Sentința civilă nr. 252/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 252/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător A. M. Ion
Judecător R. -M. V. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul M. | C. | ||
N. | , împotriva Sentinței civile nr. 12633/2012 a Judecătoriei C. | N. | , în |
contradictoriu cu intimatul G. D. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare se constată lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Nemaifiind alte cereri formulate în probațiune tribunalul declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12633/_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, a fost admisă plângerea contravențională formulată de către petentul G. D. M. și a fost anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2. din_ întocmit de către intimatul M. C. - N. - DP L. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal nr. 2. intocmit la data de_, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 10 lit. a din H.C.L. nr. 26/2010, reținându-se în sarcina acestuia că la data de_, ora 11,04, a staționat fără tichet sau abonament de parcare valabil cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe domeniul public din C. -N., str.IC Brătianu, nr. 25 .
Procesul verbal a fost încheiat după identificarea proprietarului autovehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 2. încheiat de către intimat la data de_, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu s-a putut reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în
continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Analizând conținutul procesului verbal, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu încălcarea principiului personalității răspunderii contravenționale, întrucât a fost sancționat petentul în calitate de proprietar al autoturismului, astfel cum acesta figura în evidențele S. ui Public Comunitar Regim Permise, fără ca agentul constatator să efectueze în prealabil verificări cu privire la persoana care a staționat neregulamentar cu autovehiculul.
Astfel, instanța fondului a arătat că autoturismul este un bun a cărui folosință poate fi transmisă cu titlu oneros sau gratuit, sau preluată în mod abuziv, și este un bun a cărui proprietate se transmite în mod valabil prin simplul consimțământ dintre vânzător și cumpărător, sau prin dar manual, fără îndeplinirea unor formalități.
În speță, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 mai 2008, depus de petent la dosar, rezultă că anterior datei consemnate în procesul verbal ca dată a săvârșirii contravenției, petentul a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Ford, cu nr. de înmatriculare_ în favoarea numitei Porumb I. L., care însă nu a efectuat demersurile legale în vederea transcrierii autovehiculului pe numele său.
Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a reținut că petentul nu contestă fapta avută în vedere de către organul constatator, în sensul consumării elementului material al laturii obiective, respectiv parcarea autovehiculului, însă își construiește apărarea pe lipsa vinovăției, vehiculul fiind înstrăinat încă din anul 2008.
Fapta a fost constatată în mod cert sub aspectul săvârșirii elementului contravențional în plan obiectiv (vehiculul găsit parcat neregulamentar), fără însă a fi indicat în fapt și subiectul activ al contravenției, contestatorul fiind tras la răspundere în calitatea sa de proprietar al autoturismului în discuție. O astfel de calitate a permis a se prezuma că fapta a fost săvârșită de petent, prezumție care însă a fost răsturnată de titularul plângerii prin probatoriul administrat, fiind relevată o altă situație de fapt decât cea menționată de intimat.
Față de cele expuse anterior, instanța de fond a considerat că sancționarea petentului s-a realizat cu încălcarea principiului personalității, existând un dubiu cu privire la vinovăția acestuia cât timp, în urma înstrăinării autoturismului s-a instituit o prezumție simplă în sensul că, petentul la data comiterii faptei nu avea atributele de posesie, folosința și dispoziție asupra autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, dubiu care profită petentului și care a fost interpretat în favoarea acestuia.
Pentru aceste considerente, apreciind că prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție a fost răsturnată, prima instanță, în baza art. 34 din O. G. nr. 2/2001, a admis plângerea contravențională formulată de petentul G. D. M. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N.
- DP L., și, în consecință, a anulat procesul verbal de constatare a contravenției nr. 2. din data de _
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimatul
M. C. -N. - DP L., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivare, intimatul a susținut faptul că împrejurarea că petentul a înstrăinat autovehiculul său înainte de data constatării faptei contravenționale nu este relevantă și concludentă, atâta timp cât acesta nu
a efectuat toate demersurile necesare pentru radierea autoturismului de pe numele său și transcrierea acestuia asupra noului proprietar.
Intimatul G. D. M. nu a formulat întâmpinare în recurs.
Analizând actele și lucrările cauzei, T. ul constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la motivele reținute de instanța de fond, tribunalul reține că înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit în care se menționează că a fost încheiat la data de_ nu este de natură să răstoarne prezumția de
legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal de contravenție.
Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit este o convenție care produce efecte între părțile contractante și care nu este opozabilă terților decât din momentul îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de lege, în speță de la declararea către autoritățile competente a transmisiunii proprietății, respectiv de la radierea autoturismului de pe numele fostului proprietar și înmatricularea pe numele noului proprietar.
Suplimentar, tribunalul reține că data întocmirii unui înscris sub semnătură privată este un fapt material, iar indicarea datei într-un astfel de înscris este numai o mențiune a părților, care nu poate să aibă putere probatorie prin ea însăși față de terți.
Se arată în doctrină că această abatere de la regula puterii doveditoare a înscrisului sub semnătură privată până la proba contrară se explică prin grija legiuitorului de a ocroti terții împotriva pericolului care poate să îl reprezinte pentru ei trecerea unei date false în înscris, de regulă, antedatarea înscrisului.
Prin urmare, data menționată într-un astfel de înscris sub semnătură privată poate fi opozabilă unei alte persoane decât cele între care s-a încheiat convenția, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1182 din Codul civil, care stabilește că terților le este opozabilă numai data certă, care se dobândește printr-una din următoarele modalități: din ziua în care înscrisul a fost prezentat la o instituție publică, din ziua înscrierii lui într-un registru anume destinat, din ziua morții părții care a semnat înscrisul sau a unei dintre părțile care au semnat, respectiv prin trecerea actului, chiar și în prescurtare, în acte întocmite de funcționari de stat.
Instanța reține că această enumerare este limitativă, așa încât, orice altă împrejurare, chiar dacă ar avea putere de certitudine, nu poate conferi dată certă înscrisului sub semnătură privată.
Ori, aplicând aceste dispoziții legale în cauza de față, tribunalul constată că, în ceea ce privește acest contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, nu s-a probat că acesta a fost prezentat, anterior constatării faptei contravenționale obiect al procesului-verbal de contravenție nr. 2. /_, unei instituții publice sau să fi fost menționat într-un registru anume destinat al unei autorități ori în acte întocmite de
funcționari de stat.
Prin urmare, acest înscris nu are nicio valoare probatorie cu privire la data la care a fost întocmit, astfel că nu probează împrejurarea alegată de reclamant că acesta nu ar fi săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond trebuie menținută, însă pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel cum reiese din cuprinsul procesului-verbal de contravenție nr.
2. /_, intimatul Totoreanu Valeriu a fost sancționat cu amendă de
200 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 din HCL nr. 26/2010, reținându-se că, la data de_, pe strada IC Bratianu, nr. 25, ăn municipiul C. -N., proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare cu nr. de înmatriculare_ a încălcat prevederile privind staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Se constată, din cuprinsul adresei actului constatator și sancționator, că o dată cu constatarea faptei contravenționale agentul constatator a realizat și fotografii ale poziționării autoturismului în cauză, probă foto care însă nu a fost depusă în cauză de instituția din care face parte organul constatator.
Ori, în raport de această omisiune a agentului constatator, contrară practicii sale constante în a depune în astfel de litigii fotografiile realizate cu ocazia constatării acestor tipuri fapte contravenționale, tribunalul constată că se află în imposibilitatea de a stabili, în urma administrării unui probatoriu specific, situația de fapt și de a aprecia asupra temeiniciei procesului-verbal atacat, imposibilitate care aduce astfel atingere însuși dreptului de acces la instanță al petentului.
Astfel, instanța reține, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că scopul Convenției este acela al garantării unor drepturi concrete și efective, și nu al unora teoretice sau iluzorii (hotărârea Artico c. Italiei, din 13 mai 1980) și că dreptul de acces la justiție nu se limitează la dreptul de a angaja o procedură civilă, ci acesta trebuie să fie efectiv, incluzând dreptul de a obține o decizie a instanței sesizate (hotărârea Kutić c. Croația din 1 martie 2002), instanță care trebuie să se bucure de jurisdicție deplină, în sensul că această instanță trebuie să fie competentă să analizeze atât aspectele de fapt, cât și cele de drept ale cauzei (hotărârea Koskinas c.
Greciei din 20 iunie 2002) și care să poată stabili ea însăși starea de fapt
(hotărârea Peltier c. Franței din 21 mai 2002). O instanță car e este ținută de
interpretarea dată de către un organ administrativ unei chestiuni de fa pt
(hotărârea Devlin c. Marii Britanii din 30 octombrie 2001) sau de drept
(hotărârea Chevrol c. Franție din 13 februarie 2003) deduse judecății nu
poate fi considerată ca având jurisdicție deplină
.
Prin urmare, nedepunerea fotografiilor realizate de agentul constatator, lipsește instanța de posibilitatea efectivă de a controla legalitatea și temeinicia sancționării intimatului, privând totodată persoana sancționată de dreptul de a se apăra de acuzația care i se aduce, astfel că se constată că dreptul la un proces echitabil al acestuia, garantat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost restrâns până în punctul în care accesul la justiție s-a găsit atins în esența lui.
Astfel cum prevede art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În aplicarea acestor dispoziții legale instanța constată că nu există o modalitate alternativă de înlăturare a vătămării produse contestatorului prin nedepunerea fotografiilor în cauză, întrucât instanța se află în
imposibilitatea de a stabili, în urma administrării unui probatoriu specific, situația de fapt și de a aprecia asupra temeiniciei procesului-verbal atacat, imposibilitate care aduce astfel atingere însuși dreptului de acces la instanță al petentului.
Constatând existența unei cauze de nelegalitate care prin ea însăși atrage nulitatea absolută a actului sancționator, tribunalul, în temeiul art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul formulat în cauză împotriva sentinței
nr. 12633/_ a Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în integralitate, însă pentru motivele arătate mai sus, iar nu pentru cele reținute de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de M. C. -N. împotriva sentinței nr. 12633/_ a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în integralitate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, B. G. Z. | Judecător, A. M. Ion | Judecător, R. -M. V. |
Grefier, I. -M. P. |
Red./dact. IAM 2 ex. - _
