Sentința civilă nr. 25/2013. Contencios. Refuz soluționare cerere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 25/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. | S. | |
GREFIER | : V. | D. |
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T. D. -J., în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE-I. A. G.
PENTRU C. E. A D. O. ( AG ), având ca obiect refuz soluționare cerere acordare despăgubiri.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând reține că,
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamantul T. D. -J. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE-I. A. G. PENTRU C. E. A D.
O., prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate refuzul nejustificat al AG de a-i răspunde la scrisoarea din data de_, în completarea scrisorii din data de_ ; să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea privind majorările de întârziere la plata sumei de 5000 eur care i se cuvin în baza pct. 6, lit.e) coroborat cu pct. 6, lit. b) din dispozitivul Hotărârii Curții Europene a D. O., pronunțata în Cauza "T. contra României", in dosarul nr. 29762/02.; să fie obligat pârâtul să solicite de îndată M. ui Finanțelor P. e să-i plătească cu celeritate majorările de întârziere la plata sumei de 5000 euro care i se cuvin pentru perioada _
-_, in baza pct. 6, lit. e) din dispozitivul Hotărârii Curții Europene a D.
O., pronunțata în Cauza " T. contra României", in dosarul nr. 29762/02; obligarea paratului să solicite M. ui Finanțelor P. e să-i comunice modalitatea de calcul efectiv a majorărilor de întârziere solicitate la petitul nr. 3 al prezentei acțiuni; obligarea paratului să-i comunice dovada executării petitelor 3 si 4 din prezenta acțiune; obligarea pârâtului să-i comunice copiile certificate a documentelor care atestă corespondenta pe care a purtat-o cu Comitetul Miniștrilor, în legătură cu executarea Hotărârii CEDO pronunțată în Cauza "T. contra României"; obligarea pârâtului, în conformitate cu art. 8 alin (1) si art 18 alin (3) din Legea 554/2004, să-i plătească suma de 6.000 eur (echivalat în lei, la cursul de schimb valutar valabil la data plății) cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor morale pe care le-am suferit din cauza paratului, conform celor ce succed în motivarea prezentei acțiuni.
In motivarea acțiunii, reclamantul învederează calitatea sa de tripla victimă a statului roman, constatata prin Hotararea CEDO pronunțata în data de_, în Cauza "T. contra României", publicata in Monitorul Oficial nr. 386/2009. Prin hotărârea arătată, CEDO a obligat Statul Roman, printre altele, să execute sentința civila nr. 837/2001 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 5661/2000, privind reintegrarea in munca a reclamantului în cadrul Instituției Prefectului - Județul B. - Năsăud (denumita in continuare "prefectura") cu care a avut raporturi contractuale de munca, in calitate de director al Direcției Resurse Umane, în perioada_ -_ când a fost concediat abuziv din aceasta instituție.
In dispozitivul Hotărârii nr. 29762/02 pronunțata în Cauza "T. împotriva României", CEDO a dispus următoarele:
"la pct. 6, lit.a: "statul pârât trebuie să execute sentința nr. 837 din 05 martie 2001, să-l reintegreze pe reclamant în postul său și să-i plătească despăgubirile stabilite prin această sentință, reactualizate prin rata inflației, și anume în total 8.226 EURO, în termen de cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii"
"la pct. 6, lit.b :
"În lipsa acestei executări, statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în același termen, pe lângă suma de 8.226 EUR, ce corespunde despăgubirilor stabilite prin hotărârea din data de 5 martie 2001, reactualizate pe baza ratei inflației, suma suplimentară de 5.000 EUR (cinci mii euro), adică în total 13.226 EUR (treisprezece mii două sute douăzeci și șase euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de daune materiale"
"la pct. 6, lit. e :
"Începând de la expirarea termenului menționat mai sus și până la efectuarea plății, aceste sume se vor majora cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale"
Învederează că Statul Roman prin I. Prefectului Județul B. - Nasaud a refuzat sa execute obligația reintegrării reclamantului, anterior termenului limita stabilit de CEDO, adică anterior datei de_ .
Arată, de asemenea, că a solicitat sprijinul legal al AG adresându-i 5 scrisori după cum urmează: Scrisoarea nr. 1 din data de_ si Scrisoarea nr. 2 din data de_ prin care i-a solicitat paratului, printre altele, să constate că este îndreptățit să fie despăgubit cu suma de 5000 eur, in conformitate cu prev. Art. 6 alin (b) din dispozitivul Hotararii CEDO pronunțată în Cauza T. contra României", având în vedere că termenul fixat de instanța europeana expirase în data de_ .
Totodată. arată că i-a învederat pârâtului si obligația neexecutata a încheierii unui contract de munca în forma scrisă cu prefectura. Având în vedere că, la cele doua scrisori arătate, nu a primit răspuns în termenul legal, i-a adresat paratului Scrisoarea nr. 3 din data de_ prin care i-a solicitat din nou să intervină, în conformitate cu prerogativele sale legale, in vederea despăgubirii cu suma de 5000 eur precum si în vederea reintegrării in baza unui contract de munca în forma scrisa cu prefectura. De asemenea i-a învederat pârâtului ca nici măcar in data de_ nu avea încheiat un contract de munca în formă scrisă cu prefectura.
Arată că prin Adresa nr. L 1/5246/815R1AG/84 din data de_, Ministerul Afacerilor Externe - I. A. G. i-a comunicat refuzul sau nejustificat de a întreprinde măsurile legale în vederea despăgubirii cu suma suplimentara de 5000 eur.
In aceste condiții, reclamantul s-a adresat din nou Justiției din România, in vederea recunoașterii dreptului său de a fi despăgubit cu suma suplimentara de 5000 eur, iar după o noua serie de procese care au durat 2 ani si care ar fi putut fi evitate daca paratul ar fi fost de buna credință, C. de Apel Cluj, prin Decizia civila nr. 391/_, pronunțata în dosarul civil nr._, a constatat neîndeplinirea de către Statul Roman a obligației de reintegrare efectiva, în termenul stabilit de CEDO si a obligat pârâtul sa-i plătească suma de 5000 eur, cu titlu de despăgubiri materiale
Susține, de asemenea, că în vederea executării Hotărârii CEDO coroborata cu Decizia civila nr. 391/2012 a Curtii de Apel Cluj, s-a adresat din nou, prin e-mail, A. G., cu scrisorile nr. 4 si 5 din datele de_ si_ .
Urmare cererilor prealabile care se regăsesc în scrisorile nr. 4 si 5, statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice (MFP), i-a achitat cu mare întârziere, abia în data de_, suma de 22.026.50 lei (reprezentând echivalentul în lei al sumei de 5000 eur, cu titlu de daune materiale) dar fără să-i plătească majorările dispuse la pct. 6 lit. e) al Hotărârii CEDO si fără a actualiza suma de 5000 eur cu indicele de inflație aflat in vigoare la data efectuării plății.
Refuzul nejustificat al pârâtului de a solicita MFP plata sumei de 5000 eur coroborata cu refuzul nejustificat al paratului de a solicita MFP plata majorărilor de întârziere dispuse de către CEDO, reprezintă fapte ilicite grave, cauzatoare de prejudicii, in dauna reclamantului.
Subliniază faptul că pana în prezent nu a fost despăgubit cu majorările de întârziere la plata sumei de 5000 eur si nici nu a primit vreun răspuns la petitul privind aceste majorări de întârziere pe care i le-a adresat pârâtului prin scrisoarea din data de _
Mai arată ca, potrivit art. 10, alin (2) si (3) din OUG nr 94, republicata, privind participarea României la procedurile in fata Curții Europene a D.
si a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei, Hotararea CEDO pronunțată în Cauza" T. contra Romaniei", sub aspectul sumei constituind reparația echitabilă și al celorlalte cheltuieli, constituie titlu executoriu si plata se efectuează pe baza dispoziției scrise a ministrului afacerilor externe.
In acest sens solicită a se observa adresa nr. L1/3645/_ prin care MAE i-a comunicat ca a inițiat procedurile în vederea plății de către Ministerul Finanțelor Publice, a echivalentului in lei al sumei de 5000 eur, in conformitate cu decizia civila nr. 391 din data de_ a Curții de Apel Cluj si cu hotărârea din data de_ a CEDO pronunțată în cauza "T. împotriva României".
Totodată, solicită a se constata că pârâtul si-a încălcat obligația pe care o avea în baza art. 10 alin (4) din OUG nr. 94/1999.
De asemenea reclamantul arată că i-a solicitat paratului sa-i comunice, în copie certificată, toata corespondenta pe care MAE AG a purtat-o cu Comitetul Miniștrilor Europeni în legătura cu modalitatea de executare a Hotărârii CEDO pronunțata in Cauza "T. contra României". Drept răspuns, paratul i-a comunicat niște copii necertificate ale corespondentei purtate cu Comitetul Miniștrilor, refuzând astfel sa-i răspundă la cererea pe care i-a adresat-o în mod expres în acest sens.
Înțelege să învedereze instanței un abuz extrem de grav al A.G constând in dezinformarea, cu intenție, a Comitetului Miniștrilor, prin Scrisoarea nr. L 1/5561/815R/AG/90 din 5 iulie 2011, pe care pârâtul i-a
adresat-o personal dnei Genevieve Mayer, Seful Direcției Departamentului ptr. punerea in aplicare a hotărârilor CEDO
Cât privește prejudiciul moral, reclamantul arată că pârâtul AG si-a ignorat în forma continuată propriile atribuții cu care este investit, in conformitate cu prevederile OUG nr. 94/1999.
Susține că principalele faptele ilicite săvârșite de către pârât prin încălcarea drepturilor si intereselor legitime ale reclamantului sunt următoarele:
Refuzul nejustificat al AG de soluționare a cererii adresate în data de_, privind plata majorărilor de întârziere precum si în privința încheierii contractului de muncă în forma scrisa.
Refuzul de a executa Hotărârea CEDO pronunțată în Cauza "T. contra României" în privința plății majorărilor de întârziere la plata despăgubirii de 5000 eur (cu alte cuvinte, o noua încălcare a art. 6.1 al Convenției)
Încălcarea dreptului de proprietate asupra creanței reprezentând majorările de întârziere la plata despăgubirii.
Vătămarea reclamantului în dreptul său de a beneficia de reintegrarea în baza unui contract de muncă în forma scrisa.
Dezinformarea premeditata a Comitetului Miniștrilor cu privire la stadiul executării Hotărârii CEDO pronunțată în Cauza "T. contra României"
Favorizarea angajatorului, instituția prefectului, în privința comiterii în forma continuată de fapte ilicite în dauna reclamantului.
In plus, in evaluarea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral produs, reclamantul solicită a se avea în vedere și următoarele fapte ilicite care reprezintă adevărate circumstanțe agravante:
Refuzul nejustificat de a constata, timp de 3 ani, neîndeplinirea de către prefectura a obligației de reintegrare în intervalul de 3 luni, anterior datei de_, stabilit de CEDO, și de a dispune, pe cale de consecință, despăgubirea reclamantului cu suma de 5000 eur
Vătămarea în dreptul de a beneficia de despăgubirea de 5000 eur datorita neexecutării de către statul roman a Hotărârii CEDO
Încălcarea dreptului de proprietate asupra creanței reprezentând despăgubirea de 5000 eur.
Dezinformarea intenționata a CEDO privind inexistenta posturilor vacante din statul de funcții al prefecturii pe anul 2002 (dezinformarea a fost respinsa in baza paragrafului 23 din Hotararea CEDO).
Cât privește culpa A. G., reclamantul consideră ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile pentru fiecare fapta ilicita arătată, întrucât în temeiul legislației naționale si al Convenției Europene a D.
, AG era ținut să adopte din proprie inițiativă măsurile adecvate pentru protejarea drepturilor fundamentale si nicidecum sa le încalce în forma continuata.
Referitor la legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, reclamantul susține că conduita ilicita culpabila a paratului, manifestata în forma continuata (in perioada 2009 - pana in prezent), a creat reclamantului în mod cert un prejudiciu moral grav care a constat și constă mai ales în sentimentul de grava insecuritate si înstrăinare civica pe care l-a resimțit si îl resimte si in prezent, din cauza atitudinii de desconsiderare din partea unei autorități publice care i-a încălcat în forma continuată dreptul de a beneficia de executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată de către o instanța internațională.
Învederează că spectrul declanșării unor noi proceduri extrem de anevoioase și de îndelungate, în vederea obligării statului roman sa îl despăgubească pentru refuzul prefecturii de a executa obligația reintegrării reprezintă un element suplimentar al disconfortului psihic pe care reclamantul l-a resimțit si îl resimte, mai ales în condițiile în care acest demers suplimentar ar fi putut fi evitat daca paratul si-ar fi respectat prerogativele cu care este investit si nu ar fi dat dovada de rea-credință.
Consideră că atitudinea lipsită de imparțialitate si vădit favorizanta a
G. fata de instituția prefectului, l-a prejudiciat moral prin exacerbarea senzației de nedreptate si de discriminare din partea pârâtului care a acționat în mod vădit părtinitor fata de angajatorul său - prefectura, in vederea exonerării sale de răspundere pentru încălcarea flagranta si repetata a prevederilor lega ce îi erau favorabile.
Referitor la cuantumul despăgubirii solicitate arată că potrivit paragrafului 100 din Hotararea CEDO pronunțata in Cauza "T. contra României", Statul Roman a fost obligat sa-i plătească reclamantului suma de 2000 eur cu titlu de daune morale din cauza frustrărilor provocate de imposibilitatea executării unei hotărâri judecătorești privind reintegrarea in munca.
Totodată, arată că si prejudiciul moral constă și în disconfortul psihic suferit datorita dublului refuz nejustificat al pârâtului de a executa (timp de
3 ani) obligațiile privind despăgubirea cu 5000 eur si, respectiv, cu majorările de întârziere.
Susține că împrejurarea că prefectura este ținuta în prezent să încheie cu reclamantul un contract de muncă în forma scrisa si să plătească în favoarea statului o amenda de 50 lei pe zi de întârziere până la executarea acestei obligații (in baza Incheierii civile nr. 3375/2012), reprezintă circumstanța agravantă ce descalifica grav atitudinea pârâtului care a înțeles să dezinformeze cu premeditare Comitetul Miniștrilor în privința executării Hotararii CEDO arătate.
Având in vedere jurisprudența Curții precum si toate aspectele care preced, arată că, cuantumul de 6.000 eur al daunelor morale solicitate in prezenta cauza, este unul modic si care se încadrează perfect în limitele de rezonabilitate impuse de către CEDO.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Afacerilor Externe solicită respingerea cererii de chemare în judecată
.
Consideră că precizările din_ care fac obiectul acestei acțiuni reprezintă detalierea situației cuprinse în memoriul din_ și prin urmare, nu pot fi interpretate în sensul unei noi cereri. De altfel, reclamantul menționează că ne aflăm în prezența unor precizări referitoare la "scrisoarea pârâtului înregistrată la MAE cu nr.L1/2645/_ "; și nu cu o cerere distinctă, așa cum este intitulat memoriul inițial din_ . Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect.
În legătură cu obligarea MAE de a solicita MFP să plătească majorări de întârziere pentru suma de 5000 euro precizează faptul că instanța internă a constatat deficiențe în ceea ce privește reîncadrarea ce avusese loc și, în consecință, a obligat Statul Român la plata unei sume de 5000 euro (fără nicio mențiune privitoare la eventualele majorări de întârziere) ca o consecință a neexecutării întocmai și în termen a obligației de reintegrare.
Precizează că Statul Român avea opțiunea, în conformitate cu Hotărârea CEDO, de a-i plăti reclamantului 5000 euro cu titlu de daune materiale și de a nu proceda la reîncadrarea acestuia. Numai în acest caz,
plata cu întârziere a sumei ar fi atras dobânzi calculate conform formulei indicate de CEDO.
Optând pentru reîncadrarea reclamantului, chiar dacă a fost îndeplinită într-un mod deficitar, astfel cum a stabilit C. de Apel Cluj, Statul Român a fost sancționat prin obligarea la plata sumei de 5000 euro, care compensează integral prejudicial suferit de reclamant.
Cu privire la comunicarea unor copii certificate ale documentelor reprezentând corespondența cu Comitetul Miniștrilor, precizează că Agentul
G. a transmis reclamantului la data de 26 martie 2012 copia memoriului din data de 5 iulie 2011, transmis departamentului de executări a Hotărârilor CEDO. În privința exigenței reclamantului de a i se comunica copii certificate, menționează că anexarea acestor copii la o scrisoare purtând datele Direcției Agentul G. pentru CEDO, este suficientă pentru a certifica această conformitate.
Din probele administrate în cauză, C. reține următoarele:
Prin hotărârea pronunțată la data de 29 iulie 2008, C. E. a D.
a hotărât:
că statul pârât trebuie să execute hotărârea judecătorească din data de 5 martie 2001, să îl reintegreze pe reclamant în postul său și să îi plătească despăgubirile stabilite prin această hotărâre, reactualizate pe baza ratei inflației, și anume suma de 8.226 EUR (opt mii două sute douăzeci și șase euro), în cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 44 § 2 din Convenție;
că, în lipsa acestei executări, statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în același termen, pe lângă suma de 8.226 EUR, ce corespunde despăgubirilor stabilite prin hotărârea din data de 5 martie 2001, reactualizate pe baza ratei inflației, suma suplimentară de 5.000 EUR (cinci mii euro), adică în total 13.226 EUR (treisprezece mii două sute douăzeci și șase euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de daune materiale;
că, în orice caz, statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în același termen, următoarele sume: 2.000 EUR (două mii euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de daune morale; 600 EUR (șase sute euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată;
ca sumele menționate la lit. b) și c) să fie convertite în moneda statului pârât, la cursul de schimb valabil la data plății;
că, începând de la expirarea termenului menționat mai sus și până la efectuarea plății, aceste sume se vor majora cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale.
În îndeplinirea obligațiilor stabilite prin hotărârea amintită, reclamantul a solicitat autorităților Statului Român să procedeze la executarea hotărârii judecătorești, la reintegrarea acestuia în postul său și să îi plătească despăgubirile stabilite prin această hotărâre, reactualizate pe baza ratei inflației. Ulterior acestui moment, apreciind că hotărârea CEDO nu a fost pusă în executare, s-a adresat instanței de judecată pentru a constata această neexecutare.
Prin decizia civilă nr.391, pronunțată la data de 31 ianuarie de către C. de Apel Cluj, irevocabilă, instanța a admis acțiunea promovată de reclamant și a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantului suma suplimentară de 5000 euro stabilită prin hotărârea CEDO din data de 29 iulie 2008, reținând neexecutarea de către Statul Român a obligației de reintegrare efectivă a reclamantului în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În această perioadă, reclamantul a purtat o îndelungată corespondență cu pârâtul, adresându-i mai multe cereri prin care dorea să obțină lămuriri cu privire la stadiul și modalitatea de executare a Hotărârii CEDO. C. constată că reclamantul s-a adresat pârâtului cu o astfel de cerere la data de 21 martie 2012, solicitând pârâtului să procedeze cu celeritate la executarea hotărârii Curții de Apel Cluj, în sensul plății sumei de 5000 euro și să-i comunice, în copie certificată, corespondența purtată cu Comitetul Miniștrilor în legătură cu modul de executare a Hotărârii CEDO în discuție. La data de 28 martie 2012, reclamantul comunică pârâtului înscrisul intitulat "Precizări"; prin care solicită, în completarea cererii din data de 21 martie 2012, să procedeze și la plata dobânzii aferente sumelor solicitate, conform dispozițiilor instanței europene.
La data de 26 martie 2012, pârâtul îi comunică reclamantului răspunsul acestuia la solicitarea formulată la data de 21 martie 2012, ulterior precizată, încunoștințându-l că au fost inițiate procedurile de plată a sumei de 5.000 euro.
C. observă că pârâtul a oferit un răspuns cererii formulate de către reclamant chiar dacă nu celei din data de 28 martie 2012 (care reprezintă o precizare a celei dintâi, după cum chiar reclamantul afirmă) astfel că ipoteza normei legale din art.1 alin1 fraza finală din Legea nr.554/2004 nu este întrunită, împrejurarea că reclamantul nu este mulțumit de răspunsul oferit de autoritate fiind fără relevanță juridică. Din această cauză, constatând că pârâtul a răspuns cererii reclamantului adresată la data de 21 martie 2012 și precizată ulterior, va aprecia capătul de cerere privind obligarea pârâtului să-i răspundă la acesta ca nefondat urmând să îl respingă.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că la aceeași dată, 26 martie 2012, pârâtul a transmis reclamantului și copia memoriului din data de 05 iulie 2011, care a fost comunicat Departamentului de Executări a hotărârilor CEDO, înscrisurile puse la dispoziție purtând antetul și semnătura Direcției A. G. pentru CEDO. În raport de aceste înscrisuri, C. apreciază că pârâtul nu trebuie să procedeze la alte certificări a copiilor transmise reclamantului întrucât documentele puse la dispoziție constituie înscrisuri oficiale iar eventuale neconcordanțe sau falsificări urmează a fi suspuse rigorii legii penale.
Prin urmare, C. apreciază că și capătul de cerere prin care reclamantul solicită instanței obligarea pârâtului la comunicarea unor copii certificate ale documentelor care atestă corespondența purtată cu Comitetul Miniștrilor în legătură cu executarea hotărârii CEDO este o cerere excesivă și nefondată, astfel că urmează să o respingă.
C. observă, analizând conținutul deciziei civile nr.391, pronunțată la data de 31 ianuarie de către C. de Apel Cluj, irevocabilă, că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că Statul Român prin autoritățile acestuia nu a procedat la executarea obligației de reintegrare efectivă a reclamantului în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pornind de la această constatare, C. este obligată să dea eficiență prevederilor cuprinse în hotărârea CEDO pronunțată în cauza T. contra României pentru ipoteza neexecutării la termen a obligației stabilite, aceea de a proceda la reintegrarea efectivă a reclamantului și la plata daunelor. C. reține că instanța europeană a hotărât că pentru ipoteza în care obligațiile impuse Statului Român nu sunt îndeplinite în termen de "cel mult 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 44 § 2 din Convenție";, "începând de la expirarea termenului menționat mai sus și până la efectuarea plății, aceste sume se vor majora cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale";.
Așadar, CEDO a înțeles să evalueze și să stabilească anticipat care sunt despăgubirile datorate de către statul pârât pentru neexecutarea obligațiilor impuse statuând ca, pentru această ipoteză, a neexecutării în termenul stabilit a obligațiilor, reclamantului să-i fie plătită suma suplimentară de 5.000 EUR (cinci mii euro), plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de daune materiale iar pentru întârzierea la plata acestei sume, de la expirarea termenului și "până la efectuarea plății, aceste sume se vor majora cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene valabilă în această perioadă, majorată cu 3 puncte procentuale";.
Iată, așadar, că Statul Român care nu și-a îndeplinit obligațiile impuse prin hotărârea CEDO este dator să-l despăgubească pe reclamant cu această sumă suplimentară care se va majora cu dobânda aferentă, potrivit prescripțiilor CEDO.
Întrucât prin decizia civilă nr.391, pronunțată la data de 31 ianuarie de către C. de Apel Cluj, irevocabilă s-a dispus cu privire la despăgubirea reclamantului cu suma suplimentară de 5.000 euro potrivit art.1 lit.b frază finală din hotărârea CEDO pronunțată la data de 29 iulie 2008, C. apreciază că, urmare a constatării neîndeplinirii obligației impuse Statului Român prin hotărârea amintită, acesta datorează și majorările de întârziere aferente sumelor acordate, conform art.1 lit.e din hotărârea CEDO.
Nu se poate susține cu temei că Statul Român nu datorează reclamantului majorările de întârziere întrucât a plătit în termen suma suplimentară la care a fost obligat de către instanța națională prin decizia civilă nr.391, pronunțată la data de 31 ianuarie de către C. de Apel Cluj, irevocabilă întrucât aceste majorări sunt datorate în temeiul hotărârii pronunțate de CEDO, urmare a constatării neexecutării obligațiilor impuse de instanța europeană, instanța națională constatând doar această neîndeplinire a obligațiilor.
C. nu va achiesa susținerilor pârâtului potrivit cărora Statul Român avea, potrivit hotărârii CEDO, un drept de opțiune între a plăti reclamantului suma suplimentară de 5.000 euro și de a nu proceda la reîncadrarea acestuia. Potrivit dispozitivului hotărârii amintite, CEDO a impus statului pârât executarea întocmai a sentinței civile pronunțate la data de 05 martie 2001 respectiv reintegrarea reclamantului și doar în subsidiar, cu titlu de sancțiune, a prevăzut plata unei sume suplimentare.
În fine, C. conchide că reclamantului i se cuvine suma suplimentară de 5.000 euro, sumă care este purtătoare de dobânzi, despăgubirea fiind datorată urmare a neexecutării obligației impuse prin hotărârea CEDO, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru toate aceste considerente, C. va aprecia cererea reclamantului de obligare a pârâtului să solicite MFP plata cu celeritate a majorărilor de întârziere aferente sumei de 5.000 euro.
Cât privește data de la care aceste majorări sunt datorate, C. apreciază că acestea sunt datorate de la data de_ întrucât Statul Român și-a exprimat clar opțiunea acestuia în sensul neexecutării obligațiilor impuse, prin întâmpinarea formulată (alin.5 pag.2, f.58) susținând că Statul Român avea, potrivit hotărârii CEDO, un drept de opțiune între a plăti reclamantului suma suplimentară de 5.000 euro și de a nu proceda la reîncadrarea acestuia.
C. va aprecia ca fiind fondată cererea reclamantului privind obligarea pârâtului de a solicita MFP să-i comunice modalitatea de calcul a majorărilor solicitate întrucât doar astfel acesta poate verifica măsura în care dreptul său de desdăunare a fost pe deplin respectat.
Cât privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, C. reține următoarele:
Pentru justa și corecta apreciere a prejudiciului moral, esențiale sunt câteva principii ce stau la baza stabilirii nivelului de despăgubire în astfel de situații și care mutatis mutandis pot fi reținute și în prezenta cauză corespunzător particularităților acesteia. Astfel, în literatura de specialitate unită cu practica judiciară pertinentă, s-a reținut în ansamblu că indemnizația acordata pentru repararea prejudiciului moral trebuie sa reprezinte, în realitate, o reparare a acestuia, în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii. Stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale include, în mod firesc, o doză mai mică sau mai mare de arbitrar. Totuși, despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanța si consecințele acesteia pentru persoana vătămată. Aprecierea prejudiciului se realizează sub aspectul efectelor negative suferite de persoana vătămată pe plan fizic si psihic.
Aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea "prețului" suferinței fizice si psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate. Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional si familial din ceea ce ar însemna o viata normală, liniștită si fericita pentru aceasta în momentul respectiv, dar și în viitor în societatea respectiva. Se face, deci, o apreciere a prejudiciului moral si apoi, în raport cu acesta, se stabilește indemnizația.
În speță, esențial în a stabili întinderea prejudiciului moral suferit de reclamant este analiza de legalitate efectuată de instanță asupra faptei ilicite și a vinovăției. Pornind de la aceste statuări ale instanței trebuie reținut că asemenea sume trebuie să aibă un efect stric compensatoriu, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorul daunei sau persoanele răspunzătoare și nici în venituri nejustificate pentru victime, astfel că în stabilirea lor trebuie avut în vedere criteriul importanței și gravității prejudiciului moral precum și criteriul echității.
Pornind de la toate aceste principii, reținând sentimentul de insecuritate și înstrăinare civică resimțită de reclamant urmare a atitudinii adoptate de către autoritățile române care au nesocotit o hotărâre adoptată
de către o instanță europeană precum și nenumăratele litigii derulate pentru a-și obține executarea întocmai a hotărârii, C. apreciază că daunele morale în cuantum de 6.000 euro sunt în măsură să asigure o compensație morală pentru suferințele pricinuite.
Pentru toate aceste considerente, C. va aprecia acțiunea reclamantului întemeiată doar în parte și o va admite potrivit dispozitivului.
Făcând aplicarea prevederilor art.274 C.pr.civ., C. va obliga pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei reprezentând taxa judiciară de timbru achitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite acțiunea în parte, formulată de reclamantul T. D. -J., dom.în B., str.P. I. nr.7, jud.B. -Năsăud în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE-I. A. G. PENTRU C. E. A D. O. ( AG ) cu sediul în B., A. A.
nr.31, sector 1 și în consecință:
Constată refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului privind majorările de întârziere la plata sumei de 5.000 euro;
Obligă pârâtul să solicite de îndată MFP să-i plătească reclamantului, cu celeritate, majorări de întârziere de la plata sumei de 5.000 euro aferente perioadei_ -_ ;
Obligă pârâtul să comunice reclamantului modalitatea de calcul efectiv a majorărilor de întârziere solicitate precum și dovada executării petitelor 3 și 4 din acțiune;
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 6.000 euro despăgubiri pentru repararea rejudiciului moral suferit.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de jduecată.
Respinge celelete capete de cerere.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. V. D.
red.M.S./A.C.
4 ex. - _
