Sentința civilă nr. 170/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 170
Ședința publică din 15 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. - judecător
G. ier: A. Ana C.
Pe rol se află soluționarea cererii, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, formulată de reclamantul A. R. , cu domiciliul în S.
M., str. C. N., nr. 99, județul M., în contradictoriu cu pârâtul S.
P. "M. UI S. M. "; D. V.
, cu sediul în S. M., str. B.
V., nr. 14, județul M. .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, la_ s-a depus adresa nr. 276/_ emisă de M. S. M.
- D. V. .
Instanța văzând actele și lucrările dosarului, constatând lămurită cauza o reține în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M. reclamantul A. R. a solicitat anularea notei de constatare nr. 4892/2012 emisă de pârâtul S.
Municipal S. M. - D. V., precum și suspendarea acesteia până la soluționarea pe fond a primului petit.
Reclamantul a arătat în esență că actul administrativ atacat este nelegal raportat la dispozițiile Legii nr. 330/2009, precum și în raportat cu jurisprudența CEDO care a consacrat principiul securității raporturilor juridice.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarul T. reține următoarele:
Prin nota de constatare nr. 4892/2012 emisă de S. P. "M. S.
M. - D. V. "; s-a dispus imputarea în sarcina reclamantului a sumei de 3673 lei menționându-se că respectiva sumă reprezintă plăți acordate
necuvenit. Recuperarea sumei s-a dispus a se face prin reținere în rate egale, pe statul de plată, pe o perioadă de 60 de luni.
Nota de constatare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 256 și 257 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Art. 256 din Codul muncii reglementează obligația de restituire a salariaților atunci când au încasat sume necuvenite de la angajator.
Suma imputată reprezintă echivalentul drepturilor bănești plătite reclamantului cu titlu de indemnizație de dispozitiv. Această sumă a fost încasată de către reclamant ca urmare a emiterii în dosar nr._ a sentinței civile nr. 22/_ a T. ui M., rămasă irevocabilă, astfel cum a fost îndreptată sentința prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de_ .
Acțiunea formulată este întemeiată parțial.
1)
Reclamantul este funcționar public în cadrul S. ui P. "M. S. M. - D. V. ";.
Or, în speță erau incidente prevederile art. 84 și 85 din Legea nr.
188/1999.
Art.84 din Legea nr.188/1999 reglementează răspunderea civilă a funcționarului public instituind trei cazuri de răspundere:
a). pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b).pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c).pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Antrenarea răspunderii civile pentru fapta proprie presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, vinovăția, cauzarea unui prejudiciu și existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Având în vedere că vorbim despre imputarea unor sume acordate reclamantului ca urmare a emiterii unei hotărâri judecătorești, este exclusă ideea caracterului ilicit al încasării de către acesta a drepturilor sale bănești recunoscute în instanță. De asemenea nu putem discuta despre vreo formă de vinovăție a reclamantului.
Așadar elementele răspunderii civile delictuale lipsesc, sub aspectul faptei ilicite și a vinovăției, ceea ce înseamnă că nu e posibilă atragerea răspunderii patrimoniale a reclamantei prin emiterea unei dispoziții, conform prevederilor art.85 din Legea nr.188/1999.
Chiar și analizând fiecare dintre cazurile de răspundere reglementate de art.84 din Legea nr.188/1999 se poate constata că situația reclamantei nu poate fi încadrată în niciunul dintre cele trei cazuri.
Astfel, la lit. a) a art.84 se reglementează situația pagubelor produse cu vinovăție patrimoniului instituției. După cum am arătat mai înainte, nu există nici un indiciu în speță care ar putea conduce spre teoria vinovăției reclamantei în crearea prejudiciului instituției angajatoare.
La lit. b). a art.84 legiuitorul are în vedere cazul nerestituirii în termen a sumelor ce s-au acordat necuvenit. În primul rând că, atâta vreme cât reclamanta a încasat sumele imputate drept consecință a unei hotărâri judecătorești intrată în putere de lucru judecat, nu se poate afirma că sumele s-au acordat necuvenit. În altă ordine de idei, pentru antrenarea răspunderii funcționarului public este necesar ca, în prealabil, să existe fixat un termen înlăuntrul căruia acesta să fie obligat să efectueze plata benevol și de-abia după împlinirea acestui termen, dacă funcționarul refuză îndeplinirea obligației de restituire a sumelor, să putem afirma că ne aflăm în prezența tezei prevăzute de legiuitor la lit. b). a art.84.
La lit. c), a art.84 este prevăzut cazul regresului comitentului împotriva funcționarului public pentru situația în care comitentul plătește daune unor terți, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Raportat la circumstanțele speței, această din urmă ipoteză este ab initio exclusă, necomportând nici un fel de discuție.
Art.85 din Legea nr.188/1999 permite conducătorului autorității sau instituției publice să emită ordin sau dispoziție de imputare în vederea reparării pagubelor, în situațiile prevăzute de art.84 lit. a și b.
În lipsa elementelor care să implice incidența prevederilor art.84 lit. a și b, dispoziția de imputare este nelegală.
Este tocmai cazul în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999, art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va admite primul petit al acțiunii conform dispozitivului prezentei hotărâri.
2) Cererea de suspendare a notei de constatare este neîntemeiată nefiind îndeplinită condiția pagubei iminente prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Suspendarea executării constituie o situație de excepție, putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
În speță, reclamantul nu a produs probe din care să rezulte o pagubă iminentă în sensul art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În raport de aceste considerente, T. va admite în parte acțiunea, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. R. , cu domiciliul în S. M., str. C. N., nr. 99, județul M., în
contradictoriu cu pârâtul S. P. "M. UI S. M. "; D. V.
, cu sediul în S. M., str. B. V., nr. 14, județul M., și, în consecință:
Anulează nota de constatare nr. 4892/2012 emisă de pârâtul S. P.
M. S. M. - D. V. .
Respinge cererea de suspendare a executării actului atacat. Pronunțată în ședința publică de azi 15 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
A. S. | A. | Ana C. |
Red. AS/_
Tred. A.C./_ - 4 ex.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. R. , cu domiciliul în S. M., str. C. N., nr. 99, județul M., în contradictoriu cu pârâtul S. P. "M. UI S. M. "; D. V.
, cu sediul în S. M., str. B. V., nr. 14, județul M., și, în consecință:
Anulează bota de constatare nr. 4892/2012 emisă de pârâtul S. P.
S. M. - D. V. .
Respinge cererea de suspendare a executării actului atacat. Pronunțată în ședința publică de azi 15 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,
S.
