Sentința civilă nr. 1718/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1718/2013
Ședința publică din data de 04 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul C. V. împotriva pârâtei C. J. DE P. B. -N. , având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 .
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 14 iunie 2013 susținerile și concluziile reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul, C. V. a formulat, în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. B. -N., contestație împotriva Hotărârii nr. 3146 din_, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, dezvoltată ulterior prin scriptul depus la filele 114, 12 dosar, reclamantul arată, în esență, că este titularul Hotărârii nr. 813 din_ emisă de pârâtă, hotărâre prin care s-au stabilit în favoarea sa drepturile acordate calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000 (în refugiat din Basarabia). Cum în hotărârea menționată a fost omisă perioada în care Basarabia s-a aflat sub ocupație sovietică, reclamantul a solicitat revizuirea menționatei hotărâri în sensul includerii și acestei perioade și acordarea drepturilor corespunzătoare în mod retroactiv, de la data intrării în vigoare a legii.
Reclamantul mai arată că s-a adresat cu o petiție Ministerului Muncii care, prin adresa nr. 23675/72010 din_ precizează că "de aceleași drepturi beneficiază, la cerere, și persoanele care aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state, indiferent dacă localitatea în care au fost refugiate, expulzate sau strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state";.
Deși a depus la C. de P. B. -N., în dovedirea susținerilor sale, declarații ale unor persoane care atestă abuzurile săvârșite de puterea sovietică, cererea de revizuire a Hotărârii nr. 813/2003 a fost respinsă prin Hotărârea nr. 3146 din_, contestată în cauză.
Pârâta C. Teritorială de P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului B. -N. în soluționarea cauzei, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea excepției invocate s-a arătat că potrivit prevederilor Legii nr.l89/2000-privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr.l18/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de Ia 6 martie 1945; art. 7 alin.3, alin.4 si ale prevederilor art.7 alin. 4 din
nr.l05/1999-privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate in România cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice, împotriva hotărârii emise de comisie, persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile.
In virtutea dispozițiilor art.7 alin.4 din Legea nr.189/2000 si ale art.7 alin.4 din O. G. nr.105/1999, existând în cauză o jurisdicție specială se consideră că în soluționarea prezentei contestații, competența aparține Curții de apel C. (art.96 din Legea nr. 134/2010 privind C.pr.civila si ale art. 10 alin. (1) din Legea nr.554/2004-privind contenciosul administrativ modificata si
completata) ca instanță de fond, și se solicită a se admite excepția necompetentei materiale a Tribunalului B. -N. .
Pe fondul cauzei se arată că contestatarul a dobândit calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.189/2000- art. 1. lit. c), in nume propriu, prin Hotărârea nr.813/_, cu toate drepturile derivate - indemnizație pentru perioada individualizată ca persecuție etnica:_ -_ si celelalte drepturi prevăzute de art. 5 din Legea nr. 189/2000.
Drepturile s-au stabilit la acea dată în baza Certificatului nr.2379/_ eliberat de Arhivele Naționale Direcția J. Gorj prin care i se certifica acestuia că data de început a perioadei de persecuție -respectiv_ -data la care acesta împreună cu alți membri ai familiei au fost repartizați după evacuare în județul Gorj.
Ulterior recunoașterii și acordării drepturilor, contestatarul s-a adresat comisiei solicitând revizuirea drepturilor acordate inițial prin Hotărârea nr.813/_, la data de_ prin cererea nr.1063.
In susținerea cererii de revizuire a prezentat (urmare unei corespondențe ample purtată de către comisie cu acesta în timp) declarațiile a doi martori autentificate notarial și o declarație pe proprie răspundere.
Analizându-se documentația depusă în susținere, comisia, prin Hotărârea nr.3146/_ a respins cererea de revizuire deoarece din conținutul actelor prezentate nu a rezultat o altă situație sau împrejurare care să poată duce la modificarea hotărârii inițiale sub niciun aspect. Cu alte cuvinte, prin probatoriul administrat nu s-a făcut dovada existenței unor alte date decât cele rezultate din Certificatul nr.2379/_ emis de Arhivele Naționale Direcția J. Gorj in temeiul căruia s-au stabilit drepturile inițial, in anul 2003.
Conform prevederilor legii - O.G. nr. 105/1999, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000 - art. 1, se acordă drepturi persoanelor persecutate din motive etnice cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 și care se încadrează în prevederile art. 1 din lege, respectiv:
a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare în străinătate;
a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
a făcut parte din detașamentele de munca forțată;
a fost supraviețuitoare a trenului morții;
este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
a fost evacuată din locuința pe care o deținea.
In conformitate cu prevederile H.G.nr.127/2002: "ART.2 Prin persoana care a fost strămutată în alta localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutata sau care a fost obligată sa își schimbe domiciliul în alta localitate din motive etnice. In aceasta categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. ART. 4 (1) Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum sunt:
acte eliberate de Crucea Roșie Internaționala;
acte eliberate de lagărele de concentrare;
livrete militare sau adeverințe eliberate de U.M. 02405 Pitești, pentru persoanele care au fost în detașamentele de munca obligatorie;
carnet/foi de pontaj privind zilele de munca obligatorie;
carnet de identitate privind pe cei deportați în Moghilev;
adeverințe eliberate de Arhivele Naționale Romane sau de direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții etc;
buletine de evidenta a populației, eliberate de postul de jandarmi din localitatea respectiva din Transnistria;
acte eliberate de primăria orașelor respective;
certificate sau adeverințe de la autoritățile militare ori civile românești;
adeverințe eliberate de alte autorități din Transnistria;
alte asemenea acte oficiale.
In lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.
În situația în care persoana în cauza dovedește cu acte oficiale data de la care a început perioada de persecuție pe motive etnice, fără sa rezulte când încetează aceasta, se poate face uz de proba cu martori pentru stabilirea intervalului de timp pentru care se solicita drepturi conform legii.
Se învederează că din punct de vedere istoric, in privința organizării administrativ-teritoriale a României din anii 1940-1945, s-au certificat doua perioade:
prima, cuprinsă între intervalul de timp: 6 septembrie 1940 (ultimatumul sovietic din 27 iulie 1940-Pactul Ribbentrop - Molotov, cu cedarea teritoriala a Basarabiei și Bucovinei de Nord si instaurarea administrației sovietice) - 27 iulie 1941 (eliberarea teritoriilor de către armata română sub Mareșalul Antonescu - ce coincide cu reinstaurarea administrației romane in cele doua teritorii),
a doua, cuprinsă între martie 1944 (ieșirea României din război, acceptarea condițiilor impuse de marile puteri aliate) - 6 martie 1945 (data limita a legii-anterioara capitularii necondiționate a Germaniei Naziste-aprilie/mai 1945-sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial in Europa).
Teoretic, cum se poate contrage din datele istorice si din expunerile pe care contestatarul le face în preambulul acțiunii de față, pentru prima data ca revendicare în recunoaștere, cu referire la perioada 1940-1941, nu ar fi excluse de la recunoaștere in temeiul prevederilor Legii nr. 189/2000; însă aceste expuneri apar susținute prin declarație proprie sub incidența unui context general istoric in numele căruia contestatarul înțelege să-i fie recunoscute și nu făcând probațiune potrivit prevederilor legale pentru că și această perioadă să poată face obiectul recunoașterii ca perioada de persecuție etnică în completarea celei recunoscute deja în anul 2003, pentru viitor; fiindcă în baza actelor pe care le-a prezentat inițial drepturile i-au fost corect stabilite, iar în ce privește acțiunea de față, și în revizuire comisia s-a pronunțat judicios - neexistând elemente care să determine în niciun fel modificarea drepturilor stabilite inițial prin Hotărârea nr. 813/_ .
In consecința, raportat la întreaga documentație existentă în cauză, și potrivit prevederilor legii aplicabile în speța, se consideră că acțiunea contestatarului este nefondată, nesusținută și se solicită a fi respinsă ca atare, cu menținerea temeiniciei și legalității Hotărârii nr. 3146/_ - contestată în cauză.
In drept s-au invocat prev. art. 6, art.7 din Legea nr. 189/2000, respectiv OG. nr.105/1999, ale HG. nr.127/2002, art.7 alin.4 din Legea nr.189/2000 si ale art.7 alin.4 din O. G. nr.105/1999, art.96 din Legea nr. 134/2010 privind C. pr.civila si ale art.10 alin. (1) din Legea nr.554/2004- privind contenciosul administrativ modificată și completată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei instanța s-a pronunțat, motivat, la primul termen de judecată -_ - în sensul respingerii acesteia pentru argumentele consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și la care tribunalul înțelege a face trimitere.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul reține că prin Hotărârea nr. 813 din_ emisă de pârâta C. J. de P. B. -N. (f. 17 dosar) a fost recunoscută reclamantului C.
V. calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, reținându-se că acesta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c din menționatul act normativ.
Astfel, potrivit art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000, text legal menționat în conținutul Hotărârii nr. 813 din_, "Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice"; persoana care "a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu";.
Atestarea calității de beneficiar al prevederilor legale sus citate s-a realizat ca urmare a emiterii de către Arhivele Naționale - Direcția J. Gorj, a Certificatului nr. 2379 din_ (f. 16 dosar), în cuprinsul căruia este menționat și reclamantul (la acel moment elev în vârstă de 15 ani), ca fiind persoană evacuată din orașul Bălți (Basarabia) și repartizată în județul Gorj (comuna Brădiceni), alături de ceilalți membri ai familiei sale, conform adresei nr. 2066 din_ emisă de Prefectura Județului Gorj.
În atare condiții, prin Hotărârea nr. 813/2003, pârâta a dispus acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000 începând cu data de_, avându-se în vedere la stabilirea acestora perioada_ -_, acest din urmă moment reprezentând termenul limită prevăzut de lege până la care se poate avea în vedere incidența normelor legale sus menționate.
În privința momentului de debut avut în vedere de pârâtă pentru stabilirea perioadei în care reclamantul a suferit persecuții din motive etnice, aceasta este reprezentat de data care rezultă din registrul cu evidența funcționarilor din Basarabia și Bucovina evacuați și repartizați în județul Gorj, registru aflat în fondul arhivistic "Prefectura Județului Gorj";, precum și din Tabelul de personal aflat în fondul arhivistic "Tribunalul Județean Gorj";, documente la care se referă Certificatul nr. 2379/_ .
Prevalându-se de prevederile art. 1 alin. 2 din OG nr. 105/1999, introdus prin Legea nr. 296/2009, coroborat cu cele ale art. 10 din același act normativ, reclamantul a solicitat pârâtei, prin cererea înregistrată sub nr. 1063 din_ (f. 41 dosar), completarea Hotărârii nr. 813/2003 în sensul de a se include în perioada avută în vedere la stabilirea drepturilor decurgând din aplicarea Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, a întregii perioade cuprinse între_ și_ .
Prin Hotărârea nr. 3146 din_ (f. 38 dosar), ce face obiectul analizei în prezenta cauză, pârâta a respins cererea reclamantului, cu motivarea că la data emiterii Hotărârii nr. 813/2003 s-a avut în vedere întreg probatoriul administrat, iar perioada de persecuție etnică a fost corect individualizată de comisie, probatoriul administrat în susținerea cererii de revizuire neconținând elemente care să conducă la individualizarea unei alte perioade decât cea stabilită inițial.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din OG nr. 105/1999 (introdus prin Legea nr. 296/2009) "De aceleași drepturi beneficiază, la cerere, și persoanele care aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state, indiferent dacă localitatea în care au fost refugiate, expulzate sau strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state, ale căror cereri anterioare au fost soluționate prin hotărâri de respingere ale comisiei prevăzute la art. 7 alin. (1) și alin. (1^1)";.
De altfel, anterior completării OG nr. 105/1999 cu textul mai sus citat, Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțându-se într-un recurs în interesul legii (Decizia Nr. XLI (41) din 7 mai 2007 în aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999), a statuat că
"Cetățenii români, indiferent de naționalitate, care au fost persecutați din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești aflate sub ocupația altor state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutați ori s-au refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația unui alt stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de textul de lege mai sus menționat";.
În fundamentarea acestei decizii, pornind de la definirea noțiunii de persoană care a fost strămutată în altă localitate prin prisma prevederilor art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2002, s-a reținut că voința neîndoielnică a legiuitorului a fost aceea "de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetățean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situație de inegalitate sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul, expulzarea sau strămutarea a avut loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile românești ori din cele aflate sub jurisdicția statului român în cele care s-au aflat vremelnic în administrația altor state, în scopul asigurării deplinei realizări a principiului protecției tuturor cetățenilor";.
Sub acest aspect, I. a observat că "actele normative menționate impun ca dispozițiile pe care le cuprind să fie interpretate în sensul că legiuitorul, ținând seama de situațiile grele create prin presiunile exercitate în perioada la care s-a făcut referire de unele state vecine României, care au determinat importante cedări de teritorii în favoarea acelor state, urmate de inevitabile mișcări de populații, nevoite să se refugieze, ori expulzări sau strămutări de persoane în alte localități, a înțeles să acorde anumite drepturi celor persecutați, fără să facă distincție dacă refugiul, expulzarea sau strămutarea a avut loc pe teritoriul statului român sau în afara acestuia";.
În atare condiții, prin introducerea alin. 2 al art. 1 din OG nr. 105/1999, a fost legitimat dreptul persoanelor aflate sub incidența ipotezei legale citate să formuleze cereri noi în vederea acordării drepturilor, în cazul în care anterior, acestea nu le-au fost recunoscute.
Este și cazul reclamantului care, beneficiind de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 doar în raport cu perioada_ -_ (….), a fost exclus în anul 2003 (anul emiterii Hotărârii nr. 813) de la analiza privind posibilitatea acordării drepturilor și pentru perioada anterioară, cu începere de la_ (care marchează ultimatumul sovietic din 27 iulie 1940-Pactul Ribbentrop - Molotov, soldat cu cedarea teritoriala a Basarabiei și Bucovinei de Nord si instaurarea administrației sovietice), întrucât în perioada respectivă reclamantul s-a refugiat în teritorii ce nu se aflau sub administrație românească.
Conform prevederilor art. 4 alin. 2 din HG nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, "în lipsa actelor oficiale (n.r. cele enumerate la alin.1 al aceluiași art. 4) dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori";, textul legal făcând referire, în mod evident, la probele care se administrează de către solicitanți în fața comisiilor înființate la nivelul caselor teritorial de pensii, investite cu soluționarea cererilor.
Este real că declarația doamnei Gheorghe V. (f. 30 dosar), autentificată de BNP Suciu D.
C. din București la data de_ și care atestă exercitarea represiunilor asupra familiei reclamantului în perioada de început a instaurării regimului sovietic în Basarabia, a fost obținută de reclamant ulterior emiterii Hotărârii nr. 3146 din_, contestată în prezenta cauză, însă a ignora probele aduse în dovedirea existenței unei vătămări în drepturile sau interesele legitime ale reclamantului, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ar însemna a valida și perpetua o stare neconformă normelor legale.
În acest sens, Î., într-o decizie de speță (decizia nr. 314/_, publicată în Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2007, semestrul I, pp. 199-202), a conchis în sensul că "neluarea în considerare a probelor administrate în fața instanței de contencios administrativ (…), ar însemna o lipsire de conținut a controlului judecătoresc al legalității actelor administrative deduse judecății."; În considerentele aceleiași decizii la care tribunalul înțelege să facă trimitere, se mai reține că "stabilirea obligației de a soluționa cererea exclusiv pe baza înscrisurilor depus în etapa procedurii administrative ar avea ca efect îngrădirea dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 din Constituția României și de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.";
Or, tribunalul constată că declarația de care se prevalează reclamantul în prezenta cauză este dată de o persoană care, cunoscând personal, direct, aspecte relevante din istoricul familial al reclamantului, atestă că imediat după instaurarea regimului sovietic, familia reclamantului a fost urmărită de autoritățile puterii de ocupație sovietică pentru faptul că a cerut repatrierea în România, sens în care aceasta a fost nevoită să se refugieze la Chișinău, iar mai apoi în sate mai îndepărtate de capitală, de unde a revenit la Bălți anterior evacuării din martie 1944 și repartizării în județul Gorj.
În atare condiții, recunoașterea calității reclamantului de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și statutul de persoană persecutată din motive etnice doar prin raportare la perioada ulterioară ieșirii României din război, cu acceptarea condițiilor impuse de marile puteri aliate (martie 1944), apare ca nelegală, câtă vreme în cauză reclamantul a probat existența persecuțiilor exercitate de autoritățile sovietice ulterior datei de 6 septembrie 1940 (dată ce marchează instaurarea administrației sovietice în Basarabia și Bucovina de Nord).
Tribunalul va avea însă în vedere că, în ceea ce privește momentul încetării acestor persecuții, evenimentele istorice atestate documentar relevă faptul că ocupația sovietică a fost întreruptă în anul 1941, cu consecința reinstaurării administrației românești după ce România a declanșat operațiunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de URSS ca parte a Operațiunii Barbarossa (la 22 iunie 1941, armata germană atacă URSS, iar România intră în război de partea Germaniei cu scopul declarat de a elibera teritoriile pierdute un an mai devreme), teritoriile fiind în cele din urmă recuperate de sovietici în anul 1944. Prin urmare, doar în perioada_ -_ (la care se referă și pârâta în întâmpinarea formulată în cauză) instanța va reține că reclamantului îi sunt aplicabile prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, cu consecința admiterii în parte a acțiunii formulate, a anulării Hotărârii nr. 3146 din_ emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul CJP BN și a obligării pârâtei ca, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr.
189/2000 să adopte hotărârea de revizuire a Hotărârii nr. 813/_ emisă de aceeași entitate, în sensul includerii, în perioada pentru care se recunoaște reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, și a perioadei cuprinsă între 06 septembrie 1940 și 27 iulie 1941, temeiul legal al dispozițiilor instanței regăsindu-se în prevederile art. 10 din OG nr. 105/1999 rap. la cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004.
Așadar, în privința acestuia nu se poate reține continuarea exercitării unor atare persecuții în perioada în care Basarabia s-a aflat sub administrație românească, respectiv cea cuprinsă între 27 iulie 1941 (când teritoriul Basarabiei a fost eliberat de către armata română) și momentul reinstaurării administrației sovietice din martie 1944, pentru acest din urmă interval temporal acțiunea reclamantului nefondându-se.
În ceea ce privește data de la care pârâta urmează a acorda drepturile astfel stabilite în favoarea reclamantului, tribunalul constată ca fiind neîntemeiată cererea vizând plata retroactivă a acestora, în condițiile în care aplicabile sub aspectul analizat sunt dispozițiile art. 5 din OG nr. 105/1999, potrivit cu care "Persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea (…)";.
Cum reclamantul a adresat pârâtei cererea soluționată prin hotărârea atacată la data de _
, tribunalul urmează a dispune ca stabilirea drepturilor să se realizeze, conform normei legale sus citate, doar începând cu data de_ pentru perioada suplimentară reținută de instanță în raport cu cea menționată în Hotărârea nr. 813/2003, în aceste limite urmând a fi admisă acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. V., domiciliat în municipiul B., B-dul I., bloc 5, scara A, ap. 4, județ B. -N., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. B. -N., cu sediul în municipiul B., B-dul R. nr. 22, județ B. -N., și în consecință:
Anulează Hotărârea nr. 3146 din_ emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul CJP BN și dispune obligarea pârâtei ca, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 să adopte hotărârea de revizuire a Hotărârii nr. 813/_ emisă de aceeași entitate, în sensul includerii, în perioada pentru care se recunoaște reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, și a perioadei cuprinsă între 06 septembrie 1940 și 27 iulie 1941, cu plata drepturilor aferente acestei perioade începând cu data de_ .
Respinge, ca neîntemeiată cererea de acordare a drepturilor anterior datei de_ și de includere a perioadei cuprinsă între 27 iulie 1941 și 15 martie 1944.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N. .
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C.P.C prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi,_ .
PRESEDINTE, | GREFIER, | |
A. P. M. | I. | D. M. |
