Sentința civilă nr. 38/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 38/2013
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții G. N., S. ANA, M. S., M. M., M. O., N. E. I., P. M., R. O.
și Z. D., împotriva pârâților C. Ș. O. și P. C. Ș. O., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Cauza a fost reținută în pronunțare la data de 10 ianuarie 2013, încheierea de ședință de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea inregistrata sub nr. de mai sus, reclamanții G. N., S. ANA, M. S.
, M. M., M. O., N. E. I., P. M., R. O. și Z. D. în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Ș. O. și Consiliul local al comunei Ș. O. au solicitat:
să se constate că măsura luată de recuperare a sumelor acordate pe baza contractului colectiv de muncă, impusă prin Dispoziția primarului nr.197/_, este nelegală;
să se anuleze disp.art.197/_ emisă de P. comunei Ș. O. ca fiind nelegală;
să fie obligate pârâtele ca să nu mai facă pe viitor rețineri din salariu decât doar în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabil;
să se restituie sumele care au fost reținute din salariu în perioada 2009-2011.
In motivarea actiunii s-a aratat ca, reclamanții sunt angajați ca funcționari publici în cadrul aparatului de specialitate al primarului, iar în perioada noiembrie 2009 - decembrie 2011 în baza Disp.P. ui nr.197/_ au fost reținute sume din salariu pentru recuperarea unor sporuri acordate în baza contractului colectiv de muncă.
Recuperarea sumelor acordate în baza contractului colectiv de muncă a fost dispusă de Camera de Conturi Bistrița-Năsăud prin decizia nr.16/2009 care a considerat că Hotărârea Consiliului local Ș. O. nr.7/2007 privind aprobarea acordului colectiv de muncă nu are suport legal, deși această hotărâre nu a fost atacată în contenciosul administrativ de către Prefectul jud.Bistrița-Năsăud.
Urmare a deciziei Camerei de Conturi Bistrița-Năsăud primarul comunei Ș. O. a emis disp.nr.197/_ "privind recuperarea sumelor imputate de către Curtea de Conturi Bistrița personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. ui comunei Ș. O. ";.
În baza disp.art.197/_ lunar au fost reținute din salariu din noiembrie 2009 până în prezent sume al căror cuantum a ajuns la 11.026 lei ( din care: G. N. - o lei, S. Ana - 400 lei, M. S. - 400 lei, M. M. - 2020 lei, M. O. - 1762 lei, N. E. I. - 2028
lei, P. M. - 1878 lei, R. O. - 1828 lei, Z. D. - 1600 lei), reprezentând recuperarea sumelor imputate de către Camera de Conturi Bistrița-Năsăud.
Consideră că singurele rețineri din salariu pe care angajatorul avea dreptul să le efectueze în lipsa unei hotărâri judecătorești, sunt impozitele și contribuțiile pe care salariatul le datorează, lunar, statului.
Celelalte rețineri, de orice natură ar fi acestea, se vor face numai în temeiul unui titlu executoriu și în timpul unei executări silite, mai mult, orice daună cauzată angajatorului de către salariat trebuie constatată de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Consideră că doar în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile angajatorul avea dreptul să facă rețineri din salariul angajatorului vinovat.
Codul muncii la art.169 prevede următoarele:
"(1) Nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
(2) Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă";.
Pe cale de consecință, solicită obligarea pârâților ca să nu mai facă rețineri din salariu, decât doar în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate că într-adevăr s-a cauzat de către salariat o daună angajatorului.
Chiar dacă s-a reținut pe statul de plată lunar o sumă pentru recuperarea unor sporuri acordate în baza contractului colectiv de muncă, aceasta nu înseamnă că a renunțat la drepturile salariale în integralitatea lor, deoarece în baza articolului 170 din Codul muncii "Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale";.
Având în vedere că reținerile s-au efectuat în perioada noiembrie 2009 până în prezent, solicită prin prezenta restituirea sumelor reținute din salariu in perioada amintită, in conformitate cu prev.art.171 (1) Codul mucii unde se arată că "(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respectiv erau datorate";.
Practica judiciară - sent.civ.nr.1023/F/2011 și 374/CA/2011 confirmă faptul că "nici o dispoziție legală a Codului muncii aflat în vigoare în prezent… nu permite angajatorului să emită un act juridic unilateral prin care să impute salariatului sume pe care acesta le-ar fi încasat pe nedrept";.
In drept, invocă disp.art.169, 170 și 171 din Codul muncii coroborat cu art.409 Cod proc.civilă.
Pârâții, deși legal citați, nu și-au delegat reprezentant în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr.197/_ emisă de pârâtul P. comunei Ș. -O. se impută funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. ui comunei Ș. ț, sumele acordate necuvenit în cursul anului 2008, care au fost constatate de Camera de Conturi a județului Bistrița-Năsăud prin Decizia nr. 16/2009.
Actul administrativ unilateral legal întocmit presupune îndeplinirea unor condiții de fond și formă specifice speciei din care face parte.
Potrivit art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. b) (pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 169 din Codul muncii invocate de reclamanți.
Dispoziția de imputare reprezintă astfel, actul administrativ unilateral cu caracter individual emis de conducătorul autorității sau instituției publice pentru recuperarea de la funcționarul public vizat a sumelor de bani primite necuvenit și care nu au fost restituite în termenul prevăzut de lege.
Din această perspectivă, dispoziția de imputare trebuie să îndeplinească condițiile specifice de fond și de formă ale actului administrativ individual, trebuind să arate temeiul legal și factual al emiterii actului, să individualizeze suma de plată, precum și funcționarul public căruia urmează să i se impute.
Dispoziția de imputare contestată a avut la bază cele două acte întocmite de organele de control ale Camerei de Conturi a județului Bistrița-Năsăud, respectiv procesul-verbal de constatare nr. 1187/2009 al Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a județului Bistrița-Năsăud și decizia nr. 16/2009 a Directorului Camerei de Conturi a județului Bistrița-Năsăud.
În art. 1 din dispoziția atacată se face, cu privire la sumele imputate, mențiunea că se impută sumele acordate nelegal, care au fost constatate de Camera de Conturi a județului Bistrița-Năsăud în decizia nr. 16/2009, conform anexei nr. 1 care face parte integrantă din dispoziție.
Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că, în urma efectuării auditului financiar asupra contului anual de execuție pe anul 2008 la entitatea auditată - Primăria comunei Ș. -O., s-a constatat de către Curtea de Conturi că s-au acordat personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul primăriei o serie de sporuri, indemnizații și sume, apreciate ca excedând cadrului legal.
Tribunalul apreciază că dispoziția de imputare emisă de Primar prin care se impută funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. ui, sumele acordate necuvenit în cursul anului, în urma constatărilor Curții de Conturi, este legală, deoarece, în preambulul dispoziției contestate s-a făcut trimitere la decizia Camerei de Conturi și la procesul verbal de constatare care a stat la baza emiterii ei, astfel că este posibilă individualizarea, pe componente, a sumei ce face obiectul litigiului. Sumele pot fi astfel verificate prin analiza anexelor procesului verbal, fiind respectate în consecință rigorile în materia motivării actelor administrative
Se mai impune a se menționa că reclamanții nu au dovedit faptul că ar fi solicitat și i s-ar fi refuzat punerea la dispoziție a tuturor documentelor întocmite cu ocazia desfășurării controlului de audit și, mai mult, nu a invocat apărări pertinente legate de cuantumul sumei ce i-a fost imputată, în sensul în care acesta ar fi fost greșit stabilit.
Actele de control întocmite sunt definitive, întrucât nu au fost contestate de către pârât, iar legalitatea Acordului colectiv privind raporturile de serviciu aprobat prin HCL se poate analiza, pe cale incidentală, fără ca astfel să se poată susține cu temei că instanța și-ar depăși limitele sesizării, întrucât însăși reclamanta a susținut drept temei legal al acordării drepturilor sale salariale acest înscris. Împrejurarea că printr-un acord colectiv de muncă se stabilesc pe bază de negociere alte drepturi de natură salarială ori se majorează drepturile în afara ori peste limitele prevăzute de lege nu pot fi opuse cu succes terților, și în principal organelor de control administrativ extern de audit financiar și nici instanței judecătorești.
Împrejurarea că actele premergătoare emiterii dispoziției de imputare nu au fost comunicate reclamanților nu conduce la reținerea nelegalității acesteia căci aceștia, în calitate de terți față de aceste acte administrative, au la îndemână posibilitatea de a le contesta fie pe calea prevăzută la art. 4 din Legea contenciosului administrativ, fie pe calea prevăzută la art. 1 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 8 alin. 1 din aceeași lege.
Pe cale de consecință, din această perspectivă conducerea unității auditate, în ipoteza în care actul de control nu este atacat sau anulat, îi rămâne conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 doar obligația de a stabili întinderea prejudiciului și persoana răspunzătoare recurgând la mijloacele legale pentru recuperarea acestuia.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus reținute, instanță va respinge acțiunea formulată de reclamanți ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții G. N., S. ANA, M.
S., M. M., M. O., N. E. I., P. M., R. O. și Z. D., toți cu domiciliul procesual ales în Ș. -O., nr. 47, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva pârâților C. Ș. O. și P. C. Ș. O., cu sediul în Ș. -O., nr. 47, jud. Bistrița-Năsăud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte, | Grefier, | ||
B. L. | T. | M. | D. |
Red/dact BLT/HVA _
