Sentința civilă nr. 227/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 227/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. | -A. | N. |
Grefier A. | B. |
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârât I. DE P. AL J. C., pârât I. G. AL P. R., pârât MINISTERUL
ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 1 martie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A :
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului C. sub nr. _
, reclamanta C. L., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J.
C., I. G. AL P. R. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, a solicitat instanței obligarea acestora la plata ajutoarelor prev. de art. 20 alin. 1 și 2 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010, precum și a dobânzii legale aferente sumelor indicate pe perioada cuprinsă între data scadenței obligației de plată pentru fiecare ajutor în parte și până la data plății efective a acestor ajutoare, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor pct.15.11 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI - Anexa nr.1 la Ordinul M. ui administrației și internelor nr. S/214 din_ ; excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI - Anexa nr.1 la Ordinul M. ui administrației și internelor nr. S/214 din_ . Totodată, solicitând suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a acestor excepții.
Prin încheierea din data de_, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Cluj a dispus sesizarea Curții de Apel C. cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor pct.15.11 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI - Anexa nr.1 la Ordinul M. ui A. și I. nr. S/214 din_ ; excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI - Anexa nr.1 la Ordinul M. ui administrației și internelor nr. S/214 din_ și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a precizat că atâta timp cât în cauză se invocă nelegalitatea normelor metodologice privind salarizarea si alte drepturi
ale personalului militar, politistilor si personalului civil din MAI iar in cauza sunt incidente dispozițiile Legii nr 284/2010 rezulta ca soluționarea excepției de nelegalitate este esențiala in stabilirea existentei sau inexistentei dreptului afirmat prin acțiunea introductiva.
In temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, văzând ca actul administrativ cu caracter normativ a cărui nelegalitate se invoca a fost emis de un organ al administrației publice centrale tribunalul a dispus trimiterea excepției de nelegalitate Curții de Apel C. în vederea competentei soluționări.
In temeiul art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendare prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.
Pe rolul Curții de Apel C., cauza a fost înregistră la data de_ sub nr._ .
La această instanță, reclamanta C. L. a înregistrat completare la excepția de nelegalitate a prevederilor pct.15.11 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI - Anexa nr.1 la Ordinul M. ui administrației și internelor nr. S/214 din_, susținând că aceste prevederi au fost date cu încălcarea Legii nr. 263/2010. (f.14)
În susținerea acestei poziții, reclamanta a arătat că Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care a intrat în vigoare la data de_, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 (Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la data de_ conform art. 46 din lege), a stabilit la art. 1 că de la data intrării sale în vigoare toate pensiile speciale, inclusiv pensiile de stat ale polițiștilor devin și se vor numi simplu "pensii" în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (legea generală în materie de pensii și asigurări sociale la acel moment).
Din expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 rezultă că scopul adoptării sale l-a reprezentat eliminarea tuturor legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii sociale.
Ca urmare a eliminării acestor pensii speciale și înlocuirii lor cu pensiile de drept comun prevăzute de Legea nr. 19/2000, pensiile speciale de serviciu, de invaliditate și de urmaș prevăzute de art. 10 din Legea nr. 179/2010 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor au fost înlocuire cu pensiile de drept comun pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parțială, de invaliditate și de urmaș, prevăzute de art. 40 din Legea nr. 19/2000.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a abrogat Legea nr. 19/2000 și care a intrat în vigoare în data de 0191..2011 a preluat în întregime în art. 51 pensiile stabilite anterior de Legea nr. 19/2000) la art. 40 și nu a instituit alte tipuri de pensii, cum este pensia de serviciu a polițiștilor.
Legea nr. 263/2010 prevede la art. 171 că la data intrării sale în vigoare pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul acestei legi.
Prin urmare, ca efect al dispozițiilor Legii nr. 119/2010 pensia de serviciu a polițiștilor, ca pensie specială, a fost eliminată definitiv atât ca denumire, cât și ca drept social, Legea nr. 119/2010 și Legea nr. 263/2010 stabilind ci în sensul legii generale privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale roate pensiile speciale se vor numi simplu "pensii".
De vreme ce pensia de serviciu a polițiștilor nu mai există, "pensia de serviciu" la care face referire art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 nu poate fi considerată decât "pensie" în înțelesul legii generale (Legea nr. 263/2010) în materie de pensii și asigurări sociale în vigoare la data adoptării art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, ca efect al Legii nr. 119/2010, care nu a fost abrogată și ca efect al dispozițiilor art. 171 din Legea nr. 263/2010.
Însă, în înțelesul Legii nr. 263/2010 prin pensie se înțelege și pensie de invaliditate, potrivit art. 51 din lege, astfel încât persoanele ce beneficiază de pensia de invaliditate nu pot fi excluse de la beneficiul acordat de an. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 în lipsa unor dispoziții contrare ale unui act normativ de același nivel sau de nivel superior.
Pentru aceste motive, reclamanta consideră că Ordinul M.A.I. nr. S/214 din_ a definit o noțiune și un drept social care nu mai există prin adăugare la legile mai sus amintite, iar prin instituirea excluderii pensiei de invaliditate din noțiunea de "pensie", astfel cum trebuie interpretată "pensia de serviciu" prevăzută de art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, Ordinul M.A.I. nr. S/214 din_ a modificat prevederile art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 prin adăugarea acestei excluderi și prevederile art. 51 din Legea nr. 263/2010 prin adăugarea unei noi pensii, respectiv pensia de serviciu a polițiștilor.
În final, reclamanta a susținut că Ordinul M.A.I. nr. S/214 din_ a fost adoptat contrar voinței legiuitorului ce se desprinde din expunerea de motive la Legea nr. 119/2010, definind o pensie specială pe care legiuitorul a dorit să o elimine.
În drept, s-au invocat prev. art. 132 din C.pr.civ., Legea nr. 119/2010, art. 40 din Legea nr. 19/2000 și art. 51 din Legea nr. 263/20104 si urm. din Legea nr. 554/2004, an. 20 și art. 21 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/20l0, an. 15 alin. 2, art. 16 alin. 2 și art. 44 alin 1 și 2 din Constituția României, art.
4 alin. 3, art. 56 alin. 2, art. 75 și art. 76 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Totodată, reclamanta C. L., a depus concluzii scrise
prin care a susținut aceeași excepție de nelegalitate a prev. pct. 15.11 și pct., 15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I - Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/214 din_ .
În ceea ce privește pct. 15.11 din actul administrativ cu caracter normativ atacat, acesta este nelegal deoarece Ordinul M.A.I. nr. 5/214 din_ a definit o noțiune și un drept social care nu mai există prin adăugare la Legile nr. 119/2010 și nr. 263/2010, iar prin instituirea excluderii pensiei de invaliditate din noțiunea de ""pensie"", astfel cum trebuie interpretată "pensia de serviciu"; prevăzută de art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, Ordinul M.A.I. nr. S/214 din_ a modificat prev. art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 prin adăugarea unei noi pensii, respectiv pensia de serviciu a polițiștilor.
Apoi, susține reclamanta, Ordinul M.A.I. nr. S/214 din 05.10.201.1. a fost adoptat contrar voinței legiuitorului ce se desprinde din expunerea de motive la Legea nr. 119/2010, definind o pensie specială pe care legiuitorul a dorit să o elimine.
Ca efect al dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 119/2010 și ale art. 171 din Legea nr. 263/2010 pensia de serviciu a polițiștilor, ca. pensie specială, a fost eliminată definitiv atât ca denumire, cât și ca drept social, Legea nr. 119/2010 și Legea nr. 263/2010 stabilind ca in sensul legii generale privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale toate pensiile speciale se vor numi
simplu "pensii". Scopul eliminării tuturor legilor speciale de pension are, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii sociale rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 119/2010.
De vreme ce pensia de serviciu a polițiștilor nu mai există, reclamanta apreciază că "pensia de serviciu" la care face referire art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 nu poate fi considerată decât "pensie" în înțelesul legii generale (Legea nr. 263/2010) în materie de pensii și asigurări sociale în vigoare la data adoptării art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, ca efect al Legii nr. 119/2010, care nu a fost abrogată și ca efect al dispozițiilor art. 171 din Legea nr. 263/2010. Însă, în înțelesul Legii nr. 263/2010 prin pensie se înțelege și pensie de invaliditate, potrivit art. 51 din lege, astfel încât persoanele ce beneficiază de pensia de invaliditate nu pot fi excluse de la beneficiul acordat de art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 în lipsa unor dispoziții contrare ale unui act normativ de același nivel sau de nivel superior.
Ceea ce a făcut M. Afacerilor Interne reprezintă o speculare a unei deficiențe a legii provenită din folosirea eronată de către Legea nr. 284/2010 a unei denumiri care nu mai exista la momentul adoptării ei.
În plus, a mai susținut reclamanta, pensia de invaliditate nu poate fi exclusă din noțiunea pensiei de serviciu avută în vedere de art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, aspect ce rezultă din interpretarea acestor dispoziții și din rațiunea acordării acestor drepturi salariale, respectiv o compensație salarială pentru diferențele salariale încasate în minus de polițist pe perioada rămasă până la împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege.
O interpretare a art. 20 alin. (2) din Anexa nr, VII la Legea nr. 284/2(11) în sensul avut în vedere de ordinul atacat ar crea o discriminare fără nicio
justificare rezonabilă și obiectiva între polițiștii care se pensionează anticipat cu intenție și cei care sunt nevoiți să se pensioneze anticipat din motive medicale.
În sprijinul acestor susțineri, reclamanta a invocat și jurisprudenței Curții Constituționale și a CEDO, referitoare la discriminare, astfel că și în raport de aceste dispoziții, neplata ajutorului prevăzut de an. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 încalcă atât art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., cât și art. 14 din Convenție. Nu în ultimul rând, a apreciat reclamanta, ordinul atacat nu întrunește conditiile de calitate ale unei legi impuse de C.E.D.O.
În ceea ce privește pct. 15.13 din actul administrativ cu caracter normativ atacat, reclamanta susține că acesta este nelegal întrucât Legea nr. 263/2010 nu condiționează plata pensiei de invaliditate de prezentarea deciziei de pensie în original și în copie, din contră, această lege prevede la alt. 104 alin.
(3) lit. a) o excepție în ceea ce privește momentul plății pensiei de invaliditate de la regula generală instituită de art, 104 alin. (2) din lege.
Ordinul atacat nu respectă nici macar regula generală, conform căreia pensiile se acordă de la data înregistrării cererii de pensionare.
Apoi, în situația pensiei de invaliditate, legiuitorul a instituit un beneficiu al plății de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calității de asigurat, cu condiția înregistrării cererii de pensionare în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate. Așa fiind, prevederile pct. 15.13. din Ordinul M.A.I. nr. S/214 din_ înlătură fără nicio justificare acest beneficiu stabilit de legiuitor cu titlu de măsură de protecție și de ajutorare a persoanelor încadrate medical într-un grad de invaliditate, modificând data plății prin adăugare la lege.
În concluzie, prin eliminarea din noțiunea pensiei de serviciu prevăzută la art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 a pensiei de invaliditate Ordinul M.A.I. nr. S/214 a modificat prevederile art. 20 alin. (2) elin Anexa VII la Legce nr. 284/2010 prin adăugare.
Prin condiționarea plății pensiei de invaliditate de prezentarea deciziei de pensie în original și în copie, Ordinul M.A.I. nr. S/214 din_ a modificat: prevederile art. 104 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 263/2010 prin adăugare.
În opinia reclamantei, modificările dispozițiilor art. 20 alin (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 și ale art. 104 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 263/2010 trebuiau făcute, conform prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 tot printr-o lege.
În final, reclamanta a susținut că modificările aduse unei legi printr-un act normativ cu caracter inferior, cum este și acest act administrativ cu caracter normativ sunt nelegale, deoarece se încalcă principiul constituțional al supremației legii și dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr.24/2000, conform cărora, actele normativa date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Pârâtul I. DE P. AL J. C. a depus întâmpinare
în cauză prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere că ordinul atacat de reclamantă a fost emis de M.A.I. (f.9)
Pârâtul M. AFACERILOR INTERNE a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a prevederilor pct. 15.11 si pct. 15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I. - Anexa nr. 1 la
O.M.A.I. nr. S/214/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului C. sub nr. _
, reclamanta C. L., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J.
C., I. G. AL P. R. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, a solicitat instanței obligarea acestora la plata ajutoarelor prev. de art. 20 alin. 1 și 2 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010, precum și a dobânzii legale aferente sumelor indicate pe perioada cuprinsă între data scadenței obligației de plată pentru fiecare ajutor în parte și până la data plății efective a acestor ajutoare, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor pct.15.11 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI - Anexa nr.1 la Ordinul M. ui administrației și internelor nr. S/214 din_ ; excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI - Anexa nr.1 la Ordinul M. ui administrației și internelor nr. S/214 din_ . Totodată, solicitând suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a acestor excepții.
Reclamanta critică pct. 15.11 din Ordinul M.A.I. nr. 5/214 din_ pentru excluderea pensiei de invaliditate din noțiunea de ""pensie"", astfel cum trebuie interpretată "pensia de serviciu"; prevăzută de art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010. reclamanta apreciază că Ordinul M.A.I. nr. S/214 din_ a modificat prev. art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 prin adăugarea unei noi pensii, respectiv pensia de serviciu a polițiștilor.
Legea nr. 119/2010 și Legea nr. 263/2010 stabilesc ca in sensul legii generale privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale toate pensiile speciale se vor numi simplu "pensii". De vreme ce pensia de serviciu a polițiștilor nu mai există, reclamanta apreciază că "pensia de serviciu"
la care face referire art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 nu poate fi considerată decât "pensie" în înțelesul legii generale (Legea nr. 263/2010) în materie de pensii și asigurări sociale în vigoare la data adoptării art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, ca efect al Legii nr. 119/2010, care nu a fost abrogată și ca efect al dispozițiilor art. 171 din Legea nr. 263/2010. Însă, în înțelesul Legii nr. 263/2010 prin pensie se înțelege și pensie de invaliditate, potrivit art. 51 din lege, astfel încât persoanele ce beneficiază de pensia de invaliditate nu pot fi excluse de la beneficiul acordat de art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 în lipsa unor dispoziții contrare ale unui act normativ de același nivel sau de nivel superior.
În ceea ce privește pct. 15.13 din actul administrativ cu caracter normativ atacat, reclamanta susține că acesta este nelegal întrucât Legea nr. 263/2010 nu condiționează plata pensiei de invaliditate de prezentarea deciziei de pensie în original și în copie, din contră, această lege prevede la alt. 104 alin.
(3) lit. a) o excepție în ceea ce privește momentul plății pensiei de invaliditate de la regula generală instituită de art, 104 alin. (2) din lege. Ordinul atacat nu respectă nici macar regula generală, conform căreia pensiile se acordă de la data înregistrării cererii de pensionare.
Apoi, în situația pensiei de invaliditate, legiuitorul a instituit un beneficiu al plății de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calității de asigurat, cu condiția înregistrării cererii de pensionare în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate. Așa fiind, prevederile pct. 15.13. din Ordinul M.A.I. nr. S/214 din_ înlătură fără nicio justificare acest beneficiu stabilit de legiuitor cu titlu de măsură de protecție și de ajutorare a persoanelor încadrate medical într-un grad de invaliditate, modificând data plății prin adăugare la lege.
Curtea observă formularea diferită a alin 1 si 2 din cadrul art 20 din Capitolul II al anexei VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Potrivit art. 20 alin. (1) din Capitolul II al anexei VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din _
, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar și politiștii beneficiază pentru activitatea depusă, în functie de vechime efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statul special din sistemul administratiei penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate.
Conform art. 20 alin. (2) din acelasi act normativ, în situația, în care, trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu, intervine înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, personalul menționat la alineatul anterior mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
Întrucât legiuitorul reglementează în mod distinct acordarea acestui ajutor numai pentru personalul care beneficiază de pensie de serviciu, pentru aplicarea acestei prevederi, punctul 15.11 din anexa nr. 1 la O. M.A.I. nr. S/214/2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor si personalului civil din M.A.I., cu modificările si completările ulterioare, definește noțiunea de "pensie de serviciu", prevăzută la art. 20 alin (2) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea nr. 284/2010, în această
categorie fiind incluse drepturile de pensie prevăzute la art. 51 lit. a) - c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, cu modificările si completările ulterioare, respectiv pensia pentru limită de vârstă, anticipată și anticipată parțial.
În condițiile în care notiunea de "pensie de serviciu" nu se mai regăsește în cuprinsul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, cu modificările și completările ulterioare, se pune problema de a nu putea aplica și acorda ajutorul reglementat la art. 20 alin. (2) din Capitolul II al anexei VII la Legea-cadru nr. 284/2011 cu modificările si completările ulterioare, astfel încât a fost necesară identificarea unei variante de corelare a actelor normative din domeniu. Ori prin reglementarea pct 15.11. nu se adaugă la lege ci doar se clarifică o noțiune tributară vechii reglementări ca și denumire, prin identificarea acesteia în categoriile de pensii reglementate de noua legislație. Este adevărat că există o neconcordanță legislativă la nivel terminologic, însă norma supusă controlului de legalitate vine într-o interpretare istorico- teleologică să clarifice această neconcordanță, fără a adăuga la lege.
Raționamentul care a stat la baza procedurii contestate de către reclamantă a ținut cont de dispozițiile art. 95 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010, prin care M.A.I. este abilitat să emită norme metodologice de aplicare a Legii-cadru pentru personalul propriu, ale art. 27 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. cu modificările si completările ulterioare, unde dreptul prevăzut la alin. (2) al articolului amintit era acordat doar polițiștilor la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie de serviciu, precum și de prevederile art. 11 din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, în vigoare până la_, prin care pensia de serviciu putea fi: pensie pentru limită de vârstă, anticipată și anticipată parțial.
Totodată, conform pct. 15.13 din anexa nr.1 la O.M.A.I. nr. S/214/2011, cu modificările și completările ulterioare, ajutorul prevăzut la 311. 20 alin. (2) din capitolul II al anexei nr. VII la legea-cadru se plătește după ce persoana beneficiară prezintă decizia de pensie - în original și xerocopie - structura financiar-contabilă reținând copia ca document justificativ. Prezentarea deciziei de pensie reprezintă o condiție obligatorie, în condițiile în care aceasta constituie singurul document care poate certifica dacă persoana respectivă avea sau nu dreptul la pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parțial. Norma nu adauga la lege prin crearea unei noi condiții de acordare a pensiei de invaliditate ci doar clarifică sub aspect probator, modalitatea de dovedire a condițiilor cerute de lege pentru a beneficia de dreptul la pensie.
Față de cele ce preced, potrivit art 4 din Legea nr 554/2004 curtea va respinge excepția de nelegalitate a prevederilor pct.15.11 și pct. 15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI - Anexa 1 la Ordinul MAI nr. S/214 din_ invocată de reclamanta C. L. în contradictoriu cu pârâții
I. DE P. AL J. C., I. G. AL P. R. și M. AFACERILOR INTERNE.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge excepția de nelegalitate a prevederilor pct.15.11 și pct. 15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din MAI - Anexa 1 la Ordinul MAI nr. S/214 din_ invocată de reclamanta C. L., domiciliată în mun. Turda, str. Dr. I. Rațiu, nr. 32, sc. B, ap. 21, jud. C., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat I. Călin-V. din C. -N., P. M. Viteazu, nr. 14-20, bl. E, et. IV, ap. 61, jud. C., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. C., cu sediul în C. -N., str. T., nr. 27, jud. C., I. G. AL P. R., cu sediul în B., sector 5, str. M.V., nr. 6 și M. AFACERILOR INTERNE, cu sediul în B., sector 1, P-ța R., nr. 1A,
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. -A. N. A. B.
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./5 ex.
