Sentința civilă nr. 505/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 505/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta L. F. A. C. în contradictoriu cu pârâtul
M. T., având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ Ordin 733/2013 emis de pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200 și art.201 din NCPC referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată și fixarea unui termen de judecată.
Reprezentantul reclamantei depune înscrisuri în probațiune reprezentând autorizații emise de Registrul A. și relevă instanței că nu are obiecțiuni în ceea ce privește competența instanței.
Instanța, procedând din oficiu la verificarea competenței în temeiul art.131 din NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina.
La solicitarea instanței, în ceea ce privește cererea în probațiune depusă se arată că acestea sunt alte înscrisuri decât cele menționate în cuprinsul cererii introductive, despre a căror existență nu a avut cunoștință la momentul formulării acțiunii. Mai arată că sunt esențiale pentru justa soluționare a cauzei.
Curtea, în urma deliberării în raport de probele depuse la acest termen și neindicate în cuprinsul cererii introductive, le incuviinteaza in probatiune facand aplicarea dispozițiilor art. 254 alin. 2 pct. 4 din NCPC intrucat depunerea acestora nu duce la o amânare a cauzei.
Curtea pune în discuția părții litigante excepțiile invocate de către pârât, excepția insuficientei timbrării a acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei pentru membrii acesteia, excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției insuficientei timbrări raportat la taxa judiciară de timbru depusă.
Instanța, după deliberare, respinge excepția insuficientei timbrări a acțiunii reținând în motivare dispozițiile OUG nr.80/2013 în raport de care a fost achitată taxa judiciară de timbru de către reclamantă in procedura regularizarii cererii de chemare in judecata .
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei raportat la Certificatul depus la dosar din care reiese că reclamanta este o asociație înființată și înregistrată în Registrul
Asociaților și Fundațiilor, având cod unic de înregistrare, dobândind calitate procesuală activă pentru a formula acțiunii.
Instanța, după deliberare respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei reținând în motivare că aceasta are personalitate juridică rezultată din actele depuse la dosar și aflate la filele 34-35.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei pentru membrii săi, reprezentantul reclamantei solicită respingerea acesteia relevând în susținere că încă din Statut rezultă cu claritate calitatea de reprezentant a Asociației pentru membrii acesteia. Acțiunea este formulată în nume propriu.
Instanța, în urma deliberării respinge excepția lipsei calității de reprezentant reținând în motivare că cererea de chemare în judecată a fost formulată de L. F. A. în nume propriu și în reprezentarea intereselor membrilor săi aspect care rezidă din Statul și Actul constitutiv precum și din procesul-verbal al ședinței Adunării Generale aflat la filele 43-44 din dosar.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea în raport de actele existente la dosar.
Instanța, după deliberare respinge excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului care a semnat cererea de chemare în judecată reținând că la fila 15 din dosar există depusă împuternicirea avocațială si avand in vedere si actul de la
f. 53 din dosar .
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele expuse pe larg în scris, relevând în susținere că au fost formulate o serie de acțiunii la nivelul tuturor Curților de Apel. În susținere se arată că prin Ordinul emis pârâtul și-a depășit competența materială, instructorii trebuie să plătească chiria săli și să-și achite alte cheltuieli.
Mai arată că numărul maxim de 7 cursanți rezultă din stipularea numărului de ore in anexa 3 a ordinului ; nu există un contract individual de muncă. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin cererea formulată în contencios administrativ la data de 12 august 2013 reclamanta L. F. A. C. în contradictoriu cu pârâtul M. T. a solicitat în principal - anularea în totalitate a Ordinului nr. 733/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 267 bis/_, pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere iar în subsidiar - anularea în parte a Ordinului nr. 733/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I-a, nr. 267 bis/_
, pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile
și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, suspendarea actului administrativ cu caracter normativ până la soluționarea acțiunii în anulare și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că în fapt prin Ordinul nr.733/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I-a nr.267 bis/_, s-a încercat reglementarea funcționării școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, precum și a activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.
Prin acest act normativ, emis cu încălcarea legii și a principiilor elementare de drept național și internațional s-a modificat procedura de autorizare a școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor, precum și condițiile și obligațiile pentru realizarea pregătirii teoretice și practice.
Emiterea ordinului de către Ministrul T. s-a făcut în executarea prevederilor din O.G. nr.27/2011 privind transporturile rutiere și vatămă în mod direct interesele membrilor asociației noastre, instructori auto.
Astfel, din Actul Constitutiv al Asociației cu scop nepatrimonial "L. F.
C. " și Statutul Asociației rezultă că obiectivul principal este realizat prin
:promovarea drepturilor și intereselor profesionale ale membrilor săi, apărarea demnității, onoarei, libertății și independenței profesionale a instructorilor auto, a profesorilor de legislație rutieră și a profesorului de cunoaștere a automobilului în calitate de formatori și ale celorlalte categorii socio-profesionale asimilate
;colaborarea în parteneriat cu autoritățile statului, respectiv cu M.I.R.A, M.T., M.E.C., M.J., M.E.F., M.M.S.S.F. și M.E.C.T. la elaborarea reglementărilor privind profesiile sus arătate, urmărind corecta aplicare a acestora ;participarea la verificarea, controlul și supravegherea, în limitele de competență definite de prevederile legale și de prezentul Statut, exercitării profesiilor precizate mai sus, indiferent de forma de organizare (instructor atestat-angajat al unei școli sau instructor autorizat) în ce privește respectarea standardelor de calitate și normelor aplicabile desfășurării activităților specifice;organizarea de cursuri de perfecționare, manifestări cu caracter științific la nivel intern și internațional, editând și difuzând membrilor săi, publicații de specialitate, în vederea organizării educației continue, a perfecționării specializării și creșterii gradului de competență profesională, colaborând la realizarea acestui obiectiv cu autoritățile statului mai sus precizate;L. acționează prin toate mijloacele legale pentru creșterea gradului de profesionalism și pentru îmbunătățirea calității serviciilor oferite, organizând în acest scop centre de pregătire, conferințe, simpozioane și puncte de informare privind legislația în domeniu ;promovează Codul de etică și deontologie profesională și urmărește respectarea unitară a normelor acestuia
;participă în condițiile legii, în comisiile de specialitate la examenul de obținere a atestatului de instructor auto și profesorilor de legislație rutieră, de reatestare ori de perfecționare ;participă la elaborarea Standardelor și Criteriilor de evaluare a calității serviciilor oferite în colaborare cu instituțiile competente de resort;participă la elaborarea în parteneriat și în condițiile legii, pe baza și în conformitate cu normele legale, a modalităților și condițiilor de verificare, atestare și reatestare al nivelului profesional al instructorilor auto și al celorlalte categorii socio-profesionale arătate și eliberează avizul pentru obținerea atestatului sau autorizației de instructor auto și profesor de legislație rutiera ;soluționează în conformitate cu dispozițiile prezentului Statut, cazurile de abateri de la normele de etică și deontologie profesională ;susține, prin mijloace specifice, cercetarea științifică în problematica circulației rutiere, în vederea reducerii simțitoare a numărului de accidente rutiere și a creșterii sensibile a gradului de siguranță și
respect în trafic ;colaborează cu instituții și asociații profesionale din țară și străinătate, în limitele și în conformitate cu obiectivele sale ;îi reprezintă pe membrii săi în relațiile cu autoritățile și instituțiile guvernamentale și nonguvernamentale interne și internaționale ;înființează și desfășoară în condițiile legii, activități economice, cu caracter accesoriu, exclusiv în vederea realizării scopului său .
Fată de cele de mai sus, rezultă în mod neîndoielnic că asociația reclamantă acționează, inclusiv prin formularea unor cereri adresate instanțelor de contencios administrativ, în realizarea scopului pentru care a fost constituită și anume, apărarea drepturilor și intereselor profesionale ale membrilor săi, a independenței profesionale a instructorilor auto.
In primul rând, actul normativ emis de M. T. încalcă principiul ierarhiei actelor juridice. A. ritatea publică emitentă a ignorat prevederile art. 4 alin 3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă potrivit cărora actele normative date în executarea legii se emit în limitele și potrivit normelor pe care le ordonă și ale art.11 și 74 din aceeași lege care impun corelarea actelor normative și încadrarea lor în limitele impuse prin normele cu forță superioară în baza și în executarea cărora au fost emise.
În concret, normele administrative cuprinse în Ordinul Ministrului T. nr.733/2013 nu corespund literei și spiritului prevederilor cu forță juridică superioară care guvernează domeniul de activitate-școli de conducători auto, instructori auto, pregătirea teoretică și practică etc. și care trebuiesc avute în vedere și anume-O.G.27/2011 privind transporturile rutiere, O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și H.G. 1931/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G.195/2002, privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, în art.23 alin.5 din 6.U.G. 195/2002 se stabilește faptul că
"pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere se efectuează de către profesori de legislație rutieră și instructori auto atestați de autoritatea competentă, conform normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului transporturilor, al ministrului educației și al ministrului administrației și internelor,care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
În alin.8 al aceluiași articol se prevede că "programa de învățământ pe baza căreia se organizează cursuri de pregătire, precum și metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor în vederea obținerii permisului de conducere se stabilesc prin ordin comun al ministrului educației, al ministrului transporturilor și al ministrului administrației și internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Este evident, din analiza textelor de mai sus că, intenția legiuitorului a fost de a stabili în sarcina Ministrului Transportului rolul principal în ceea ce privește coordonarea și elaborarea metodologiilor privind pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, iar Ministrului Educației rolul principal în elaborarea programei de învățământ și a metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor.
Prin aceleași dispoziții legale în vigoare, Ministrul Administrației și Internelor are rolul de a acorda asistentă de specialitate la emiterea ordinului comun.
În art. 29 alin. 3 din H.G. 1931/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G.195/2002, privind circulația pe drumurile publice se prevede faptul că "pregătirea practică a persoanei în vederea obținerii permisului de conducere valabil pentru oricare din categoriile A,B,BE și subcategoriile A1 și B1 se poate efectua și de către un instructor auto atestat în condițiile legii, care a
încheiat o convenție civilă cu unitatea autorizată în care solicitantul a efectuat o pregătire teoretică".
Nu doar că Ordinul nr. 733/2013 elimină această categorie de instructori auto atestați, dar stabilește și condiții excesive în sarcina instructorilor auto ce funcționează în baza O.U.G. nr. 44/2008, cum ar fi cele referitoare la dotarea vehiculelor cu sisteme tehnice de monitorizare video și audio și de poziționare globală, de tip GPS sau cele privind deținerea unor spații pentru procesul de învățământ sau de spațiu pentru activitatea de secretariat, arhivă și grup sanitar. Practic, prin aceste condiții care impun instructorului auto să efectueze și pregătirea teoretică a cursanților și să dețină și folosească o bază materială, s-a urmărit desființarea acestei categorii socio-profesionale, a instructorilor
independenți.
În acest context, din analiza normelor legale mai sus redate rezultă neconcordanța actului normativ supus analizei cu actele juridice cu forță superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, neținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art.1 alin.5 din Constituție și art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Față de cele de mai sus este evident caracterul nelegal al Ordinului nr. 733/2013 emis doar de către Ministrul T., cu încălcarea unor acte juridice cu forță superioară.
Normele cuprinse în Ordin intră în coliziune cu prevederile din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și H.G. nr. 1931/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, care la rândul lor conțin reglementări cu privire la autorizarea și funcționarea instructorilor auto și a profesorilor de legislație rutieră, a metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor în vederea obținerii permisului de conducere, a programei de școlarizare, etc.
Un exemplu grăitor în acest sens este acela că, în Ordinul criticat, se prevede cu caracter obligatoriu pentru instructorul auto autorizat ca școală să asigure atât pregătirea practică cât și teoretică a cursanților, având sală de legislație rutieră și personal de specialitate, în timp ce în art. 29 din H.G. 1931/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, în vigoare și în prezent, se prevede faptul că instructorii atestați pot asigura doar pregătirea practică.
Din examinarea textului actului normativ atacat se poate observa cu ușurință că acesta încalcă și principiul certitudinii juridice potrivit căruia aplicarea legii la o situație specifică trebuie să fie previzibilă.
Acest principiu poate fi descris ca obligația ce revine autorităților publice de a asigura ca legea să fie ușor de stabilit de către aceia cărora li se aplică și ca aceștia să poată, nu fără temei, să prevadă nu doar existența ei dar mai ales modul în care ea va fi aplicată și interpretată.
Măsurile incriminate trebuie sa aibă o bază în dreptul intern, dar implică și o anumită calitate a legii: ele impun accesibilitatea acesteia pentru persoanele vizate precum și o formulare destul de precisă pentru a le permită să prevadă, într-un grad rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce pot rezulta dintr- un act determinat (Maeștri c/a Italiei).
În special, o normă este "previzibilă" atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice, întinderea noțiunii de
"previzibilitate" depinde, într-o largă măsură, de conținutul textului respectiv, de domeniul la care se referă ca și de numărul și de calitatea destinatarilor săi.
În concret, în Anexa nr. 1, la art.5 și art.6 se menționează "onorabilitatea" ca și condiție ce trebuiește îndeplinită pentru autorizarea școlilor de conducători
auto și a instructorilor auto organizați conform O.U.G. nr.44/2008, iar îndeplinirea acestei condiții este satisfăcută și dacă managerul sau solicitantul nu au fost condamnați pentru infracțiuni care atrag incompatibilitatea cu activitatea pe care o desfășoară.
Se poate observa, în primul rând, că actul normativ face referire la o noțiune nouă în acest domeniu și anume aceea de manager al școlii, care este un termen economic și nu juridic. In acest context, fără să definească termenul de onorabilitate sau să stabilească în mod clar care sunt infracțiunile care atrag incompatibilitatea, reglementarea dă naștere unor interpretări și controverse, iar aplicarea acesteia poate genera abuzuri.
Care ar putea fi în concepția inițiatorului actului normativ infracțiunile pentru a căror condamnare managerul sau solicitantul ar deveni incompatibil cu activitatea pe care o desfășoară, infracțiunile de natură economică, de corupție, cele săvârșite cu violență, sau doar cele la regimul circulației rutiere?
În aceeași manieră sunt redactate și art. 5 lit. f) și 7 lit. f) din Anexa nr.2. care stabilesc ca și condiție pentru obținerea atestatului de instructor auto sau profesor de legislație rutieră absența unor condamnări pentru mai multe infracțiuni enumerate în text.
Curios este că se menționează infracțiunea de omor printre cele care ar atrage incompatibilitatea dar nu și aceea de omor calificat sau omor deosebit de grav.
Sunt menționate și infracțiuni de corupție ca luarea sau darea de mită și traficul de influentă, dar nu și alte infracțiuni din aceeași categorie cum ar fi primirea de foloase necuvenite sau cele prevăzute și sancționate de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
Punerea în aplicare a acestor dispoziții lipsite de claritate, lasă loc de interpretare și vor crea, cu siguranță, discriminare.
Ordinul Ministrului T. nr. 733/2013 încalcă și principiul egalității de tratament și cel al liberei concurențe care trebuie să guverneze activitatea a două entități economice care funcționează pe piața serviciilor și anume, școlile de conducători auto organizate ca societăți comerciale, regii autonome, etc. și persoanele fizice autorizate în baza O.U.G. nr. 44/2008.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod rațional și obiectiv.
În acest sens măsurile de instituire în sarcina instructorului auto autorizat a obligativității achiziționării unor sisteme tehnice, a angajării cu contract de muncă pe o perioadă nedeterminată a unui profesor de legislație rutieră, a încheierii unui contract de prestări servicii de specialitate pentru disciplina "prim ajutor" etc. au consecințe economice imediate și negative și aduc atingere principiului liberei concurențe, creând o situație net defavorabilă acestuia.
În practică pot apărea și situații, mai ales în orașe cu o populație redusă, când numărul școlilor de conducători auto să fie mai mare decât cel al profesorilor de legislație rutieră sau al persoanelor cu studii de specialitate, pentru disciplina "prim ajutor".
Or, în aceste condiții un instructor auto, care îndeplinește toate celelalte condiții nu își poate exercita activitatea din motive neimputabile.
O altă situație care va genera abuzuri și discriminare este stabilirea de către autoritatea publică emitentă, prin art. 10, din Anexa 1, a unui procent minim de promovabilitate de 50%, fără a se avea în vedere că, de cele mai multe ori, promovarea examenului de către un cursant depinde nu doar de factori obiectivi-dotarea materială a școlii, pregătirea personalului didactic etc. dar în
mare măsură și de factori subiectivi-nivelul de educație al cursanților care se înscriu la o anumită școală de conducători auto, factorul de emotivitate al cursantului, inexistența unor criterii unitare în ceea ce privește proba practică (traseu diferit, complexitatea traficului, persoana examinatorului etc.).
Această măsură, cu caracter evident arbitrar, constituie un amestec nejustificat al autorității publice în activitatea concurențială a unor entități economice care își pot pierde în această modalitate dreptul de a funcționa( valabilitatea autorizării), conform art. 9 pct.3) din aceeași Anexă 1, deși doar piața poate, prin pierderea clientelei, dacă serviciile oferite nu sunt de calitate, să dicteze încetarea activității unui instructor atestat.
Păstrând proporțiile, poate afirma că un asemenea procent de admisibilitate sau promovabilitate ar putea fi instituit și în sarcina instituțiilor de învățământ (la examenele de capacitate și bacalaureat) sau avocaților, în ceea ce privește cauzele în care apără interesele clienților.
O altă măsură cu caracter discriminatoriu a fost instituită prin art.6 pct.3) lit. b) din Anexa 1, prin care se stabilesc în sarcina instructorilor auto atestați, care au obținut autorizație ca scoli de conducători auto, condiții cu privire la spațiul în care își desfășoară activitatea.
Astfel, este de neînțeles de ce un spațiu care inițial a avut destinația de locuință, nu poate fi utilizat de o școală nici dacă a suferit modificări și a fost ulterior amenajat special pentru o astfel de activitate cum la fel de neînțeles este obligația pentru o școală de a funcționa doar într-o locație unică.
Prin același articol se mai prevede și măsura ca, o sală de legislație rutieră să poată fi folosită la pregătirea teoretică de cel mult 4 școli, limitare care nu are nici un fel de justificare și îngrădește libera concurență și dreptul la muncă al instructorilor auto atestați.
De ce, spre exemplu, o sală de legislație rutieră cu o capacitate de 50 de locuri, nu poate fi folosită de 5 instructori auto autorizați ca școală, fiecare având un număr mic de cursanți ?
În opinia recalantei, o asemenea limitare ar putea fi instituită doar cu privire la numărul de cursanți care folosesc acel spațiu într-o perioadă de timp determinată, dar în nici un caz la numărul de scoli.
De menționat este și faptul că, la elaborarea Ordinului nr.733/2013, M.
T. a ignorat recomandările făcute de către Consiliul Concurenței în sensul eliminării tuturor prevederilor care încalcă regulile de concurență.
Astfel, la solicitarea M. ui T., în temeiul prevederilor art.29 lit.
c) coroborate cu prevederile art.20 alin 4) lit. c) din Legea concurenței nr.21/1996 rep., Consiliul Concurenței, analizând actul normativ elaborat în ceea ce privește activitatea instructorilor auto, a emis un punct de vedere în care a arătat următoarele:
"Condițiile de autorizare pentru școlile de conducători auto, organizate din punct de vedere juridic ca SC și cele organizate ca PFA sunt, în cea mai mare parte, similare.
Referitor însă la costurile aferente unei astfel de activități, trebuie menționate următoarele:baza materială necesară, inclusiv pentru un PFA, constă, în principal, pe lângă vehiculul aferent categoriei (de ex. AM, A1, B) în; deținerea în folosință exclusivă și permanentă, în proprietate, cu contract de închiriere sau de comodat, de spații adecvate procesului de învățământ care îndeplinesc condițiile minime, folosite în scop didactic și care nu au avut prin construcție destinație inițială de locuință, situate în blocuri cu mai multe etaje, precum și spațiul necesar garării vehiculelor;serviciile prestate de o școală de conducători auto - PFA sunt, pe lângă servicii de pregătire practică, asigurată de instructorul auto acreditat și autorizat ca școală - o singură persoană - 8 ore/zi - în medie 5
cursanți ( 2 ore /cursant pe săptămână la un total de 30 de ore/curs; 15 săptămâni), la un tarif mediu de 800 lei/curs. În urma simulării, după deducerea impozitului pe venit, a costurilor combustibilului (potrivit noilor reglementări cursul trebuie sa acopere 300 km - la 10 litri/100 km, 30 I x 6 lei/l = 180 lei combustibilul/cursant), rămân aprox. 4000 lei/PFA din care trebuie să plătească cel puțin două salarii, al său și al profesorului de legislație rutieră angajat în plus, tot noile reglementări impun încheierea unui contract de prestări servicii cu o unitate medicală sau cabinet medical pentru cursul de prim ajutor (parte a pregătirii teoretice).
În aceste condiții, este puțin probabil ca un instructor auto -PFA, care desfășoară o activitate economică în mod individual să poate suporta toate costurile angajate de efectuarea acesteia din 4.000 lei/lunar.
Aplicarea reglementării în forma propusă ar avea cel mai probabil ca efect eliminarea de pe piață a școlilor de șoferi organizate ca PFA, precum și a școlilor organizate ca SC, dar de mici dimensiuni, cu o consecință directă asupra consumatorilor prin creșteri însemnate ale tarifelor (mai puține întreprinderi pe piață, costuri mai mari la intrarea pe piață).
Pe de altă parte, piața se va regla oricum prin introducerea unor condiții de calitate, autorizația de funcționare nemaifiind prelungită dacă nu este îndeplinit, anual, un grad de promovabilitate de cel puțin 70% (raportul dintre numărul de cursanți care au promovat primul examen în vederea obținerii permisului de conducere și numărul cursanților care au absolvit școala în această perioadă).
Pe de altă parte, art. 21 din aceleași Norme privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto instituie un regim diferit, discriminatoriu, în ceea ce privește perioada de timp necesară îndeplinirii condițiilor de autorizare în conformitate cu noile reglementări.
Astfel, în cazul SC, autorizațiile eliberate până la data intrării în vigoare a noii legislații se reînnoiesc după un an în timp ce, în cazul PFA, acestea se vor autoriza în termen de maxim șase luni de la data intrării în vigoare a ordinului."
Este evident că, punctul de vedere legal emis de Consiliul Concurenței a fost ignorat atunci când M. T. a emis Ordinul nr.733/2013, care conține toate acele prevederi discriminatorii referitoare la obligația fiecărui instructor auto - PFA de a deține o bază materială proprie, ceea ce atrage costuri suplimentare, aceasta în condițiile în care instructorului auto autorizat ca școală îi este limitată activitatea la un număr de 210 ore/lună, ceea ce, în realitate, înseamnă un număr maxim de 7 cursanți pe lună.
Această măsură, prevăzută în art.5 pct.3 din Anexa 3, constituie o discriminare și în raport de alte categorii socio-profesionale care, după terminarea programului de lucru de 8 ore la un alt loc de muncă pot presta și o altă activitate, inclusiv pe cea de instructor auto cu contract individual de muncă, cu timp parțial de 60 ore/lună.
Nu în ultimul rând, măsura instituită prin actul normativ criticat, prevăzută în art.6 pct. 3), lit. a) din Anexa 1, privind o procedură specială de interceptare și înregistrare audio-video, prin mijloace tehnice a cursantului, a examinatorului autorității de examinare și a traseului parcurs reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, o ingerință în viața privată și intimă a unor persoane.
Practic, se instituie obligativitatea instalării de aparatură de înregistrare audio-video și localizare care să permită o supraveghere electronică continuă.
În mai multe cazuri Curtea Europeană a apreciat că în cazul unei supravegheri operative prin mijloace tehnice există o ingerință a autorității în dreptul la respectarea vieții private a persoanelor dacă această măsură nu este
prevăzută de lege, nu urmărește un scop legitim și nu este necesară într-o societate democratică în vederea atingerii scopurilor urmărite.
Actul normativ emis de Ministrul T. nu prevede minime garanții în scopul evitării abuzurilor, nu se prevăd nici un fel de măsuri cu privire la păstrarea acestor înregistrări, modalitatea de distrugere, modul în care pot fi utilizate, etc.
Simpla mențiune că "informațiile înregistrate prin acest sistem tehnic se stochează pe suport electronic și se pot păstra de către școlile de conducători auto pentru o perioadă de 6 luni"; nu oferă cursanților și persoanelor înregistrate garanții adecvate contra diverselor abuzuri, neindicându-se cu claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterilor de apreciere a autorităților și școlilor de conducători auto în acest domeniu.
Așa cum este reglementată în prezent această activitate, există posibilitatea ca imagini sau discuții care să afecteze dreptul la viață intimă și privată a unor persoane sau dreptul lor la imagine să ajungă în spațiul public fără ca cineva să fie răspunzător.
Pârâtul M. T. a formulat întâmpinare
prin care a invocat, pe cale de excepție, insuficiența timbrajului, excepția lipsei calității procesuale active, lipsa calității de reprezentant sa reclamantei, lipsa calității de reprezentat a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată solicitând anularea cererii de chemare în judecată precum și respingerea acesteia ca nefondată.
Reclamanta L. F. A. C. a formulat note de apărare
față de întâmpinarea formulată de pârât prin care solicită admierea cererii de chemare în judecată.
Instanta din actele dosarului retine urmatoarele :
Exceptiile invocate de catre parata prin intimpinarea depusa au fost solutionate in sedinta publica din data de_ cu motivarea ce se regaseste in practicaua prezentei hotarari .
In ce priveste motivul de nelegalitate indicat la punctul 1 actul normativ atacat respecta prevederile actelor normative cu forta juridica superioara respectiv prevederile OG 27/2011 .
Astfel acest ordin atacat in speta a fost emis in temeiul art. 62 alin. 2 si 3
,63,64 din OG 27/2011 si art. 5 alin. 4 din HG 24/2013 .
Conform art. 62 din OG 27/2011 scolile de conducători auto fac parte din cadrul instituțional național în domeniul siguranței rutiere, care desfășoară activitatea de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permiselor de conducere.A. rizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto se face în condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.Atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto se face în condițiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.Conform art. 63 si 64 din acelasi act normativ programa de școlarizare și metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere se stabilesc de către autoritatea competentă prin norme. Condițiile și obligațiile privind pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere se stabilesc de către autoritatea competentă prin norme.
Potrivit art. 6 din OG 27/2011 M. T. și Infrastructurii, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, autoritate de stat și de reglementare în domeniul transporturilor rutiere, reprezintă, în sensul prezentei ordonanțe, autoritatea competentă.
In baza acestor texte de lege rezulta ca paratul era competent sa emita prezentul ordin conform art. 5 alin. 4 din HG 24/2013 prin care sa reglementeze modul in care se autorizeaza scolilele de conducatori auto si instructorii auto
,realizeaza atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, stabileste programa de școlarizare și metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere,condițiile și obligațiile privind pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.
In ceea ce priveste prevederile art. 23 alin. 5 si 8 din OUG 195/2002 este necesar a se observa in primul rand ca ordinul atacat in speta nu a fost eleborat in baza acestor prevederi legale ci in baza prevederilor legale sus mentionate
.Practic in aceasta situatie apare o neconcordanta intre prevederile legale cuprinse in OG 27/2011 si OUG 195/2002 neconcordanta care insa nu atrage nelegalitatea ordinului emis cu respectarea art. 6,62-64 din OG 27/2011.
Neconcordanta intrre cele doua ordonante de guvern vizeaza insa doar programa de școlarizare și metodologia de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere prevederile OUG 195/2002 vizand doar aceste aspecte fara a viza si aspectele privind autorizeaza scolilele de conducatori auto si instructorii auto
,atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, condițiile și obligațiile privind pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.Ori in speta reclamanta cri-tica nelegalitatea acestui ordin din perspectiva acestor aspecte si nu din perspectiva programei de scolarizare si a metodologiei de organi-
zare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.
Astfel reclamanta reprezinta drepturile membrilor sai care sunt instructori auto atestati conform prevederilor legale in vigoare la aprobarea ordinului atacat in cauza drepturile lor fiind vatamate prin schimbarea reglementarii legale privind autorizarea scolilor de conducatori auto si instructorii auto ,atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, condițiile și obligațiile privind pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere si nu prin programa si metodologia sus mentionate .
Totodata OG 27/2011 a fost emis ulterior OUG 195/2002 si strict pentru a reglementa problematica transporturilor rutiere astfel ca se poate aprecia ca este un act normativ cu caracter special in raport cu OUG 195/2002 si care se aplica cu proritate in aceasta materie, in raport cu dispozitiile art. 23 alin. 5 si 8 din OUG 195/2002.
In ceea ce priveste incalcarea art. 29 alin. 3 din HG 1391/2006 text de lege care prevedea ca pregatirea practica a persoanei prevazute la alin. (2), in vederea obtinerii permisului de conducere valabil pentru oricare dintre categoriile A, B, BE si subcategoriile A1 si B1, se poate efectua si de catre un instructor auto autorizat in conditiile legii, care a incheiat un contract cu unitatea autorizata in care solicitantul a efectuat pregatirea teoretica acest text de lege a fost abrogat incepand cu data de_ prin HG 480/2013 .
Conform art. 23 din Legea 554/2004 anularea unui act normativ produce efecte doar pentru viitor,anularea actionand similar unei abrogari a respectivului act fara a aduce astfel atingere efectelor juridice produse intre data adoptarii actului si data anularii sale .
Ori cata vreme la chiar daca promovarii actiunii textul de lege a carei incalcare reclamanta o invoca este abrogat este evident ca o anulare pentru viitor a ordinului din speta pentru incalcarea unui text de lege abrogat nu se justifica .
In plus asa cum s-a aratat deja HG 1391/2006 reglementeaza normele metodologice de aplicare a OUG 195/2002 ce reglementeaza la randul sau circulatia pe drumurile publice .
OG 27/2011 reglementeaza trasporturile rutiere avand un caracter de act normative special in acest domeniu .In aceasta situatie si normele sale de aplicare au caracter special in raport cu normele de aplicare a actului cu caracter general, aplicandu-se in speta cu prioriate .Altfel spus in speta nu se poate pune problema unei nelegalitati a ordinului din speta ci doar problema aplicarii prioritare a unui din actele normative ce cuprind normele metodologice de aplicare a doua acte normative cu sfera de reglementre diferita.
In ceea ce priveste conditiile impuse prin ordinul atacat in cazua in vederea autorizarii ca scoli de conducatori auto la acest punct al actiunii se arata doar ca ele sunt excesive .
Instanta retine ca stabilirea conditiilor necesare pentru autorizarea unei scoli de conducatori auto in variantele stabilite la art. 4 lit a si b din ordinul atacat tin de oportunitatea actului administrativ si de dreptul de apreciere al autoritatilor publice .El poate fi cenzurat din perspectiva legalitatii actului administrativ doar daca dreptul de apreciere este exercitat cu exces de putere
.Ori in speta nu se poate retine nici depasirea competentei nici incalcarea drepturilor si libertatilor membrilor reclamantei in sensul art. 2 lit n din Legea 554/2004 .
Astfel conditiile stabilite de catre ordinul din speta pentru autorizarea ca scoala de conducatori auto nu urmaresc desfiintarea categoriei socio profesionale a instructorilor independenti ci urmaresc asigurarea unei baza materiale adecvate pentru pregatirea teoretica si practica in vederea obtinerii permisului de conducere ,asigurarea unei reale si calitative pregatiri teoretice si practice de a singura scoala de conducatori auto ,o desfasurare in bune conditii ,cu posibilitatea verificarii, a modului de examinare in vederea obtinerii permisului de conducere .
Avand in vedere aceste considerente instanta a apreciat ca motivele invocate la punctul 1 din motivarea actiuni sunt neintemeiate .
In ce priveste motivele indicate la punctul 2 privind caracterul accesibil si previzibil al dispozitiilor cuprinse in art. 5 si 6 din anexa nr. 1 privind cerinta onorabilitatii instanta apreciaza ca acest termen are un caracter accesibil si previzibil fiind explicat in alineatul 2 al art. 5 si 6 intr-o maniera suficienta pentru a concluziona ca aceste texte de lege au caracter accesibil si previzibil .
Notiunea de manager al scolii este definita de art. 5 alin. 2 lit a din anexa 1 a ordinului in mod neechivoc si oricum acest text de lege nu vizeaza instructorii auto autorizati ale caror drepturi reclamanta le apara conform art. 2 lit a teza finala a Legii 554/2004 .
In ce priveste infractiunile care duc la o incompatibilitate cu activitatea de instructor autor autorizat ca scoala de conducatori auto este evident ca in contextul art. 6 din anexa 1 a ordinului o enumerare limitativa si exhaustiva nu era posibla .Astfel in contextul acestui text de lege instructorul auto organizeaza o scoala de conducatori auto ce asigura nu doar pregatirea practica a cursantilor ci si c a teoretica ,desfasurand in acelasi timp o activitate economica.
In aceste conditii infractiunile vizate de acest text de lege trebuie sa aiba in vedere intreaga activitate pe care o scoala de conducatori auto organizata in forma prevazuta de art. 4 lit b din anexa 1 o desfasoara iar o indicare exhaustiva a acestor infractiuni este practic imposibila dupa cum si o enumerare exemplificativa ar fi dupa rationamentul reclamantei tot insuficienta .
In ceea ce priveste prevederile cuprinse in anexa 2 art. 5 si 7 literele f aceste texte de lege vizeaza conditiile necesar a fi indeplinite de o persoana care
urmareste sa fie atestata ca instructor auto sau profesor de legislatie rutiera
,persoane care insa nu sunt scoli de conducatori auto ci dupa obtinerea acestui atestat isi pot desfasura activitatea in cadrul acestor scoli organizate conform art. 4 lit a si b din anexa 1 la ordin .
Intrucit aceste persoane desfasora o activitate clar determinata respecitv fie instruirea practica ,fie cea teoretica a fost posibila identificarea unor infractiuni care ar impiedica o persoana condamnata pentru ele in masura in care nu a fost amnistiata sau reabilitata sa realizeze aceasta pregatire teoretica sau practica
.Indicarea acestor infractiuni tine de marja de apreciere a legiuitorului si nu reprezinta raportat la motivele invocate un exces de putere .
Asa cum se va arata mai jos ordinul atacat nu incalca nici principiul egalitatii de tratament si al liberei concurente intre cele doua forme de scoli de conducatori auto pe care le reglementeaza intrucit asa cum a retinut si Consiliul Concurentei in principiu conditiile de autorizare sunt similare (chiar cu conditii mai oneroase pentru scolile reglementate la lit a care nu pot detine spatiul pe care il folosesc impreuna cu alte scoli ci doar exclsuiv )ambele forme de scoli realizand aceeasi pregatire trebuind sa detina aceleasi sisteme tehnice ,sa angajeze profesor de legislatie rutiera cu contract pe durata nedeterminata ,sa incheie cu o unitate sau cabinet medical un contract de prestari de servicii pentru disciplina "prim ajutor ".
Imprejurara ca in orasele mai mici ar putea exista mai multe scoli de conducatori auto decat profesori de legislatie rutiera nu este relevant in speta intrucat nu inseamna ca profesorul respectiv de legislatie rutiera va incheia obligatoriu un contract de munca cu o scoala organizata conform art. 4 lit a si nu cu o scoala autorizata conform art. 4 lit b din anexa 1 a ordinului .In plus instructorul auto pot fi chiar el autorizat ca si profesor de legislatie rutiera conform art. 6 alin. 4 lit a din anexa 1 a ordinului . In ce priveste contractul de prestari servicii in ordin nu exista nici o limitare, fiind posibil ca mai multe scoli de conducatori auto sa incheie contract cu aceeasi unitate sau cabinet medical.
In ceea ce priveste art. 10 din anexa 1 a ordinului acest text de lege nu are nici un efect din perspectiva posibilitatii desfasurarii activitatii de scoala auto vizand doar cresterea calitatii actului de pregatire a cursantilor si scaderea numarului minim de ore de pregatire ceea ce ar permite practic pregatirea mai multor cursanti intr-o luna si un venit mai mare pentru scolile de conducatori auto.
In ceea ce priveste conditia unui grad minim de promovabilitate pentru mentinerea autorizarii ca scoala de conducatori auto aceasta cerinta minima este aplicabila ambelor forme de scoli si este sub 50% nefiind excesiva si se justifica prin necesitatea asigurarii unui anumite calitati a acestei pregatiri teoretice si practice necesare obtinerii permisului de conducere, masura fiind aplicata egal pentru toate scolile si tinind de dreptul de apreciere al emitentului actului .
In ceea ce priveste prevederile art. 6 pct. 3 lit b din anexa 1 privind detinerea unui spatiu pentru pregatirea teoretica se prevede intr-adevar ca aceste spatii trebuie sa nu fi avut initial destinatie de locuinta situata in blocuri cu mai multe etaje .Aceeasi condtiie este impusa si in art. 5 scolilor prevazute de art. 4 lit a aplicandu-se in mod nediscriminatoriu tuturor scolilor .In plus aceasta cerinta tine de dreptul de apreciere al paratului apreciindu-se ca nu este adecvat ca procesul de pregatire teroretica sa se realizeze in spatii foste locuinte din blocuri cu mai multe etaje si in care venirea cursantilor ,activitatea scolii ar putea afecta pe ceilalti locatari .Acest text de lege nu exclude asadar posibilitatea folosirii unui spatiu care initial a avut destinatia de locuinta daca el este situat altundeva decit intr-un bloc cu mai multe etaje .
Toate formele de scoli de conducatori auto trebuie sa functioneze intr-o locatie unica aceasta cerinta asigurand o desfasurare adecvata a pregatirii teroretice si practice si usureaza si activitatea per ansamblu a scolii respective care are si activitate de secretariar ,arhivare acte etc.
Daca in cazul scolilor organizate conform art. 4 lit b spatiul poate fi folosit de maxim 4 scoli ceea ce inseamna o impartire a sarcinilor financiare aferente unei asemenea locatii intre aceste scoli in cazul scolii organizate potrivit art. 4 lit a o asemenea impartire nu este posibila aceasta scoala putand folosi doar ea o locatie ,textul de lege invocat fiind favorabil dezvoltarii scolilor organizate in regim de PFA .In ce priveste limitarea la 4 scoli o asemenea limitare tine evident de buna desfasurare a procesului de pregatire teoretica si tine de dreptul de apreciere al paratei nefiind excesiva .
In ceea ce priveste ignorarea recomandarilor Consiliului Concurentei este necesar in primul rand a se preciza ca nu exista un text de lege care sa prevada ca nerespectarea acestor recomandari nu atrage nelegalitatea unui act normativ .
In ce priveste cuprinsul acestor recomandari si calculele efectuate ele au in vedere un PFA care nu are alti angajati ca si instructori auto desi OUG 44/2008 da posibilitatea PFA-urilor sa angajeze persoane cu contract individual de munca si in care instructorul auto nici nu este nici profesor de legislatie rutiera .Acest calcul si concluzia desprinsa pe baza ei nu valorifica asadar toate posibilitatile oferite de acest act normativ si ca atare concluzia este doar partial conforma cu realitatea .Astfel pe baza acelorasi prevederi legale este posibil ca o scoala de conducatori auto organizata ca PFA sa aiba angajati mai multi instructori auto si unul sau daca este necesar mai multi profesori de legislatie rutiera ,ori instructori auto sa fie si profesorii de legislatie rutiera,iar veniturile pe care le realizeaza aceasta scoala sa fie altele decat 4.000 de lei .In aceste conditii activitatea pe care o desfasora poate fi profitabila si ca atare concluzia mai sus expusa sa nu fie reala .
In ce priveste durata diferita de autorizare a scolilor reglementate de ar. 4 literele a si b aceasta duratat diferita este justificata de imprejurare ca scolile auto deja organziate asigura atat pregatirea teoretica cit si cea practica in timp ce persoanele fizice autorizate in prezent nu asigura ambele activitati fiind necesar a-si desfasura activitatea in conditii de legalitate intr-un termen cat mai scurt si care nu este unul ce nu permite indeplinirea cerintelor prevazute de art. 6 din anexa 1 a ordinului .
In ce priveste recomandarile facute de Consiliul Concurentei este de observat ca asa cum s-a aratat deja scolile organizate ca PFA se pot asocia pana la un numar de 4 si folosi o singura locatie pentru procesul de pregatire teoretica ,pot incheie contracte cu aceeasi unitate medicala si chiar pot angaja acelasi professor de legislatie rutiera cu contract partial de munca .In ceea ce priveste a doua recomndare ea contravine conceptieie actuale a legiuitorului de asigurare a pregatirii teoretice si practice in mod unitar de aceeasi scoala pentru a asigura o pregatire reala si de calitate .
Instructorului auto organziat ca scoala nu ii este limitata activitatea la un numar de 210 ore .Astfel persoana fizica autorizata nu are calitatea de angajat ci el desfasoara o activitatea independenta in baza OUG 44/2008 putand fi doar angajator ,iar anexa 3 din ordin art. 5 alin. 3 vizeaza instructorul auto si profesorul de legislatie rutiera angajati cu contract individual de munca cu norma intreaga sau timp partial.
Prevederile cuprinse la punctul 3 art. 5 din anexa 3 la ordin nu instituie nici o discriminare intrucat ele se coreleaza cu prevederile art. 113-114 din Codul Muncii care prevad o medie maxima de 48 de ore de munca per saptamana .Ori conform anexei sus indicate rezulta o medie la o norma intreaga de 52,5 de ore de
lucru per saptamana In ce priveste persoanele angajate cu contract individual de munca cu timp partial nu rezulta ca acestea nu pot detine mai multe asemenea contracte .
In ceea ce priveste prevederile art. 6 pct. 3 lit a din anexa 1 la ordin instanta apreciaza ca acest text de lege nu incalca prevederile art. 8 din CEDO .Astfel aparatura respectiva se foloseste doar pentru examinare in vederea obtinerii permisului de conducere nu si in cadrul desfasurarii unei alte activitati ,iar informatiile inregistrare vizeaza efectiv doar activitatea de examinare efectuata de autoritatea de examinare in scopul de a preveni eventualele abuzuri ale acesteia
.Examinarea in vederea obtinerii permisului de conducere este o activitate publica .In plus timpul de stocare este de doar 6 luni neputandu-se vorbi astfel despre ingerinte in viata privata a vreunei peroane .In plus aceste texte d de lege nu vatama din perspectiva art. 8 CEDO drepturile membrilor reclamantei pe care aceasta le poate sustine si apara in cadrul prezentei actiuni .
Avand in vedere toate aceste considerente Curtea in temeiul art. 1,2,8,18 din Legea 554/2004 si a tuturor prevederilor legale sus mentionate va respinge cererea de anulare a actului administrativ .Totodata in baza acelorasi considerente si avand in vedere prevederile art. 15 din Legea 554/2004 va respinge si cererea de suspendare a acestui ordin retinind ca in speta reclamantul nu a facut dovada unui caz bine justificat asa cum rezulta din cele mai sus expuse si nici nu a dovedit existenta in speta a unei pagube iminente asa cum este ea definita de art. 2 lit s din Legea 554/2004 .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta L. F. A. C. cu sediul procesual ales în T., str. Take I.
, nr. 20, ap.2, jud. Timiș în contradictoriu cu pârâtul M. T. cu sediul în B., B-dul D. G., nr.38, sector 1, având ca obiect anularea și suspendarea Ordinului nr.733/2013 emis de pârât.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se depune la Curtea de Apel C. .
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
A. A. M. M. N. ȚÂR
Red. A.A.M./dact. V.R.
4 ex./_
