Sentința civilă nr. 235/2013. Anulare proces verbal de contravenție
Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
S. MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 235/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător A. M. Ion
Judecător R. -M. V. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta A., A., G. F. -
C., împotriva Sentinței civile nr. 14045/2012 a Judecătoriei C. N., în contradictoriu cu intimata SC A. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată avocat Maxim I. A. în substituirea av. Costaș C. F. s, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare prin care a răspuns recursului recurentei.
ul după deliberare, având în vedere că recurenta nu a solicitat în mod expres comunicarea întâmpinarea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune, tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 14045/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta SC A. S. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională De Administrare Fiscală - Garda Financiară - S. C., a fost anulat procesul-verbal de contravenție seria H nr.0284046 întocmit la data de_ și a fost exonerată petenta de la plata amenzii de 2000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenței seria H nr.0284046 încheiat la adta de 15 noiembrie 2010 (f.5) petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevazută de art.10 lit.c din OG nr,.28/1999, republicată. S-a reținut că, în urma controlului operativ și inopinat efectuat la punctul de lucru al petentei din C. N., P-ța M. V. s-a constatat că bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal din dotarea punctului de lucru nu cuporind denumirea fiecărui serviciu de stomatologie prestat populației, pe bonuri apare doar grupa de serviciu " tratament odontologic";, " tratament protetic"; " tratament chirurgical";, " tratament igienizări detrartraj";, contravenția fiind săvârșită în perioada_ -_ și constatată în data de_ . Procesul verbal de contravenție a fost semnat de reprezentantul
petentei, care a precizat că va formula obiecțiuni doar dacă va fi cazul. Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție menționat, în raport de aspectele formale, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor impuse de art.17 din OG nr.2/2001, fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numele și prenumele persoanei sancționate, datele de identificare ale acesteia, a faptei săvârșite și data comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator. În ceea ce privește prescripția răspunderii contravenționale pentru faptele săvârșite în perioada_ -_ instanța a reținut că, în sarcina petentei s-a reținut o faptă omisivă, respectiv neemiterea bonurilor fiscale cu menționarea fiecărui serviciu prestat, situație în care contravenția are caracter continuu, data constatării fiind și data săvârșirii ei. În consecință instanța a constatat că răspunderea contravențională pentru faptele săvârșite în perioada_ -_ nu este prescrisă. În ceea ce privește violarea dreptului petentei la respectul domiciliului, instanța de fond a reținut că inspectorii de specialitate ai Gărzii Financiare C. nu au săvârșit nici un abuz ci au efectuat, cum de altfel este și menționat în cuprinsul procesului verbal de contravenție, un control operativ și inopinat, astfel cum acesta este definit de art.1 alin.3 din OUG nr.091/2003. Astfel, potrivit art.1 alin.3 din OUG nr.91/2003, Garda Financiară exercită controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricăror fapte care au ca efect evaziunea și frauda fiscală, cu excepția stabilirii diferențelor de impozite, taxe și contribuții, precum și a dobânzilor și penalităților aferente acestora, a urmăririi și încasării veniturilor bugetare și soluționării contestațiilor. Instanța a apreciat că petenta face confuzie între controlul operativ, inopinat și controlul tematic, apreciind că în cauză inspectorii de specialitate au procedat la efectuarea unui control tematic fără ca în prealabil să existe o tematică de control. În cauză nu poate fi vorba de un control tematic, având în vedere că pentru acest gen de control se emite de către Comisarul general tematică de control care face referire la mai mulți agenți economici având același obiect de activitate, ori în data de 15 noiemrie 2011 inspectorii de specialitate au efectuat un control operativ și inopinat pentru desfășurarea căruia nu este necesară o tematică de control ci doar un ordin de serviciu care este de regulă general, cu caracter permanent și indică numele comisarului și competențele acestuia, precum și legitimația de control și insigna. Instanța de fond a mai reținut că, procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în măsura în care situația de fapt este confirmată de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Instanța a constatat că prin plângerea sa petenta nu a contestat realitatea celor consemnate de intimată în procesul verbal atacat. Drept urmare, având în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a apreciat că situația de fapt astfel cum a fost reținută de către agentul constatator corespunde realității.
Cu toate acestea, instanța a analizat dacă situația de fapt astfel cum a fost reținută prin procesul verbal contestat se încadrează în dispozițiile art.10 alin.1 lit.c din OUG nr.28/1999. În acest sens instanța de fond a constatat că potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 lit.c este contravenție emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate elementele prevăzute de art.4 alin.1. Potrivit art.4 alin.1 din OUG nr.28/1999 " Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin denumirea și codul fiscal ale agentului economic emitent: adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și seria fiscală ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat, prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoare adăugată…";. Instanța constată faptul că
art.10 alin.1 lit.c din OUG nr.28/1999 se mărginește să arate că bonul fiscal trebuie să cuprindă denumirea produsului sau serviciului, fără însă a defini aceste termene sau a detalia în vreun mod ceea ce se înțelege prin denumirea produsului sau serviciului și care sunt în mod concret mențiunile ce trebuie înserate pe bonul fiscal pentru a conține denumirea completă a produsului sau serviciului. Drept urmare, pentru a se asigura o protecție reală a drepturilor persoanei și pentru a evita orice măsură arbitrară, OUG nr.28/1999 trebuie să fie conformă cu cerințele Convenției Europene a Drepturilor Omului și să întrunească în mod cumulativ două calități: de a fi accesibilă și previzibilă. Pentru a fi previzibile, dispozițiile art.10 alin.1 lit.c din OUG nr.28/1999, trebuie să fie redactate cu suficientă precizie astfel încât persoana să-și poată dirija comportamentul în cunoștință de cauză. Pe de altă parte instanța constată că nici dispozițiile art.10 alin.1 lit.c din OUG nr.28/1999 și nici cele ale art.56 din HG nr.479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr.28/1999 nu explică în mod clar și concis ce se înțelege prin denumirea produsului sau serviciului. Pentru motivele expuse instanța în vederea aprecierii încadrării situației de fapt astfel cum a fost expusă de agentul constatator în dispozițiile legale, va avea în vedere sensul comun al cuvântului denumire și serviciu, astfel încât apreciază că față de modul de redactare a dispozițiilor legale înserarea pe bonul fiscal a grupei de serviciu al produsului este suficientă față de modul de redactare a dispozițiilor legale enunțate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs MFP - A. - GARDA FINANCIARĂ C.,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal contestat.
În motivare, a arătat în esență că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, căci prin sintagma "fiecare serviciu prestat"; legiuitorul a avut în vedere necesitatea precizării exacte a serviciului prestat, iar nu indicarea generică a unor servicii, iar pe de altă parte, legiuitorul este în imposibilitate de a cunoaște denumirea exactă a tuturor serviciilor prestate de fiecare operator economic. A mai susținut că obligația o are și intimata în momentul în care pune la dispoziția clienților listele de prețuri în care se precizează exact fiecare serviciu stomatologic prestat în parte. A mai susținut că existența acestor servicii stomatologice cu denumiri distincte se regăsesc și în listele de prețuri puse la dispoziția clienților și obligă pe comerciant să introducă aceste denumiri și pe bonurile fiscale emise de aparatul de marcat. A mai arătat recurenta că în caz contrar este imposibilă verificarea informațiilor aferente serviciilor prestate.
În drept, art. 304 pct.9 și art. 204 ind.1 C.proc.civ..
Intimata a formulat întâmpinare
prin care a solicitat în principal respingerea recursului și în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivare, a arătat că motivele de recurs sunt străine de considerentele sentinței recurate, căci în fond instanța a admis plângerea ca urmare a constatării că obligația legală pretins încălcată de petentă este stabilită printr-o dispoziție normativă care nu este o lege previzibilă ș accesibilă conform cerințelor CEDO. A mai susținut că recurenta nu a adus nici un argument juridic în sensul că textul legal este clar, previzibil și că legiuitorul nu avea posibilitatea de a cunoaște și detalia fiecare serviciu prestat, de asemenea nu poate aceasta proba că toți ceilalți operatori economici emis bonurile fiscale în mod corect și, în fine, din faptul că intimata deține liste de prețuri cu denumirea fiecărui serviciu nu rezultă și obligația acesteia de a menționa denumirea pe fiecare bon fiscal. Intimata a mai susținut că ofertele din lista de prețuri au rolul de a contribui la formarea voinței juridice în vederea încheierii contractului civil și că au natură juridică exclusiv civilă; că societatea prestează în adevăr patru mari servicii, care sunt înscrise în bonul fiscal. Pe de altă parte, dincolo de faptul că textul legal este neclar, ar fi și
imposibil pentru societate să detalieze în bonul fiscal fiecare serviciu prestat, din cauza multitudinii de operațiuni medicale în desfășurare.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentei, T. ul constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenței seria H nr.0284046 încheiat la adta de 15 noiembrie 2010 (f.5) petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevazută de art.10 lit.c din OG nr,.28/1999, republicată. S-a reținut că, în urma controlului operativ și inopinat efectuat la punctul de lucru al petentei din C. N., P-ța M. V. s-a constatat că bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscal din dotarea punctului de lucru nu cuporind denumirea fiecărui serviciu de stomatologie prestat populației, pe bonuri apare doar grupa de serviciu " tratament odontologic";, " tratament protetic"; " tratament chirurgical";, " tratament igienizări detartraj";, contravenția fiind săvârșită în perioada_ -_ și constatată în data de_ .
T. ul reține că motivul pentru care a fost admisă plângerea formulată de intimată a fost acela că nici dispozițiile art. 10 alin.1 lit. c din OUG nr. 28/1999 și nici cele ale art. 56 din HG nr. 479/2003 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 nu sunt întrunesc calitățile de accesibilitate previzibilitate, conform cerințelor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Sub acest aspect, tribunalul nu poate reține motivele invocate de recurentă. Astfel, conform dispozițiilor art. 4 alin.1 din OUG nr. 28/1999, "Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal, care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul fiscal ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și seria fiscală ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.";
Examinând dispozițiile legale citate, tribunalul apreciază că în mod legal instanța de fond a reținut că acestea nu îndeplinesc calitățile de a fi accesibile și previzibile, în sensul reținut și în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv atunci când cel căruia i se adresează norma are posibilitatea de a anticipa, pe baza textului legal și a interpretării acestuia în instanțele de judecată, care sunt omisiunile care pot atrage răspunderea sa. În acest context, se constată că, într-adevăr, textul art. 4 alin.1 lit. c din OUG nr. 28/1999 nu definește într-o manieră suficient de precisă termenul de "denumire"; a bunului livrat sau serviciu prestat. Or, denumire a serviciului este și denumirea categoriei de servicii, iar textul de lege nu stabilește în concret care este gradul de detaliere a serviciului prestat. Ceea ce interesează în principal este includerea exactă a sumelor încasate în vederea stabilirii sarcinilor fiscale, iar din acest punct de vedere recurenta nu a putut face dovada că un astfel de comportament precum cel adoptat de intimată la emiterea bonurilor fiscale a avut ca scop eludarea dispozițiilor în materie fiscală.
Cu privire la motivul invocat de recurentă, privind imposibilitatea clienților de a verifica dacă pe bon a fost marcate toate serviciile prestate, respectiv corespondența prețurilor marcate cu cele afișate, instanța apreciază că acest aspect poate face obiectul unei verificări din partea instituțiilor însărcinate a veghea la respectarea drepturilor consumatorilor.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - S. C. împotriva Sentinței civile nr. 14045/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară - S. C. împotriva Sentinței civile nr. 14045/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, B. G. Z. | Judecător, A. M. Ion | Judecător, R. -M. V. |
Grefier, I. -M. P. |
Red.RMV
Tehnored.VAM 2 ex./_