Sentința civilă nr. 4924/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod op. 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4924
Ședința publică din 17 Septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. V. - judecător
G. ier: P. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii având ca obiect contestație act administrativ fiscal formulată de reclamanta Ș. G. P. D. B. M. în contradictoriu cu pârâții M. B. M. prin P. și D. de V. B. M. .
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 4 septembrie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru 11septembrie 2013, respectiv pentru 17 septembrie 2013, când după deliberare s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra contestației de față,
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta Ș. G. P. D. din B. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. B. M. - Primăria Baia Mare prin P. - D. de V. B.
M. solicitând anularea raportului de inspecție fiscală nr. 5866 din_, a deciziei de impunere nr. 1523/_ și a dispoziției nr. 1706 din_ emise de Primăria Baia Mare - D. de V. prin care s-a reținut obligația reclamantului la plata sumei de 34.433,71 RON stabilită cu titlul de venituri din închirieri, precum și suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează prezentul dosar.
Reclamanta a arătat că potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale și instituțiile de învățământ pot obține și utiliza autonom venituri proprii iar potrivit Legii 273/2006 a finanțelor publice locale, art. 68, veniturile proprii ale instituțiilor publice finanțate în condițiile art. 67, alin. 1 lit. b și c (unde se include și reclamanta) se încasează, se administrează, se utilizează și se contabilizează de către acestea iar veniturile proprii ale bugetelor instituțiilor publice finanțate potrivit art. 67, alin. 1 lit. b și c provin din prestări de servicii, chirii, manifestări culturale, etc.
Rezultă indiscutabil că veniturile proprii provenite din închirierea bunurilor pe perioada_ -_ puteau fi reținute de către unitatea școlară și utilizarea lor potrivit necesităților în condițiile în care s-a asistat în
acest interval de timp la o subfinanțare a învățământului iar Primăria Baia Mare - Consiliul Local avea obligația de a finanța activitatea de învățământ.
Reclamanta a susținut că anual a întocmit bugetul de venituri și cheltuieli care a fost aprobat de Primăria Baia Mare la care se anexa și contul de execuție bugetară atât din venituri proprii cât și din bugetul local. Rezultă deci că sumele în discuție au fost obținute și cheltuite cu aprobarea ordonatorului de credite și a consiliului de administrație. Mai mult, în toată această perioadă s- au făcut verificări și de Curtea de Conturi și niciodată nu a fost reținut faptul că în mod incorect s-a încasat și utilizat în interesul colegiului sumele obținute din chirii, obținând descărcarea de gestiune pentru această perioadă.
Din faptul că în tot acest interval de timp pârâta nu a stabilit dreptul de a încasa un procent din chirie, fapt care l-a realizat abia în anul 2011, cât și aspectul că anual a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, rezultă că pârâta a înțeles să lase aceste venituri la dispoziția reclamantului în vederea finanțării activității colegiului. Astfel că, în mod greșit, prin raportul de inspecție fiscală și decizia atacată, reclamantul a fost obligat să plătească suplimentar la bugetul local suma de 34.433,12 RON, motiv pentru care se solicită admiterea cererii așa cum a fost ea formulată.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrtiv
Prin întâmpinare, M. B. M. a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție pentru lipsa calității sale procesuale pasive, respingerea cererii de suspendare a actelor administrative, respectiv respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe excepție a susținut că având în vedere că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de P., M. B. M. nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la suspendarea executării actului administrativ fiscal, pârâtul a arătat că nu au fost dovedite condițiile de admisibilitate în sensul existenței unui caz bine justificat.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat instanței că reclamantul a reținut integral sumele obținute cu titlu de chirii deși potrivit art. 16 al. 2 din Legea nr. 213/1998, suma trebuia virată la bugetul local, nefiind adoptată o hotărâre de consiliu local care să stabilească o cotă parte din sumele încasate care ar fi putut fi reținute de către unitatea de învățământ.
Având în vedere că, terenurile și clădirile închiriate, aflate în administrarea unității de învățământ sunt proprietatea publică a M. ui B.
M., închirierea bunurilor și încasarea veniturilor din chirii trebuia să se realizeze cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică.
Creanța în cuantum de 34.433,71 lei (din care debit, în sumă de 18.484,63 lei și majorări de întârziere în sumă de 16.027,42 lei) a fost stabilită în sarcina reclamantei, prin Raportul de inspecție fiscală nr. 5866/_, raport încheiat ca urmare a controlului fiscal al Direcției de V. conform deciziei nr. 42/2011 emisă de Camera de conturi M., prin care s-a dispus
luarea măsurilor privind stabilirea, înregistrarea și încasarea sumelor reprezentând venituri din închirierea spațiilor din domeniul public al M. ui
B. M., aflate în administrarea unității de învățământ.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de M. B. M., tribunalul constată că aceasta este nefondată raportat la faptul că se solicită și anularea raportului de inspecție fiscală întocmit de M. ui B. M. - D. de V. .(f.11,12)
Examinând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantului, din coroborarea apărărilor pârâtului, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1523 din_ emisă de P. M. ui B.
M. - D. de V. s-a stabilit în sarcina reclamantei Ș. G. P. D. din B. M., obligații de plată suplimentare în cuantum de 34.433,71 lei cu titlu de venituri din închirieri pentru perioada_ -_ (f.5 -6)).
Împotriva acestei decizii, care a fost emisă urmare inspecției fiscale ale cărei concluzii sunt consemnate în raportul de inspecție fiscală nr. 5866 din _
, debitoarea a formulat contestație administrativă care a fost respinsă ca nefondată prin dispoziția nr. 1701 din 6 iunie 2012 emisă de P. ul M. ui B. M. (f. 9 - 10).
Se impune precizarea că inspecția fiscală a fost efectuată în baza Deciziei nr. 42/2011 emisă de Camera de Conturi a județului M., în urma misiunii de audit realizată în perioada septembrie - octombrie 2011 la Primăria Baia Mare, în speță neinvocându-se împrejurarea că acest act administrativ unilateral ar fi fost anulat de instanțele de judecată.
Nu s-a contestat faptul că reclamanta a primit în administrare bunurile imobile în natură teren și construcții, ce constituie proprietatea publică a municipiului B. M., pe care le-a închiriat și a obținut venituri în acest mod.
Potrivit dispozițiilor art. 16 al. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale iar în cazul în care contractul de închiriere este încheiat de către titularul dreptului de administrare, cum este în litigiul pendinte, acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte între 20 - 50%, stabilită prin hotărâre a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.
Față de normele legale imperative menționate anterior, nu poate fi primită apărarea reclamantei conform căreia veniturile realizate din chirii ar fi venituri proprii în sensul art. 68 al. 1 și 2 din Legea nr. 273/2006 a finanțelor publice locale.
Dat fiind faptul că bunurile închiriate nu constituie proprietatea reclamantului iar din raportul de inspecție fiscală reiese că verificarea se referă la perioada ianuarie 2007 - 30 iunie 2011, tribunalul consideră că reclamanta nu se poate prevala cu succes de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 1/2011 privind educația națională, intrată în vigoare ulterior perioadei supuse controlului.
Este nefondată apărarea reclamantei privind incidența prevederilor art. 166 al. 6 din Legea învățământului nr. 84/1995, atâta vreme cât prin Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, legea specială în materie, s-a stabilit expres care este destinația veniturilor obținute din închirierea acestora, în situația în care titularul contractului are bunurile doar în administrare.
În considerarea aspectelor arătate, sunt lipsite de relevanță susținerile reclamantei cu privire la controalele efectuate de Camera de Conturi în anul 2010.
În contextul celor descrise anterior și reținând că începând cu anul 2006 nu a existat o hotărâre de consiliu local care să stabilească procentul pe care reclamanta ar fi putut să îl rețină din chirii, în sensul art. 16 al. 2 din Legea nr. 213/1998, actele administrativ fiscale atacate sunt temeinice și legale, situație în care acțiunea vizând anularea acestora este neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea actelor administrativ fiscale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, tribunalul constată că aceasta nu îndeplinește cerințele privind existența unui caz bine justificat, respectiv paguba iminentă în sensul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contencios administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată de reclamantă va fi respinsă în temeiul dispozițiilor art. 18 al. 1 din Legea privind contenciosul administrativ, modificată, raportat la art. 218 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată ulterior, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
M. .
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. B.
Respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta Ș. G.
P. D. cu sediul procesual ales în B. M. str. G. C. nr. 23/13 în contradictoriu cu M. B. M. - Primăria Baia Mare prin P. - D. de
V. B. M. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. I. I. P.
Red. I.V/_
Tred.P.I /_ - 4ex
