Sentința civilă nr. 471/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 471/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ț. V. V. în contradictoriu cu pârât M. A. ȘI D. R., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Fericean Florin în reprezentarea intereselor reclamantului, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj în soluționarea prezentei cauze, în temeiul prevederilor art. 131 C.pr.civ. raportat la art. IV din Legea nr. 2/2013, care modifică prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Reprezentantul reclamantului apreciază că aparține Curții de Apel Cluj competența de soluționare a prezentei cauze, raportat la organul emitent al ordinului atacat.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Curții de Apel Cluj.
INSTANȚA,
Constată că prin cererea înregistrată la data de_ sub nr._ reclamanta ȚÂNȚAȘ V. V. a solicitat în contradictoriu cu M. A. ȘI D. R. suspendarea executării Ordinului nr. 733 din 31 iulie 2013 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.
În susținerea celor solicitate reclamantul a arătat că prin actul a cărui suspendare a solicitat-o s-a dispus detașarea sa de la DADR Maramureș pentru o perioadă de cel mult 6 luni la DADR Suceava pe o funcție similară, cu menținerea drepturilor salariale, începând cu_ .
Reclamantul a arătat că a formulat plângere împotriva actului contestat și apreciază că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării.
În susținerea cazului bine justificat, reclamantul se prevalează de indiciile de nelegalitate care afectează actul contestat și care rezidă din următoarele: modificarea locului de muncă pe o perioadă nedeterminată, lipsa justificării măsurii dispuse cu încălcarea prev. art. 87 și 89 din Legea nr. 188/1999 și îndreptățirea reclamantului de a refuza detașarea recunoscută de art. 89 alin. 3 lit f din Legea nr. 188/1999, față de situația personală a reclamantului căruia îi revine obligația contractuală și morală de a o îngriji pe mama sa Țânțaș Ana aflată în stare de nevoie, urmare a
accidentului vascular suferit în 23 iulie 2010 ce a condus la diagnosticarea acesteia cu hemipareză dreaptă. Reclamantul este singura persoană care se ocupă de întreținerea zilnică a mamei sale în condițiile în care soția lui Țânțaș Terezia este funcționar public la DGFP Maramureș fiind obligată să se deplaseze zilnic în regim de navetă de la domiciliu la locul de muncă pe o distanță de 25 km.
Mai arată reclamantul că are în întreținere doi copii minori care urmează cursurile liceale, respectiv gimnaziale în localitatea Baia Mare.
Punerea în executare a ordinului de detașare afectează în mod grav dreptul reclamantului și al familiei sale la viață intimă, familială și privată, dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la viață și integritate fizică și psihică.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. A. ȘI D. R. a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată.
Examinând excepția de necompetență materială invocată în raport de dispozițiile art.131 NCPC. coroborate cu art. IV din Legea nr. 2/2013 și art.
109 din Legea nr. 188/1999, Curtea reține că este întemeiată pentru următoarele argumente:
Potrivit prevederilor art. 129 alin. 1 pct. 2 NCPC, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale atunci când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
Excepția necompetenței materiale, fiind de ordine publică, are caracter absolut și dirimant, motiv pentru care instanța a invocat-o la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, în condițiile art. 130 alin. 2 NCPC, și va fi analizată cu prioritate.
Acțiunea are ca obiect suspendarea Ordinului nr. 733 din 31 iulie 2013 emis de M. A. și D. R. prin care reclamantul a fost detașat de la Direcția pentru Agricultură a Județului Maramureș la Direcția pentru Agricultură a Județului Suceava pe funcția publică teritorială vacantă de director executiv gradul II clasa de salarizare 80.
Reclamantul T. V. ocupă în prezent funcția de director executiv la Direcția pentru Agricultură a Județului Suceava, având statutul de funcționar public.
Competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici este reglementată de art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, această prevedere a suferit o modificare legislativă semnificativă, în sensul că litigiile derivând din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici au fost deferite secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor.
În acord cu acest text de lege, art. 109 din Legea nr. 188/1999 se modifică în sensul următor " cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe";
Prin aceste dispoziții legale s-a instituit competența de soluționare, în primă instanță, a litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului, în favoarea tribunalului. Astfel, criteriul privitor la poziționarea autorității publice emitente în sistemul administrației publice, menționat de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, devine irelevant în stabilirea instanței competente în litigiile generate din raporturile de funcție publică.
Față de aceste considerente, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj și în temeiul art. IV din Legea nr. 2/2013 și art. 109 din Legea nr. 188/1999 va declina competența de soluționare a cererii de suspendare formulată de reclamantul ȚÂNȚAȘ V. V. în contradictoriu cu pârâtul M. A. ȘI D. R., în favoarea Tribunalului Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Cluj.
Declină competența de soluționare a cererii de suspendare formulată de reclamantul ȚÂNȚAȘ V. V. , domiciliat în S., str. M. E., nr. 2, ap. 3, jud. Maramureș, cu dom. procesual ales în Baia Mare, str. N. Iorga, nr. 6, sc. F, ap. 47, jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâtul M. A. ȘI D. R., cu sediul în B., B-dul C. I nr.2-4, sector 3 în favoarea Tribunalului Maramureș.
Prezenta hotărâre nu este suspusă niciunei căi de atac. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./5 ex.
M.I. 30 Septembrie 2013
