Sentința civilă nr. 520/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 520/2013
Ședința publică din data de 25 O. 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION GREFIER :M. N.
S-a luat în examinare acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta A. N. A. R. - A. B. DE APA S. T.
, în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL C. OAS, SC S. SRL, C.
J. S. M., G. R., având ca obiect excepția de nelegalitate.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A ,
Reține că, prin notele de ședință depuse la filele 62-64 din dosarul de fond, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a poziției 7 cod clasificare 1.4.6. categoria puțuri, râuri, lacuri de acumulare din Anexa 17 la HG nr.967/2002.
Prin notele de ședință depuse la dosarul prezentei cauze la termenul din data de_, petenta A. B. de Apă S. -T. a argumentat excepția de nelegalitate invocată împotriva poziției 7 cod clasificare 1.4.6. categoria puțuri, râuri, lacuri de acumulare din Anexa 17 la HG 967/2002.
Astfel, petenta a arătat că, în fapt, introducerea Acumulării C. Oaș în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al comunei C. Oaș și cuprinderea acestui bun în lista anexa la HG 967 s-a făcut prin încălcarea dispozițiilor Legii 213/1998, care stabilește apartenenta apelor de suprafață cu albiile lor minore, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogățiile lor naturale si cu potențialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime, căile navigabile interioare la domeniul public al statului si nu al comunei.
Astfel se prevede in Anexa 1 la Legea 213/1998 care delimitează în mod concret categoriile de bunuri ce aparțin domeniului public al statului si al unităților administrativ-teritoriale, bunurile de acest gen fiind cuprinse in capitolul I, punctul 3, ca fiind bunuri ce aparțin domeniului public al statului.
Contrar acestor dispoziții imperative, obiectivul a fost totuși introdus și in inventarul bunurilor publice ale comunei, chiar daca in anexa, la capitolul II, care delimitează categoriile de bunuri ce aparțin domeniului public al comunelor, nu figurează.
Pe lângă dispozițiile imperative ale Legii 213/1998, prin introducerea acestui obiectiv in domeniul public al comunei se încalcă prevederile art. 4 alin (1) si (2), ale art. 6 alin (1) precum si dispozițiile art. 7 alin (1) si (2) din
Legea 107 /1996 a apelor care statuează că resursele de apa, de suprafață si subterane sunt monopol natural de interes strategic. Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apa, indiferent deforma de proprietate, este un drept exclusiv al G. ui, exercitat prin autoritatea publica centrala din domeniul apelor. A. din domeniul public se dau în administrare Administrației Naționale "A. R. " de către autoritatea publica centrala din domeniul apelor, în condițiile legii. Activitatea de gospodărire unitara, raționala si integrata a apelor se organizează si se desfășoară pe bazine hidrografice, ca entități geografice indivizibile de gospodărire cantitativa si calitativa a resurselor de apa. Gospodărirea apelor trebuie sa considere ca un tot unitar apele de suprafață si subterane, atât sub aspect cantitativ, cât si calitativ, în scopul dezvoltării durabile. Elaborarea strategiei si politicii naționale în domeniul gospodăririi apelor, asigurarea coordonării si controlului aplicării reglementarilor interne si internaționale în acest domeniu se realizează de către autoritatea publica centrala din domeniul apelor. Gestionarea cantitativa si calitativă a resurselor de apa, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum si aplicarea strategiei si a politicii naționale, cu respectarea reglementarilor naționale în domeniu, se realizează de A.
N. "A. R. " prin direcțiile de ape din subordinea acesteia.
În temeiul prevederilor Legii 107/1996 a apelor, coroborat cu dispozițiile Legii 213/1998 si cu precizările din Anexa 1 cap. I punctul (3), obiectivul a fost inventariat si evidențiat ca făcând parte din domeniul public al Statului cuprins in Anexa la HG 1045/_ - Inventarul Bunurilor din domeniul public al Statului in administrarea CN "A. R. ", cu valoare de inventar care in 2002 a fost reactualizata.
Astfel, la data la care comisia locala constituita in baza Legii 213/1998 a procedat la inventarierea bunurilor din domeniul public al comunei, acumularea C. figura deja ca făcând parte din domeniul public al statului, fiind cuprinsă in Anexa la HG 1045/_ cu număr de MF si valoare de inventar, cu mențiunea expresa a transmiterii acestui obiectiv in administrarea Administrației Naționale A. R., prin administrațiile sale bazinale in temeiul Legii 107 /1996 - legea apelor.
Așa stand lucrurile autorității locale ii revenea obligația legala de a confrunta listele care cuprindeau bunurile din domeniul public al statului pentru a nu introduce in domeniul public al comunei bunuri din domeniul public al statului.
Continuitatea existentei bunului in domeniul public al statului chiar si ulterior inventarierii abuzive a acestuia in domeniul public al comunei este confirmată prin apariția ulterioara a HG 1705 din 2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, precum si a reevaluării acestuia făcută in anul 2011, Acumularea C. fiind atestata ca făcând parte din domeniul public al statului sub numărul MF 64.027, având valoare de inventar 3.394.261 lei iar la situația juridică se menționează: Legea Apelor 107/1996, HG 981/1998 si 739/ 09 iulie 03, fiind consemnat si dreptul de administrare al petentei.
Prin acest demers abuziv nu doar ca se muta o denumire dintr-o lista in alta lista ci, prin aceasta încălcare a dispozițiilor legale se cenzurează competentele instituțiilor abilitate prin voința proprietarului de drept manifestata in mod expres si imperativ prin acte normative valabile iar autoritatea locala își creează in mod cu totul abuziv competente pe care legea nu i le atribuie .
Petenta a precizat ca in prezent administrarea operativa a acumulării se face de personal specializat remunerat si instruit de A. B. de
Apă S. -T. si niciodată nu a avut loc vreun transfer nici de bunuri si nici de responsabilități prin acte valabile translative de proprietate și nici transmiterea posesiei nu a fost efectuata.
Întrucât inventarierea s-a făcut pur si simplu prin adăugarea bunului in litigiu la o lista, fără a avea la baza un act translativ de proprietate si fără a parcurge etapele prevăzute de lege pentru transferul unui astfel de bun din domeniul public al statului in domeniul public al autorității locale, introducerea obiectivului in inventarul bunurilor aparținând comunei s-a făcut pe baza unor acte nelegale emise de autorități fără competenta in domeniu, ceea ce atrage nelegalitatea nu a întregii Hotărâri de Guvern nr. 967 / 2002 care atesta domeniul public al comunei C. Oaș prin Anexa nr. 17, publicata in Monitorul Oficial al R. nr. 685 bis din data de 17 septembrie 2002, ci numai a poziției 7 cod clasificare 1.4.6. categoria puțuri râuri lacuri de acumulare, ce se refera la Acumularea C. .
În drept, petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 4, art. 6, art.7, art. 33 din Legea 107/1996 a Apelor și cele ale art.9 alin (1), Anexa 1 cap. 1 punctul (3) din Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
La data de_, pârâtul Guvernul României a depus, prin intermediul Serviciului Registratură al Curții de Apel C., întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat instanței de judecată respingerea excepției de nelegalitate invocată de A. N. "A. R. " - A.
B. de Apă S. -T. împotriva Hotărârii G. ui nr.967/2002 privind atestarea domeniului public al județului S. M., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul S. M., în ceea ce privește Anexa nr.17 - domeniul public al comunei C. Oaș, poz.7.
Pârâtul a arătat că în cauză trebuie înlăturate de la aplicare dispozițiile art.4 alin.(l) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, și ale art. II alin.(2) teza finală din Legea nr.262/2007.
Astfel acesta a apreciat că, în considerarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din rațiuni ce țin de specificul raporturilor juridice de drept administrativ (prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și caracterul executoriu al acestuia) nu poate fi permis, pe cale de excepție, controlul legalității unui act administrativ cu consecința înlăturării efectelor juridice pe care acesta le poate produce. În caz contrar, s-ar permite uzitarea, fără limită în timp, a controlului de legalitate a unui act administrativ, de către cei interesați, care însă au manifestat o atitudine pasivă prin neexercitarea acțiunii directe, în anulare, în termenul legal, sub imperiul legii aplicabile, ceea ce ar putea duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice. Aceasta cu atât mai mult cu cât înlăturarea efectelor juridice pe care un act administrativ le poate produce are aceleași consecințe ca și anularea respectivului act.
În cauză, invocarea, în anul 2013, a nelegalității HG nr.967/2002 pe calea excepției prevăzută de art. 4 din Legea nr.554/2004 afectează siguranța tuturor raporturilor juridice ce decurg din existența și din aplicarea actului, această perioadă fiind departe de orice apreciere a caracterului rezonabil al termenului în care poate fi atacat un act administrativ, ceea ce îndreptățește concluzia că actul este unul definitiv asupra căruia nu se mai poate interveni. Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față
de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Vermeire împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991 și Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu împotriva R. .
În acest sens, Curtea de Justiție de la Luxemburg arată că judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar, este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca
interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea
incidentală a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, contravin dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de art.47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art.6 din Convenție, precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate. în speță, actul contestat pe această cale (H.G. nr.967/2002) este, în mod evident, un act administrativ unilateral cu caracter individual, aceasta în condițiile în care actul privește atestarea bunurilor ce aparțin domeniului public al unităților administrativ teritoriale
- ca persoane juridice, act emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Pârâtul a menționat că aceasta este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, cu privire la hotărâri de Guvern emise anterior Legii nr.554/2004, respectiv hotărâri de Guvern de atestare a domeniului public de interes local emise în 2001-2002. Spre exemplu Decizia nr .3780 din 19 august 2009, nr.3609 din
26 iunie 2009, nr.103 din 13 ianuarie 2009, nr.2248 din 15 aprilie 2009 ș.a.
Drept urmare, pârâtul a apreciat că se impune respingerea excepției de nelegalitate formulată împotriva HG nr.967/2002, prin înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin.(l) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat instanței faptul că excepția de nelegalitate invocată este neîntemeiată, deoarece Hotărârea G. ui nr. 967/2002 a fost adoptată conform prevederilor art.107 din Constituția R. și ale art.21 alin.(3) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin
însușirea proiectului inițiat, la acea dată, de M. Administrației P. e, organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare G. ui, regulament aprobat prin Hotărârea G. ui nr. 555/2001 (în vigoare la acea dată), proiectul actului administrativ fiind contrasemnat, respectiv avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia, astfel cum reiese din Nota de fundamentare.
Potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr.213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin Hotărârea G. ui nr.548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens în fiecare unitate administrativ-teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a G. ui. Inventarele astfel întocmite au fost însușite prin hotărâri de către consiliile locale, centralizate de C. J. S. M., fiind întrunite astfel condițiile prevăzute de lege pentru atestarea, prin hotărâre de Guvern, a apartenenței bunurilor la domeniul public județean sau local, după caz.
Prin Hotărârea de Guvern, și nici prin hotărârile autorităților publice
locale, nu se delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin aceste acte administrative, consiliile locale/județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat (proprietatea publică sau proprietatea privată) numai cu privire la bunurile lor, voința juridică a includerii bunurilor în domeniul public de interes local sau județean aparținând, deci, autorităților locale. Efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietății publice diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ-teritoriale.
De altfel, intervenția G. ui asupra inventarelor astfel cum au fost ele însușite prin acte ale autorităților locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri ar fi reprezentat o ingerință în autonomia locală, consacrată prin Constituție și prin Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, cât și o depășire a atribuțiilor conferite prin Legea nr.213/1998.
Inventarul bunurilor din domeniul public al comunei C. -Oaș a fost însușit de C. local prin H.C.L. nr. 18/1999, modificată prin HCL nr. 24/2001. Hotărârile consiliului local sunt acte administrative, de sine stătătoare, emise de o autoritate a administrației publice locale și în anexele cărora a fost cuprins, anterior, bunul în discuție. Actele autorităților administrației publice locale sunt aduse la cunoștință publică (prin afișare în locuri autorizate și prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj) în condițiile prevăzute de art. 81 din Legea nr.24/2000, republicată și de Legea nr.215/2001, republicată și puteau fi contestate, dacă ar fi afectat drepturi
legitime ale unei persoane, în fața instanțelor de contencios administrativ competente, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.
Reclamanta solicită anularea parțială a H.G. nr.967/2002, în ceea ce privește Anexa nr.17 - domeniul public al comunei C. -Oaș - poz.7, considerând că obiectivul "Baraj C. Oaș" a fost inventariat în domeniul public local cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.213/1998 și ale Legii nr.
107/1996. Potrivit art. l din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor ce fac parte din anexa la lege precum și asupra altor bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. De altfel, aceleași dispoziții se regăsesc și în art.136 din Constituție, republicată.
Mai mult, pârâtul a arăta că partea reclamantă nu își justifică calitatea procesuală activă în cauză, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. l din Legea nr.554/2004 cât și potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, se poate folosi de acțiunea în contencios administrativ numai titularul unui drept, prevăzut de lege și care să fi fost vătămat prin emiterea actului administrativ contestat. Totodată, dreptul subiectiv pretins trebuie să fie dobândit în condițiile legii, să fie actual (să fi existat la momentul emiterii actului) și să nu fie un drept contractual, care să implice cercetarea însăși a contractului, a clauzelor lui.
Pe de altă parte, fiind în discuție titlul cu care unitatea administrativ- teritorială (în speță comuna C. -Oaș) deține imobilul, pârâtul consideră că cenzurarea valabilității acestuia este de competența instanțelor de drept comun și excede cadrului procesual dedus judecății; instanța de contencios administrativ este competentă să analizeze legalitatea unui act administrativ numai sub aspectul respectării dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii lui și a normelor de competență conferite de lege emitentului.
Sub un alt aspect, perioada de timp de 11 ani scursă între momentul intrării în vigoare a hotărârii de Guvern și data la care se pune în discuție legalitatea actului administrativ este departe de orice apreciere a caracterului rezonabil al termenului în care poate fi atacat un act administrativ (chiar pe calea excepției de nelegalitate) și îndreptățește concluzia că actul este unul definitiv, asupra căruia nu se mai poate interveni.
Raportat la motivele invocate în susținerea acțiunii și față de situația juridică a imobilului în discuție ,atât la data inventarierii, respectiv atestării în domeniul public local, cât și la data invocării excepției de nelegalitate, pârâtul a arătat că, în opinia sa, actul administrativ contestat nu a adus părții reclamante vreo vătămare în drepturi și nici nu a încălcat, la momentul emiterii, dispozițiile legale incidente în materie, motiv pentru care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
La data de_, pârâtul C. Local C. Oaș a invocat, prin intermediul notelor de ședință depuse la dosarul cauzei, excepția lipsei calității procesuale active a petentei A. B. de Apă S. -T. .
Astfel, pârâtul a arătat că excepția de nelegalitate cu privire la HG nr. 967/2002 a fost invocată de petenta A. B. de Apă S. -T., entitate care-și justifică calitatea procesuală activă într-un litigiu care are ca obiect anularea contractului de concesiune nr. 1/2004, încheiat de C. Local C. Oaș, în calitate de concedent, cu o societate comercială.
În acel litigiu, calitatea procesuală activă ar fi justificată de împrejurarea că reclamanta este titulara unui drept de administrare constituit de Statul Român, în calitate de proprietar public, asupra Barajului de Acumulare C. Oaș.
Statul Român își exercită prerogativele persoanei juridice de drept public patrimonială prin Guvernul României, respectiv prin ministerele ce-1 compun, așa cum unitatea administrativ teritorială comuna C. Oaș își exercită prerogativele persoanei juridice de drept public patrimonială prin consiliul local.
În măsura în care este lezat dreptul de proprietate publică sunt incidente prevederile art. 12 alin 4 din Legea nr.213/1998, forma în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată, potrivit cărora în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații. De asemenea, neîndeplinirea acestei obligații poate atrage revocarea dreptului de administrare .
Norma de drept incidentă la data invocării excepției de nelegalitate, este art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora "(5) în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, iar unitățile administrativ-teritoriale de către consiliile județene, de C. General al Municipiului B. sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean ori primarului. Acesta poate desemna un alt funcționar de stat sau un avocat care să îl reprezinte în fața instanței".
Atât într-o situație, cât și în cealaltă, instanța va fi ținută să verifice calitatea procesuală a susținătoarei excepției de a avea calitatea de a investi legal instanța de judecată.
În opinia pârâtului, fie și strict la prevederile legale redate mai sus, fără a face trimitere, în mod special, la prevederile Legii nr. 554/2004, reclamanta nu are calitate procesuală activă.
În aplicarea prevederilor art. 20 alin. 2 și art. 148 alin2 din Constituția
R., valorificând calitatea de judecător național și prim judecător comunitar, instanța este ținută să înlăture, în speță, aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. l din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, cu privire la verificarea legalității Hotărârii de Guvern nr. 967/2002 pe calea excepției de nelegalitate.
O astfel de implicare este cerută de obligativitatea interpretării date de CEDO și Curtea de Justiție de la Luxemburg principiului securității raporturilor juridice sub aspectul înfrângerii dreptului la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, în contextul în care este vădită similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ irevocabil, definitivat prin neutilizarea mijloacelor de atac prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Este evidentă dezlegarea dată de Curtea de Justiție de la Luxemburg asupra posibilității invocării excepției de nelegalitate a actelor instituțiilor comunitare, precizând că, cel care înțelege să invoce nelegalitatea actelor pe cale excepției peste termenul limită de introducere a cereri, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate a acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.
Fiind într-o situația similară, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual intern nu poate fi pusă în discuție, în mod repetat și fără limită în timp, indiferent de data emiterii lui, fiindcă se încalcă principiile și drepturile fundamentale, contravenindu-se practicii CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg pe situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât, în privința actelor administrative individuale, admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului respectiv.
Pe fond, pârâtul a arătat că excepția de nelegalitate a HGR nr.
967/2002 este neîntemeiată.
Legea nr.213/1998, forma în vigoare la data emiterii HG 967/2002, prin art. 3, reglementează că "(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
(2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.
În temeiul acestei legi, în condițiile în care reglementează regimul juridic al proprietății publice, nelegalitatea atestării apartenenței unui bun la domeniul public de interes local, din perspectiva împrejurării că el se afla în domeniul public al statului, este nerelevantă.
Potrivit art.19 din același act normativ "(1) Inventarul bunurilor din domeniul public se întocmește în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi", în timp ce prin art. 20 se instituie obligația ca " (1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește, după caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri".
Pârâtul a arătat că petenta afirmă faptul că HG 1045/2000 ar fi fost emisă în aplicarea prevederilor Legii nr. 213/1998, sens în care anexele la aceasta cuprind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public de interes național, inclusiv Barajul de acumulare C. Oaș, numai că omite să prezinte realitatea confirmată prin HG 1326/2001, care abrogă HGR 1045/2000.
Dacă nelegalitatea este verificată din perspectiva faptului că HG nr. 1045/2000 este emisă în deplin acord cu prevederile Legii nr.213/1998 și a Legii nr. 107/1996, pe de o parte, acest aspect nu înlătură legalitatea HG nr. 967/2002, actul fiind emis după abrogarea HG nr. 1405/2000 și, pe de altă parte, nu suntem în situația în care legalitatea actului administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate să fi fost criticat pentru alte aspecte decât că se contravine prin el realității confirmate prin HG nr. 1405/2000.
Instanța excepției de nelegalitate nu va putea folosi criticile de nelegalitate invocate în precizarea și modificarea de acțiune înregistrată la dosarul nr._ * la data de_, după cum nu va putea considera nici criticile de nelegalitate invocate în extinderea și precizarea de acțiune din același dosar formulate la data de_, deoarece, conform voinței exprimate a reclamantei prin acele precizări și extinderi, a solicitat modificarea actului administrativ și nu verificarea legalității sale pe calea excepției de nelegalitate.
Curtea, asupra excepției lipsei calității procesuale active a Administratiei Bazinale de Apă S. T.
, invocată de C. Local al comunei C. Oaș prin notele de ședință depuse la filele 24-27, reține următoarele:
Este unanim recunoscut atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară că, pentru a fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, care sunt în același timp și condiții de
exercițiu ale acțiunii civile, precum și ale oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acțiunii, condiții printre care se regăsește și aceea a calității procesuale.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic.
În ceea ce privește procedura specială a excepției de nelegalitate, existența legitimării procesuale active în cadrul acestei proceduri se verifică în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul că, astfel cum stipulează acest text legal, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată în cadrul unui proces, pe cale de excepție, la cererea părții interesate, caz în care, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.
În ceea ce privește sensul noțiunii de ";parte"; utilizată de legiuitor în acest text legal, se impune concluzia că persoana care invocă excepția de nelegalitate trebuie să aibă calitatea de parte a litigiului de fond la data invocării excepției în cauză.
Trebuie subliniat că instanța sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate nu este chemată să aprecieze, în soluționarea unei excepții precum cea de față, invocate în mod direct în această procedură specială, asupra legitimării procesuale a părților litigiului de fond, acesta fiind atributul instanței sesizate cu litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepția de nelegalitate.
Ori, având în vedere aceste considerații, raportat la împrejurarea că A.
B. de Apă S. T. are calitatea de reclamantă în litigiul obiect al dosarului în care a fost invocată excepția de nelegalitate, este de natura evidenței că aceasta are legitimare procesuală activă în prezenta procedură, ca o consecință a calității sale de parte în litigiul de fond la momentul sesizării prezentei instanțe cu soluționarea excepției de nelegalitate.
Împrejurarea că, urmare a invocării unei excepții similare în litigiul de fond, s-ar putea constata de către instanță lipsa calității procesuale a acesteia nu este de natură să conducă la o altă concluzie în această procedură specială, relevantă în prezenta cauză fiind exclusiv calitatea de parte la momentul sesizării cu excepția de nelegalitate.
Prin urmare, în raport de cele arătate, se constată că se impune respingerea ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a Administrației Bazinale de Apă S. T. .
În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, inadmisibilitate invocată de către pârâtul Guvernul României, curtea reține următoarele:
În fapt, obiect la procedurii speciale de față este excepția de nelegalitate invocată de către reclamanta A. B. de Apă S. T. în ceea ce privește poziția 7, cod clasificare 1.4.6., categoria puțuri, râuri, lacuri de acumulare, din anexa 17 la HG nr. 967/2002 privind atestarea domeniului public al județului S. M., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul S. M., hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr.685/17 septembrie 2002.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar în conformitate cu prevederile art. II alin. 2 teza finală din Legea nr. 262/2007, excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Cu toate acestea, trebuie reținut că, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv a celor conținute în art. II alin. 2 teza finală din Legea nr. 262/2007, care reprezintă temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, revine judecătorului național rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin. 2 al Constituției R., asupra eventualei priorități a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, iar pe de altă parte, în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție, care a consacrat caracterul prioritar al prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare obligatorii față de dispozițiile contrare din legile interne.
Ori, în raport de conținutul acestor dispoziții legale, în mod legitim pârâtul înțelege să ridice problema concordanței acestor prevederi cu cele ale tratatelor internaționale la care România este parte.
Astfel cum a arătat și pârâtul, în calitatea sa de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, judecătorul național are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acestora de către legiuitor" (Vermeire
c. Belgiei
; Dumitru Popescu c. R.
, nr. 2).
Totodată, în calitate de judecător național care are obligația aplicării chiar în mod direct a dreptului comunitar, este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune, astfel cum a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securităț ii jur id ice
și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât a beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare (Hotărârea din 13 martie 2008 în cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Ori, în cauza de față, în exercițiul rolului ce îi revine prezentei instanțe ca judecător național, prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la reglementările comunitare și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în interpretarea și aplicarea acestor reglementări, este necesar să se înlăture aplicabilitatea acestor dispoziții din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale, cu caracter individual, emise înainte de intrarea în vigoare a acesteia, reținând că dispozițiile respective contravin unor principii convenționale și comunitare, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor omului.
Astfel dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate ulterior prin Legea nr. 262/2007 și cele cuprinse în art. 2
alin. 2 din Legea nr. 262/2007, în măsura în care permit controlul judiciar al legalității actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, nesocotesc dreptul persoanei la un proces echitabil, consacrat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în practica instanței de contencios european al drepturilor omului, precum și în art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse "principiului securității juridice, care este implicit în totalitatea articolelor Convenției și care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept" (Beian
c. R.
).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic, că posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (Brumărescu c. R. ), validitatea argumentelor invocate în această cauză fiind susținută de similitudinea de efecte juridice care există între o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ individual ce nu mai poate fi revocat de către autoritatea publică emitentă și care s-a definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, constatând că prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. 2 teza finală din Legea nr. 262/2007 contravin tratatelor internaționale în materia drepturilor omului la care România este parte, curtea constată că se impune în cauză înlăturarea aplicării acestor dispoziții, iar ca urmare a acestei înlăturări, se va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a poziției 7 cod clasificare 1.4.6. categoria puțuri, râuri, lacuri de acumulare din anexa 17 la HG nr. 967/2002, invocată de reclamanta A.
B. de Apă S. în contradictoriu cu pârâții C. Local al comunei C. Oaș, SC S. SRL, C. J. S. M. și Guvernul României.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a ADMINISTRATIEI BAZINALE DE APA S. T. invocată de C. LOCAL al comunei C. OAS, ca neîntemeiată.
Admite, ca urmare a înlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. 2 teza finală din Legea nr. 262/2007, excepția inadmisibilității invocată de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI și, în consecință:
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a poziției 7 cod clasificare 1.4.6. categoria puțuri, râuri, lacuri de acumulare din anexa 17 la HG nr. 967/2002, invocată de reclamanta a A. B. DE APA S. T.
, cu sediul în C. -N., str. Vânătorului nr. 17, jud. C. în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL COMUNEI C. OAȘ, cu sediul procesual ales în
S. l M., str. M. A. nr. 5, apartamentul 1, jud. S. M., SC S. SRL cu sediul în S. l M., str. M. A. nr. 5, apartamentul 1, jud. S.
M., C. J. SAUT M., cu sediul în S. M., Piața 25 O. nr. 1 jud. S. M. și GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., Piața V. nr. 1, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. ION M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 5 ex/_
