Sentința civilă nr. 42/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 42/2013
Ședința publică din data de 17 Ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de petenta SC
A. SA B. împotriva intimatei D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Cauza s-a judecat la fond la data de 10 inauarie 2013, concluziile părților prezente au fost consmenate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Se constată atașate, pe cale scurtă, dosarele nr._ al Judecătoriei B., nr._ și nr._ ale Tribunalului B. -N. .
Deliberând, constată :
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC L. A. SA, în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. B. -N., a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal - Decizia nr.50/_ și implicit a Deciziei de impunere nr.963/_, până la soluționarea contestației care face obiectul dos.nr._ aflat pe rolul Tribunalului B. -N. .
In motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a formulat în cursul anului 2008 o contestație împotriva măsurilor dispuse prin decizia de impunere nr.963/_, prin care s-au stabilit în sarcina sa suma suplimentară de 310.956 lei, constând în taxa pe valoarea adăugată (148.555 lei), majorări de întârziere aferentă TVA (94.740 lei), impozit pe profit (36.880 lei), majorări de întârziere la impozitul pe profit (25.661 lei), impozit pe veniturile microîntreprinderii (2.034 lei) și majorări de întârziere aferente (3.086 lei).
Prin Decizia nr.5/_ a Direcției F. P. B. -N., Decizia nr.963/_ a fost suspendată total, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr._ privind pe inculpatul Ani Iliuț.
Prin contestația depusă, reclamanta a contestat suma totală de 257.293 lei, reprezentând TVA (94.892 lei), majorări de întârziere aferente TVA (94.749 lei), impozit pe profit (36.880 lei), majorări de întârziere la impozitul pe profit (25.661 lei), impozitul pe veniturile microîntreprinderii (2.034 lei) și majorările de întârziere aferente (3.086 lei).
Reclamanta precizează că a achitat în întregime suma contestată, acest aspect fiind reținut atât în cuprinsul deciziei nr.50/_, cât și în soluțiile pronunțate în dosarul penal nr._ .
Prin decizia penală nr.69/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel C., rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de DGFP B. -N., s-a constatat că petenta a achitat în întregime sumele contestate, ba mai mult, ca prejudiciul produs statului român prin activitatea infracțională a dl.Ani Iliuț nu este de 257.293 lei, ci de 173.849 lei.
In consecință, petenta nu datorează sumele de bani pe care, în urma pronunțării deciziei nr.50/_, DGFP B. -N. le solicita (130.492 lei) și pe care le urmărește silit prin emiterea procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile încheiate în data de_ .
Menționează că prin aplicarea Deciziei nr.50/_ și a actelor de executare silită subsecvente acestui act administrativ, petentei i se produce un grav și iremediabil prejudiciu, fiind pusă în situația de a fi executată silită pentru sume pe care nu le datora bugetului de stat, situație stabilită definitiv și irevocabil prin Decizia nr.69/2011 a Tribunalului B. -N., pronunțată în dos.nr._ .
Așa cum prevede art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată se poate adresa instanței competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Consideră că se află într-o situație încadrabilă în prevederile legale susmenționate, motiv pentru care solicită să se admită contestația așa cum a fost formulată.
Mai precizează că în dos.nr._, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.963/2008, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ.
In drept invocă disp.art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, art.215 C.proc.fiscală.
Intimata D. G. a F. P. B. -N.
a formulat întâmpinare (f.25-30),
prin care solicită în principal: înțelege să invoce pe cale de excepție inadmisibilitatea capătului de cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr.50/_, privind soluționarea contestației administrative; iar în subsidiar: solicită respingerea cererii de suspendare formulată de către petenta SC L. A. SA ca fiind neîntemeiată pe cale de consecință să nu se dispună suspendarea executării Deciziei nr.50/_ emisă de către DGFP - Biroul de soluționare a contestațiilor, privind soluționarea contestației administrative și nici a Deciziei de impunere nr.963/_ emisă de către Activitatea de inspecție fiscală, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Cu privire la inadmisibilitatea capătului de cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr.50/_ privind soluționarea contestației administrative.
Prin cererea de suspendare formulată de către reclamanta SC L. A. SA aceasta a înțeles să cheme în judecată pe pârâta D. generală a F. P. B. -N., solicitând în contradictoriu cu aceasta în temeiul disp.art.14 și urm. din Leg.nr.554/2004, suspendarea executării Deciziei nr.50/_ emisă de către D. G. a F. P. B. -N. - Biroul de soluționare a contestațiilor privind soluționarea contestației administrative și nu a Deciziei de impunere nr.963/_ emisă de către Activitatea de inspecția fiscală.
Temeiul juridic de drept ce reglementează suspendarea executării unui act, prin cerere separată (nu prin acțiunea principal) este art.14 și 15 din Leg.nr.554/2004 privind contenciosul administrativ care stipulează.
Art.14 alin.1 - Legea nr.554/2004.
"(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis acul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea instanței de fond";.
Art.15 alin.1 - Legea nr.554/2004;
"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond";.
Dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ prevăd: "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există";.
Art.205 alin.1 C.proc.fiscală, reglementează cu privire la contestarea titlurilor de creanță și împotriva altor acte administrative fiscale, astfel:
"(1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii";.
Titlul de creanță bugetară reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plată ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil.
Titlul de creanță se întocmește sau se confirmă de către organele ce compun aparatul fiscal al statului și cărora le revine competența de a calcula impozitele și taxele datorate bugetului de stat.
Titlul de creanță fiscală, ca act juridic unilateral, dă naștere unui drept de creanță al statului având ca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului general consolidat, precum și obligației ce revine contribuabilului de a plăti aceste sume în cuantumul și la termenele stabilite.
Dispozițiile art.109 alin.1 și 2 C.proc.fiscală, stipulează:
Rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal.
La finalizarea inspecției fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde și diferența în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul începerii inspecției fiscale. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere";.
În lumina dispozițiilor legale mai sus antecitate, raportat la modul în care reclamanta a înțeles să-și formuleze cererea de suspendare și să indice temeiul de drept, se desprinde următoarele:
actul administrativ fiscal prin care au fost constatate, stabilite și individualizate în sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare, urmare a inspecției fiscale realizate este Decizia de impunere nr.963/_ ;
Decizia de impunere nr.963/_ este titlul de creanță fiscală ce poate fi contestat potrivit disp.art.205 C.proc.fiscală (titlu care de altfel a și fost contestat în calea administrative de atac fiind emisă de către organul administrativ jurisdicțional Decizia nr.50/_ );
Decizia de impunere nr.963/_ este actul administrativ fiscal pe care reclamanta l-a considerat a fi vătămător drepturilor și intereselor sale;
Sesizarea administrativă la care face referire art.14 din Legea contenciosului administrativ, condiție obligatorie pentru admisibilitatea cererii de suspendare a fost realizată de către reclamanta cu privire la Decizia de impunere nr.963/_ ;
Decizia nr.50/_ privind soluționarea contestației administrative emise de către
D.G.F.P. B. -N. - Activitatea de I. Fiscală, nu este act administrativ fiscal ce constată, stabilește și individualizează în sarcina reclamantei obligații bugetare suplimentare și nici nu poate deveni titlu executori în condițiile legii astfel încât să poată fi pus în executare.
Pe fondul cererii, arată următoarele:
Este într-adevăr cunoscut și legal faptul că potrivit art.14 alin.1 și 15 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente fie prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, fie prin cererea separată formulată până la soluționarea acțiunii în fond, suspendarea putând dăinui până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de către instanța până la soluționarea cererii, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță, apreciază că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus amintite nu sunt îndeplinite, cererea reclamantei în opinia sa neînscriindu-se în sfera cazurilor bine justificate întrucât pe de o parte reclamanta nu motivează cazul bine justificat și nici paguba iminentă, simplele îndoieli asupra legalității deciziei de impunere, respectiv a sumelor stabilite prin aceasta decizie, nu sunt suficiente și pertinente să justifice suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv a Deciziei de impunere nr.963/_, emisă de către DGFP - Activitatea de inspecție fiscală.
Mai mult raportat la motivele invocate de către reclamanta in susținerea cererii de suspendare, se impune a sublinia faptul că, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2090/2007, nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat, aprecierile reclamantei referitoare la nelegalitatea actului, acceptarea unui asemenea raționament echivalând cu o prejudiciere a fondului care privește examinarea legalității actului acestuia.,
În acest sens nu se poate reține nici un element de fapt sau de drept care să determine îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ, de natură a justifica suspendarea lui.
Cazul bine justificat care determina luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirma în fața instanței de contencios că sunt în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Apreciază că împrejurarea invocată de către reclamanta referitoare la existența unei "situații încadrabile în prevederile legale"; nu poate fi reținută de către instanță ca fiind un caz bine justificat.
Cât privește prevenirea unei pagube iminente, în opinia sa apreciază că nici această cerință legală nu este îndeplinită.
Susținerile reclamantei potrivit cărora punerea în executare a actului administrativ fiscal a cărui suspendare la executare se solicită ar avea consecințe asupra activității, nu sunt întemeiate în opina sa.
Consideră că modul în care reclamanta a înțeles să-și motiveze condiția producerii pagubei iminente, rămâne doar la nivel declarativ ea nefiind susținută de o argumentație și o probațiune care să releve situația reclamantei.
Consideră că actul administrativ-fiscal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, astfel că determină principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Mai mult plecând de la susținerea reclamantei potrivit căreia: "Precizează faptul că societatea petentă a achitat în întregime suma contestată (257.293 lei), acest aspect fiind reținut atât în cuprinsul Deciziei nr.50/_, cât și în soluțiile pronunțate în dos.penal nr._ ";, rezultă următoarele:
sunt succeptibile de suspendare doar actele administrative apte a produce efecge juridice, nu și cele care și-au produs efectele, în aceasta ultima situație nemaiputându-se ridica problema suspendării actului, cu numai a anulării acestuia;
în cauza dedusă judecății, decizia de impunere nr.963/_ a cărei suspendare la executare se solicită și-a produs efectele, suma parțial contestată în calea administrativă de către reclamantă (257.293 lei) fiind achitată potrivit reținerilor din deciziile penale, astfel că cererea de suspendare nu poate fi primită în opina sa.
De asemenea mai învederează faptul că, în situația în care instanța va găsi cererea de suspendare ca fiind întemeiată, decizia de impunere nu poate fi suspendată decât parțial pentru suma de 257.293 lei, sumă ce a fost contestată în calea administrativă de atac și nu în integralitatea sa, respectiv pentru suma totală stabilită în cuantum de 310.956 lei.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată, apreciind că în speța dedusă judecății nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin disp.art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, întrucât prin punerea în executare a actului administrativ-fiscal a cărui suspendare la executare se solicită, nu se poate aprecia că reclamantei s-ar crea o pagubă iminentă care să justifice luarea unei astfel de măsuri în prezența unui caz bine justificat.
In drept invocă disp.art.115-118 C.pr.civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.963/_ s-au stabilit în sarcina reclamantei suma suplimentară de 310.956 lei, constând în taxa pe valoarea adăugată (148.555 lei), majorări de întârziere aferentă TVA (94.740 lei), impozit pe profit (36.880 lei), majorări de întârziere la impozitul pe profit (25.661 lei), impozit pe veniturile microîntreprinderii (2.034 lei) și majorări de întârziere aferente (3.086 lei).
Împotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație care a fost soluționată de pârâtă prin Decizia nr. 50/_, în sensul respingerii acesteia.
Prin cererea de suspendare a executării actelor administrative, reclamanta a investit prezenta
instanță cu suspendar ea Deciz iei nr.
50/_ și a Deciz iei de impuner e n r.
nr.963/_ .
În ceea ce privește Decizia nr. 50/_ prin care s-a respins contestația împotriva deciziei de impunere, tribunalul apreciază că aceasta nu poate face obiectul unei cereri de suspendare a executării actului administrativ, deoarece ceea ce va fi pus în executare este titlul de creanță fiscal, care constă, stabilește și individualizează în sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare, urmare a inspecției fiscale realizate, respectiv Decizia de impunere nr.963/_ . Aceasta poate fi contestată potrivit dispozițiilor art.205 C.procedura fiscală (titlu care de altfel a și fost contestat pe calea recursului administrativ, fiind emisa de către organul administrativ jurisdicțional Decizia nr.
50/_ ) și aceasta reprezintă actul administrativ fiscal pe care reclamanta l-a considerat a fi vătămător drepturilor si intereselor sale.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și în consecință va respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 50/_ emisă de pârâta DGFP BN.
Referitor la Decizia de impunere nr.963/_ , tribunalul reține că, actul administrativ cu caracter unilateral se bucură de prezumția de legalitate și se execută din oficiu, însă de la această regulă există o situație de excepție, când efectele acestuia sunt vremelnic întrerupte prin suspendarea executării actului, în temeiul art. 14 alin. 1 teza a I-a sau, după caz, în temeiul art. 15 din Legea nr.554/2004. Însă, în ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, conform art. 2 alin.1 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea actului administrativ este reglementată în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, protecție consacrată prin mai multe instrumente juridice, atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.
La soluționarea cauzei este necesar să se aibă în vedere și Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de către Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la_ prin care se arată că executarea imediată a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate, poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului.
Din acest punct de vedere legea română corespunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei invocată de reclamantă pentru că prevede atribuția instanței de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor.
Simpla invocare a prevederilor legale care reglementează instituția suspendării nu poate fundamenta prin ea însăși luarea unei măsuri provizorii pentru că suspendarea nu intervine de drept ci, în fiecare caz în parte, trebuie prezentate de către partea interesată indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.
Or, în speță, reclamanta a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, invocând că a achitat în întregime suma contestată, deoarece prin Decizia penală nr.69/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a constatat că reclamanta a achitat în întregime sumele contestate, și că prejudiciul produs statului român prin activitatea infracțională a lui Ani Iliuț nu este de 257.293 lei, ci de 173.849 lei.
Specificitatea procedurii de suspendare a actelor administrative-fiscale nu permite cenzurarea temeiniciei deciziei de impunere, ci numai o verificare a aparenței dreptului din perspectiva art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Analizarea în concret și punctual a motivelor de nelegalitate a deciziei de impunere sub aspectul datorării sumelor contestate prin prisma dispozițiilor legale incidente și a consecințelor juridice ale hotărârilor pronunțate în cauzele penale, se va face de instanța investită cu cenzurarea legalității actului, deoarece procedura suspendării executării actului administrativ este caracterizată ca fiind o procedură sumară, în care se verifică numai aparența dreptului, neputând fi prejudecat fondul litigiului.
Cu privire la cea de-a doua condiție, a pagubei iminente, tribunalul reține că și aceasta este îndeplinită, având în vedere demararea formelor de executare silită în condițiile contestării cuantumului sumelor datorate prin prisma celor reținute în cuprinsul Deciziei penale nr.69/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel C., existând posibilitatea ca reclamanta să fie executată silit pentru sume nedatorate, în contextul în care suspendarea efectelor actului administrativ nu va afecta in sens negativ drepturile organului fiscal, întrucât, dacă acțiunea de fond va fi respinsă, reclamantul va plăti și majorări de întârziere asupra obligațiilor principale, calculate si pe perioada de suspendare.
Prezintă o importanță deosebită în cauză și necesitatea asigurării unui just echilibru între interesele aflate în litigiu.
Condiția pagubei iminente este cerută de legiuitor pentru a se aprecia asupra influenței pe care un act, posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului celui în cauză, prin punerea sa în executare înainte de verificarea legalității actului, în contextul analizei și a condițiilor în care paguba ar putea fi acoperită în situația constatării nelegalității actului.
Or, în speță, executarea actului administrativ de îndată, ar destabiliza justul echilibru între reclamantă și pârâtă, deoarece pentru aceasta din urmă suspendarea actului nu are consecințe negative, scopul urmărit nefiind înlăturat, ci eventual amânat până la pronunțarea cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, în timp ce, dreptul reclamantei ar putea fi afectat
Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a proceda la suspendarea actului, astfel că va admite ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamantă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere vizând suspendarea executării deciziei nr. 50/_ și în consecință respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Admite cererea formulată de reclamanta SC L. A. SA, cu sediul în B., cartier U.
, nr. 462, jud. B. -N., în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. B. -N., cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, și în consecință:
- suspendă executarea Deciziei de impunere nr. 963/_ emisă de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului B. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte, | Grefier, | ||
B. L. | T. | M. | D. |
Red/Dact BLT/VF _
