Sentința civilă nr. 318/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 318/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art.35 din Ordinul nr. 617/2007 formulată de petentul G. A. în contradictoriu cu intimații C. DE A. DE S. A J. C., P. C. N. DE A. DE S. .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimaților - întâmpinare prin care se solicită respingerea excepției de nelegalitate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reținând că prin întâmpinare nu se aduc elemente noi în economia cauzei sens în care apreciază că nu se impune comunicarea acesteia și în baza actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin scriptul depus pe rolul acestei instanțe, petenta G. A., în contradictoriu cu intimații C. DE A. DE S. A J. C., P. C.
N. DE A. DE S., a invocat excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 solicitând admiterea prezentei de către Curtea de Apel C.
.
În motivarea acestei excepții, petenta arată că art. 35 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 cu următorul text: " în conformitate cu art. 215 alin. 3 din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată ale persoanelor fizice care se asigură pe baza de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere impusă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești pentru debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primate pe baza de protocol de la ANAF.,, este nelegal.
În argumentarea acestei poziții, petenta arată că acest articol a fost emis de P. CNAS cu exces de putere, prin încălcarea dreptului de apreciere conferit de lege, drept de apreciere care se exercita strict în limitele
competențelor prev. de lege (art. 17 alin. 5 respectiv art. 18 pct. 36) din Statutul aprobat prin HG 972/2006, și numai în aplicarea și executarea legii.
Apoi, nelegalitatea adoptării acestui articol 35 din Ordin trebuie raportată atât la temeiul de drept care a stat la baza emiterii lui (art. 215 alin. 3 din Legea 95/2006, la prev. art. 81 din codul de pr.fiscală: cât și la prev. art. 7, art. 17 alin. 5 și art. 18 pct. 36 din Statutul CNAS aprobat prin HG 972/2006, privind atribuțiile Președintelui CNAS, ca și cadru general al competențelor pe care acesta le poate exercita, precum și la prevederile invocate în acest Ordin ( art. 211, alin. 3, art. 213 alin 3 și 4 art. 216, art. 256-260 art. 261 alin 2 și 4 și art.
281 alin. 2 din Legea 95/2006 ca și cadru general al competențelor acordate prin lege CAS.
Petenta susține că această analiză a nelegalității acestui articol, trebuie făcută și prin raportare la PRINCIPIUL GENERAL APLICABIL ÎN MATERIA DREPTULUI P. - conform căruia o autoritate publică/instituție publică nu are dreptul să întreprindă nici o acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis.
Ordinele cu caracter normativ, ale conducătorilor ministerelor și celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome, se emit pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor guvernului, ele trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Pe de altă parte, petenta susține că atribuțiile conferite prin Legea 95/2006 Caselor de A. de S. sunt prevăzute în art. 267, 270 și 271, iar conform prevederilor acestei legii, Casele de A. de S. - sunt instituții publice, cu personalitate juridică în subordinea CNAS și potrivit prev. art. 270 din Legea 95/2006 - CAS împreună cu P. CNAS gestionează fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate.
De asemenea, în conformitate cu prev. art. 271 din Legea 95/2006 - în vigoare la momentul emiterii Ordinului 617/2007 și a art. 35 din acest Ordin - casele de asigurări de sănătate - aveau atribuția:
a)- de colectare a contribuțiilor la fond pentru persoanele fizice altele decât cele pentru care colectarea se face de către ANAF;
c)- de înregistrare și actualizare a datelor referitoare la asigurați și să le comunice CNAS;
e)- să utilizeze toate demersurile legale, pentru a optimiza colectarea contribuțiilor și recuperarea creanțelor restante la fond.
Față de aceste dispoziții, susține petenta, rezultă că prin lege Caselor de asigurări de sănătate ca și instituții publice, le-au fost conferite atribuții de colectare a contribuției asigurărilor de sănătate si de gestionare împreună cu P. CNAS a Fondului Național Unic al A. lor de S. .
Astfel, apare cu evidență că, cel puțin până la 1 iulie 2012 contribuția la fondul de sănătate nu avea caracter fiscal. (Legea nr. 125/2011).
Față de omisiunea atât a Legii 95/2006 cât și a modificărilor aduse Codului fiscal prinOUG 125/2011 de a reglementa un mecanism de suplinire a alegerii casei de asigurări de sănătate de către persoana care avea obligația de a se asigura, care să conducă la desemnarea unei case de asigurări competente să exercite atribuțiile de aplicare a art. 259 alin. 7 și 8 din Legea 95/2006, respectiv de stabilire din oficiu a sumelor datorate și de emitere a deciziilor de impunere, considerăm că orice astfel de decizii de impunere emise fără o abilitare expresă sunt nelegale.
Deci, opinează petenta, numai legiuitorul, printr-un act normativ cu putere de lege, putea să prevadă că această creanță care este colectată de Casele de A. de S., urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor și contribuțiilor așa cum acestea sunt reglementate de OG 92/2003 c.pr.fiscală, respectiv ca aceste instituții publice, au competența materială specială în administrarea acestei creanțe, procedând la administrarea ei potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
În situația în care prin Legea 95/2006, (sau printr-un alt act normativ cu putere de lege O.G.,H.G.) legiuitorul ar fi prevăzut că, administrarea contribuției de sănătate le revine acestor instituții publice în sensul ca acestea pot desfășura activități privind înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea acestor contribuții de asigurări de sănătate, inclusiv soluționarea contestațiilor privind contribuția la fond în condițiile Codului de Procedură Fiscală atunci într-adevăr aceste entități, erau competente ca în aplicarea prevederilor Codului de Procedură Fiscală să emită atât Decizii de impunere, cât și decizii de impunere din oficiu atât în privința obligațiilor datorate cât și a accesoriilor.
Petenta consideră că veriga care lipsește din Legea nr. 95/2006, este tocmai acea prin care legiuitorul ar fi trebuit să confere CAS ca și instituții publice, competența materială specială la care am făcut referire mai sus, de a administra contribuția de asigurări de sănătate ca și creanță fiscală, și de a întreprinde toate demersurile procedurale prevăzute de Codul de pr.fiscală.
Această lacună din Legea nr. 95/2006, nu poate fi suplinită de P. CNAS prin acest art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, deoarece actele administrative normative trebuiesc emise în executarea și aplicarea legii și nu se pot adăuga la lege.
Având în vedere tocmai principiul raportului juridic de autoritate, care este caracteristic raportului juridic fiscal.
Pârâtele C. NAȚIONALĂ DE A. DE S. și C. DE A. DE S. A
J. C., au depus întâmpinări
prin care au solicitat respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.
În argumentare acestei poziții, pârâtele au arătat că atributul de colectare a Contribuțiilor la FNUASS este de competenta caselor de asigurări.
In conformitate cu prevederile art.27 alin.(l) al Ordonanței nr. 86 din 28 august 2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobata prin Legea nr. 609 din 22 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția pentru asigurări sociale de sănătate precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, a fost data în competenta M. ui Finanțelor P. e si unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar.
De la aceeași data, potrivit prevederilor ait.38 alin.(l) al ordonanței, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe baza de declarație sau contract de asigurare la sistemele de asigurări sociale, activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina CNAS prin casele de asigurări de sănătate.
Colectarea creanțelor fiscale este reglementată de prevederile Titlului VIII
- Colectarea creantelor fiscale, al Codului de procedura fiscala, care prin prevederile art. l10 alin. (2) arată că aceasta se realizează în temeiul unui titlu decreanța sau al unui titlu executoriu.
De asemenea, potrivit Normelor metodologice de aplicare a C.pr.fiscala, titlul de creanța este actul prin care, potrivit legii se stabilește si se
individualizează obligația de plata privind creanța fiscala, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Astfel de titluri pot fi:
decizia de impunere emisa de organele competente, potrivit legii;
declarația fiscală, angajamentul de plata sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declara obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de. către plătitor, potrivit legii, etc.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, respectiv prevederile Protocolului încheiat intre CNAS si ANAF cu nr. P5282/_ / 95896/_ privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, etc., pârâtele consideră perfect legale prevederile art.35 al ordinului 617/2007, prin care CNAS aproba de fapt norme privind desfășurarea activității de colectare a creanțelor datorate fondului de către persoane fizice, altele decât cele pentru Care colectarea veniturilor se face de ANAF, executarea silita fiind potrivit prevederilor C.pr.fiscala una din modalitățile de stingere a creanțelor fiscale.
Mai susțin pârâtele că dispozițiile art.35 din Ordinul 617/2007 nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege si nu contravin spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate.
Textele de lege cuprinse în art. 211, 213 alin.3 si 4, art. 216, 256-261 din Legea nr. 95/2006 si al Statutului CNAS aprobat prin HG nr. 972/2006 art. 7, art. 17 alin.5 si art.18 pct. 36 fac trimitere în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedura fiscala atunci când se menționează atribuțiile executionale ale CNAS.
Împrejurarea ca dispozițiile cuprinse în art.35 al Ordinului 617/2007 stipulează expres posibilitatea emiterii deciziei de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o adăugare la lege care sa contravină prevederilor Codului de procedura fiscala, în situația în care în conformitate cu prevederile art.141 al Codului, executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu de către organul de executare competent.
Totodată art. 216 din Legea nr. 95/2006 arata faptul ca în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, or, stabilirea obligațiilor la fond, se realizează prin emiterea unui titlu de creanța, care este decizia de impunere si care odată ajunsa la scadenta dobândește statutul de titlu executoriu.
Prin urmare, au concluzionat pârâtele, prevederile cuprinse în art. 35 din Ordinul 617/2007 se înscriu în cadrul legal stabilit de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății si nu contravin acesteia.
In susținerea celor de mai sus, s-au invocat și Decizia nr. 3878 din 27 septembrie 2010 pronunțată de Î. Curte de C. si Justiție, în Dosarul _
, având ca obiect excepție de nelegalitate act administrativ (art.35 al Ordinului nr. 617/2007), respectiv Sentința Civila nr. 149/2012 a Curții de Apel, pronunțata în dosarul nr._ .
In consecința, pârâtele au solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca fiind neîntemeiată, cu consecința constatării legalității actului atacat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
:
Prin deciziile de impunere din oficiu nr. 362603/1 și 362603/2 emise la data de_ de către pârâta C.A.S. C. s-a stabilit că reclamanta G. A. datorează la FNUASS, cu titlu de contribuții, suma de 2.479 lei, contribuțiile fiind stabilite în raport de veniturile din profesii liberale și comerciale desfășurate de către reclamantă.
Apreciind că deciziile emise de către pârâtă sunt nelegale, reclamanta a înțeles să le conteste, iar prin decizia nr.E 279 din data de_, pârâta respinge contestația reclamante menținând în întregime actele administrativ fiscale contestate.
Obiectul excepției de nelegalitate îl constituie dispozițiile art. 35 din Ordinului nr. 617/2007 emis de C. Națională de A. de S. .
Sub aspectul criticilor de nelegalitate aduse, Curtea constată că prin textul precitat nu se adaugă la lege, în sensul că nu se extinde competența CAS privind emiterea de decizii de impunere care la scadență au valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită și care atrage astfel procedurile și mecanismele de executare ale statului.
Astfel, conform art. 2 alin. 9 din Legea nr. 95/2006, asistența de sănătate publică este garantată de stat si finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Din economia dispozițiilor art. 216 rezultă că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că C. Națională de A. de S. este abilitată de Legea nr. 95/2006 să aibă calitate de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanțele cu titlu de contribuții la Fondul național unic de asigurări de sănătate și, totodată, de organ execuțional, respectiv de a proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere în condițiile prevăzute de legea procesual fiscală.
Prin urmare, teza de la care pornește autorul sesizării, conform căreia pârâta nu are recunoscută posibilitatea de a invoca prevederile art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală pentru a stabili din oficiu obligațiile datorate la fond și a emite decizii de impunere, este nefondată.
Măsurile de executare silită pentru care este abilitată C. conform art. 216 din Legea nr. 95/2006 se pot întreprinde doar dacă există un titlu executoriu
formal valabil și în fond temeinic.
Ca atare, prevederea din textul art. 35 din Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, emis de C. Națională de A. de S. conform căreia C. este abilitată să emită decizii de imputare care la scadență au valoare de titlu executoriu nu modifică dispozițiile legale mai sus analizate ci doar explicitează modalitatea concretă de realizare și drept urmare este legală.
Având în vedere toate aceste considerente Curtea, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 si a tuturor prevederilor legale mai sus menționate, va respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 formulată de petentul G. A., domiciliată în C. -N., str. D., nr. 25 ap. 34, jud. C., în contradictoriu cu intimații C. DE A. DE S. A J. C., cu sediul în C. -N., str. C., nr. 5, jud. C. și C. NAȚIONALĂ DE A. DE
S. B., cu sediul în B., Cl. C., nr. 248, bl. S.19, sector 3. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
G. -A. N. | M. | N. ȚAR |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./2 ex.
