Sentința civilă nr. 14764/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 14764/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant
P. N. L. și pe pârât I. P. J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constata:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 21 octombrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 octombrie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul P. N. L. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C., a solicitat suspendarea executării Ordinului P. J. C. nr.149/_ privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului începând cu data de_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr.149/_ emis de pârâtă s-a dispus că va beneficia de un salariu total în sumă de 1572 lei, reprezentând salariul de bază in sumă de 1479 lei și spor condiții vătămătoare în sumă de 93 lei, precum și faptul că Ordinul nr.544/_ emis de pârâtă își încetează aplicabilitatea începând cu data de_, menționându-se că prin Ordinul nr.544/_ i s-au stabilit drepturi salariale în sumă totală de 1804 lei, reprezentând suma de 1711 lei salariul de bază și suma de 92 lei, spor condiții vătămătoare.
A mai arătat reclamantul împotriva Ordinului nr.149/_ a formulat contestație, iar prin răspunsul la contestație nr.12052/_, s-a respins contestația formulată, arătându-se că actul atacat a fost emis în baza Raportului de audit public intern nr.414670/_ înregistrat la pârâtă sub nr.10097/_, prin care s-a stabilit că este necesară stabilirea corectă și legală a salariului cuvenit angajaților săi, prin excluderea salariului de merit din cuantumul salariului brut stabilit. În cadrul acestui raport s-a mai reținut că salariul de merit a fost acordat reclamantului în baza Ordinului nr.93/_ emis de pârâtă pentru perioada 01.01.-_ în temeiul art.10 din OG 10/2008 și că pentru anul 2010 salarizarea a fost stabilită potrivit OUG 1/2010, astfel că Ordinul nr.149/_ este temeinic și legal.
Reclamantul a învederat că împotriva răspunsului emis de pârâtă s-a adresat instanței, înregistrând acțiunea sub nr._ la Tribunalul Cluj și că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea executării actului administrativ atacat, și anume existența cazului bine justificat, precum și a pagubei iminente.
De asemenea, a susținut că ordinele emise de pârâtă reprezintă acte administrative a căror legalitate poate fi analizată doar de către instanța de judecată și nu de către Serviciul de audit intern și că în perioada_ -_ nu a beneficiat nici un salar de merit, cum în mod eronat a reținut pârâta, astfel că în mod nelegal i s-a redus salariul, apreciindu-se greșit că suma de 232 lei reprezintă salar de merit.
Reclamantul a apreciat că actul atacat este nelegal întrucât prin acesta s-a dispus restrângerea exercițiului unor drepturi de natură salarială printr-un act administrativ și nu prin lege, contrar art.53 din Constituție, iar această împrejurare constituie un caz bine justificat.
În ceea ce privește existența pagubei iminente, reclamantul a arătat că prejudiciul produs prin ordinul atacat este material viitor și previzibil, deoarece consecințele punerii in executare a acestui act sunt de natură patrimonială, constând în reducerea salarială lunară de 232 lei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta I. P. J. C., a solicitat respingerea cererii de suspendare și a arătat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004. neexistând indicii de nelegalitate ale actului administrativ atacat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele: Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate,
reglementată în art.14 din Legea nr.554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative și în art.15 din aceeași lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.
Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege.
Cazul bine justificat, definit în art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; paguba iminentă, definită de art.2 alin.1 și ș din Legea nr.554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Or, în cauză, se observă că, în susținerea cererii de suspendare, reclamanta a formulat critici detaliate cu privire la nelegalitatea actelor în raport cu dispozițiile legale care reglementează salarizarea personalului platit din fondurile publice.
Or, analiza de legalitate a actelor contestate presupun o cercetare în fond a cauzei, care este competența instanței învestite cu acțiunea în anulare, iar nu de către instanța învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004.
Astfel fiind, Tribunalul constată că nu este îndeplinita condiția referitoare la cazul bine justificat prev. de art.14 alin.1 rap. la art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004.
Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art.2 alin.1 lit.d din Legea nr.554/2004, face de prisos analiza susținerilor referitoare la condiția prevenirii unei pagube iminente, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prev.de art.14 alin.1 din aceeași lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul
N. L., cu domiciliul procesual ales în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.102, jud.C. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C., cu sediul în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.58, jud.C. .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 28 Octombrie 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
G. B. P.
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 01.11.13
