Decizia civilă nr. 4334/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4334/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. - A. M. JUDECĂTORI: S. -L. R.
L. U. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. N. de A. F. - D. G. a F. P. S., împotriva sentinței civile nr. 5829 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
S., în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC C. SA, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei- reclamante SC C. SA, avocat Lazăr Olguța din Baroul București, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta- pârâtă A. N. de A. F. -
D. G. a F. P. S. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost amânată în vederea comunicării recurentei-pârâte a întâmpinării și înscrisurilor depuse la termenul anterior de către intimata- reclamantă, precum și pentru ca intimata-reclamantă să depună la dosar situația financiară a societății.
Reprezentantul intimatei- reclamante SC C. SA, avocat Lazăr Olguța depune la dosar un set de înscrisuri (filele 46-69) și învederează instanței faptul că bilanțul este depus la dosar într-o formă "brută"; în sensul că nu a fost supus Adunării generale, termenul limită de depunere fiind 25 mai 2013.
Curtea pune în discuție îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de_ în sensul de a se trece activitatea de exploatare curentă și nu activitatea de export cum greșit s-a consemnat.
Reprezentantul intimatei- reclamante SC C. SA, avocat Lazăr Olguța solicită îndreptarea erorii materiale.
Curtea dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de_ în sensul de a se trece activitatea de exploatare curentă, cum este corect, și nu activitatea de export cum greșit s-a consemnat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei- reclamante SC C. SA, avocat Lazăr Olguța dezvoltă pe larg considerentele inserate în întâmpinarea depusă la dosar și în
esență solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
Apreciază că prima instanță în mod corect a reținut că cele două condiții ale art. 14 din legea 554/2004 sunt întrunite în cauză, faptul că există împrejurări de fapt și de drept care pun la îndoială actul atacat și că agentul constataor și organele fiscale au încălcat principiul netroactivității legii.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5829/_, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC C. SA și s-a dispus suspendarea dispoziției obligatorii nr. 6351/_ emise de D. G. a F. P. S., până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că în data de 12 noiembrie 2012, reclamanta SC C. SA a formulat o cerere de suspendare a executării Dispoziției obligatorii nr. 6351/_ emisă de D. G. a F.
P. S., prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 403.000 lei.
Reclamanta a menționat că cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind că sunt îndeplinite cele trei condiții în care
instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ, respectiv: existența unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și formularea plângerii prealabile în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2005.
În susținerea cererii s-a menționat că în urma controlului efectuat de către reprezentanții DGFP S. privind actele contabile ale SC C. SA aferente perioadei_ -_ s-a emis dispoziția obligatorie nr. 6351/_ prin care s-a dispus înregistrarea în contabilitatea societății și plata unei redevențe miniere stabilită suplimentar față de cea declarată în perioada verificată, în sumă de
274.454 lei, a majorărilor și penalităților de întârziere în sumă de 128.594 lei.
Reclamanta a învederat că organul fiscal a interpretat în mod eronat starea de fapt și cadrul legislativ aplicabil, rezultatul fiind că din suma de 274.454 lei calculată ca redevență minieră datorată, aproximativ 180.000 lei, cu penalitățile aferente au fost instituiți în mod nefundamentat.
Au fost expuse motivele pentru care se apreciază că redevența minieră a fost calculată eronat, motive care în susținerea reclamantei relevă existența cazului bine justificat, ce reprezintă una din condițiile în care se poate dispune suspendarea executării actului. În esență s-a arătat că: la nivelul trimestrului II 2009 organul fiscal nu a remarcat plata efectivă a sumei de 27.659,98 lei existând ordinul de plată doveditor; la nivelul trimestrului II 2009 organul fiscal a interpretat în mod greșit schimbarea legislativă intervenită prin adoptarea Legii nr. 262/2009, calculând o redevență de 24.000 lei pe stocul deja existent și declarat și o redevență în sumă de 31.197 lei aferentă cantității de 32.000 tone argilă exploatată, fără a lua în considerare că exploatarea s-a făcut înainte de intrarea în vigoare a legii; la nivelul trimestrului III 2010 s-a calculat în mod eronat o redevență de 83.711 lei fără a se lua în considerare că s-a pus în producție cantitatea de argilă existentă pe stoc, fără a se exploata noi cantități de argilă, or redevența se percepea la cantitatea exploatată potrivit modificării legislative din anul 2009; la nivelul trimestrului IV din 2010, organul fiscal nu a luat în considerare că societatea a folosit în producție argilă dintr-o sursă de exploatare diferită față de prima parte a anului, care avea o altă densitate decât cea folosită în prima parte a anului, ceea ce a determinat stabilirea unei redevențe miniere mai mare cu 28.127 lei.
Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a arătat că aceasta rezultă din impactul pe care achitarea sumei stabilite în termenul prevăzut în actul fiscal l-ar avea asupra situației financiare a societății. În acest sens, s-a menționat că situația financiară a firmei este precară, aspect constatat chiar în raportul de inspecție fiscală în care s-a consemnat faptul că în anul 2010 operatorul economic a înregistrat pierderi de 697.000 lei, iar în anul 2011 a înregistrat pierderi de 7.053.127 lei. S-a făcut referire și la faptul că societatea se confruntă cu un grad de îndatorare de 228,05% generat de un credit la Banca Comercială Română, în sumă de peste 26 milioane Euro. În justificarea îndeplinirii acestei condiții, reclamanta a învederat și faptul că prin decizia nr. 12799/_ societatea a reușit să eșaloneze plata obligațiilor restante la Bugetul de Stat în sumă de 4.107.785 lei, precum și faptul că la nivelul lunii septembrie 2012 societatea înregistrează o pierdere de 5.908.338 lei. S-a arătat că în ciuda tuturor dificultăților financiare societatea continuă să asigure loc de muncă pentru 150 de persoane și că încearcă să găsească noi surse de investiții pentru a evita o situație de insolvență.
În finalul cererii, reclamanta a menționat că obligarea la plata sumei de
400.000 lei într-un interval de timp atât de scurt (până la data de 20 noiembrie 2012) ar destabiliza situația firmei, cu atât mai mult cu cât în situația nerespectării acestui termen ar putea interveni anularea automată a deciziei de eșalonare a plății datoriilor față de bugetul de stat, devenind scadentă întreaga sumă de aproximativ 1 milion Euro și determinând insolvența societății.
Reclamanta a depus note de ședință, prin care a reiterat motivele pentru care apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. S-a menționat faptul că paguba iminentă este argumentată prin documentele depuse la dosarul cauzei, în sensul că din înscrisurile depuse rezultă dezechilibrul financiar pe care reclamanta îl va suferi prin plata în termenul legal a redevenței suplimentar stabilite și a penalităților prevăzute în dispoziția obligatorie. De asemenea s-a arătat că neplata sa în termen legal duce la scadența sumei de 4.107.785 lei din decizia de eșalonare nr. 2799/02 iulie 2012 a obligațiilor la bugetul de stat în condițiile OUG nr. 29/2011. S-a făcut referire și la faptul că societatea reclamantă are în prezent o restanță către furnizori de 1.040.378 lei, fiind depus în acest sens documentul "date informative la_ - Formular F30- pagina 1";. În privința creditelor bancare s- a arătat că deși există întârzieri majore la creditele contractate, s-a reușit inițierea unor negocieri apte de a conduce la găsirea unei soluții pentru evitarea insolvenței, fiind depusă în acest sens copia adresei nr. 9119/_ emisă de BCR. Referitor la datoriile către bugetul de stat s-a menționat că în prezent societatea are datorii curente minore, reușind să respecte decizia de eșalonare.
În susținerea îndeplinirii condiției pagubei iminente s-a menționat că din balanța aferentă lunii octombrie 2012 rezultă că societatea are cheltuieli cu utilitățile în sumă de 512.338,54 lei, iar cheltuielile cu salariații ajung la cca
523.304 lei lunar, în condițiile în care disponibilitățile bănești din acumulările încasărilor lunare ale societății la sfârșit de lună au ajuns la cca 1.044.425 lei care acoperă necesarul lunii noiembrie 2012. S-a apreciat că raportat la toate aceste aspecte reiese că plata sumei de 403.000 lei ar constitui pentru societatea reclamantă un dezechilibru financiar major, care ar duce la blocarea activității sale prin imposibilitatea achitării furnizorilor sau a salariilor, ducând la insolvența societății, în condițiile în care în societatea se găsește în prezent în extrasezon de vânzări cu posibilități mult reduse de obținere a lichidităților. S-a învederat și faptul că dispozițiile OUG nr. 29/2011 care reglementează cadrul legal al acordării eșalonărilor la plată pentru bugetul de stat, prevăd că în situația în care societatea nu ar achita suma menționată în dispoziția obligatorie
ar interveni anularea eșalonării de 4.107.785 lei, ceea ce ar duce în mod cert la intrarea firmei în insolvență.
În notele de ședință s-au reiterat motivele pentru care se apreciază că este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, cu referire la împrejurările legate de starea de fapt și de drept, menționate și în cuprinsul cererii inițiale.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de suspendare a executării dispoziției obligatorii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Referitor la prima condiție s-a arătat că nu există motive temeinice și evidente care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului atacat și care să ducă la răsturnarea prezumției de legalitate și de veridicitate de care acesta beneficiază. S-a menționat că susținerile reclamantei, privind instituirea unei obligații de plată considerabile cu erori de calcul nu pot fi primite sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât prezenta cauză nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ și, mai mult, până la anularea de către o instanță judecătorească dispoziția obligatorie se bucură de prezumția de legalitate. Pârâta a menționat că nu s-a dovedit existența unor împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat și a
apreciat că reclamanta nu a dovedit că prin executarea dispoziției obligatorii s-a produce o pagubă iminentă în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei nefiind depuse acte contabile din care să rezulte situația economico-financiară a societății. S-a arătat că pentru a se reține îndeplinirea condiției producerii unei pagube iminente, paguba trebuie să fie o consecință a executării actului aparent nelegal, paguba neputând consta în însăși executarea actului administrativ. S-a menționat că referirea la gradul de îndatorare de 228,05% generat de un credit și alte obligații la bugetul de stat nu poate înlătura punerea în executare a Dispoziției Obligatorii nr. 6351/_ .
A mai reținut tribunalul că pârâta D. G. a F. P. a Județului
S. a emis dispoziția obligatorie nr. 6351/_, în urma inspecției economico- financiare efectuate în baza prevederilor OUG nr. 94/2011 la SC C. SA, perioada supusă verificării fiind_ -_ . Prin această dispoziție s-a stabilit în sarcina SC C. SA obligația de plată a sumei de 403.683 lei, compusă din: 450 lei taxa pentru activitatea de exploatare minieră aferentă perioadei de_ -_, cu penalitățile aferente în sumă de 185 lei; suma de 274.454 lei reprezentând redevență minieră pentru perioada_ -_, cu majorările și penalitățile aferente în sumă de 128.594 lei (fila 16-18).
Reclamanta SC C. SA a formulat o cerere de suspendare a executării dispoziției obligatorii, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 3 Cod procedură fiscală, instanța a stabilit în sarcina SC C. SA obligația achitării cauțiunii în sumă de 16.147,32 lei. În data de 22 noiembrie 2012, a fost depusă la dosar recipisa de consemnare a cauțiunii nr. 341725/1, reclamanta dovedind astfel îndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 cererea de suspendare a executării actului administrativ poate fi formulată doar după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul. Instanța constată că societatea reclamantă a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, depunând la dosar copia plângerii prealabile adresate emitentului actului în data de 12 noiembrie 2012 (fila 8-14).
Instanța a constatat pentru a se dispune suspendarea actului administrativ în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 este necesară îndeplinirea a două condiții: existența unui caz bine justificat în sensul definit de
art. 2 alin. 1 lit. t (o împrejurare legată de starea de fapt si de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ); necesitatea prevenirii unei pagube iminente, noțiune definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, (un prejudiciu material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public).
Cazul bine justificat implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Instanța a apreciat că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în cererea formulată reclamanta expunând împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În acest sens reclamanta a expus motivele pentru care apreciază că nu datorează întreaga sumă de bani stabilită cu titlu de redevență minieră, făcând referire la faptul că organul fiscal interpretând în mod greșit schimbarea legislativă intervenită prin Legea nr. 262/2009 a calculat redevența minieră pe trimestrele III din anul 2009, III din 2010, fără a ține seama că societatea nu a exploatat argilă, ci a utilizat în producție cantitatea de argilă aflată pe stoc; în privința trimestrului IV din anul 2010 s-a menționat că la transformarea
cantității de argilă din tone în metru cub nu a fost avut în vedere indicele de densitate determinat în laboratoarele proprii și de către institutul specializat Procema București (fila 82), ceea ce a dus la stabilirea unei redevențe mai mare cu 28.127 lei.
Chiar dacă elementele expuse anterior, nu pot fi analizate în profunzime în cadrul cererii de suspendare a executării actului, deoarece vizează fondul litigiului, sunt de natură a crea anumite suspiciuni cu privire la legalitatea dispoziției obligatorii emise de organul fiscal, impunând o verificare temeinică a modului de calcul a redevenței miniere și în contextul modificării legislative intervenite.
În privința condiției pagubei iminente, instanța a apreciat că menținerea caracterului executoriu al dispoziției obligatorii emise ar afecta în mod grav situația economico-financiară a societății reclamante. În acest sens instanța are în vedere pe lângă cuantumul ridicat al sumei imputate în special faptul că SC C. SA a obținut o eșalonare a datoriilor către bugetul de stat în sumă totală de 4.107.785 lei, fiind emisă în acest sens decizia nr. 12788/02 iulie 2012 de către ANAF-D. G. de A. a Marilor Contribuabili (copia deciziei fila 59), iar potrivit dispozițiilor art. 10 din OUG nr. 29/2011 neplata la termen a unor alte obligații către bugetul de stat poate avea ca efect anularea deciziei de eșalonare, devenind scadentă întreaga sumă de aproximativ 1.000.000 Euro. Astfel, în contextul în care există dubii cu privire la legalitatea si corectitudinea actului de stabilire a redevenței miniere, este oportună suspendarea executării actului administrativ, pentru a se evita anularea efectelor deciziei de eșalonare a datoriilor către bugetul de stat, ce ar avea ca efect în mod cert intrarea în insolvență a societății, raportat la cuantumul ridicat al datoriei către bugetul de stat și la situația financiară precară a societății, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis cererea formulată de reclamanta SC C. SA și a dispus suspendarea dispoziției obligatorii nr. 6351/_ emise de D. G. a F.
P. S., până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. N. de A.
- D. G. a F. P. S., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de suspendare a executării Dispoziției Obligatorii nr. 6351/_ .
În motivarea recursului pârâta a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că s-a reținut în mod greșit ca cerințele art. 14 alin, (1) din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite.
Instanța de fond in analiza condiției prevăzuta in mod imperativ de art.14 din legea nr.554/2004, existenta unui caz bine justificat ( o împrejurare legata de starea de fapt si de drept de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ) a analizat fondul cauzei, făcând aprecieri asupra modului de aplicare a textului de lege, deși retine "Chiar daca elementele expuse anterior nu pot fi analizata in profunzime in cadrul cererii de suspendare a executării actului …";.
A concluzionat ca exista suspiciuni cu privire la legalitatea dispoziției obligatorii tocmai in baza analizei pe fond a actului administrativ, analiza care nu a fost pusa in discuția părților si care nu face obiectul prezentei cauze.
In privința condiției pagubei iminente, instanța de fond a reținut ca este îndeplinita prin analiza gardului ridicat al datoriei către bugetul de stat si al situației financiare precara a societății, recurenta consideră insuficient acest argument, mai mult paguba iminenta trebuie sa fie o consecința a executării actului, si nicidecum datorii anterioare.
Astfel societatea comerciala reclamanta nu a dovedit în nici un mod nici existenta unui caz bine justificat si nici existenta unei pagube iminente, așa cum sunt definite aceste condiții de prevederile Legii nr. 554/2004.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare persoana vătămată poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond, ceea ce a făcut instanța de fond, prin sentința recurată.
Deci, potrivit reglementarii de mai sus, legiuitorul a instituit o măsura provizorie de protecție în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepție, în situația în care cele doua condiții legale sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, pentru existenta unui caz bine justificat, este necesar ca instanța sa constate existenta unor împrejurări legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ, .
Or, în cauza de fata, instanța de fond nu a argumentat si nici nu a identificat nicio împrejurare de fapt sau de drept care sa fie de natura sa pună sub semnul întrebării puternica prezumție de legalitate de care se bucura, ca orice act administrativ emis în baza si în limitele legii, Dispoziția Obligatorie nr. 6351/_ ,
Or, în raport cu aceste prevederi legale, argumentul instanței de fond, potrivit căruia prin plângerea prealabila acesta a supus analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidenta a actului a cărui suspendare o solicita, recurenta considerând ca nu exista motive temeinice si evidente, care sa creeze o îndoiala puternica asupra legalității actului administrativ atacat si care sa duca ia răsturnarea prezumției de legalitate si de veridicitate de care acesta beneficiază.
Simplele afirmații ale reclamantei referitoare la producerea pagubei prin eventuala executare a actelor administrative nu sunt suficiente pentru a dovedi
paguba iminenta in lipsa unor dovezi privind cifra de afaceri, profitul deținut, iar instanța de fond s-a limitat sa arate ca prin executare s-ar crea pagube serioase, cu consecințe grave în patrimoniul petentei.
Reclamanta nu a probat ca exista o îndoiala puternica asupra prezumției de legalitate de care se bucura un act administrativ fiscal, "îndoiala" fiind creata artificial de către aceasta.
În ceea ce privește producerea unei pagube iminente, aceasta trebuie sa fie o consecința a executării actului aparent nelegal si nu însăși executarea actului administrativ, reclamanta lăsând a se înțelege ca prin acesta i s-ar perturba activitatea, ceea ce ar putea fi adevărat, insa nu este culpa organului fiscal pentru neregulile constate cu ocazia controlului.
Orcanul fiscal si-a îndeplinit atribuțiile ce-i revin pentru a stabili starea de fapt relevanta din punct de vedere fiscal care sa îi permită adoptarea soluției admisa de lege si materializata in Dispoziției Obligatorii nr. 6351/_ .
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice emitente sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Deci, potrivit reglementarii de mal sus, legiuitorul a instituit o măsură provizorie de protecție în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepție, în situația în care cele două condiții legale sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, pentru existența unui caz bine justificat este necesar ca instanța sa constate existenta unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privința legalității actului administrativ.
De asemenea, potrivit art. 2 lit. s) din aceeași lege, paguba iminenta este definita ca fiind prejudiciu! material si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Or, în raport cu aceste prevederi legale coroborate si cu obiectul sau de activitate argumentele reclamantei sunt lipsite de temei legal.
Din perspectiva condiției privind iminenta pagubei de acordare a suspendării, recurenta precizează că ar trebui avute in vedere sumele ale căror suspendare a executării se cere, prin raportare la cifra de afaceri a contribuabilului în cauză, dar si la alți indicatori economico-financiari referitori la respectivul contribuabil ( de exemplu cheltuielile cu fondul de salarii, alte cheltuieli normale sau excepționale pe care le ale de suportat aceasta), situația financiara a contribuabilului respectiv (de exemplu datoriile restante pe care aceasta le are acumulate la acest moment), unele aspecte particulare referitoare la poziția reclamantei .
Este fara îndoiala, insa, ca aceste condiții sa determine reciproc, logic, neputându-se vorbi despre "caz bine justificat" fara a exista pericolul producerii unei pagube si invers, despre iminenta pagubei, in absenta caracterului" bine justificat" al cazului,
Pe de alta parte, măsura de suspendare a executării actului administrativ fiscal vizează doar suspendarea executării silite, iar nu si suspendarea celorlalte efecte ale actului administrativ, de exemplu curgerea de majorări de întârziere si penalități.
Prin întâmpinarea depusă, intimata reclamantă SC C. SA a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de recurs.
În motivarea întâmpinării, au fost invocate unele aspecte prealabile, sub forma unui istoric al litigiului până la stadiul de recurs.
Cu privire la recurs, intimata arată că recurenta face simple afirmații, nefondate, la dosarul cauzei existând suficiente probe în susținerea poziției procesuale ale reclamantei și că raportat la întreaga stare de fapt, la probele administrate în dosar, la împrejurările de drept ale cauzei, soluția instanței este una corectă, instanța de fond reținând în mod corect că cele două condiții sunt îndeplinite.
În privință cazului bine justifica, intimata reclamantă citează definiția legală și o definiție jurisprudențială dată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a reținut faptul că, "existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. [. .. ]
Cazul bine justificat rezidă [. .. ] și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, [. .. ] a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată".
Consideră că prevederile Legii nr. 554/2004 trebuie coroborate cu prevederile comunitare. Astfel, în motivarea soluțiilor asupra cererilor de suspendare, Curtea de Justiție a Comunităților Europene își întemeiază considerentele în general pe două direcții: (i) existenta unui caz prima facie, în fapt și în drept, și (ii) existența urgenței.
În acest context, motivarea recurentei în sensul că "instanța de fond nu a pus în discuția părților analiza aspectelor de fond ale cauzei" sunt total neîntemeiate, atât timp cât o astfel de analiză nu. este permisă în acest cadru procesual. Instanța de fond nu a făcut altceva decât, printr-o analiză sumară, a unor probe permise în această procedură, să stabilească o aparență de nelegalitate a actului administrativ.
Se indică de reclamantă mai multe aspectele care, în opinia sa, ar justifica aparența de nelegalitate, pe care consideră că instanța de fond le-a reținut când a concluzionat că există suficiente indicii care creează o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativa cărui suspendare se cere.
Cu privire la existența pagubei iminente, reclamanta reproduce definiția legală și arată că scopul avut în vedere de legiuitor prin reglementarea posibilității de a cere suspendarea este acela de a se împiedica daune serioase și ireparabile părții care le cere, ca rezultat al aplicării imediate a măsurii contestate.
Definiția noțiunii de "pagubă iminentă" oferită de legea națională trebuie coroborată cu prevederile europene, în considerarea faptului că acquis-ul comunitar este acum parte a ordinii juridice interne, iar luarea în considerare a principiilor consacrate din dreptul european și a regulilor jurisprudențiale comunitare reprezintă nu doar o posibilitate/alternativă lăsată la aprecierea instanței, ci, dimpotrivă, o obligație a judecătorului.
Mai arată că în motivarea soluțiilor asupra cererilor de suspendare, Curtea de Justiție a Comunităților Europene își întemeiază considerentele, printre altele, pe condiția dovedirii existentei urgenței, care "presupune o existență care trebuie sa fie apreciată în funcție de necesitatea suspendării actului îi revine părții solicitante sarcina de a proba faptul că nu poate să aștepte rezultatul acțiunii principale fără să sufere daune care ar atrage consecințe serioase și ireparabile, anume că există, în ceea ce o privește, un risc direct, imediat [ ... ]."
Consideră că în speță, prin notele de ședință depuse la termenul din _
, a detaliat care sunt dezechilibrul financiar pe care reclamanta l-ar suferi dacă ar fi nevoită să achite suma de 403.683 lei stabilită prin Dispoziția obligatorie, motivare reiterată prin întâmpinare.
Reclamanta mai arată că recursul formulat în cauză nu ar fi motivat deloc în drept, recurenta omițând să indice care din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ. sunt incidente în cauză. Este adevărat că suntem în prezența unei hotărâri care este supusă numai caii de atac a recursului și că în cauză sunt incidente prevederile art. 3041C.pr.civ., instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele, însă o minimă încadrare în drept a motivelor de recurs apare ca necesară.
În ceea ce privește susținerea recurentei arată că "instanța de fond nu argumentează deloc și nici nu a identificat o împrejurare de fapt sau de drept care să fie de natură să sub semnul întrebării puternica prezumție de legalitate de care se bucură actul administrativ", reclamanta intimată arată că această susținere este infirmată de motivarea amplă pe care instanța de fond o face la pag. 5 din hotărâre, expunând pe larg care sunt motivele care au determinat concluzia instanței că există suspiciuni de legalitate a dispoziției obligatorii emise de organul fiscal. În ce privește motivarea pagubei iminente, instanța de fond motivează de asemenea, pe larg, tot în cuprinsul paginii nr. 5 din hotărâre, care sunt argumentele în sprijinul constatării ca îndeplinite și a acestei din urmă condiții.
Pentru toate aceste considerente reclamanta solicită respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În urma inspecției economico-financiare efectuate în baza prevederilor OUG nr. 94/2011 la SC C. SA, pe perioada_ -_, D. G. a F. P. a Județului S. a emis dispoziția obligatorie nr. 6351/_, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 403.683 lei, compusă din: 450 lei taxa pentru activitatea de exploatare minieră aferentă perioadei de_ -_, cu penalitățile aferente în sumă de 185 lei; suma de 274.454 lei reprezentând redevență minieră pentru perioada_ -_, cu majorările și penalitățile aferente în sumă de 128.594 lei.
Reclamanta SC C. SA a formulat o cerere de suspendare a executării dispoziției, admisă de tribunal, instanță care a reținut drept caz bine justificat împrejurarea că în cererea formulată reclamanta a expus motivele pentru care apreciază că nu datorează întreaga sumă de bani stabilită cu titlu de redevență minieră, făcând referire la faptul că organul fiscal interpretând în mod greșit schimbarea legislativă intervenită prin Legea nr. 262/2009 a calculat redevența minieră pe trimestrele III din anul 2009, III din 2010, fără a ține seama că societatea nu a exploatat argilă, ci a utilizat în producție cantitatea de argilă aflată pe stoc; în privința trimestrului IV din anul 2010 s-a menționat că la transformarea cantității de argilă din tone în metru cub nu a fost avut în vedere indicele de densitate determinat în laboratoarele proprii și de către institutul specializat Procema București, ceea ce a dus la stabilirea unei redevențe mai mare cu 28.127 lei.
Tribunalul a reținut că deși aceste elemente nu pot fi analizate în profunzime în cadrul cererii de suspendare a executării actului, deoarece vizează fondul litigiului, ele sunt de natură a crea anumite suspiciuni cu privire la legalitatea dispoziției obligatorii emise de organul fiscal, impunând o verificare temeinică a modului de calcul a redevenței miniere și în contextul modificării legislative intervenite.
În raport de critica reclamantei intimate conform căreia recursul formulat în cauză nu ar fi motivat deloc în drept, recurenta omițând să indice care din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ. sunt incidente în cauză, chiar și în condițiile unei hotărâri față de care sunt incidente prevederile art. 3041C.pr.civ., și instanța de recurs poate să analizeze cauza sub toate aspectele, Curtea reține că potrivit art. 3041C.pr.civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, înțelesul textului fiind acela că limitele prevăzute de art. 304 C. pr. civ. au fost înlăturate, iar recursului nelimitat în fapt sau în drept nu i se pot impune exact aceleași limite la care legiuitorul a renunțat.
Cu privire la pretinsa nemotivare a hotărârii atacate, alegată de recurentă, Curtea reține că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și că aceasta trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.
Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sub acest aspect, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (Helle v. Finlanda, 1997). Din această perspectivă, Curtea reține că tribunalul a indicat motivele care au stat la baza hotărârii sale.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Cele două condiții sunt cumulative, adică trebuie să fie ambele întrunite pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ. Fiind cumulative, ele nu au o ordine de prioritate stabilită între ele în cadrul demersului analitic în vederea pronunțării hotărârii cu privire la suspendare.
Condițiile sunt explicitate de Legea nr. 554/2004 astfel: paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (art. 2 alin. 1 lit. ș)); cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art. 2 alin. 1 lit. t)). Bineînțeles, particularul vizat de actul administrativ unilateral, inclusiv societatea comercială, nu poate invoca în cererea sa de suspendare perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public - nici nu este cazul în speță.
Suspendarea actului administrativ este reglementată ca excepție de la aplicarea principiului conform cu care actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumția de legalitate și de veridicitate), în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până în momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepțională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susțină că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse prin actul contestat, cu mențiunea că se impune ca analiza îndeplinirii acestor condiții legale să se
realizeze doar în cadrul unei cercetări sumare a aparenței dreptului, în condițiile în care în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
De altfel, prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ trebuie interpretate în lumina principiilor cuprinse în Recomandarea R(89) 8 a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind protecția judiciară provizorie în materie administrativă, potrivit cărora "măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să creeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz prima facie împotriva validității actului respectiv";. În aceeași termeni se referă și Recomandarea Rec(2003)16 a Comitetului de miniștri al Consiliului Europei privind executarea actelor administrative și hotărârilor judecătorești din domeniul dreptului administrativ, precum și Opinia Asociației Judecătorilor Europeni de Drept Administrativ din noiembrie 2008 cu privire la protecția provizorie și procedurile accelerate în fața instanțelor de contencios administrativ, la cercetarea aspectelor de fond de către judecătorul suspendării provizorii, întinderea verificărilor neputând depăși nivelul prima facie, la prima vedere, concept de drept anglo-saxon care este transpus în dreptul continental ca pipăire a fondului, examinare sumară și care nu antamează temeinicia argumentelor.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. În cazul suspendării actului instanța este chemată să realizeze o analiză de aparență a legalității, fără a influența și afecta fondul cauzei.
Din această perspectivă, Curtea remarcă că eventuala acțiune în contencios fiscal cu argumentele prezentate în cererea de suspendare, nu apare a fi manifest nefondată, în sensul că se invocă argumente de fapt și de drept, elementele unei cereri de chemare în judecată sunt clar prefigurate și nu există nici un motiv, fără a intra în temeinicia argumentelor, care să atragă respingerea unei astfel de acțiuni, "la prima vedere";, ci, eventual, doar în urma examinării atente a chestiunilor susceptibile de a fi deduse judecății în contenciosul fiscal propriu-zis. Acest considerent înlocuiește considerentul analog al tribunalului, care a dat acestuia o conotație de intensitate sporită, nenecesară în cererea de suspendare, atunci când s-a referit la ca fiind "serioasă"; îndoiala referitoare la nelegalitate, simpla posibilitate fiind suficientă.
Cu privire la paguba iminentă, s-au invocat în probațiune o serie de elemente care reprezintă o prezumție simplă că un cuantum considerabil al creanței fiscale, ar afecta serios situația patrimonială a recurentei, care și-o apreciază ca fiind delicată. Această prezumție simplă nu a fost răsturnată de pârâta-recurentă cu o probă contrară, aceasta limitându-se la a o nega; ca atare, condiția pagubei iminente trebuie considerată ca îndeplinită.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
În temeiul art. 274 alin.1 și 3 C.proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reduse de instanță având în vedere specificul litigiului, respectiv a cererii de suspendare a executării unui act administrativ fiscal și cantitatea de muncă necesară avocatului în și pentru stadiul procedural al recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A. N. DE A. F. - D.
A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 5829 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei-reclamante suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. - A. M. S. -L. R. L. U.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: A.P.
