil, datorita imposibilității de a ataca cu recurs încheierea irevocabila din data de_ (fila 328 din dosarul 11408/2011) prin care s-
a soluționat Cererea de recuzare, arată penultima fraza din dispozitivul încheierii arătate in care s-a menționat: "Cu drept de recurs odată cu fondul in ceea ce privește soluționarea cererii de recuzare".
Or, dosarul nr. 11408/2010 a fost soluționat in data de_ prin încheierea care are, de asemenea, calitatea de hotărâre irevocabila si care nu mai poate fi atacata.
In aceste condiții, in mod evident, reclamantul nu și-a mai putut exercita dreptul de a ataca cu recurs încheierea din data de_ prin care s-a soluționat, nelegal, in opinia acestuia, cererea de recuzare a d-nei judecător M. N. L.
Prejudiciul moral pe care i l-a cauzat paratul a constat si consta mai ales in sentimentul de grava insecuritate si înstrăinare civica pe care l-a resimțit si il resimte si in prezent din cauza atitudinii de desconsiderare din partea unei autorități publice.
Sarcina paratului de a urmări indeplinirea obligațiilor legale de către judecătorul investit sa judece cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 11408/2010 s-a dovedit a fi o sarcina pur iluzorie in condițiile in care prin
"rezolvarea" sesizărilor mele prin asa-zise "verificări" absolut formale i-a fost încălcat abuziv un drept fundamental de acces la justiție.
CSM l-a prejudiciat moral si datorita frustrărilor provocate reclamamtului de sentimentul de suspiciune si neîncredere în pârâtă - instituție a statului - care a acționat vădit împotriva interesului său legitim.
Totodată a fost prejudiciat moral datorita atitudinii disprețuitoare fata de reclamant si de desconsiderare din partea pârâtului care a acționat in mod vădit părtinitor fata de d-na judecător M. N. L. .
La data de_, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a invocat excepția lipsei propriei calități procesuale pasive în ceea ce privește primele două capete ale cererii de chemare în judecată promovate de către reclamantul T. D. J. și a solicitat respingerea celorlalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pârâtul a arătat că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat să se constate încălcarea prevederilor art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din perspectiva tergiversării pronunțării unei cauze în care a avut calitatea de parte și din perspectiva încălcării dreptului de acces la justiție prin îngrădirea posibilității de a ataca cu recurs încheierea privind recuzarea judecătorului în cauza respectivă, să se constate refuzul C. ui S. al M. de a aplica prevederile legale în baza prerogativelor conferite de Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și să fie obligat acesta la plata sumei de 20000 lei cu titlu de reparație pentru prejudiciul moral suferit.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a învederat instanței faptul că reclamantul nu a justificat legitimarea procesuală pasivă cu privire la primele două capete ale cererii.
Astfel, reclamantul a solicitat să se constate încălcarea prevederilor art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din perspectiva tergiversării pronunțării unei cauze în care a avut calitatea de parte și din perspectiva încălcării dreptului de acces la justiție prin îngrădirea posibilității de a ataca cu recurs încheierea privind recuzarea judecătorului în cauza respectivă.
Este vorba de măsuri procesuale și procedurale care nu sunt atributul pârâtului, respectiv de dispoziții legale care reglementează activitatea de judecată și care dispun cu privire la posibilitatea pe care judecătorul o are în privința amânării unei pronunțări și de căi de atac pe care legea le reglementează.
Pârâtul a mai arătat și faptul că nu poate interveni în activitatea de judecată și nu se poate imixționa în cazurile în care judecătorul cauzei dispune anumite măsuri procesuale sau procedurale, printre acestea
numărându-se și aceea a amânării, în condițiile legii, a pronunțării într-un litigiu, cum de altfel nu poate cenzura nici căile de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, nu poate fi reținută legitimarea procesuală a sa în cererea reclamantului privind constatarea încălcării art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din perspectiva tergiversării pronunțării unei cauze în care a avut calitatea de parte și din perspectiva încălcării dreptului de acces la justiție prin îngrădirea posibilității de a ataca cu recurs încheierea privind recuzarea judecătorului în cauza respectivă.
În ceea ce privește capetele trei și patru ale cererii, pârâtul a precizat faptul că reclamantul i s-a adresat cu cererea înregistrată sub nr. 1/_
, prin care a solicitat cercetarea disciplinară a doamnei M. N. L., vicepreședintele Judecătoriei B., pentru pretinse abateri disciplinare săvârșite de aceasta în cursul cercetării judecătorești efectuate într-o cauză civilă în care reclamantul deținea calitatea de parte.
Cererea a fost înaintată Inspecției judiciare - Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători, fiind înregistrată sub nr. 2286/IJ/1848/SIJ/2011.
Urmare a verificărilor prealabile efectuate în condițiile art. 45 ind. 1 alin. 3 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare ( în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 24/2012 ), s-a constatat, în condițiile alin.
4 al aceluiași articol, că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, comunicându-se în acest sens reclamantului răspunsul cu nr. 2286/IJ/1848/SIJ/2011 din_ .
Potrivit art. 45" alin. (1) din Legea nr. 317/2004, astfel cum acestea erau în vigoare anterior adoptării Legii nr. 24/2012, "orice persoană interesată, inclusiv conducătorii instanțelor sau ai parchetelor, poate semnala Inspecției judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori cu săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare". La alin. (4) al aceluiași articol se arată că "dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare ".
Ca urmare a analizării cererii formulată de reclamant, prin care a solicitat cercetarea disciplinară a doamnei judecător M. N. L., Inspecția Judiciară a transmis petentului, în temeiul art. 45" alin. (4) din Legea nr. 317/2004, un răspuns prin care i-a comunicat faptul că nu se pot reține indicii cu privire la săvârșirea unor fapte care să întrunească elementele vreunei abateri disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, nu poate fi constatat un refuz al pârâtului din perspectiva neaplicării prevederilor legale în materia acțiunii disciplinare, conform prerogativelor ce revin C. ui S. al M., astfel cum susține reclamantul.
Pârâtul a reiterat faptul că procedura instituită la art. 45 ind. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum acestea erau în vigoare anterior adoptării Legii nr. 24/2012, a fost deja urmată.
În considerarea acestor aspecte, pârâtul a apreciat că reclamantul nu poate fi îndrituit la repararea vreunui prejudiciu moral, în condițiile în care nu există fapta ilicită a sa.
Pârâtul a amintit că despăgubirile pot fi acordate doar în situația în care este angajată răspunderea civilă delictuală a persoanei care a cauzat altuia un prejudiciu, în condițiile art. 1349 și următoarele din Codul civil. Însă pentru a putea fi angajată o astfel de răspundere se cer a fi îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții desprinse din interpretarea dispozițiilor art. 1357 din Codul civil potrivit căruia " Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare". Aceste condiții se referă la existența unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligație, aducându-se, prin aceasta, o atingere a unui drept subiectiv, săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii, existența unui prejudiciu precum și un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În situația de față lipsește fapta ilicită, deoarece C. ui S. al M.
, prin Inspecția judiciară, și-a îndeplinit obligațiile care-i reveneau în materia răspunderii disciplinare a magistraților, procedând la verificări ca urmare a memoriului reclamantului prin care acesta reclama săvârșirea unor abateri disciplinare de către doamna judecător M. N. L., vicepreședintele Judecătoriei B., verificări în urma cărora s-a constatat că nu au fost identificate indiciile săvârșirii vreunei abateri disciplinare de către doamna judecător, aceste aspecte fiindu-i aduse reclamantului la cunoștință printr- un răspuns.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115- 118 din codul de procedură civilă și a anexat, în copie, sesizarea formulată de domnul T. D. - J., înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1/22186/1154/201 și la Inspecția judiciară - Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători, sub nr. 2286/IJ/l 848/SIJ/2011; răspunsul nr. 2286/IJ/1848/SIJ/2011 din_ al Inspecției judiciare
- Serviciul de inspecție judiciară pentru judecători.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, curtea reține următoarele:
În fapt, prin plângerea înregistrată sub nr. 1/22186/1154/_, reclamantul T. D. J. a solicitat pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să ia măsurile care se impun în vederea asigurării dreptului său de acces la justiție, apreciind că acest drept i-a fost încălcat de către doamna judecător M. N. L. prin săvârșirea abaterilor disciplinare constând în nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a
dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor și efectuarea cu întârziere a lucrărilor cu ocazia judecării dosarului civil nr._ în care reclamantul era parte.
Această plângere a fot înaintată de către Serviciul de Relații cu P. ul, Registratură, Secretariat și Arhivă din cadrul C. ui S. al M. către Inspecția Judiciară care a procedat la soluționarea acesteia, comunicând reclamantului adresa nr. 2286/IJ/1848/SIJ/2011 din 0_, în care s-a reținut, urmare a verificărilor, că nu au fost identificate indicii de săvârșire a vreunei abateri disciplinare de către judecătorul menționat în sesizare și că nu s-a impus luarea unor măsuri de competența C. ui S. al M. împotriva acestuia.
Ca urmare a comunicării acestui răspuns, reclamantul a înțeles să sesizeze prezenta instanță de judecată, solicitând, pe de o parte, în primele două capete de cerere, să se constate încălcarea art. 6.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului din cauza tergiversării nejustificate a pronunțării în dosarul_ și din cauza încălcării dreptului de acces la justiție prin îngrădirea posibilității de a ataca cu recurs încheierea privind recuzarea judecătorului pronunțata in data de_ in dosarul_, iar pe de altă parte, să se constate refuzul CSM de a aplica prevederile Legii nr. 317/2004, respectiv refuzul de a sancționa tergiversarea nejustificata a pronunțării in cauza care a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei
B. și să fie obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 20.000 lei cu titlu de reparații pentru daunele morale pe care le-a suferit din culpa C. ui S. al M. .
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii în ceea ce privește capetele de cerere vizând încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului
, curtea reține următoarele:
Curtea reține că, este unanim recunoscut atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară că, pentru a fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, care sunt în același timp și condiții de exercițiu ale acțiunii civile, precum și ale oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acțiunii, condiții printre care se regăsește și aceea a calității procesuale.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic.
Astfel cum reiese din cuprinsul Convenției Europene a Drepturilor Omului și al Legii nr. 30/1994 privind ratificarea convenției și a protocoalelor adiționale la aceasta, partea contractantă la acest tratat internațional, care și-a asumat obligația de recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților prevăzute de aceasta, respectiv și a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din această convenție, este Statul român.
În conformitate cu prevederile art. 52 alin. 3 teza I din Constituția României, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Totodată, potrivit art. 96 alin. 1 și 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, dreptul persoanei vătămate la
repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale neputându-se exercita decât în cazul în care s- a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
Alin. 6 al aceluiași art. 96, pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat
pr in M in is terul F in an țelor Publ ice
.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale, curtea constată că reclamantul nu a justificat în cauză legitimarea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, întrucât parte contractantă la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărei încălcare se solicit a fi constatată, este statul roman, iar, potrivit legilației naționale mai sus amintite, statul, reprezentat prin M. Finanțelor, poate avea calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect constatarea și repararea prezumtivelor erori judiciare.
Pentru aceste motive, constatând că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este
întemeiată, curtea urmează să admită această excepție și să respingă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă acțiunea reclamantului T. D. J. în ceea ce privește capetele de cerere vizând încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește capetele de cerere vizând constatarea refuzului pârâtului de a aplica prevederile legale și obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 de lei cu titlu de daune morale
, curtea reține că, potrivit art. 97 alin. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare, exercitarea acestui drept neputând pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.
În ceea ce privește atribuțiile C. ui S. al M. în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților, astfel cum sunt acestea detaliate de Legea nr. 317/2004, trebuie reținut că, potrivit art. 44 alin. 1, 3 și 6, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004, acțiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârșite de un judecător exercitându-se de Inspecția Judiciară, prin inspectorul judiciar, de ministrul justiției sau de președintele Înaltei Curți de C. și Justiție, în vederea exercitării acțiunii disciplinare fiind obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecția Judiciară.
În conformitate cu art. 44 alin. 2, în cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau
poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.
Totodată, potrivit alin. 3 al art. 44, aspectele semnalate potrivit alin.
(1) și (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acțiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecției Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.
Conform alin. 4 lit. b al art. 44, dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare
sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2).
Ori, în raport de aceste dispoziții legale, se constată că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului în sensul existenței unui refuz al pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii de a aplica prevederile Legii nr. 317/2004.
Astfel, plângerea cu care reclamantul a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii a fost înaintată, astfel cum s-a reținut în situația de fapt prezentată, Inspecției Judiciare care, potrivit dispozițiilor legale, a procedat la efectuarea verificărilor prealabile, în urma cărora a concluzionat în sensul inexistenței unor indicii privind săvârșirea unei abateri disciplinare de către judecătorul în legătură cu care a fost sesizată, astfel că a comunicat rezultatul cercetărilor, concretizat în adresa nr. 2286/IJ/1848/SIJ/2011 din 0_, reclamantului, în calitatea sa de persoană care a formulat sesizarea. În ceea ce privește alegațiile reclamantului privitoare la refuzul C.
ui S. al M. de a sancționa tergiversarea nejustificată a pronunțării în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B., trebuie constatat că nicio dispoziție din Legea nr. 317/2004 nu impune ca, în exercitarea atribuțiilor sale, să adopte o anumită soluție atunci când este sesizată de către o persoană cu privire la prezumtive abateri disciplinare ale judecătorilor și procurorilor.
Dimpotrivă, în aplicarea principiului constituțional al independenței judecătorilor, precum și având în vedere art. 1 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 potrivit căruia Consiliul Superior al Magistraturii este independent și se supune în activitatea sa numai legii, trebuie să se recunoască și acestei instituții, precum și Inspecției Judiciare, independența în adoptarea hotărârilor în materiile ce revin competenței acestora.
Prin urmare, împrejurarea că reclamantul este nemulțumit de răspunsul adoptat și comunicat acestuia de către Inspecția Judiciară, ca urmare a verificărilor prealabile efectuate, nu este un aspect de natură a conduce la concluzia nelegalității conduitei pârâtului, cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a reținut, acesta a respectat prevederile Legii nr. 317/2004 privitoare la efectuarea verificării prealabile și la comunicarea, ca urmare a
constatării inexistenței indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare, rezultatului persoanei care a sesizat Inspecția Judiciară.
În ceea ce privește temeinicia soluției de clasare a sesizării adoptată de către Inspecția Judiciară, curtea reține că acest aspect nu poate face obiectul analizei cauzei de față, întrucât, în conformitate cu prevederile art.
44 alin. 1 și 51 alin. 3 din Legea nr. 317/2004, competența exclusivă în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor revine secțiilor C. ui S. al M., respectiv în recurs Înaltei Curți de C. și Justiție, la sesizarea persoanelor expres și limitative arătate de textele legale menționate.
Pentru aceste motive, curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se constata calitatea de persoană vătămată a reclamantului în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, astfel că va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului T. D. J. formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii vizând constatarea refuzului pârâtului de a aplica prevederile legale și obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 de lei cu titlu de daune morale.
În aplicarea art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere că reclamantul este parte căzută în pretenții, iar pârâtul nu a formulat o cerere expresă în acest sens în cauză, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii în ceea ce privește capetele de cerere vizând încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și în consecință:
Respinge ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă acțiunea reclamantului T. D. J. în ceea ce privește capetele de cerere vizând încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului T. D. J., domiciliat în B., str. P. I., nr. 7, județul B. Năsăud, formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în
, C. P., nr. 141 B, sector 6, în ceea ce privește capetele de cerere vizând constatarea refuzului pârâtului de a aplica prevederile legale și obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 de lei cu titlu de daune morale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
M. ION M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 5 ex/_
