Sentința civilă nr. 4244/2013. Contencios. Acțiune în constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4244
Ședința publică din 3 OCTOMBRIE 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: P. R. M., judecător
Grefier: O. Ana
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea formulată de reclamanta SC L. SA în contradictoriu cu pârâții DS V. ȘI PENTRU SA
, D. E. AL DS V. ȘI PENTRU SA și cererea
reconvențională formulată de DS V. ȘI PENTRU SA
,având ca obiect contestație decizie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei consilier juridic Losonczi Attila și reprezentanta pârâților consilier juridic Stepanov Stela .
Procedura de citare este îndeplinită. Acțiunea este timbrată.
Cererea reconvențională este timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Reprezentantul reclamantei depune la dosar Note de ședință, pe care le comunică și cu reprezentanta pârâților.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței să pună în vedere reprezentantei pârâților să depună la dosar actele care au stat la baza determinării așa zisului prejudiciu creat de către reclamantă însoțită cu dovada comunicării acestor documente cu reclamanta, precum și procesul verbal de negociere pentru lucrări suplimentare prin care s-a negociat prețul macaralei.
Întrebată fiind reprezentanta pârâților arată că s-a contestat decizia 15/2006, dar s-a respins contestația și nu a avut proces pe rol.
Deliberând instanța respinge cererea în probațiune formulată de către reprezentantul reclamantei ca nefiind utilă cauzei.
La solicitarea instanței, părțile declarară că nu mai au de formulat alte cereri sau excepții.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității cererii reconvenționale invocată de reclamantă.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea excepției, întrucât raportat la prevederile art.119 Cod procedură civilă pârâtul poate formula o cerere reconvențională atunci când are pretenții în legătură cu cererea reclamantului.
Reprezentanta pârâților susține că cererea reconvențională este admisibilă pentru că are legătură cu fondul litigiului, fiind vorba de un contract comercial .
Nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris și în consecință să se dispună în principal constatarea nulității absolute a Deciziei nr.200/_ și în subsidiar anularea actului administrativ ca fiind netemeinic și nelegal, pentru motivele arătate pe larg prin notele de ședință.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea acțiunii, pentru motivele arătate prin întâmpinare.
Susține în esență, că Decizia atacată este legală, întrucât directorul executiv are atribuții să emită decizii în legătură cu contractele administrative, astfel că constatarea nulității acestei decizii nu ar produce efecte juridice. În legătură cu contractul administrativ trebuie să se constate dacă s-au făcut plăți nedatorate.
În concluzie solicită respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea cererii reconvenționale.
T R I B U N A L U L
Prin cererea formulată de SC L. SA în contradictoriu cu pârâta DS
V. ȘI PENTRU SA, D. E. AL DS V. ȘI PENTRU SA se solicită a se constata nulitatea absolută a Deciziei 200/_ iar în subsidiar a se anula acest act administrativ.
Astfel prin Decizia atacată emitentul a obligat SC L. SA la restituirea sumei de 27.695 lei TVA reprezentând prejudiciu adus unității ca urmare a executării contractului de lucrări nr.121/2012.
Reclamanta apreciază că în OUG. 36/2006 nu se face referire despre posibilitatea autorității contractante de a emite acte administrative fiscale prin care să se poată imputa anumite sume de bani.
De asemenea în Codul de procedură fiscală se menționează că atribuțiile privind derularea procedurilor de recuperare a creanțelor cad în sarcina Ministerului Finanțelor sau a serviciilor financiare din cadrul primăriilor.
În cuprinsul deciziei sunt invocate dispozițiile legii contenciosului administrativ ori pârâta nu putea emite acte administrative așa cum sunt ele definite de prevederile art. 2 alin.2 lit.c din L.554/2004.
Prin urmare reclamanta apreciază că actele emise cu depășirea atribuțiilor atrag nulitatea absolută a acestora sancțiune care trebuie aplicată și în prezenta cauză.
Prin cererea reconvențională formulată de DS V. ȘI PENTRU
SA se solicită a se dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 27695 lei reprezentând suma achitată în plus, prejudiciul fiind constat prin Decizia 15/_ a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Sălaj.
Se menționează că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de achiziție publică de lucrări nr. 121/_, având a obiect execuția lucrării extindere și modernizare sediul administrativ DSVSA SALAJ, în conformitate cu listele de cantități stabilite prin proiect, ofertata acceptată și obligațiile asumate prin contract.
Conform prevederilor din art. 4.2 din contractul inițial, în cazul în care pe parcursul execuției intervin schimbări semnificative de soluții, comenzi suplimentare sau cerințe tehnologice pe baza dispoziției de șantier emisă /acceptată de proiectant sau achizitor, pentru lucrările similare se vor păstra prețurile din
ofertă, iar pentru cele noi prețurile vor fi calculate; în conformitate cu legislația în vigoare.
In acest sens, a fost emisă Dispoziția de șantier nr. 4/201, și a fost încheiat actul adițional nr. 5/_, având ca obiect modificarea valorii contractului, în baza soluției tehnice schimbate pentru partea de rezistență și dispozițiile de șantier nr. 4/_ și nr. 6/_ .
Conform dispozițiilor de la art. 19.1 Capitolul Ajustarea prețului contractului, pentru lucrările executate, plățile datorate de achizitor executantului sunt cele declarate în propunerea financiară, anexă la contract.
Prin Decizia nr. 15/_ a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Sălaj ( pct. 8), s-a recalculat situația de lucrări suplimentare cu articolele din deviz, cantitățile stabilite de către proiectant și prețurile din oferta inițială, rezultând suma de 27695 lei.
Valoarea situațiilor de lucrări suplimentare cu articolele de deviz, cantitățile stabilite de către proiectant și prețurile din oferta inițială este de 22425 lei.
Prin urmare, s-a decontat reclamantului în plus față de cele stabilite de proiectant și la prețuri mai mari față de cele stabilite în oferta inițială suma de 22335 ei (44760 lei - 22425 lei) fară TVA, respectiv 27695 lei cu TVA.
În cauză a fost depusă o întâmpinare de către reclamantă care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca inadmisibilă.
Pârâtul poate formula o cerere reconvențională atunci când are pretenții în legătură cu cererea reclamantului . Ori, în cauză cererea inițială viza constatarea nulității absolute a unei decizii temeiul de drept fiind dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 119 Cod procedură civilă iar cererea urmează a fi respinsă ca nefondată.
Prejudiciul stabilit prin Decizia 15/2002 a Camerei de Conturi Sălaj nu îi este opozabil deoarece nu i -a fost comunicat dar și pentru faptul că nu vizează activitatea sa.
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele:
În baza unui control efectuat de Curtea Conturi Sălaj la sediul unității pârâte au fost constatate mai multe nereguli printre care și aceea privind plata sumei de 27.695 lei potrivit contractului de achiziții publice încheiat cu SC L. SA Z. .
Decizia nr. 15/_ a fost atacată de către DS V. ȘI PENTRU SA dar contestația a fost respinsă.
Potrivit susținerilor reprezentantei pârâte, pe rolul instanțelor judecătorești nu a existat vreun litigiu referitor la acea decizie.
În schimb unitatea a emis Decizia nr.200/_ solicitând reclamantului ca în termen de 15 zile să vireze suma achitată nejustificat . La finalul deciziei se face mențiunea că acest act poate fi contestat în baza L.544/2004.
Decizia a îmbrăcat forma unuia act administrativ fiscal deși emitentul nu avea calitatea de a emite un astfel de titlu.
Astfel, Legea contenciosului administrativ definește la art.2 lit.c actul administrativ ca fiind ,, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării
legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Actul administrativ fiscal trebuia emis de un organ fiscal competent iar pârâtul nu are această calitate.
Atribuțiile DS V. ȘI PENTRU SA sunt reglementate prin legi speciale dar în cuprinsul acestora nu se menționează și aceea privind posibilitatea directorului executiv de a emite acte administrative fiscale indiferent cu ce titlu.
În cauză actul atacat emis de un organ necompetent cu depășirea atribuțiilor sale iar sancțiunea este constatarea nulității acestuia.
Prin urmare se va admite cererea formulată de reclamanta SC L. SA și constată nulitatea absolută a Deciziei nr.200/_ emisă de pârâta DS
V. ȘI PENTRU SA SĂLAJ.
Pârâta la rândul său a formulat o cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 27.695 lei reprezentând suma achitată în plus.
Potrivit prevederile art. 119 Cod procedură civilă ,, dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului el poate să facă cererea reconvențională";.
În cauză obiectul principal a fost constatarea nulității deciziei iar instanța a admis acest capăt de cerere cu motivarea că nu a fost emis de un organ competent. În aceste împrejurări nu se mai poate reține că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.119 Cod procedură civilă cererea reconvențională fiind în aceste condiții inadmisibilă.
Pe de altă parte toată apărarea formulată de pârâta DS V. ȘI PENTRU SA se bazează pe decizia emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Sălaj .
Deși a formulat contestație împotriva ei, aceasta a fost respinsă iar pârâta nu a continuat demersurile acceptând tacit concluziile acestei Decizii.
În schimb acest act constatator nu-i poate fi opozabil reclamantului deoarece nu i-a fost comunicat și nici nu a vizat activitatea sa.
Prin urmare pârâta nu a dovedit prin alte mijloace de probă că reclamanta i-a provocat un prejudiciu iar cererea sa urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele LE G I I
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite cererea formulată de reclamanta SC L. SA, cu sediul în Z., str. 22 D. 1989, nr.30A, jud. Sălaj și constată nulitatea absolută a Deciziei nr.200/_ emisă de pârâta DS V. ȘI PENTRU SA SĂLAJ .
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de DS V. ȘI PENTRU SA SĂLAJ în contradictoriu cu SC L. SA SĂLAJ privind obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 27.695 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare . | ||
Pronunțată în ședință publică. | ||
Președinte, | Grefier, | |
P. R. M. | O. ANA |
Red.PRM/_
Dact.OA/_ /5EX
