Sentința civilă nr. 365/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 365/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta C. V. - PRIN P. în contradictoriu cu intimat CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - C. DE C. A J. S., intimat CURTEA DE
CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic Cuzdriorean A. Cosmin în reprezentarea intereselor reclamantei și consilier juridic O. Carolina M. pentru pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 7 iunie 2013 s-au înregistrat note de ședință formulate de pârâtă, comunicate cu reprezentantul petentei anterior deschiderii dezbaterilor, iar la 12 iunie 2013 pârâta a depus o serie de acte în probațiune.
Reprezentantul petentei arată că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior, întrucât nu au fost depuse toate înscrisurile care au stat la baza actului atacat, respectiv nota nr. 32744/2010 menționată în preambulul hotărârii nr. 130/2010, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru depunerea tuturor înscrisurilor.
Reprezentanta pârâtelor învederează instanței că nu mai există alte acte în afara celor depuse la dosar, nota nr. 32744/2010 fiind în realitate proiectul Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților Curții de C., care a fost preluat în integralitate prin Hotărârea nr. 153/2010.
Reprezentantul petentei insistă în cererea de amânare, pentru a se depune această Notă, pentru a se verifica identitatea celor două acte.
Reprezentanta pârâtelor apreciază că solicitarea este absurdă și se tinde la tergiversarea soluționării cauzei, actul în discuție neavând relevanță în prezenta cauză.
C., după deliberare, în temeiul art. 167 C.pr.civ., apreciază că cererea în probațiune este neconcludentă, motiv pentru care o respinge.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C., după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul petentei solicită admiterea excepției de nelegalitate a hotărârii nr. 130 din_ a Plenului Curții Constituționale, respectiv a punctelor 174-229 din anexa la acest act administrativ, pentru considerentele arătate în motivarea excepției. Totodată, solicită amânarea pronunțării în cauză pentru concluzii scrise, dacă instanța apreciază necesar.
C. apreciază că nu se impune amânarea pronunțării considerându-se edificată în baza probelor administrate în cauză.
Reprezentanta pârâtelor solicită respingerea excepției ca nefondată, procedura de emitere a Hotărârii nr. 130 din 4 noiembrie 2010 fiind legală, nu contravine niciunei legi, conform apărărilor din întâmpinare.
C. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reclamanta C. V., a invocat excepția de nelegalitate parțială a Hotărârii nr. 130 din 4 noiembrie 2010 a plenului Curții de C. a R., pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, respectiv a punctelor de la 174 - Ia 229 din anexa la acest act administrativ.
În motivele cererii se arată că prin adoptarea Hotărârii nr. 130 din 4 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități plenul Curții de C. a R. a elaborat și adoptat un regulament propriu legal cu privire la modul de organizare și desfășurare a propriilor activități, cât și ilegal cu privire la o procedură de valorificare a actelor rezultate din aceste activități.
Temeiul juridic ce a condus la adoptarea acestui regulament, respectiv prevederile art. 11 alin.2) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu poate și nici nu constituie o delegare a competenței de legiferare, sens în care emitentul actului administrativ are și avea obligația de a respecta prevederile legale existente la data adoptării acestuia.
Prin includerea pct. 174 - 229 în cuprinsul anexei la actul administrativ contestat, emitentul reglementează în mod ilegal proceduri care încalcă prevederile actelor normative de emitere, comunicare, contestare și soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative.
Astfel, prevederile art. 11 alin.2) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deși prevăd competența de a reglementa modul de organizare și de desfășurare a activităților specifice Curții de C., nu conferă plenului Curții de C. competența de a reglementa proceduri de emitere și contestare a altor categorii de acte, decât a celor cuprinse în prevederile legale. Stabilirea de către plenul Curții de C. a unor proceduri, inexistente în cuprinsul normelor juridice legale, de emitere, comunicare, contestare și soluționare a contestațiilor unor acte administrative este un adevărat exces de putere al emitentului actului administrativ.
Mai mult, reglementările contestate încalcă prevederile Legii nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la definirea actelor administrative, incluzând în această categorie deciziile emise pentru valorificarea actelor rezultate din activitatea desfășurată de organele Curții de C., deși actele administrative sunt emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
Deciziile reglementate de actul administrativ contestat nu respectă aceste condiții, respectiv acestea nu emană de la o autoritate publică, C. de C. nefiind-un organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, iar prin emiterea acestora nu se nasc, modifică sau sting raporturi
juridice, nefiind asigurată organizarea executării legii.
Tendința nelegală a emitentului actului administrativ contestat de a schimba natura juridică a actelor rezultate în urma desfășurării activităților de
audit în acte administrative nu face altceva decât să reitereze competențe abrogate prin lege ca urmare a redefinirii activităților de audit financiar.
Aceste aspecte sunt consecința nerespectării prevederilor art. 33 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care se stabilește competența pârâtei de a constata și comunica o stare de fapt, unica formă de finalizare a activităților proprii, deoarece prin rapoartele de audit se exprimă și se furnizează opiniile de audit care reprezintă concluzia auditorului formulată în scris asupra situațiilor financiare și/sau a programului sau activității auditate, în legătură cu realitatea, fidelitatea și conformitatea acestora, cu reglementările aplicabile domeniului respectiv.
Aceste opinii nu pot fi transformate în obligații prin emiterea unui act administrativ cu caracter executoriu și obligatoriu deoarece potrivit prevederilor art. 15 alin. 5 din Legea nr. 94/1992, republicată, entitățile auditate poartă întreaga răspundere pentru acțiunile lor și nu pot fi absolvite de această răspundere prin invocarea rapoartelor Curții de C. .
Transformarea unor opinii în acte administrative, acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice, este inadmisibilă deoarece prin realizarea acestei transformări se schimbă caracterul juridic al activității de audit, din consultativ în conform, încălcând prevederile legale invocate mai sus. Legiferarea unei categorii de acte administrative (decizii), fără a avea această competență, fără ca existența acestora să fie cuprinsă într-un act normativ este completată, în același mod nelegal, prin reglementarea unei
proceduri de comunicare contestare și soluționare a contestațiilor.
Toată procedura de comunicare, de contestare și de soluționare a contestațiilor reglementată de actul administrativ contestat nu este decât o copie fidelă: a reglementărilor specifice activității curții de conturi abrogate prin Legea nr. 217/2008. Prin acest act normativ a fost regândită și reașezată activitatea Curții de C., în sensul reglementării funcției de control a acesteia ce se realizează exclusiv prin proceduri de audit.
Mai mult, emitentul actului administrativ contestat ignoră prin adoptarea procedurilor de comunicare, de contestare și de soluționare a contestațiilor normele constituționale cuprinse în teza finală a art. 140 alin. l) din Constituție, prin care se stabilește competența deplină și exclusivă a forului legislativ de a adopta reglementări procedurale de soluționare a litigiilor născute din desfășurarea activității Curții de C. .
Procedura de contestare și de soluționare a contestațiilor adoptată prin actul administrativ contestat încalcă prevederile Legii nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora jurisdicția administrativă speciala este activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale.
Mai mult, actele administrative susceptibile să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative și pentru care se prevede o cale de atac în fața unei alte jurisdicții administrative speciale sunt exclusiv acele acte administrative stabilite potrivit legii organice și nu prin reglementări proprii ale unei instituții sau autorități.
Din aceste considerente solicită instanței ca prin soluția pe care o va pronunța, să admită excepția de nelegalitate și în consecință să se constate nelegalitatea punctelor 174 - 229 din anexa la Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie
2010 a plenului Curții de C. a R., pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
În cuprinsul precizărilor depuse la data de_ reclamanta a dezvoltat argumentele aduse în sprijinul excepției de nelegalitate.
Pârâta, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată.
Deliberând curtea reține următoarele:
Prin precizările depuse la excepția de nelegalitate a punctelor 174 - 229 din Regulament, reclamanta susține în esență că deciziile emise de Curtea de Conturi a României nu sunt acte administrative, intimata neavând calitatea de autoritate publică.
Conform prevederilor art. 58 din Legea 94/1992 C. de C. adoptă politicile și strategiile Curții de C. ; aprobă normele proprii privind activitatea specifică a Curții de C. ;aprobă manualele de audit și ghiduri pe domenii specifice, elaborate pe baza normelor proprii ale Curții de C., precum și alte norme procedurale;aprobă programele anuale de activitate a Curții de C.
;aprobă modul de desfășurare a unor acțiuni specifice, solicitate prin hotărârile Camerei Deputaților sau ale Senatului, care nu sunt deja prevăzute în program;aprobă stalul defuncții al personalului Curții de C. ; aprobă denumirea, sfera de activitate și structura organizatorică a departamentelor Curții de C. ;aprobă proiectul de buget al Curții de C. ;dezbate și hotărăște transmiterea execuției bugetului Curții de C. către Parlament; aprobă regulamentul propriu al plenului, regulamentul de organizare și funcționare a Curții de C., regulamentul concediilor personalului Curții de C., regulamentul prevăzut la art. 11 alin. (2), codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de C., precum și alte regulamente specifice;aprobă Statutul auditorului public extern; alte atribuții stabilite în condițiile legii.
Din coroborarea dispozițiilor art. 58 din Legea 94/1992 cu cele ale art. 11 alin
(2) rezultă că organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități se efectuează potrivit regulamentului aprobat de plenul Curții de C., în temeiul legii nr. 94/1992. Aprobarea Regulamentului de către Plenul Curții de C. s-a făcut în baza dispozițiilor legii organice a Curții de C. a R. iar Plenul Curții de C. a R. a fost mandatat și legal abilitat să elaboreze norme speciale pentru organizarea și desfășurarea activităților specifice, precum și pentru valorificarea constatărilor, înscrise în actele întocmite cu ocazia controlului/auditului efectuat la entitățile
publice verificate.
Prin urmare, în Legea de organizare și funcționare a Curții de C. s-a prevăzut ca prin Regulament să se acopere întreaga problematică a atribuțiilor și competențelor ce reprezintă obiectul de reglementare al Legii nr. 94/1992, precum și procedurile de urmat în valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
În acest caz, prin dispozițiile pct. 174-229 din Regulament s-au dezvoltat și detaliat prevederile din legea în baza căreia a fost adoptat, așa cum prevăd art. 5 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Prin dispozițiile pct. 174-229 din Regulament nu se adaugă la lege, nu se modifică prevederile Legii nr. 94/1992 și nici nu se încălca dispozițiile Legii 554/2004.
Curtea de Conturi a României este o autoritate publică centrală cu personalitate juridică, care își desfășoară activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispozițiile constituționale și prevederile legale.
In temeiul art. 140 din Constituția R. si a Legii nr. 94/1992, C. de C. este o autoritate publică de rang constituțional, înființată cu scopul exercitării misiunii constituționale, respectiv de a exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public,
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. l și 2 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conuri " (1) C. de C. exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. "
Potrivit art.6 din Legea nr.94/1992, C. de C. își întocmește și aprobă bugetul propriu, pe care îl transmite Guvernului, în vederea includerii acestuia în proiectul bugetului de stat supus aprobării Parlamentului.
Curtea de Conturi a României, ca instituție supremă de audit cu statut constituțional, are atribuții și competențe în vederea satisfacerii interesului public ce vizează verificarea legalității cheltuirii banului public.
Potrivit art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice ".
Deciziile Curții de C. sunt emise în vederea executării în concret a prevederilor legii de organizare și funcționare a Curții de C. .
Modul de valorificare a rapoartelor de audit este reglementat prin dispozițiile art. 33 din Legea nr. 94/1992 .
Conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 11 alin. (2).In situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate. In cazurile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt ,stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devenind obligația conducerii entității auditate. In situațiile în care în rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată.
Conform pct. 363 din Regulament "în situația în care pe parcursul acțiunii de audit financiar se constată erori/abateri de la legalitate și regularitate care au determinat sau nu producerea unor prejudicii, fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale și/sau cazuri de nerespectare a principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului, aceste constatări, prezentate în mod sintetic într-un capitol distinct al raportului de audit financiar, vor fi valorificate prin emiterea unei decizii de către șeful de departament/directorul camerei de conturi. Decizia va conține măsurile dispuse pentru intrarea în legalitate și pentru îmbunătățirea economicității, eficientei si eficacității în activitatea entității, conform procedurii prevăzute la pct. 171-172."
Din analiza acestor reglementări legale ale procedurii de audit se observă că acestea fac trimitere, se completează cu reglementările ce vizează acțiunile de control desfășurate de C. de C., inclusiv cele referitoare la emiterea deciziei, procedura de blocare a fondurilor bugetare sau de suspendare din funcție prevăzută la art. 45 din Legea nr. 94/1992, procedura și termenul de contestare
a deciziei, de analiză si soluționare a contestației si de sesizare a instanței de contencios administrativ, prevăzute la pct. 174-229.
Dispozițiile Legii nr. 94/1992 reglementează modul de valorificare a constatărilor cu ocazia misiunii de audit.
Procedura reglementată de punctele 189-203 din Regulament se regăsește și în corpul legii nr. 94/1992.Ca atare, regulamentul nu legiferează activitatea Curții de C. .
Atribuțiile, competențele Curții de C. se desfășoară prin structurile teritoriale, departamentele care fac parte din structura unitară, neputându-se distinge între atribuții competențe și activitatea acesteia, întrucât desfășurarea activității presupune exercitarea atribuțiilor și competențelor.
Punctele nr. 204-226 reglementează procedura recursului administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor superioare celor care au emis actele administrative atacate de a redimensiona măsurile luate, în limitele prevăzute de lege. Ca atare C. de C. nu are atribuții administrativ jurisdicționale.
In procesul de valorificare a actelor de control sunt circumscrise: atât contestația ce poate fi formulată împotriva măsurilor dispuse prin decizia emisă de structura teritorială - camera de conturi județeană, cât și sesizarea instanței de contencios administrativ împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor, inclusiv termenul de exercitare a contestației, de 15 zile calendaristice, consacrat de pct. 206-207, derogatoriu de la termenul de drept comun de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Termenul de 15 zile este prevăzut și de art. 35 din Legea nr. 94/1992. Astfel entitatea auditată poate face obiecții scrise la constatările din rapoartele întocmite de auditorii publici externi, în termen de 15 zile de la data primirii acestora, obiecții care vor fi avute în vedere la valorificarea constatărilor.
Prin urmare, legea consacră acest termen de 15 zile pentru contestarea, sub forma obiecțiilor scrise, a actelor administrative emise de C. de C. .
Nu se poate reține că reglementarea acestui termen de 15 zile calendaristice contravine reglementărilor din Legea contenciosului administrativ, legea de drept comun în materie, întrucât termenul de drept comun prevăzut de Legea nr. 554/2004 nu este un termen imperativ, de la care nu se poate deroga, ci se aplică ori de câte ori nu se dispune altfel prin reglementarea proprie activității autorității publice din cauză.
Prevederea nu intră în coliziune cu principiul dreptului de acces la justiție garantat de art.21 din Constituția R., câtă vreme nu suprimă posibilitatea reclamantei nemulțumită de măsurile dispuse în sarcina sa, de a se adresa
instanței de contencios administrativ, după ce a solicitat Curții de C. - emitentul actului administrativ să revină asupra măsurilor stabilite. Normele analizate detaliază procedura contestării deciziei, iar stabilirea unui termen mai redus decât cel general, pentru exercitarea recursului ierarhic, cuprins în dispozițiile de drept comun, nu este de natură să încalce dreptul la acces de justiție, care prin natura sa, este un drept a cărui exercitare presupune respectarea anumitor condiții și termene.
Rezultă, așadar că, spiritul legii organice a Curții de C. vizează valorificarea cu operativitate a rapoartelor și constatărilor înscrise în actele de control ale auditorilor publici externi. Regulamentul, aprobat de Plenul Curții de
C. exprimă tocmai voința legiuitorului din acest punct de vedere, așa încât stabilirea de către plenul Curții de C. a unor proceduri de emitere, comunicare, contestare și soluționare a contestațiilor unor acte administrative nu contravine reglementărilor din Legea contenciosului administrativ, legea de drept comun în materie.
Sarcinile, atribuțiile și funcțiile ce revin Curții de C. se impun a fi îndeplinite în termene optime și cu eficiență cât mai mare în vederea satisfacerii interesului public ce vizează verificarea legalității cheltuirii banului public, așa încât procedurile specifice instituite prin Regulament corespund pe deplin și vin în întâmpinarea realizării competențelor Curții de C. prevăzute în Constituție și în Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. .
Prin urmare, în considerarea voinței autorității legiuitoare, exprimate prin reglementarea mai sus menționată, în mod legal, prin Regulamentul aprobat, au fost instituite norme speciale ce stabilesc termene clare, respectiv de 15 zile, și procedurile de urmat pentru exercitarea căilor de atac împotriva actelor administrative unilaterale individuale emise de structurile Curții de C. . Aceste termene, rezonabile și obiective, și aceste proceduri nu îngrădesc cu nimic dreptul entităților verificate de a se adresa emitentului actului administrativ pe calea contestației reglementate la pct. 204 - 210 din Regulamentul criticat, ori de a formula acțiune în contencios administrativ.
In ceea ce privește ultimele trei puncte contestate, respectiv pct. 227-229, curtea reține că prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 135/16 mai 2013 au fost modificate punctele 223 lit. e și 228, prin care se stabilește competența instanței de contencios administrativ, stabilindu-se competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în raza căruia se află sediul entității verificate în cazul contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de camerele de conturi județene și a municipiului B., și a secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căruia se află sediul entității verificate în cazul contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de C. .
Regulamentul adoptat de Plenul Curții de C. a R. are caracterul unui act administrativ unilateral normativ, cu efecte erga omnes, emis în regim de putere publică, în vederea organizării și executării normelor legale cuprinse în legea organică a Curții de C. .
In raport de domeniul reglementat, reprezintă de asemenea un act de administrație specială, cu aplicare în domeniul formării, administrării și întrebuințării resurselor financiare ale statului și ale unităților administrativ teritoriale, corespunzător prevederilor art. 137 alin. 1 din Constituție: formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrative teritoriale și ale instituțiilor publice sunt stabilite prin lege". Ținând cont de ierarhia normelor juridice și de principiul supremației Constituției în raport cu toate celelalte acte din sistemul legislativ, rezultă în mod indubitabil că Regulamentul este emis în deplin acord cu textele constituționale.
Criticile de nelegalitate sunt nefondate .De asemenea curtea constată că există concordanță între prevederile contestate și actul normativ cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea căruia a fost emis, respectiv Legea nr. 94/1992 .
C. de C. efectuează, în conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 94/1992, auditul financiar asupra conturilor anuale de execuție a bugetelor locale, ale municipiului B., ale județelor, ale sectoarelor municipiului B., ale municipiilor, ale orașelor și comunelor, precum și asupra conturilor anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale și de la bugetele fondurilor speciale, după caz.
Totodată, așa cum rezultă din dispozițiile art. 28 din Legea privind organizarea și funcționarea Curții de C., C. de C. efectuează o evaluare independentă asupra economicității, eficienței și eficacității cu care o entitate
publică, un program, un proiect, un proces sau o activitate utilizează resursele publice alocate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.
Prin activitatea de audit financiar C. de C. urmărește dacă situațiile financiare sunt complete, reale și conforme cu legile și reglementările în vigoare, furnizând în acest sens o opinie. Obiectivul auditului financiar este acela de a obține asigurarea că situațiile financiare auditate sunt întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu cadrul de raportare financiară aplicabil în România și respectă principiile legalității și regularității.
C. de C. are pârghii juridice conferite atât prin dispozițiile Legii organice privind organizarea și funcționarea Curții de C., cât și prin prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, ce a fost aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de C.
, de a institui măsuri cu caracter de obligativitate față de entitățile verificate.
Având în vedere considerentele mai sus expuse ,instanța, în baza art. 4 din Legea contenciosului administrativ instanța va respinge ca nefondată excepția de nelegalitate parțială a Hotărârii nr. 130 din_ a plenului Curții de
C. pentru aplicarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități - punctele 174-229.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge excepția de nelegalitate parțială a Hotărârii nr. 130 din_ a plenului Curții de C. pentru aplicarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități - punctele 174-229.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. AL H. A. B.
red.S.Al H./A.C.
4 ex. - _
