Sentința civilă nr. 390/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 390/2013
Ședința publică din data de 25 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. GREFIER D. C.
Pe rol judecarea cererii formulată de reclamanta SC G. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. M., având ca obiect - suspendare executare act administrativ decizia de impunere nr. 30/_ emisă de DGFP M., privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de pârâtă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta prin avocat L. Deac, care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin serviciul registratură, la data de_ pârâta D. G. a F.
P. a J. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însoțită de înscrisuri.
Instanța comunică reprezentantei reclamantei un exemplar al întâmpinării depusă de pârâtă, împrejurare față de care se învederează că a luat cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamantei, că raportat la împrejurarea preschimbării termenului de judecată stabilit pentru soluționarea precizării de acțiune, aceasta reprezintă în fapt o acțiune directă care se impune a fi înregistrată distinct. Ca atare, față de dispozițiile din ROI, se impune a fi scoasă de pe rol și trimiterea spre repartizare aleatorie.
Cu privire la aspectul evocat reprezentanta reclamantei apreciază că se impune disjungerea capetelor de cerere subsecvente și care vizează fondul cauzei, împreună cu actele depuse la filele 110 și următoarele și înregistrarea lor separată sub un alt număr de dosar, fiind respectat astfel principiul repartizării aleatorii, atât în ce privește primul capăt de cerere cu care instanța a fost corect sesizată, chiar dacă reclamanta între timp l-a precizat, având în vedere că între timp s-a dat o soluție contestației formulate, iar pe fond înțelege să conteste și această decizie.
În privința fondului cauzei, Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 95 al. 2 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, dispune scoaterea administrativă de pe rol a precizării de acțiune și trimiterea spre repartizare aleatorie.
Cu privire la fondul cauzei, reprezentanta reclamantei depune un set de înscrisuri pentru a fi atașate alături de celelalte înscrisuri comunicate, pentru a completa cererea formulată și a fi avute în vedere după repartizarea aleatorie.
Fiind pusă în discuție cererea de suspendare a executării actului administrativ decizie de impunere nr. 30/_ emisă de DGFP M., privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, reprezentanta reclamantei arată că, în privința cauțiunii, în temeiul art. 204 al. 2 pct. 1 NCPC înțelege să formuleze o cerere de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul cererii, cu privire la
cuantumul total al sumei contestate, care din eroare s-a calculat greșit, fiind vorba de suma de 1939709,5 lei, în loc de 1934659,5 lei, cu mențiunea că defalcarea acestei sume în componentele defalcate este corectă, fiind vorba de o eroare de calcul. În acest sens depune la dosar și un înscris. Cât privește cauțiunea de 77588,4 lei, reprezentând 4%, aceasta a fost calculată raportat la suma rectificată, sens în care depune copia recipisei de consemnare a cauțiunii la registrul de valori al instanței.
Curtea, în condițiile art. 204 al. 2 pct. 1 NCPC procedează la îndreptarea erorii materiale strecurată în conținutul cererii de suspendare, în sensul reținerii sumei contestate ca fiind în cuantum de 1939709,5 lei, în loc de 1934659,5 lei, cum greșit s-a indicat inițial.
Cât privește solicitarea de suspendare a executării deciziei de impunere, reprezentanta reclamantei solicită a fi admisă cererea, astfel cum a fost formulată și precizată, cu luarea în considerare a împrejurării că suma, deosebit de mare raportat la situația financiară a societății, ar determina o destabilizare a societății, cu impact negativ atât asupra reclamantei cât și al angajaților acesteia, care din lipsa lichidităților ar fi supuși posibilității de concediere, prin neplata salariilor la timp. Din actele depuse la dosar rezultă că societatea are un număr de 165 de angajați și că în lipsa lichidităților aceștia sunt predispuși la concediere.
Societatea este una relativ mică și nu ar putea efectua dintr-o dată plata acestei suma. Mai mult, ar fi afectată producția societății, prin imposibilitatea achiziționării de materiale prime dar și livrările către partenerii de afaceri, parteneri din diferite țări. Executarea sumelor ar determina pierderea contractelor de furnizare, ca urmare a blocării conturilor societății și oprirea activității societății ca o consecință a reorientării furnizorilor către alte societăți.
Solicită a se observa că din înscrisurile depuse la dosar societatea are surplus de lichidități, însă este infim în raport cu suma care trebuie achitată de către societate. Mai mult, această sumă este destinată achiziționării materialelor, iar din suma existentă la acest moment se face plata furnizorilor, aferent lunilor ianuarie, februarie și martie.
Prin urmare, chiar dacă societatea dispune de lichidități, tot nu ar putea achita întreaga datorie stabilită prin decizia de impunere emisă de D. G. a
F. P. a J. M.
De asemenea se relevă că din punctul de vedere al fondului cauzei, se relevă că intimata a avut o conduită nelegală, în sensul că deși s-a emis decizia de impunere, s-au stabilit obligații, societatea fiind amendată întrucât nu a respectat dispozițiile contabile și că sumele contestate nu au fost corect înregistrate. Cu toate că decizia de impunere era contestată și încă nu era scadentă, în termenul de 15 zile de la data emiterii, intimata emite o decizie de compensare a tuturor obligațiilor stabilite prin decizia de impunere și procesul- verbal contestat și reține din conturile societății aproximativ 80000 lei.
Mai mult, pe fondul cauzei solicită a se avea în vedere aspectele de nelegalitate a deciziei a cărei suspendare se solicită, calculul efectuat de intimată cu privire la datoriile societății nu este legal și corect. Ca exemplu evocă deductibilitatea ratelor de achiziționare a imobilului în care societatea își desfășoară activitatea, respectiv amortizarea imobilului ca perioadă de timp. Ceea ce s-a reproșat societății este că a dedus amortizarea în raport cu folosința imobilului, în condițiile în care, dispozițiile legale evocate statuează că deductibilitatea perioadei de amortizare este legată de natura construcției și caracteristicile acesteia.
Prin urmare, apreciază că nu are importanță activitatea desfășurată în incinta imobilului, atât timp cât normele legale în vigoare stabilesc că acea clădire este amortizată într-o anumită perioadă, în funcție de caracteristicile ei tehnice.
La întrebarea instanței, reprezentanta reclamantei relevă că cererea de suspendare a executării, inițial întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, este întemeiată pe dispozițiile art. 15 din același act normativ, dat fiind că s-a făcut dovada înregistrării pe fond a acțiunii împotriva deciziei de impunere și a deciziei de respingere a contestației împotriva acestei decizii.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin cererea înregistrată în 25 martie 2013, reclamanta S.C. G. S.R.L.
B. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. M.
, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 30 /_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de către inspecția fiscală.
În motivarea cererii, reclamanta arată că prin actul administrativ fiscal a cărui suspendare se cere au fost stabilite în sarcina sa obligația de plată a unor sume stabilite suplimentar care nu sunt justificate, iar executarea acestora la scadență ar prejudicia grav societatea, în condițiile socio-economice care afectează mediul de afaceri în general.
Mai arată reclamanta că executarea acestor sume ar afecta nu numai existența societății ca entitate juridică, ci și pe angajații acesteia datorită destabilizării produsă de executarea sumei.
Mai susține petenta că activitatea ce a generat obligații suplimentare a fost apreciată de către organul fiscal ca producând și efecte contravenționale, iar împotriva procesului-verbal de contravenție seria A/2012 nr. 78013/]_ a formulat plângere contravențională la Judecătoria Baia Mare, iar conform disp.
O.U.G. nr. 2/2001, plângerea formulată în materie contravențională este suspensivă de executare în ceea ce privește obligațiile stabilite în procesul-verbal de sancționare atacat, sens în care creanțele nefiind certe, lichide și exigibile la data emiterii deciziei de compensare, nu puteau fi compensate.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta D. G. A F. P. A J. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare (f.28)
Prin sentința civilă nr. 2568/_ a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr._, s-a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare în favoarea Curții de Apel Cluj.
În fața acestei instanțe, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat anularea actelor fiscale, arătând că procedura administrativă de soluționare a contestației a fost finalizată prin emiterea deciziei nr. 72/2013 față de care a formulat precizarea de acțiune.
Motivele scoaterii de pe rol și transmiterii precizării de acțiune către repartizare aleatorie au fost prezentate în practicau hotărârii.
Este de reținut însă faptul că în urma depunerii precizării de acțiune, reclamanta și-a precizat temeiul juridic al cererii introductive, arătând că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Curtea reține și împrejurarea că în condițiile art. 217 C.pr.fiscală, reclamanta a depus o cauțiune în sumă de 77.588,40 lei cu recipisa de consemnare nr. 586255/1 din 19 iunie 2013 emisă de CEC BANK - Sucursala B.
M. .
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
:
Față de reclamantă a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, document emis la data de 17 ianuarie 2013.
S-a stabilit în sarcina reclamantei obligațiile de plată a sumelor de
1.205.495 lei impozit pe profit și 5.050 lei T.V.A., cu majorări și penalități de întârziere aferente.
Reclamanta a formulat contestație împotriva actului fiscal (f.21), iar la data introducerii cererii de chemare în judecată, această contestație nu era încă soluționată.
Ulterior, a fost emisă decizia nr. 72/2013 de soluționare a contestației prin care aceasta a fost respinsă.
Soluționarea contestației a determinat formularea cererii de anulare a actelor fiscale și precizarea temeiului juridic al cererii de suspendare.
Potrivit art. 15 din l. 554/2004, suspendarea unui act administrativ se poate dispune în condițiile menționate la art. 14 din același act normativ, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Potrivit art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor sau previzibil, iar prin cazuri bine justificate acele împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Curtea reține că în sarcina reclamantei au fost stabilite obligații de plată a unor sume substanțiale și, în mod evident, executarea acestora ar crea o gravă perturbare a activității persoanei juridice, în condițiile în care apărările acesteia nu au fost supuse încă controlului judecătoresc.
În același timp, Curtea reține că activitatea de inspecție fiscală în privința reclamantei a fost concretizată și prin întocmirea procesului-verbal de contravenție seria A/2012 nr. 0078013/_ prin care s-a reținut în sarcina acesteia deficiențe cu privire la modul de determinare a profitului impozabil și cu privire la modul de determinare a T.V.A. deductibilă.
Împotriva acestui proces-verbal de contravenție, petenta a formulat plângere (f.15), înregistrată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. M. .
În condițiile O.U.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională determină suspendarea procesului-verbal de contravenție și implicit a afectelor acestuia.
Curtea constată că există o legătură între obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei și pretinsa activitate contravențională desfășurată de către aceasta, în privința cărei operează suspendarea, ca efect al formulării plângerii contravenționale.
În consecință, se apreciază că se impune suspendarea actului administrativ atacat în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea irevocabilă a cauzei de fond având ca obiect anularea actelor fiscale contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea precizată formulată de reclamanta S.C. G. S.R.L. B. M.
, cu sediul în B. M., str. D., nr. 4, jud. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. M., cu sediul în B. M. . A.
S., nr. 2A, jud. M. .
Dispune suspendarea actelor fiscale contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. pt.D. C.
în c.odihnă, semnează Prim grefier,
M. LENA T.
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex.
