Sentința civilă nr. 295/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 295/2013
Ședința publică din data de 08 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P.
J. B. -N., împotriva pârâtului P. C. Ș. O., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 22 februarie 2013 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 1martie 2013 și respectiv 8 martie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul P. J. B. -N. a chemat în judecată pârâtul P. comunei Ș. O. solicitând anularea Dispoziției nr.34/2012 privind revocarea Dispoziției nr.48/_ emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către P. comunei Ș. -O. și respingerea Notificării care face obiectul dosarului execuțional nr.1244/2001 al BEJ Manchievici Marin, înregistrată la Primăria comunei Ș. -O. sub nr.1294/_ formulată de revendicatorul
D. E. .
În motivare, s-a arătat că în ceea ce privește faza administrativă a Dispoziției nr.48/2009, se menționează:
Potrivit art.68 raportat la art.49 din Legea nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile cu caracter individual produc efecte și devin obligatorii de la data comunicării cu persoanele interesate.
Dispoziția nr.48/2009 a produs efecte încă din anul 2009 de când a fost comunicată notificatorului și nu mai poate fi modificată sau revocată de către emitent, cu atât mai mult cu cât notificatorul a atacat în instanță dispoziția, ceea ce echivalează cu intrarea dispoziției în circuitul civil, circuit civil cuprinzând totalitatea faptelor și actelor juridice care generează raporturi juridice civile.
Prin promovarea unei acțiuni în anulare, Dispoziția nr.48/2009 a devenit irevocabilă pe cale administrativă.
Cu toate acestea, P. comunei Ș. -O., a nesocotit voința legiuitorului, a emis Dispoziția nr.34/2012, prin care a revocat Dispoziția nr.48/2009, dispoziție care a intrat în circuitul civil.
Se menționează că dispozițiile emise în baza Legii nr.10/2001, urmează o procedură administrativă și una jurisdicțională.
Astfel Dispoziția nr.48/2009 a fost emisă în condițiile prevăzute de art.2, alin.l lit.c din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, fiind supusă în condițiile prevăzute de art. 16, pct. 2A1, cap.5, procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, din Legea nr.247/2005, respectiv exercitării controlului de legalitate al prefectului. Astfel faza administrativă în ceea ce privește Dispoziția nr.48/2009 a fost încheiată, motiv pentru care nu mai poate fi revocată pe această cale, ci doar pe cale jurisdicțională. În acest sens Decizia civilă nr.9347/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilește că dispozițiile primarului emise în temeiul art.23 din Legea nr. 10/2001 sunt supuse controlului instanțelor de judecată, la care se face plângere de către persoana îndreptățită. În conformitate cu art. 126, alin.3 din Constituția României:" Înalta Curte de
Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale".
Prin Adresa nr.1505/2012 înaintată de Primăria comunei Ș. -O., și înregistrată la Instituția P. ui județul B. -N. sub nr.IID 6747/_, P. comunei Ș. -O. a întocmit un răspuns la plângerea prealabilă înaintată de P. județului B. -N. prin Adresa nr. IID 6747/_, menționând că Dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății și care, odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliare, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun. Totodată este menționat că, după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o. per a contrario, rezultă că, până la efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, dispoziția de aprobare a restituiții în natură poate fi revocată de entitatea care a dispus-o.
Este adevărat că în conformitate cu art.25, alin.4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989:" Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară". Dar, se învederează instanței că prin Dispoziția nr.48/2009, P. comunei Ș. -O., a soluționat notificarea nr.1294/_ depusă de numitul Debordes E., a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a solicitantului pentru cota de 1/4 părți din imobilul casă din piatră și din terenul în suprafață de 7281 mp, s-a dispus restituirea în natură a cotei de Va părți din imobilul casă din piatră și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de 1/4 părți din imobilul teren în suprafața de 7281 mp, respectiv pentru suprafața 1820 mp, înscrise în CF nr.382 Ș. -O. . Ori notificatorul Debordes E., a promovat acțiune în instanța pentru restituire în natură și pentru diferența de 3/4 părți din imobilele înscrise în CF-ul nr.382 Ș. -O. .
În conformitate cu art.20, alin.3 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare:" Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil", ori în situația dată având în vedere că Dispoziția nr.48/2009, a fost atacată în instanța, iar în conformitate cu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9347/2005, dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 sunt supuse controlului instanțelor judecătorești, stadiu în care se află și Dispoziția nr.48/2009, consideră că această dispoziție poate fi înscrisă în cartea funciară doar după ce instanța judecătorească se pronunță printr-o decizie definitivă și irevocabilă.
În consecință, având în vedere că faza administrativă în ceea ce privește Dispoziția nr.48/2009 s-a încheiat, odată cu promovarea acțiunii în instanță, dată de la care Dispoziția nr.48/2009 este supusă controlului instanțelor judecătorești, deci numai instanța mai poate revoca Dispoziția nr.48/2009, Dispoziția nr.34/2012 este lovită de nulitate absolută.
Înscrierea în cartea funciară reprezintă procesul final de obținere în proprietate a unui imobil, dar în situația dată nu poate fi vorba de înscriere în cartea funciară, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 10/2001 vorbește de "restituirea în natura" ori în situația dată restituirea în natură nu s-a operat, iar Legea nr.7/1996, vorbește despre actul emis de autoritățile administrative prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil, ori în situația dată nu poate fi vorba de o transmiterea a dreptului de proprietate, întrucât actul emis a fost atacat în instanță.
Consideră că prin emiterea Dispoziției nr.34/2012, nu se urmărește altceva decât tergiversarea cauzei, întrucât în conformitate cu prevederile legale în materie, faza administrativă în ceea ce privește Dispoziția nr.48/2009 s-a încheiat, actualmente Dispoziția nr.48/2009 fiind supusă controlului instanței judecătorești, singura competentă în acest stadiu să se pronunțe.
În ceea ce privește faza jurisdicțională se menționează că Dispoziția nr.48/2009 a fost contestată în instanță, de către notificatorul Debordes E., formând obiectul Dosarului civil nr. _
. Instanța de fond, în speța dată, Tribunalul B. -N. a procedat la admiterea contestației formulate de contestatorul Debordes E. și în consecință: constată calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului asupra cotei de 3/4 părți din imobilele construcții înscrise în CF 382 Ș.
O. aferente nr. top 17/5 inițial și 17/5/2 și 17/5/3 și din imobilele terenuri cu aceste nr.top. Anulează în parte Dispoziția nr. 48/_, emisă de P. com.Ș. -O. .
Împotriva deciziei civile pronunțate de Tribunalul B. -N., Primăria comunei Ș. O. și notificatorul Debordes E., au formulat recurs. La termenul de judecată din data de_, instanța de recurs, în speța dată Curtea de Apel C., s-a pronunțat, și a procedat la:" Respingerea recursului declarat de pârâții P. C. Ș. O. și Comuna Ș. O. prin primar. A admis recursul declarat de reclamantul E. Debordes împotriva sentinței civile nr.92 din_ a Tribunalului B. -N. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează parțial. Rejudecând constată calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului asupra imobilului înscris inițial în CF nr. 382 S. O. . Fixează termen de judecată_ pentru completarea probațiunii. Menține dispozițiile privind anularea parțială a dispoziției emise de pârâtul P. C. Ș. O. privind menținerea dispozițiilor art.4-8 din dispoziția atacată, privind respingerea excepției lipsei calității contestatorului de persoană îndreptățită și cheltuielile de judecată. Irevocabilă".
Astfel atât faza administrativă cât și cea jurisdicțională în ceea ce privește Dispoziția nr.48/2009 s-a încheiat.
Prin emiterea Dispoziției nr.34/2012, P. comunei Ș. -O. a nesocotit atât prevederile legale din art.68 raportat la art.49 din Legea nr.215/2001, referitoare la faza administrată, cât și cele stabilite prin Decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosarul civil nr._, în condițiile în care art.126, alin.l din Constituția României, prevede:" Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".
În consecință P. comunei Ș. -O., nu are la baza niciun temei legal de revocare a Dispoziției nr.48/2009.
Având în vedere că Dispoziția nr.34/2012 de revocare a Dispoziției nr.48/2009 este ilegală, întrucât a fost emisă înainte de a se pronunța instanța de judecată, astfel că sub acest aspect dispoziția atacată este prematur emisă, iar având în vedere că la termenul din_ Curtea de Apel
C. s-a pronunțat cu privire la Dispoziția nr.48/2009, astfel că sub acest aspect Dispoziția nr.34/2012 de modificare a Dispoziției nr.48/2009 nu respectă cele stabilite prin Decizia Civilă pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosarul nr._, soluția legală în speța dată este anularea Dispoziției nr.34/2012.
În consecință solicită instanței să procedeze la admiterea acțiunii formulate de P. județului B. -N. împotriva Dispoziției nr.34/2012 emisă de P. comunei Ș. -O., astfel cum a fost formulată.
În drept, s-au invocat prevederile art.19 litera e din Legea nr. 340/2004, republicata, cu modificările si completările ulterioare; art.l, 2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare; art. 16, pct. 2A1, cap.5, din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente; art. 49 și 68 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul P. C. Ș. O. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că se impune a fi analizată natura juridică a Dispoziției de restituire în natură emisă în temeiul Legii nr.10/2001, lege cu caracter special, derogatorie de la dreptul comun.
Legea nr.10/2001, republicată și actualizată, are dispoziții proprii cu privire la caracterul dispoziției emise în temeiul acestei legi, precum și cu privire la momentul până la care poate fi revocată.
Potrivit art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001 "Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară". Astfel, dispoziția emisă în temeiul Legii nr.10/2001 are un regim juridic complex, definit de articolul de lege mai sus expus.
Prin dispozițiile pct. 25.3, 25.6 și 25.7 din H.G. nr.250/2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 legiuitorul a clarificat regimul juridic al dispoziției emise în temeiul Legii nr.10/2001, după cum urmează: "25.3. Dispozițiile alin. (4) și (6) ale art. 25 din lege consacră regimul complex al dispoziției de aprobare a restituirii în natură: este asimilata înscrisului sub formă autentica; constituie actul juridic de bază pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară (de aceea este necesar ca dispoziția/decizia de restituire să
cuprindă datele de identificare a noului proprietar, a imobilului restituit, cu suprafețele construite, terenul aferent și vecinătățile); constituie titlu executoriu, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. 25.6. Dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății și care, odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate supus regulilor prevăzute de dreptul comun (devine act de proprietate în sensul prevederilor Codului civil). 25.7. După efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o.
Per a contrario, rezultă că, până la efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, dispoziția de aprobare a restituirii în natură poate fi revocată de entitatea care a dispus-o.
Articolul de lege mai sus menționat (25.7), constituie o excepție de la principiul irevocabilității actului unilateral și nu face distincție după cum dispoziția de restituire în natură a fost sau nu atacată în justiție.
Astfel, dispoziția de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de autoritate, iar faptul că legea nr.10/2001 dă în competența instanței civile soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva dispoziției primarului nu schimbă natura juridică a actului emis (act de putere).
Fiind un act administrativ, dispoziția emisă în temeiul Legii nr.10/2001, se supune regulilor generale în materie, cu excepția cazurilor în care legiuitorul a prevăzut norme speciale derogatorii. în consecință, această dispoziție poate fi revocată de organul care a emis-o, dacă se constată că actul este ilegal sau nu mai este oportun.
Constituind un act de putere care are efecte pe planul raporturilor juridice de drept civil, revocarea nu poate fi făcută oricând, ci doar până la intrarea sa în circuitul civil.
Momentul intrării în circuitul civil a dispoziției emise în temeiul Legii nr.10/2001 este stabilit de dispozițiile pct.25.7 din H.G. nr.250/2007, ca fiind acela al efectuării formalităților de publicitate imobiliară.
Raportat la aceste dispoziții legale, în speță nu își mai găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.68 raportat la art.49 din Legea nr.215/2001 așa cum susține reclamantul, aceste texte de lege constituind dreptul comun în ceea ce privește momentul intrării în circuitul civil a actului administrativ.
Prevederile pct.25.7 din H.G. nr.250/2007 nu sunt unele cu caracter arbitrar și lipsite de logică juridică, aspect care rezultă din simpla analiză a noțiunii de "circuit civil", care desemnează acea "parte componentă a circuitului juridic ce cuprinde totalitatea faptelor și actelor juridice care dau naștere, modifică sau sting raporturi de drept civil".
Dispoziția de restituire în natură emisă în temeiul Legii nr.10/2001, are ca obiect exclusiv imobile (terenuri cu sau fără construcții), motiv pentru care nu poate produce efecte juridice care să se circumscrie intrării în circuitul civil decât după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Apreciem că un act juridic care are ca obiect constituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, nu poate intra în circuitul civil decât printr-o operațiune juridică de transmitere a acestui drept, fapt care presupune în mod obligatoriu efectuarea în prealabil a formalităților de publicitate imobiliară.
Că intrarea în circuitul civil se face prin asemenea acte (publicitate imobiliară, vânzare- cumpărare etc.) rezultă și din dispozițiile art.27 alin.2 ind.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările ulterioare. Acest text de lege prevede că în cazurile în care s-au emis titluri de proprietate în mod abuziv altor persoane decât foștii proprietari, iar aceștia dețineau la acel moment adeverințe de proprietate și aveau posesia terenului, comisiile de fond funciar vor revoca titlurile emise cu încălcarea legii, dacă acestea nu au intrat în circuitul civil. Dacă respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiției pentru constatarea nulității absolute a titlului respective potrivit prevederilor art.III din Legea nr. 169/1997.
Legiuitorul a dat noțiunii de "circuit civil" un înțeles precis determinat de acte modificatoare de raporturi juridice; referirea la actul de vânzare-cumpărare, în cuprinsul unei legi reparatorii având ca obiect exclusiv imobile terenuri, nefiind una întâmplătoare, ci una "etalon".
În consecință, în prezenta speță, simplul fapt că dispoziția revocată a fost comunicată revendicatorului, nu echivalează cu intrarea în circuitul civil.
Se apreciază că nici contestarea în instanță a dispoziției revocate nu echivalează cu intrarea acesteia în circuitul civil, prin prisma acelorași dispoziții ale pct.25.7 din H.G. nr.250/2007. Dimpotrivă, o contestație în justiție asupra actului juridic, confirmă caracterul nedefinitiv al acestuia, situație în care, spunem noi actul nu poate produce efecte juridice și, în consecință, nu poate intra în circuitul civil.
In plus, trebuie avută în vedere natura dispoziției nr.48/2009, care nu este una de admitere în întregime a notificării. Astfel, prin această dispoziție, a fost admisă numai în parte notificarea și s-a dispus restituirea în natură a cotei de 1/4 parte din imobil fiind în același timp respinsă notificarea pentru cota de 3/4 părți din imobil.
Rezultă că Dispoziția nr.48/2009 este una mixtă - de restituire parțială în natură și de respingere, în parte, a notificării - iar obiect al acțiunii înregistrate sub nr._ îl constituie numai dispozițiile de respingere în parte a notificării pentru cota de 3/4 părți din imobil.
Ori, dispoziția de revocare a Dispoziției nr.48/2009 produce efecte numai asupra dispozițiilor de admitere a notificării și restituire în natură a cotei de 1/4 parte, dispoziții pe care, în mod evident, revendicatorul nu le-a contestat.
Cu privire la acest aspect, al intrării Dispoziției nr.48/2009 în circuitul civil prin prisma comunicării acesteia cu revendicatorul, supunem atenției instanței faptul că, pe calea procedurii prealabile, reclamantul a solicitat pârâtului să dispună revocarea Dispoziției nr.34/2012, care de asemenea a fost comunicată revendicatorului, care nu a înțeles să o atace, astfel că, "a intrat în circuitul civil", și după cum însăși reclamantul susține, nu mai poate fi revocată. Consideră că o astfel de solicitare formulată de reclamant pe calea procedurii prealabile contravine însăși raționamentului cu care acesta încearcă să convingă instanța că revocarea Dispoziției nr.48/2009 este nelegală.
În cuprinsul acțiunii, reclamantul face referire la Decizia civilă nr.9347/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care stabilește că dispozițiile primarului emise în temeiul art.23 din Legea nr.10/2001 sunt supuse controlului instanțelor de judecată, la care se face plângere de către persoana îndreptățită.
Această hotărâre judecătorească este una absolut desuetă raportat la prezenta cauză întrucât a fost pronunțată la data de 17 noiembrie 2005, dată la care era în vigoare H.G. nr.498/2003 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, act normative care nu conținea dispozițiile prevăzute de pct.25.7 din H.G. nr.250/2007, în vigoare de la data de 3 aprilie 2007.
Din însăși modul în care reclamantul analizează dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.7/1996, rezultă că procedura contestării dispoziției de restituire în natură în fața instanței de judecată este una prealabilă îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară și pe cale de consecință, anterioară momentului intrării acesteia în circuitul civil, raportat la dispozițiile pct.25.7 din H.G. nr.250/2007.
Faptul că aceste dispoziții ale pct.25.7 din H.G. nr.250/2007 se referă strict la dispoziția de restituire în natură, confirmă caracterul derogatoriu al acestei norme. Atunci când analizează dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.7/1996 reclamantul confundă noțiunea de "dispoziție de restituire în natură" - specifică Legii nr. 10/2001 - cu restituirea efectivă în natură prin efectuarea formalităților de publicitate imobiliară.
Altfel spus, caracterul de "dispoziție de restituire în natură" (ca și categorie de act juridic emis în temeiul Legii nr.10/2001) al Dispoziției nr.48/2009 este cel care ne îndreptățește la revocarea acesteia și nu restituirea efectivă în natură prin înscrierea drepturilor în cartea funciară. Interpretarea dată de reclamant dispozițiilor Legii nr.7/1996 ne conduce la concluzia că revocarea dispoziției de restituire în natură este posibilă numai după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, soluție care contravine flagrant dispozițiilor pct.25.7 din H.G. nr.250/2007.
În ceea ce privește susținerile reclamantului conform cărora prin Dispoziția nr.34/2012 pârâta a nesocotit cele stabilite prin Decizia civilă nr.7/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ nu corespunde realității. Astfel, Dispoziția nr.34 a fost emisă la data de 17 aprilie 2012, iar Decizia civilă nr.7/R/2012 s-a pronunțat la data de 29 iunie 2012. În aceste condiții, cum putea pârâtul să emită o dispoziție de revocare contrară unei hotărâri judecătorești care nu există la data emiterii dispoziției?
Dispoziția nr.34/2012 a fost emisă înainte soluționarea irevocabilă a cauzei care face obiectul dosarului nr._, astfel că, la data respectivă nu era finalizată nici faza jurisdicțională
aferentă dispoziției nr.48/2009. Se apreciază că în prezenta cauză instanța este chemată să se pronunțe cu privire la valabilitatea actului raportat la data emiterii lui.
Demersul pârâtului de revocare a Dispoziției nr.48/2009 a fost unul menit, să vină în sprijinul pronunțării unei soluții temeinice și legale în cauză, dat fiind faptul că revendicatorul nu a făcut dovada calității de moștenitor raportat la dispozițiile art.3 coroborat cu art.4 din Legea nr.10/2001 nici în faza procedurii administrative, nici în fața instanței de judecată.
Pe parcursul întregii proceduri revendicatorul a susținut că are calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului întrucât este nepot de frate al celor patru coproprietari tabulari, fără a fi însă în măsură să depună la dosarul cauzei certificate de moștenitor care să ateste această calitate. În lipsa certificatelor de moștenitor, calitatea de moștenitor nu este dovedită, deoarece clasa colateralilor privilegiați este înlăturată de la moștenire de către clasa I de moștenitori legali, iar pe de altă parte, colateralii privilegiați nu fac parte din categoria moștenitorilor rezervatari, astfel că pot fi înlăturați de la moștenire prin instituirea unor legate universale sau cu titlu universal.
Din răspunsul Direcției de Evidență a Persoanelor-Serviciul de Stare Civilă din cadrul Municipiului B., rezultă că cel puțin una dintre revendicatoare respectiv, D. Anna, căsătorită Wagner, a avut două fiice și că nu există mențiuni privind decesul decât pentru una dintre acestea.
Sub acest aspect, ar fi fost oportună exercitarea de către reclamant controlului de legalitate cu privire la Dispoziția nr.48/2009, control efectuat conform dispozițiilor H£G nr. 1095/2005. "16.92. Dispozițiile primarilor unităților administrativ-teritoriale sau a președinților consiliilor județene, prevăzute la pct. 16.7 se centralizează pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. La dosarul de despăgubire se va anexa, ca urmare a controlului de legalitate asupra dispoziției primarului unității administrativ-teritoriale sau a președintelui consiliului județean, exercitat în temeiul Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, cu modificările și completările ulterioare, referatul conținând avizul de
legalitate al instituției prefectului întocmit după urmarea procedurilor prevăzute de lege.
Referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului va fi întocmit după analizarea tuturor înscrisurilor ce au stat la baza emiterii dispoziției. În acest sens, se va verifica îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru a-i fi recunoscută notificatorului calitatea de persoană îndreptățită, respectiv depunerea notificării cu respectarea condițiilor și în termenul prevăzut de lege existența la dosar a înscrisurilor care dovedesc calitatea de fost proprietar al bunului imobil preluat în mod abuziv sau, după caz, calitatea de moștenitor al fostului proprietar, existența actelor doveditoare referitoare la preluarea abuziva a imobilului notificat în perioada de referință a legii și, după caz, expertizele și evaluările existente la dosar cu privire la valoarea imobilului care face obiectul notificării. Totodată, se vor verifica înscrisurile care atestă imposibilitatea restituirii în natură a imobilului care face obiectul notificării precum și imposibilitatea atribuirii în compensare a unor alte bunuri deținute de emitentul dispoziției.
Ipoteza imposibilității restituirii în natură a imobilului obiect al notificării se verifică pe baza situației juridice comunicate de emitentul dispoziției, iar ipoteza imposibilității atribuirii în compensare a unor alte bunuri deținute de emitentul dispoziției se verifică pe baza analizării informațiilor prevăzute la pct. 16.9A1. 16.9A3. În cazul în care, în urma exercitării controlului de legalitate de către prefect, se apreciază că dispoziția emisă este ilegală, aceasta va fi contestată pe calea contenciosului administrativ, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, caz în care procedura de transmitere a dosarului de despăgubire către Secretariatul Comisiei Centrale se suspendă până la rămânerea definitivă și revocabilă a hotărârii judecătorești."
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că orice acțiune în justiție inclusiv cea promovată de revendicator, tinde la anularea dispoziție atacate astfel că, revocarea acesteia în cursul procesului nu este de natură să producă efecte contradictorii celor care s-ar produce prin admiterea cererii de chemare în judecată, iar ca urmare a revocării unei dispoziții, notificarea se soluționează printr-o altă dispoziție, pe care revendicatorul o poate ataca în justiție.
Cel puțin surprinzător este faptul că revendicatorul D. E., nu a înțeles să conteste in instanță Dispoziția nr.34/2012, astfel că față de această, dispoziție anterior menționată are caracter irevocabil.
În drept s-au invocat disp. art.115 și urm. C.pr.civ, Legea nr.10/2001, H.G. nr.250/2007.
La termenul de judecată din data de_, ca urmare a punerii în discuție, din oficiu, a introducerii în cauză, în temeiul prevederilor art. 16 ind. 1 din Legea nr. 554/2004, a beneficiarului dispozițiilor emise de pârât, în cauză a fost citat domnul D. E. care, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 168), a declarat că își susține în continuare dreptul său de proprietate, dobândit legal, prin moștenire asupra imobilului în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse în dovedire, instanța reține următoarele:
Obiectul prezentei cauze este reprezentat de cererea în anulare formulată de P. județului
B. -N., în exercitarea controlului de tutelă administrativă reglementat de art. 3 din Legea nr. 554/2004, împotriva Dispoziției nr. 34 din_ emisă de pârâtul Primar al comunei Ș. -Odohei (f. 10,11 dosar), privind revocarea Dispoziției nr. 48/_ emisă în baza Legii nr. 10/2001 și respingerea Notificării care face obiectul dosarului execuțional nr. 1244/2001 al BEJ Manchevici Marin, formulată de revendicatorul D. E. și înregistrată la Primăria comunei Ș. -O. sub nr. 1294/_, această din urmă dispoziție fiind supusă, potrivit prevederilor art. 16 alin. 2 ind. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, exercitării controlului de legalitate al prefectului.
Astfel, prezentarea cronologică a succesiunii evenimentelor în cauză relevă faptul că, procedând la soluționarea notificării formulate în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 de către petentul D. Eugen, P. comunei Ș. -O. a emis Dispoziția nr. 48 din_ (f. 24 -26 dosar) prin care, stabilindu-se calitatea de persoană îndreptățită a solicitantului (moștenitor - nepot de unchi al defunctului D. Erno) cu privire la cota de ¼ părți din imobilul casă din piatră cu un etaj, 8 camere (sediul Primăriei comunei Ș. -O. ) și la cota de ¼ părți din teren intravilan în suprafață de 7281 mp înscris în CF nr. 382 Ș. -O., s-a dispus restituirea în natură a cotei de ¼ părți din imobilul casă și acordarea de despăgubiri pentru cota de ¼ părți din imobilul teren (cotă reprezentând suprafața de 1820 mp).
Dispoziția nr. 48 din_ a fost atacată în fața instanței de beneficiarul restituirii, făcând obiectul dosarului nr._ înregistrat la Tribunalul B. -N. în data de_ . Prin sentința civilă nr. 92 din 3 februarie 2012 pronunțată de menționata instanță (al cărei conținut este relevat în decizia nr. 7/R/2012 a Curții de Apel C., depusă la filele 171 și urm. dosar), a fost admisă contestația domnului D. Eugen și anulată în parte Dispoziția nr. 48/2009, în sensul constatării că acesta are calitatea de persoană îndreptățită asupra cotei de ¾ părți din imobilele menționate, în loc de ¼ cât se stabilise prin dispoziția atacată. Pentru a conchide în acest sens, instanța a apreciat că, prin intermediul actelor de stare civilă depuse în cursul judecății contestației, contestatorul a făcut dovada că este moștenitor și al defuncților D. Lujza și D. Viktor, coproprietari ai imobilelor în discuție, în cotă de câte ¼ fiecare.
Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamantul D. Eugen (solicitând a se constata că are calitatea de persoană îndreptățită la restituire și în privința cotei părți aparținând celui de-a patrulea proprietar tabular - D. Anna), cât și pârâții P. comunei Ș. -O. și Comuna Ș. -O. (solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii solicitării reclamantului de recunoaștere a calității de persoană îndreptățită la restituire și după proprietarii D. Lujza și D. Viktor).
După pronunțarea acestei sentințe, însă anterior pronunțării Deciziei nr. 7/R/29 iunie 2012 de către Curtea de Apel C. (decizie prin care au fost respinse recursurile pârâților și a fost admis recursul reclamantului, cu consecința constatării calității acestuia de persoană îndreptățită la restituire după toți cei patru proprietari tabulari, menținându-se dispoziția primei instanțe de anulare parțială a Dispoziției nr. 48/2009 și fixându-se termen pentru completarea probațiunii - f. 175), pârâtul Primar al comunei Ș. -O. a emis Dispoziția nr. 34 din_, ce face obiectul cererii în anulare formulată în prezentul dosar, prin care a dispus revocarea dispoziției a cărei anulare parțială s-a dispus de către instanța judecătorească în cadrul soluționării dosarului civil nr._, dispunându-se totodată respingerea în întregime a notificării formulate de domnul D. Eugen cu privire la imobilele sus menționate.
Motivarea dispoziției de revocare s-a fundamentat pe constatarea de către emitentul dispoziției a faptului că solicitantul nu face dovada calității de moștenitor după nici unul dintre cei patru proprietari tabulari ai imobilelor revendicate.
Art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 consacră o excepție de la principiul revocabilității actelor administrative, în sensul că, din momentul în care acestea au intrat în circuitul civil și au
produs efecte juridice, ele nu mai pot fi revocate de autoritatea emitentă, aceasta din urmă fiind obligată a sesiza instanța judecătorească în vederea anulării actului a cărui nelegalitate a constatat-o ulterior momentului menționat.
În privința momentului la care Dispoziția nr. 48/_ a intrat în circuitul civil, pârâtul din prezenta cauză invocă prevederile legii speciale, respectiv cele ale art. 25.6 și 25.7 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cu care dispoziția de restituire este un act administrativ de putere care atestă restituirea proprietății și care, odată îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară, se consolidează ca titlu de proprietate, după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, aceasta nemaiputând fi revocată de entitatea care a dispus-o.
Tribunalul constată că pârâtul, utilizând argumentul de interpretare per a contrario în raport cu norma citată, susține că până la momentul efectuării formalităților de publicitate imobiliară, dispoziția de restituire poate fi revocată, apreciind că intrarea în circuitul civil al acesteia se realizează prin înscrierea în evidențele de carte funciară, interpretare care în principiu este corectă.
Ceea ce ignoră însă pârâtul, este faptul că momentul intrării în circuitul civil a dispoziției și producerea de către aceasta a efectelor juridice trebuie raportat la circumstanțele concrete ale speței, în care, în mod atipic, o atare revocare s-a realizat după declanșarea controlului jurisdicțional asupra legalității și temeiniciei dispoziției și a pronunțării unei hotărâri judecătorești ce beneficia la momentul revocării dispoziției de o autoritate de lucru judecat provizorie cu privire la legalitatea și temeinicia acesteia (până la epuizarea căilor de atac).
Or, a proceda la revocarea dispoziției, nesocotind actul jurisdicțional reprezentat de hotărârea judecătorească în încercarea de a anihila dispozițiile acestuia și a le lipsi de orice efect valid, înseamnă a comite un exces de putere în sensul prevederilor art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004, câtă vreme se încalcă dreptul constituțional al persoanei îndreptățite de acces liber la justiție (art. 21 din Constituție).
De altfel, această teză este susținută indirect și în cadrul considerentelor Deciziei nr.7/R/2012, pagina 8 alin. 3, apreciindu-se că "revocarea dispoziției în cursul soluționării recursului nu prezintă relevanță întrucât, din momentul investirii instanței, aceasta este cea care stabilește calitatea de persoană îndreptățită, cotele, posibilitatea restituirii în natură, etc";.
În ceea ce privește apărarea formulată de pârât în sensul că, nefiind atacată și de către destinatarul ei, Dispoziția nr. 34 din_ de revocare a Dispoziției nr. 48/_ este irevocabilă față de acesta, tribunalul constată că tocmai în scopul opozabilității hotărârii care statuează asupra legalității unui act administrativ unilateral cu caracter particular și a respectării dreptului la apărare, art. 16 ind. 1 din Legea contenciosului administrativ a reglementat posibilitatea atragerii în cauză a destinatarilor actului (cum este cazul și în speța de față), astfel încât nu se poate susține cu temei teza irevocabilității deciziei în privința destinatarului acesteia, care nu a înțeles a o contesta.
Față de cele ce preced, constatând că Dispoziția nr. 34 din_ a fost emisă în condițiile unui exces de putere, tribunalul urmează ca în temeiul art. 3 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, să dispună anularea acesteia ca nelegală.
Având în vedere că pârâtul este cel care a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va respinge cererea pârâtului P. C. Ș. O. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. J. B. -
,
cu sediul în B., P. P. R., nr. 1, jud. B. -N. în contradictoriu cu P. C. Ș.
, cu sediul în comuna Ș. O., jud. B. -N. și beneficiarul actului Desbor E. ,
domiciliat în loc. A., nr. 423, jud. Covasna.
Anulează Dispoziția nr. 34 din_ emisă de P. C. Ș. O. privind revocarea Dispoziției nr. 48/_, ca nelegală.
Respinge cererea pârâtului P. C. Ș. O. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
