Sentința civilă nr. 564/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR.564/2013

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G. GREFIER: M. V. -G.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, C. LOCAL AL C. S. DE C., având ca

obiect anulare acte administrative cu caracter normativ hotărâre de guvern.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reprezentantul reclamantei B. M., avocat Bojan M. -L. a depus concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta B. M. a chemat în judecată pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cauza având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ - hotărâre de guvern - cerere de chemare în judecată.

Prin acțiunea formulată reclamanta solicită revocarea parțială a Hotărârii

G. ui nr.929/2011 pentru modificarea unor anexe la Hotărârea G. ui nr.964/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mureș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Mureș, numai în ceea ce privește anexa 1 pct. 69 cod de clasificare 1.5.9 pentru terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665, teren denumit "târg de animale", revocarea Hotărârii nr.25/2011 a C. ui Local al C. S. de C., jud. Mureș prin care a fost inclus în domeniul public terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665, obligarea la cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial.

În dezvoltarea acțiunii formulate, reclamanta arată că este moștenitoarea legală a defuncților părinți Pogăcean G. și Păgăcean Nastasia.

Aceștia au deținut în proprietate o suprafață de 34,76 ha. teren agricol și 4 ha. pădure în comuna Sâmpetru de C., jud. Mureș, teren care a fost preluat de către stat la colectivizare.

După apariția legilor de retrocedare, în calitatea sa de moștenitoare, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste terenuri, iar pentru o parte i s-au eliberat Titluri de proprietate.

La apariția Legii nr. 247/2005 am formulat o nouă cerere de reconstituire care i-a fost respinsă de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor Mureș, plângerea făcând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu Mureș, dosar care viza terenul în suprafață de 1 ha. aflat în centrul comunei care a fost folosit ca târg de animale.

În această cauză, instanța de fond a reținut că suprafața de 1,89 ha. teren nu îi poate fi restituită pe vechiul amplasament deoarece nu este liberă din punct de vedere juridic fiind ocupată de P. comunală, dispensarul veterinar cu curtea aferentă și o casă de locuit.

S-a mai reținut în această hotărâre că Primăria a comunicat instanței că terenul denumit "Târg de anumale" în suprafață de 1 ha. este în domeniul public al comunei fiind cuprins în HG nr. 929/2011. Așadar, în timpul procesului de revendicare aflat pe rolul instanței de judecată, pârâtul de rând 2 a făcut demersuri și a inventariat ca fiind în domeniul public al unității administrative teritoriale terenul obiect al litigiului.

A formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea parțială atât a HG nr. 929/2011, cât și a HCL 25/2011 care a inclus în domeniul public al unității administrative terenul care fusese revendicat de către aceasta, cu precizarea că termenele prevăzute în textele art. 7 alin. 1A1 și ale art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ au fost respectate (deoarece am calitatea de terț în raport cu HCL nr. 25/2011 care nu mi-a fost comunicată).

Ambele plângeri prealabile au fost soluționate de către pârâți, apreciindu- se neîntemeiate reclamațiile administrative.

Analiza legalității HCL nr. 25/2011.

La momentul adoptării acestei Hotărâri, pârâtul de rând 2 trebuia să aibă în vedere în primul rând faptul că terenul inventariat ca făcând parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale era revendicat de către reclamantă în temeiul legilor speciale, scopul și rațiunea acestor acte normative cu caracter reparatoriu neputând fi decât acela de a retroceda proprietatea, când acest lucru este posibil în natură, dispoziții ce concordă cu principiul prevăzut de art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Ca și chestiune de principiu, reclamanta a învederat faptul că terenul în litigiu a aparținut antecesorilor acesteia, fiind preluat de stat la colectivizare și nu există nici un impediment de a fi restituit în natură, pe vechiul amplasament.

Pornind de la definiția dată de legiuitor domeniului public prin prisma dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 213/1998, rezultă că pentru a face parte din domeniul public un bun trebuie să fie dobândit de către stat în baza unui titlu valabil. In speță, acest lucru nu s-a întâmplat, terenul fiind trecut la stat în mod abuziv.

Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr.213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. 4 din Constituție, din cele prevăzute la pct.I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau interes public național, declarate ca atare prin lege, iar potrivit art. 9 alin. 1 din aceeași lege trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului local, prin hotărâre a

G. ui.

Terenul în cauză a intrat în proprietatea Statului Român la colectivizare ca făcând parte din domeniul privat al statului și cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, fără consimțământul G. ui exprimat printr-o hotărâre dată în acest sens.

Printr-o hotărâre a C. ui Local S. de C. imobilul este trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al comunei, fiind cuprins în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al acesteia, inventar ce face obiectul Anexei 1 pct. 69 HG nr. 929/2011, hotărâre care atestă apartenența terenului la domeniul public.

Deci, cu neobservarea și încălcarea dispozițiilor legale, s-a ajuns ca un bun care face parte din domeniul privat al statului - art.4 din Legea nr.213/1998 raportat la pct. 5 al art. I la anexa din lege - să treacă în proprietatea publică a unei unități administrativ-teritoriale.

Analiza legalității HG nr. 929/2011.

Potrivit prevederilor pct.ă5 al art.I din Anexa la Legea nr.213/1998, cuprinzând bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, domeniul public al statului este alcătuit și din terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945.

Față de această prevedere legală, cuprinderea imobilului în litigiu în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei S. de C., înscris în anexa 1 pct. 69 Hotărârea G. ui R. nr. 929/2011 de atestare a bunurilor aparținând domeniului public al județului Mureș, este nelegală, chiar făcând abstracție de faptul că terenul nu a fost niciodată proprietatea publică sau privată a comunei S. de C., o hotărâre de Consiliu local prin care se aprobă o listă de inventar a unor bunuri neputând constitui nici un act translativ de proprietate și nici un act valabil pentru trecerea unui bun, chiar din proprietatea sa privată, în proprietatea publică, încălcarea dispozițiilor legale invocate mai sus afectând parțial și hotărârea G. ui atacată.

Aceasta deoarece, statul, autoritatea centrală sau locală sau orice alt deținător al imobilului preluat abuziv, nu a avut niciodată calitatea de proprietar, astfel încât fostul proprietar nu și-a pierdut niciodată această calitate, chiar dacă temporar nu și-a putut exercita atributele dreptului de proprietate.

Se apreciază că soluția care se impune este anularea parțială a celor două acte administrative, având în vedere că potrivit art.108 alin. 2 din Constituție, Hotărârea G. ui este un act emis pentru organizarea executării legilor și, deci, are un caracter normativ, fiind dată în aplicarea prevederilor art. 108 din Constituție și ale art.3 din Legea nr.213/1998, care reglementează conduita tuturor persoanelor care au tangență cu bunurile din domeniul public sau privat al statului, sancționând cu nulitate absolută orice încălcare a regimului juridic al acestor bunuri - art. 11 alin. 2 - și, ulterior, a tuturor actelor.

Mai mult, potrivit jurisprudenței și practicii judecătorești, actul vătămător este hotărârea de Guvern prin anexele sale și nu hotărârile emise de autoritățile locale privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public, hotărâri care sunt acte prealabile cu caracter preparator și care nu produc efecte juridice proprii, fiind supuse aprobării prin actul de autoritate al G. ui, hotărârea de Guvern fiind actul care schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective și care poate aduce atingere dreptului ori interesului legitim al altor persoane.

Fată de aceste considerente, solicită admiterea acțiunii formulate, a revoca parțial HG nr. 929/2011 în ceea ce privește anexa 1 pct. 69 cod de clasificare

1.5.9 pentru terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665, teren denumit "târg de animale" și a revoca parțial și HCL nr. 25/2011.

În drept invocă art. 8 din Legea nr. 554/ 2004, Legea nr. 213/1998, Constituția R. .

În probațiune depun, în copie certificată, sentința civilă nr.8383/_ a Judecătoriei Târgu Mureș, plângerea prealabilă formulată împotriva HCL nr. 25/2011, dovada formulării și răspunsul, plângerea prealabilă formulată împotriva HG nr. 929/2011 și răspunsul. Solicită încuviințarea efectuării unei adrese către pârâtul de rând 1 în vederea depunerii documentației care a stat la baza adoptării HG nr. 929/2011. De asemenea, solicită efectuarea unei adrese către pârâtul de rând 2 în vederea depunerii documentației care a stat la baza adoptării HCL 25/2011, cererile de reconstituire formulate de către reclamantă în temeiul legilor speciale, modul de soluționare al acestora, dovada preluării la stat al terenului obiect al celor două acte administrative.

Reclamanta B. M. a depus la Guvernul României, plângere prealabilă la fila 8

, prin care solicită revocarea în parte a Hotărârii G. ui nr.929/2011 pentru modificarea unor anexe la Hotărârea G. ui nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mureș, precum si al municipiilor, orașelor si comunelor din județul Mureș, numai în ceea ce privește anexa 1 pct. 69 cod de clasificare 1.5.9 pentru terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665, teren denumit "târg de animale".

În dezvoltarea motivelor plângerii, se apreciază că includerea imobilului teren în suprafață de 1,41 ha. în domeniul public al C. Sâmpetru de C., Jud. Mureș prin HCL nr. 25/2011 s-a făcut în mod nelegal, cu nerespectarea normelor legale în vigoare, având în vedere că subsemnata am formulat o cerere de reconstituire de dreptului de proprietate cu privire la acest teren încă din anul 1991.

Arată că a depus o nouă cerere, în temeiul Legii nr. 247/2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, cerere care a fost respinsă, Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș fiind atacată, acțiunea făcând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu Mureș.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, reținând că terenul nu este liber din punct de vedere juridic, fiind ocupat de piața comunală, dispensarul veterinar cu curtea aferentă și o casă particulară.

Ca scurt istoric, precizează că în dosarul instanței de fond, în luna mai 2012, a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, expertul numit arătând că " o suprafață îngrădită de 10.000 mp. (1 ha.) sunt liberi, locul fiind folosit de comună pentru târgul de animale".

La această expertiză Primăria nu a formulat obiecțiuni și nu a prezentat nici un document cu privire la terenul în litigiu.

Abia pentru ultimul termen de judecată fixat pentru data de 8 noiembrie 2012 a fost depus la dosarul cauzei un script din care rezulta că acest teren aparține domeniului public al C., inventarul fiind atestat prin HG nr. 929/2011.

Comisia Locală de fond funciar a stabilit că este îndreptățită a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,89 ha.,iar ea a fost de acord a i se restitui doar o suprafață de 1 ha, diferența rămânând C. .

Cu toate acestea, în timpul derulării procesului a fost adoptată HCL nr. 25/2011 care nu i-a fost comunicată, deși viza terenul revendicat de reclamantă.

Apreciază așadar că a fost comisă ori o gravă eroare, ori cu rea intenție a fost făcută propunerea de includere în domeniul public a terenului în litigiu, deși exista un proces pendinte. Acest aspect era notoriu, după cum notoriu era și faptul că acest teren a aparținut antecesorilor reclamantei.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente dacă terenurile nu au fost atribuite legal altor persoane.

De asemenea, art.35 din Regulamentul din 4 august 2005 privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor prevede că "în termen de 60 zile de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, comisiile locale vor sesiza comisiile județene asupra cazurilor de acte administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termen legal".

Așadar, la momentul propunerii de trecere a terenului în domeniul public al comunei se impunea a se verifica dacă acesta a fost sau nu revendicat, iar dacă era revendicat trecerea lui în domeniul public era nepermisă de lege.

Ori, C. Local al C. Sâmpetru de C. a adoptat Hotărârea nr. 25/2011 prin care a inclus terenul proprietatea antecesorilor reclamantei și care a fost revendicat de aceasta, în domeniul public, sperând că nu va face nici un demers pentru a-1 recupera.

Mai mult, din anexa 1 a HG 929/2011 rezultă că pe acel teren au fost făcute investiții, însă zona nu este sistematizată, lucru care rezultă fără putință de tăgadă din raportul de expertiză întocmit în dosarul menționat anterior.

Pe cale de consecință, deoarece dispozițiile legale au fost încălcate, este evident că atestarea domeniului public al C. Sâmpetru de C. a fost făcută nelegal.

Așa fiind, solicită revocarea parțială a HG nr. 929/2011 în ceea ce privește anexa 1 pct. 69 cod de clasificare 1.5.9 pentru terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665.

Pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a depus întâmpinare la fila 30 dosarul cauzei prin care a invocat o serie de excepții.

Cu privire la excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului.

Având în vedere faptul că partea reclamantă a invocat ca temei de drept al acțiunii și dispozițiile Legii nr.554/2004, modificată și completată, solicită ca instanța să observe că, potrivit dispozițiilor art. 17 alin.2 din acest act normativ, pentru cererile formulate se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr.l46/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare, aceleași dispoziții fiind reluate, de altfel, și de art. 19 alin.3 din lege, care reglementează procedura în cazul cererilor de despăgubiri. Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.20 alin.2 și 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, la care fac trimitere prevederile art.17 alîn.2 și art.19 alin.3 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, astfel încât dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța urmează a pune în vedere petenților să achite suma datorată până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Prevederi similare se regăsesc, de altfel, și în OUG nr.80/2013, aplicabilă începând cu_, în condițiile art.55 din acest act normativ.

Întrucât din actele comunicate împreună cu citația nu reiese dacă au fost achitate taxele corespunzătoare petitelor acestei cereri, solicită instanței să verifice respectarea obligației de plată a taxei judiciare de timbru de către partea reclamantă, iar în cazul în care nu și-a îndeplinit această obligație legală, să dispună anularea cererii, potrivit dispozițiilor art. 197 Cod proc.civ.

Excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantei.

Din analiza cererii de chemare în judecată, reiese că aceasta a fost semnată pentru reclamantă de către apărătoarea aleasă a acesteia, însă, (i) fară a fi respectate dispozițiile art. 194 lit.a) și b) din codul de procedură civilă și (ii) fără a fi făcută dovada calității sale de reprezentant.

Astfel, solicită a se observa că mențiunile privind reprezentarea de către avocat M. -L. Bojan nu respectă exigențele art. 194 lit.a) și b) din Codul de procedură civilă. Pe de altă parte, se reamintește că potrivit dispozițiilor art.85 alin.3 Cod proc. civ."împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei".

Conform dispozițiilor Legii nr.51/1995, modificată și completată, avocatul încheie un contract de mandat special, respectiv contractul de asistență juridică și reprezentare care, în fața instanței este dovedit prin împuternicirea avocațială. Prin urmare, dovada contractului trebuie să conțină, sub sancțiunea neluării ei în considerare, cu consecința anulării acțiunii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, indicarea numărului și datei încheierii contractului de asistență juridică și reprezentare.

Totodată, potrivit prevederilor art.82 alin.l Cod proc. civ., "Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată".

În aplicarea acestor dispoziții legale, având în vedere că sunt solicitate în cauză și cheltuielile de judecată, în care sunt incluse și cele prevăzute în contractul de asistență juridică și reprezentare, solicităm instanței să pună în vedere apărătorului reclamantei să facă dovada calității sale de reprezentant, iar în cazul neîndeplinirii acestei obligații, să dispună anularea cererii de chemare în judecată.

Excepția tardivității

Sub aspectul termenului de introducere a cererii de anulare, având în vedere natura juridică și data emiterii actului administrativ contestat, se solicită a se observa că acțiunea reclamantei a fost tardiv formulată, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004.

Potrivit acestor dispoziții legale, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data refuzului de soluționare a cererii, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului, în cazul existenței unor motive temeinice.

Atât în literatura de specialitate, cât și în practica judecătorească s-a admis unanim că termenul de 6 luni este regula, iar termenul de 1 an constituie excepția.

În speță, raportat la regimul juridic al actului administrativ contestat, solicită a se observa că măsura oficială de comunicare către cei interesați a hotărârilor G. ui, măsură care condiționează însăși intrarea în vigoare a acestor acte administrative, o reprezintă publicarea lor în Monitorul Oficial al R.

, conform art.108 alin.4 din Constituția R. .

Hotărârea G. ui nr.929/2011 face parte din categoria actelor prevăzute de art.108 alin.4 din legea fundamentală și a căror comunicare către orice persoane interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial al R. .

Prin urmare, data publicării hotărârii a cărei anulare parțială a fost solicitată de partea reclamantă fiind 3 octombrie 2011 (în Monitorul Oficial nr. 699), învederează instanței că acțiunea în justiție a fost formulată după împlinirea termenului de decădere prevăzut de art.11 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

In acest sens, se precizează că Hotărârea G. ui nr.929/2011 nu este un act administrativ cu caracter normativ, ci un act administrativ cu caracter individual (a se vedea în acest sens și Deciziile nr.3082/_ și nr. 1295/_ pronunțate de înalta Curte de C. și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal), astfel încât acțiunea reclamantei a fost introdusă cu mult peste termenul de decădere prevăzut imperativ de art.l1 alin.2 și 5 din Legea nr.554/2004, modificată și completată.

Pe de altă parte, se impune a fi reținut și faptul că actul administrativ a fost publicat în integral în Monitorul Oficial, fiind publicate și anexele acestuia, astfel încât nu se poate susține că partea reclamantă nu a cunoscut pretinsa

vătămare și nu putea solicita anularea parțială a actului pretins nelegal în termenul prevăzut de lege.

Nu în ultimul rând se învederează că termenul de un an prevăzut de legea contenciosului administrativ este un termen de decădere și nu de prescripție, astfel încât în cauză nu poate fi formulată și admisă o cerere de repunere în termen, în condițiile art.19 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aceste dispoziții nefiind aplicabile speței dedusă judecății.

Se reamintește că, potrivit dispozițiilor art.185 Cod proc. civ., neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției și respingerea cererii ca fiind tardiv formulată.

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

Partea reclamantă are obligația, odată cu promovarea acțiunii, de a-și dovedi calitatea procesuală activă, adică faptul că este într-adevăr titulară a dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.

În materia contenciosului administrativ, calitatea de reclamant nu o poate avea decât titularul unui drept recunoscut de lege, care a fost vătămat de către autoritatea publică pârâtă prin emiterea actului administrativ contestat.

În acest sens, Constituția R. dispune în articolul 52: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. " Legea organică care reglementează această situație este Legea nr.554/2004.

Articolul 1 din acest act normativ dispune că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Prin urmare, instanța de contencios administrativ este ținută a verifica și îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a acțiunii, referitoare la existența dreptului sau a interesului legitim pe care autoritatea publică chemată în

judecată avea obligația să îl respecte și, eventual să îl realizeze în favoarea reclamantului.

De asemenea, ca regulă generală, pentru a fi recunoscut de lege și a obține protecția juridică pe calea acțiunii în contencios administrativ, dreptul subiectiv invocat trebuie să fie dobândit în condițiile legii, să existe la momentul adoptării actului administrativ vătămător și să nu fie un drept contractual, care să impună cercetarea însăși a contractului, a clauzelor lui și care să nu poată fi valorificat pe calea prevăzută de art.l din Legea nr.554/2004.

Pe de altă parte, în doctrină și în practica judecătorească s-a statuat, în mod constant, că acțiunea în contencios administrativ poate fi promovată numai în scopul apărării unor drepturi și a unor interese legitime, și nicidecum a unor simple vocații.

In speță, reclamanta nu își justifică propria calitate procesuală activă, deoarece nu face dovada preexistentei dreptului de proprietate asupra imobilului prevăzut la poziția nr.69 din Anexa nr.l la Hotărârea G. ui nr.929/2011, care

să fie recunoscut de lege și să fi fost vătămat de actul contestat, după cum nu face nici dovada legăturii de cauzalitate între act și vătămarea invocată.

In acest sens, din motivarea cererii deduse judecății și din înscrisurile anexate reiese că, acțiunea reclamantei B. M. întemeiată pe dreptul comun prin care solicitase reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză a fost respinsă ca neîntemeiată de Judecătoria Tîrgu-Mureș prin Sentința Civilă nr.8383 pronunțată la data de_ în Dosarul nr._, fiind evident că până în prezent nu este titulară a dreptului pretins vătămat, având cel mult o vocație eventuală, care nu este, însă, materializată și nu poate să îi justifice legitimitatea procesuală activă în cauza dedusă judecății.

Ori, potrivit doctrinei și jurisprudenței în materia contenciosului administrativ, această vocație teoretică, abstractă, nu se poate bucura de protecția juridică a Legii nr.554/2004.

De altfel, nu numai că reclamantei i-a fost respinsă acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr.247/2005, dar, având în vedere că legalitatea Hotărârii G. ui nr.929/2011 urmează a fi analizată în raport cu situația juridică existentă la momentul adoptării acesteia, solicită a se observa că, la data emiterii actului administrativ, partea reclamantă nu deținea cu titlu valabil imobilul prevăzut la poziția nr.69 din Anexa nr. 1.

Este de necontestat că reclamanta, pretinzând existența unui drept de proprietate asupra imobilului prevăzut la poziția nr.69 din Anexa nr.l a Hotărârii

G. ui nr.929/2011, are posibilitatea de a opune acest drept C. S. de C.

, însă, cenzurarea valabilității titlului de proprietate cu care unitatea administrativ teritorială deține imobilul excede cadrului procesual dedus judecății, fiind de competența instanțelor de drept comun; instanțele de contencios administrativ sunt abilitate să analizeze legalitatea unui act administrativ sub aspectul respectării dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii lui și regulilor de competență conferite de lege emitentului acestuia.

În esență, trebuie remarcat că problema juridică a valabilității titlurilor, a cărei rezolvare trebuia să preceadă soluționarea litigiului în contencios administrativ și cu care cererea de anulare parțială a Hotărârii G. ui nr.929/2011 este conexă, reprezintă o chestiune prejudicială ce se impune a fi soluționată irevocabil de instanța de drept comun competentă, întrucât instanța de contencios administrativ este limitată în analiza ei tocmai de soluția dată asupra revendicării și comparării titlurilor.

Altfel spus, analiza existenței și întinderii dreptului de proprietate invocat de partea reclamantă reprezintă o chestiune prejudicială ce nu poate fi transpusă în fața instanței de contencios administrativ și tranșată de o manieră implicită, cu încălcarea competenței stabilite prin dispozițiile Legii nr.554/2004, normă specială ce a fost invocată ca temei de drept al acțiunii introductive.

Nu în ultimul rând, dincolo de faptul că dreptul de proprietate pretins vătămat a fost infirmat de instanța de drept comun, solicită a se observa că nu poate fi reținută existența interesului legitim de vreme ce anularea parțială a actului administrativ contestat ar fi ineficientă, imobilul prevăzut la poziția nr.69 din Anexa nr.l a Hotărârii G. ui nr.929/2011 revenind în acest caz la situația anterioară, respectiv în domeniul privat al C. S. de C., nicidecum în proprietatea reclamantei.

Pentru motivele arătate, solicită a se observa că reclamanta nu își justifică legitimitatea procesuală în cauza dedusă judecății, astfel încât solicită să admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pe fondul cererii

, se solicită respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:

Pentru eventualitatea înlăturării excepțiilor invocate, solicită a se dispune respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Hotărârea G. ui nr.929/2011 este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția R., republicată, și al art.21 alin.(3) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației și Internelor, organul de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale reglementat prin dispozițiile actul administrativ contestat.

La elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul G. ui, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, prevăzut de Hotărârea G. ui nr.561/2009, în vigoare la acea dată.

Hotărârea G. ui nr.929/2011 a fost adoptată cu respectarea strictă a atribuțiilor și competențelor legale ale Executivului, în temeiul dispozițiilor Legii nr.213/1998, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public local.

În conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului B. sau de primari. Inventarele astfel întocmite sunt însușite, prin hotărâre, după caz, de consiliile județene, de C. General al Municipiului

1. sau de consiliile locale. Aceste inventare sunt centralizate de consiliul județean, respectiv de C. General al Municipiului B. și se trimit G. ui pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau local.

   Conform prevederilor Legii nr.213/1998, G. nu are decât competența de a atesta inventarul domeniului public de interes local și județean, neavând abilitarea legală de a inventaria el însuși aceste bunuri, deci de a interveni într- un fel sau altul asupra inventarelor așa cum au fost ele întocmite de comisia locală (sau județeană) de inventariere și așa cum au fost însușite de consiliile locale, respectiv județene, după caz, prin hotărâri proprii.

   Se apreciază că, intervenția G. ui asupra inventarelor însușite de autoritățile locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri ar reprezenta o ingerință inacceptabilă în autonomia locală, autonomie consfințită prin

   Constituția R., republicată si prin Legea administrației publice locale nr.215/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum si o depășire a atribuțiilor conferite prin dispozițiile Legii nr.213/1998.

   In speța dedusă judecății, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a actului administrativ contestat, după adoptarea Hotărârii G. ui nr.964/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mureș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Mureș, au survenit o serie de modificări în structura domeniului public al unităților administrațiv-teritoriale din acest județ, reflectate în hotărâri adoptate de autoritățile publice locale, ceea ce a determinat modificarea anexelor hotărârii inițiale.

   Modificările și completările la inventarele care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale din județul Mureș fuseseră aprobate anterior prin hotărâri ale consiliilor locale și centralizate, conform dispozițiilor art.21

   alin.3 din Legea nr.213/1998, modificată și completată, de către C. Județean Mureș.

   Solicită a se observa că înainte de adoptarea Hotărârii G. ui nr.929/2011, în Comuna S. de C. din județul Mureș, inventarierea acestor bunuri din domeniul public local fusese realizată de către comisia specială și însușită de C. Local S. de C. prin Hotărârea nr.25/_, la baza adoptării de către Executiv a actului contestat aflându-se hotărârea autorității publice locale.

   Bunul imobil asupra căruia reclamanta invocă dreptul său de proprietate a făcut, așadar, obiectul unei hotărâri a C. ui Local al C. S. de C., care, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuia atacată în fața instanțelor de contencios administrativ, conform legii.

   Deoarece Hotărârea C. ui Local S. de C. nr.25/_ nu a fost contestată în termen legal la instanța de contencios administrativ, inventarul așa cum a fost aprobat de consiliul local a fost transmis M. ui Administrației și Internelor, organul de specialitate al G. ui, pentru a fi atestat prin hotărâre de guvern.

   Dispozițiile art. 18-24 ale Legii nr.213/1998, în baza cărora a fost emis actul administrativ contestat, prevăd că prin hotărâre de guvern se atestă apartenența bunurilor la domeniul public de interes local.

   In consecință, hotărârea de guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale. Efectul juridic al actului administrativ emis de autoritatea centrală, este doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ teritoriale.

   Reclamanta nu a invocat greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată, ci încălcarea dreptului său de proprietate asupra unui bun imobil. Dar, astfel cum am arătat, prin hotărârea de Guvern și prin hotărârea consiliului local nu se delimitează proprietatea unităților administrativ teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin aceste acte administrative, consiliile locale stabilesc doar regimul juridic diferențiat numai pentru bunurile lor, iar hotărârile nu au nici un efect asupra proprietății private a altor persoane, dobândite în condițiile legii.

   Sub acest aspect trebuie reținute dispozițiile art.3 alin.l și 6 din Legea nr.213/1998, potrivit cărora, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin.4 din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din această lege și de orice alte bunuri, care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unități administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Hotărârea consiliului local prin care se declară regimul juridic al proprietății publice al unor bunuri în condițiile art.3 alin.4, nu este un mod de dobândire a proprietății prevăzut de lege.

   Prin urmare actul administrativ atacat nu vatămă dreptul de proprietate al părții reclamante, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr.213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.

   După cum s-a mai arătat, pârâta consideră că în situația în care reclamanta ar face dovada dreptului său de proprietate asupra bunului imobil, drept pretins și de către unitatea administrativ-teritorială, cenzurarea valabilității titlurilor este de competența instanțelor de drept comun.

   De asemenea, susținerile reclamantei nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea actului administrativ adoptat de Guvern și vătămarea de către această autoritate a unui drept existent și recunoscut de lege în favoarea sa, în condițiile în care aceasta nu face dovada că a solicitat și a obținut anterior anularea parțială a Hotărârii S. de C. nr.25/_, act administrativ

   distinct de cel al Executivului și care produce față de părți efecte proprii, independente.

   Totodată, pentru soluționarea judicioasă a cauzei trebuie avut in vedere faptul că, anterior Constituției din 1991, nu exista distincție între domeniul public și cel privat al statului, bunurile enumerate în art.7 și art.9 alin.l și 2 din Constituția din 1965 formând obiectul dreptului de proprietate socialistă (de stat sau cooperatistă).

   Astfel, esențial în analiza legalității actelor administrative contestate, este că aceste bunuri nu puteau face obiectul dreptului de proprietate personală sau individuală.

   De asemenea, se mai impune a se observa că domeniul privat al Statului și al unităților sale administrativ-teritoriale a primit consacrare legală numai după anul 1991.

   Noțiunea de domeniu public ca noțiune juridică fundamentală, se regăsește prin legislația adoptată după 1989, începând cu Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea administrației publice locale nr.69/1991.

   Aceste legi sunt anterioare adoptării Constituției din 1991 care, la rândul său, face o divizare a proprietății în proprietate privată, reprezentând regula și proprietate publică, reprezentând excepția. Astfel, Constituția R. din 1991, în forma sa inițială a prevăzut două articole cu privire la proprietate: art.41 (devenit art.44 în urma revizuirii și republicării) care reglementează, în principal, proprietatea privată - cuprins în Titlul II, consacrat drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale și art. 135 (devenit art. 136 după republicare), care reglementează, în principal, proprietatea publică - cuprins în Titlul IV, consacrat economiei și finanțelor publice.

   Se mai arată că, în conformitate cu prevederile art. 135 alin.3 din Constituție (devenit art.136 după republicare), proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, adică comunei, orașului, municipiului și județului.

   Din acest text de lege rezultă că subiecte ale dreptului de proprietate publică sunt statul și unitățile sale administrativ-teritoriale. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publică sunt prevăzute în Constituție, legi organice și legi ordinare.

   Astfel, în alin.4 al art. 135 din Constituție (devenit art.136 după republicare) se prevedea că "Bogățiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice".

   Enumerarea bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate publică făcută de Constituție nu este exhaustivă, atât timp cât se face precizarea că pot constitui obiect al acestui drept și "alte bunuri stabilite de lege".

   La rândul său, Legea fondului funciar nr.18/1991, în art.5, enumera categoriile de terenuri ce formează obiectul dreptului de proprietate publică:

   "terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public".

   In funcție de întinderea utilității și interesului public, un bun ce alcătuiește obiectul dreptului de proprietate publică poate fi clasificat ca fiind bun "de interes național, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparține Statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, aparține comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor", se precizează prin art.4 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

   De asemenea, art.115 din Legea administrației publice locale nr.69/1991, a dispus că "defalcarea și trecerea în patrimoniul comunelor, orașelor sau, după caz, al județelor a bunurilor și valorilor de interes local din domeniul public și privat al statului (. ) se vor stabili prin hotărâre a G. ui". Acest articol, care prin modificarea Legii nr.69/1991 a devenit art. 127, a constituit temeiul pentru adoptarea Hotărârii G. ui nr. 113/1992 privind stabilirea unor măsuri pentru defalcarea și trecerea în patrimoniul comunelor, orașelor sau județelor a bunurilor și valorilor de interes local din domeniul public și privat.

   Se susține că, în vederea defalcării și trecerii efective a bunurilor în patrimoniul unităților administrativ-teritoriale, această hotărâre a G. ui a instituit o procedură de inventariere și formulare a propunerilor de constituire a patrimoniului fiecărei unități administrativ-teritoriale, care se vor aproba tot printr-o hotărâre a G. ui.

   Această procedură nu s-a finalizat înainte de modificarea Legii nr.69/1991, prin prevederea inclusă în art.127 din Legea nr.24/1996, conform căreia defalcarea și trecerea în proprietate se va realiza în condițiile legii patrimoniului public și privat, astfel încât hotărârea G. ui de aprobare a propunerilor de constituire a patrimoniului fiecărei unități administrativ-teritoriale nu mai putea fi adoptată decât după intrarea în vigoare a acestei legi.

   După adoptarea Legii nr.213/1998, regimul juridic al proprietății publice se supune exclusiv reglementărilor cuprinse în acest act normativ, iar prin art.7 din această lege, se consacră, în deplină conformitate cu prevederile art.645 din vechiul Cod Civil, ca moduri de dobândire a dreptului de proprietate publică, exproprierea pentru cauză de utilitate publică și legea.

   Totodată, potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.213/1998 - lege organică în această materie, domeniul public al Statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin.4 (în prezent art.136 alin.3) din Constituție, din cele prevăzute la pct.I din anexa la această lege, precum și din alte bunuri de uz sau

   interes național, declarate ca atare prin lege, iar domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național.

   La pct.III, nr. 2 din "Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și unităților administrativ - teritoriale", anexă la Legea nr.213/1998, sunt specificate ca făcând parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor "piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele si parcurile publice, precum și zonele de agrement".

   Cum destinația și uzul date efectiv imobilului în litigiu au rămas neschimbate, aspect confirmat și de Raportul de expertiză depus de partea reclamantă, este evident că acesta se încadrează în categoria sus - menționată.

   In acest context, se precizează de pârâtă că, încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care sunt amplasate piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al Statului și al unităților administrativ- teritoriale, se justifică prin interesul public al activității desfășurate și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății.

   Așa cum a reținut în numeroase decizii și instanța de contencios constituțional, dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar prevederile art.44 alin.l din Constituție, potrivit cărora "conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege", precum și cele ale art.136 alin.5, care consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice", au în vedere tocmai circumstanțieri ale exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public.

   Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este, așadar, competent să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principală conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textele de lege indicate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale.

   Prin urmare, în raport cu prevederile legale menționate anterior, partea reclamantă a apreciat eronat că, la data adoptării Hotărârii G. ui nr.929/2011, imobilul nu se afla în proprietatea C. S. de C. .

   Se mai susține că, nici reclamanta și nici expertul judiciar care a întocmit Raportul depus la Judecătoria Tîrgu-Mureș în Dosarul nr._ nu au contestat că imobilul și-a păstrat destinația de piață/târg de animale și uzul public.

   Ori, în aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 135 alin.4 (în prezent art.

   136 alin.3) din Constituția R., și respectiv Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, imobilul în litigiu nu poate aparține decât domeniul public al unității administrativ-teritoriale.

   Față de cele menționate, solicită a se constata că actul administrativ adoptat de Executiv este temeinic și legal, astfel încât vă solicităm ca, prin hotărârea care va fi pronunțată cu ocazia soluționării acestei cauze, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

   Reclamanta B. M.

   a depus răspuns la întâmpinarea formulată în cauză la fila 79, prin care solicită respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare.

   Cu privire la excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, întrucât cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, chitanța prin care a fost achitată taxa de timbru fiind depusă ca anexă la momentul înregistrării, solicită respingerea acestei excepții ca nefondate.

   Cu privire la excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantei, solicită respingerea, ca nefondată, întrucât între aceasta și apărătorul ri a fost încheiat contractul de asistență juridică nr.4 din_, iar la dosarul cauzei a fost depusă împuternicirea avocațială din care rezultă această împrejurare.

   Ca și chestiune de principiu, reclamanta a învederat faptul că, modelul împuternicii avocațiale este stabilit prin Hotărâre a C. ui U.N.B.R., iar cea depusă la dosar îndeplinește condițiile de formă stabilite prin statutul profesiei de avocat.

   Excepția tardivității

   urmează a fi respinsă de către instanță, deoarece potrivit art.11 al.4 din Legea nr.554/2004 actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

   Potrivit art.108 alin. 2 din Constituție, Hotărârea G. ui este un act emis pentru organizarea executării legilor și, deci, are un caracter normativ, fiind dată în aplicarea prevederilor art.108 din Constituție si ale art.3 din Legea nr.213/1998, în vigoare la data adoptării actului normativ atacat în prezenta cauză, care reglementează conduita tuturor persoanelor care au tangență cu

   bunurile din domeniul public sau privat al statului, sancționând cu nulitate absolută orice încălcare a regimului juridic al acestor bunuri - art. 11 alin. 2 - și, ulterior, a tuturor actelor.

   Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a promova prezenta acțiune,

   se solicită de asemenea, a fi respinsă de către instanță pentru motivele mai mult decât evidente care rezultă din apărările formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

   Se mai punctează doar câteva aspecte care se întrepătrund și cu fondul cauzei. Primul ar fi acela că, din lecturarea sentinței civile nr.8383/2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, nu rezultă că plângerea formulată de reclamantă în temeiul Legii nr.247/2005 ar fi respinsă din pricina faptului că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ci doar că "vechiul amplasament al antecesorilor nu este liber din punct de vedere juridic, fiind ocupat de P. comunală".

   Mai mult, tot din cuprinsul acestei hotărâri judecătorești, rezultă că reclamanta este îndreptățită la reconstituire pentru suprafața de 18,39 ha. teren, din care pentru suprafața de 16,50 ha. teren a fost eliberat TP nr. 110128/2002, nereconstituită suprafața de 1,89 ha. teren.

   Așadar, rezultă că dacă terenul în litigiu ar fi "liber din punct de vedere juridic", deci dacă nu ar fi în domeniul public, ar putea fi restituit reclamantei.

   Se arată că, apărarea pârâtului Guvernul României potrivit căreia "dreptul de proprietate pretins vătămat a fost infirmat de instanța de drept comun" nu poate fi primită, întrucât hotărârea instanței de fond nu este încă definitivă.

   Reclamanta arată că nu se poate admite apărarea pârâtei, potrivit căreia "nu poate fi reținută existența interesului legitim de vreme ce anularea parțială a actului administrativ contestat ar fi ineficientă, imobilul prevăzut la poziția nr. 69 din Anexa nr. 1 HG nr. 929/2011 revenind în acest caz la situația anterioară, respectiv în domeniul privat al C. S. de C., nicidecum în proprietatea reclamantei".

   În consecință, reclamanta solicită a se constata că se recunoaște că imobilul a aparținut domeniului privat al comunei S. de C. (după cum toate terenurile preluate în mod abuziv de către stat au avut acest regim juridic) și de aici rezidă îndeplinirea dispozițiilor legale de trecere în domeniul public detaliate de către noi în cuprinsul cererii de chemare în judecată. De altfel, se apreciază că statul nu a avut nicicând în proprietate terenul preluat abuziv de la antecesorii ei.

   Astfel, anularea parțială a HG nr.929/2011 ar avea drept urmare tocmai restituirea acestuia pe vechiul amplasament, cu atât mai mult cu cât titlul în baza căruia terenul în litigiu a trecut în proprietatea privată a statului nu a fost unul valabil.

   Cu privire la utilitatea publică a târgului de animale, este fără îndoială că un târg de animale are o utilitate publică, însă acesta poate și trebuie organizat pe un teren aflat la dispoziția unității administrativ teritoriale și nu pe un teren care face obiectul legilor speciale de retrocedare.

   Deși nu a contestat acest aspect decât prin acțiunea din prezenta cauză, faptul că terenul antecesorilor ei a fost folosit în acest scop, nu face ca acțiunile administrației publice locale să fie legale, ci dimpotrivă.

   In altă ordine de idei, se arată că, din înscrisurile anexate la întâmpinare și care, nu pot fi apreciate ca probe în cauză, nefiind certificate, rezultă că documentația care a stat la baza adoptării HG nr. 929/2011 este întocmită cu respectarea dispozițiile legale în materie.

   Astfel, din adresa nr.9324/_ a C. ui Județean Mureș trimisă către Guvernul României, rezultă că HCL nr.25/2011 a comunei S. de C. "a fost verificată de către Instituția Prefectului - Județului Mureș și s-a exercitat

   controlul de legalitate asupra acesteia", precum și că "bunurile imobile în cauză nu fac obiectul unor cereri de retrocedare formulate în temeiul Legii nr. 247/2005, nu sunt grevate de sarcini și nu fac obiectul vreunui litigiu".

   Desigur că aceste susțineri rămân doar susțineri, terenul din anexă fiind revendicat și făcând obiectul unui litigiu încă din anul 2006.

   Apoi se arată, în punctul de vedere formulat de pârâtul de rând 2 și trimis pârâtului de rând 1, că "UAT S. de C. a efectuat investiții pentru realizarea obiectivului târg de animale", însă această împrejurare nu rezultă din nici un document, după cum nu rezultă nici din expertiza tehnică efectuată în dosarul Judecătoriei Târgu Mureș.

   Sunt simple afirmații pentru a masca lipsa de bună credință de care dau dovadă reprezentanții autorității locale (mai mult noua lege în materie, nr. 165/2013, prevede că și terenurile cu investiții urmează a fi restituite).

   In concluzie, apreciind că dispozițiile legale privind modul de trecere al bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al unității administrativ teritoriale nu au fost respectate, precum și că îmi este încălcat în continuare dreptul de proprietate (pe care antecesorii mei nu l-au pierdut niciodată), solicită instanțe. să cenzureze această atitudine, singura soluție care se impune este aceea de admitere a acțiunii formulate și de anulare parțială a celor două acte normative, respectiv a HG nr. 929/2011 și a HCL nr. 25/2011 al comunei Sînpetru de C. .

   Pârâtul C. LOCAL AL C. SÎNPETRU DE C.

   a depus întâmpinare la completarea de acțiune, la fila 89 dosar.

   Prin această întâmpinare se invocă cu privire la HG 929/2011, excepția lipsei de interes a reclamantei in promovarea acțiunii; excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisului; excepția inadmisibilității ca urmare a lipsei procedurii prealabile prev de art.7 din legea nr.554/2004

   Pe fond: solicita respingerea acțiunii ca nefondata; cu obligarea la cheltuieli de judecată.

   Cu privire la cererea de "revocare" a HCL 25/2011:

   Invoca excepția necompetentei materiale a instanței Curții de Apel C.

   și se solicită admiterea excepției si declinarea competentei in favoarea Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ si fiscal;

   Invoca excepția lipsei de interes a reclamantei in formularea cererii

   ;

   Invoca excepția inadmisibilității ca urmare a lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și tardivității formulării ei;

   Pe fond: solicită respingerea cererii ca nefondata; Cu cheltuieli de judecata.

   CU PRIVIRE CEREREA DE "REVOCARE" A HG 929/2011.

   1. Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei se arată :

      Aparent, din expunerea de motive, reclamanta ar avea un interes in formularea acțiunii, însa reclamanta omite sa spună ca a formulat o acțiune in fata Judecătoriei Tg.Mures, solicitând instanței sa anuleze Hotărârea nr. 605/2006 a Comisiei Județene de Stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lânga Prefectura Mureș, in ceea ce privește art. 2 al acesteia si obligarea paratelor (Comisia Locala Sinpetru de C. si Comisia Județeană Mureș - s.n.) la emiterea unei noi hotărâri prin care sa reconstituie reclamantei dreptul de proprietate, respectiv sa valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 34,76 ha teren agricol. Ulterior, la data de_ reclamanta si-a precizat cererea in sensul ca solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 28,8 ha pe vechiul amplasament. Se arată ca prin cererea promovata, asa cum rezulta din motivarea instanței, reclamanta a

      urmărit sa I se reconstituie dreptul de proprietate asupra imobilul cuprins in HCL 25/2011 si HG 929/2011.

      Se arată că, prin Sentința civila nr. 8383 pronunțata de Judecătoria Tg.Mures la data de_ in Dosarul nr._ instanța a respins cererea

      formulata si precizata de reclamanta. Instanța a reținut ca pentru o parte a terenurilor i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate iar suprafața de 1,89 ha nu este libera din punct de vedere juridic, pe aceasta aflandu-se piața comunala (1,44 ha), dispensarul veterinar si curtea aferenta (0,33 ha) si casa numitei Bleoca E. (0,10 ha) iar reclamanta nu accepta alte amplasamente.

      Revenind la excepția lipsei de interes se arată ca interesul îl reprezintă folosul practic urmărit de reclamant in promovarea acțiunii, interesul exista atunci când prin admiterea acțiunii, reclamantul ar obține recunoașterea unui drept. Interesul in promovarea acțiunii trebuie sa fie legitim, sa fie născut, sa fie actual sa fie personal si direct. In speța având in vedere hotărârea pronunțata de Judecătoria Tg.Mures, interesul reclamantei NU MAI ESTE ACTUAL.

      Chiar daca Curtea de Apel C. ar dispune anularea parțiala a HG 929/2011, reclamanta nu mai are pârghii legale pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului cuprins in HG 929/2011.

      Din aceasta perspectiva, acțiunea reclamantei apare ca lipsita de interes.

   2. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisului, se arată :

      Calitatea procesuala pasiva se definește ca fiind identitatea dintre persoana paratului si cel obligat la raportul juridic dedus judecații.

      Hotărârea de Guvern atacata a fost emisa de Guvernul României in aplicarea dispozițiilor art. 21 alin 3 din Legea nr. 213/1998 pentru reactualizarea inventarului bunurilor aparținând domeniului public al UAT Sinpetru de C. . Pârâtul nu este emitentul actului administrativ asa incat nu are calitate procesuala pasiva in cauza. Nu se neagă ca are un interes in cauza si ca hotărârea de guvern a fost emisa avându-se in vedere HCL 25/2011 si nota de fundamentare.

   3. Cu privire la excepția inadmisibilitatii ,

   Se susține că, reclamanta B. M. nu a formulat plângere prealabila împotriva HG 929/2011 in termen legal.

   Reclamanta a formulat o plângere prealabila la data de_ .

   HG 929/2011 este un act administrativ cu caracter individual, acesta atestând bunuri care fac parte din domeniul public al com. Sinpetru de C. . HG se adresează anumitor persoane din comuna Sinpetru de C. si privește bunurile individualizate in anexa care face parte integranta din HG 929/2011.

   Potrivit art. 7 al 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, orice persoana care se considera vătămata intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea lui, revocarea in tot sau in parte a acestuia.

   Ținând cont ca plângerea prealabila a fost formulata împotriva unui act administrativ individual si nu împotriva unui act administrativ normativ, data de la care începe sa curgă termenul prevăzut de art.7 alin 1 din Legea 554/2004 se raportează la data publicării hotărârii de guvern in Monitorul Oficial, respectiv_ .

   Daca se raportează la aceasta data, plângerea a fost formulata peste termenul imperativ prevăzut de dispoz. art.7 alin 1 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 108 al. 4 din Constituția R., măsura oficiala de comunicare către cei interesați a hotărârilor G. ui, măsura care condiționează si intrarea in vigoare a acestor acte administrative, este publicarea lor in Monitorul Oficial al R.

   .

   H.G. nr.929/2011 face parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 al.4 din Constituție si a căror comunicare cu persoanele interesate este considerata ca fiind realizata din ziua publicării in Monitorul Oficial. Având in vedere data publicării hotărârii, respectiv data de_, plângerea formulata de reclamanta la data de_ este tardiva, iar acțiunea introdusa in fata instanței de contencios administrativ este inadmisibila.

   Pe fond

   : cererea formulata de reclamanta este neîntemeiata. HG nr. 929/2011 este legala, fiind adoptata in temeiul art. 108 din Constituția R. si al art 21 alin 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

   HG 929/2011 a fost adoptata pentru reactualizarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al com. Sinpetru de C. reactualizare efectuata prin HCL 25/2011 a C. ui Local Sinpetru de C. .

   La data de_, prin HCL 13/2001, C. Local al com. Sinpetru de C.

   , in temeiul dispoz. art. 21 alin 1 si 2 din Legea 213/1998 si Nota G. ui R. privind HG 1045/2000 a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public si privat al com. Sinpetru de C., potrivit cu anexele care fac parte integranta din hotărâre. Imobilul targ de animale este cuprins in anexa care face parte integranta din HCL 13/2001 a com. Sinpetru de C. .

   Imobilul "Targ de animale" se afla in proprietatea UAT Sinpetru de C., fiind menționat doar in anul 2001 in inventarul din anexa HCL 13/2001 ca aparținând domeniului public al UAT.

   La data de_, prin HCL 25/2011 a C. ui Local Sinpetru de C., s- a modificat si completat anexa HCL 13/2001, privind inventarul domeniului public al com. Sinpetru de C. . Imobilul "Targ de animale" fiind inventariat ca făcând parte din domeniul public al UAT S. de C. inca din anul 2001.

   HG 929/2011 se grefează pe HCL 25/2011. Atâta vreme cat HCL 25/2011 este in ființa, HG 929/2011 este temeinica si legala.

   Pe de alta parte, terenul cu privire la care petenta solicita "revocarea" parțiala a HG 929/2011 este afectat uzului public al locuitorilor comunei. Asa cum reiese chiar din denumirea populara pe care o poarta, terenul este destinat desfășurării târgului de animale. Aceasta destinație o are de zeci de ani! Ceea ce s-a realizat prin HCL 25/2011 si apoi prin HG 929/2011 este de fapt realizarea încadrării juridice corecte a situației de fapt a terenului.

   Nu in ultimul rând solicită a se avea in vedere si următoarele:

   -petenta a depus cerere in anul 1991 solicitând in baza Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate in limita a 10 ha de teren. Terenul i-a fost acordat prin TP 110128/2002. Prin cererea sa, petenta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului "targ de animale".

   -"târgul de animale" a fost înființat de UAT Sinpetru de C. in anul 1991;

   -UAT Sinpetru de C. a efectuat investiții pentru realizarea obiectivului "targ de animale";

   -necesitatea reglementarii regimului juridic al imobilului "targ de animale" s-a impus dupa intrarea in vigoare a Legii 213/1998.

   Ca atare, prin HCL 13/2001 imobilul "targ de animale" a fost inclus in domeniul public al UAT Sinpetru de C., fiind cuprins in anexa care face parte integranta din HCL 13/2001;

   -in anul 2011 prin HCL 25/2011 a fost doar actualizata si completata HCL 13/2001, imobilul "targ de animale" fiind doar INVENTARIAT, pentru ca acesta făcea parte din domeniul public al UAT Sinpetru de C. inca din anul 2001 !!!

   -petenta a depus intr-adevăr cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului "targ de animale" in anul 2005, însa acest imobil făcea deja parte din domeniul public al UAT Sinpetru de C., așa încât nu se putea reconstitui dreptul de proprietate in natura pe acest amplasament.

   -Sentința civila nr. 8383/_ a Judecătoriei Tg.Mures in Dosarul nr._ prin care a fost respinsa cererea petentei B. M., după numeroase precizări de acțiune si după multe informații obținute de la Comisia Locala, instanța a ajuns la concluzia ca petentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o parte din terenurile solicitate, iar pentru restul nu se poate reconstitui dreptul de proprietate acesta nefiind liber din punct de vedere juridic.

   Așa cum s-a reținut in cuprinsul Sentinței civile nr.8383/2012 a Judecătoriei Tg.Mures, conform evidentelor de la Primăria com. Sinpetru de C., antecesorii petentei au deținut cu titlu de proprietate suprafața de 18,39 ha., iar petentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP 110128/2002 pentru suprafața de 16,50 ha, rămânând de reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,87 ha, care nu este libera fiind ocupata de târgul de animale, de dispensarul veterinar si de locuința numitei Bleoca E. și întrucât petenta nu accepta alte amplasamente pentru reconstituirea dreptului sau de proprietate s-a propus acordarea de despăgubiri.

   1. CU PRIVIRE LA HCL 25/2011

      :

      1. Referitor la competenta materiala a instanței

         , se arată:

         Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea 554/2004, HCL 25/2011 fiind un act administrativ emis de o autoritate publica locala, competenta de soluționare a cererii aparține tribunalului.

         Chiar daca cererea de anulare a HCL 25/2011 a fost formulata odată cu cererea de anulare a HG 929/2011, aceasta nu atrage o alta competenta materiala a instanței, in sensul ca devine competenta Curtea de Apel.

         Solicită așadar sa se constate ca instanța Curții de Apel C. nu este competenta material sa soluționeze capătul de cerere referitor la anularea HCL 25/2011, motiv pentru care se impune disjungerea capătului de cerere si trimiterea dosarului nou format Tribunalului Mureș.

      2. Referitor la excepția inadmisibilității cererii datorita lipsei procedurii prealabile se arată:

         Reclamanta a depus in probațiune un înscris, respectiv o plângere prealabila susținând ca a formulat plângerea si a adresat-o C. ui Local Sinpetru de C. la data de_, iar prin plângere ar fi solicitat C. ui Local Sinpetru de C. "revocarea in parte a HCL 25/2011" Avocatul reclamantei semnează chiar pentru conformitate cu originalul înscrisul.

         In fapt, așa cum rezulta din înscrisul pe care îl anexează în probațiune prezentei precum si din lecturarea dovezii expedierii prin fax a acelei plângeri, reclamanta a formulat plângerea prealabila către Primarul com. Sinpetru de C.

         .

         Solicită a se observa că atât înscrisul anexat de pârâtă in probatiune prezentei întâmpinări, dar mai ales înscrisul depus in probațiune de reclamanta, respectiv "raportul de transmisie al faxului" din data de_ se va observa ca reclamanta a adresat cererea Primarului corn Sinpetru de C. si nu C. ui Local.

         Reclamanta ar fi falsificat înscrisul depus in probațiune la dosarul cauzei, respectiv plângerea prealabila schimbând numele persoanei căreia a adresat-o si schimbând alin 3 al expunerii de motive.

         Solicită instanței sa aibă în vedere ca atribuțiile organelor administrației publice locale sunt stabilite prin Legea nr.215/2001.

         In acest sens, C. local este, potrivit dispoz. art. 1 alin 2 lit d din Legea nr. 215/2001, autoritatea deliberativa.

         Potrivit dispoz. 54 din Legea nr. 215/2001, (1) "în exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate ".

         Potrivit dispoz. art. 7 din Legea nr. 554/2004. - (1) înainte de a se adresa ^ instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ".

         Primarul este, potrivit dispoz. art. 1 lin 2 lit e din Legea nr. 215/2001, autoritatea executiva.

         Așadar, nu Primarul este autoritatea care a emis hotărârea care apreciază reclamanta ca este vătămătoare.

         Primarul nu este nici autoritatea ierarhic superioara celei - care a emis hotărârea atacata de reclamanta. Prin urmare, plângerea formulata de reclamanta a fost GREȘIT adresata PRIMARULUI com. Sinpetru de C. .

         Pe de alta parte, reclamanta a luat la cunoștința despre HCL 25/2011, la termenul de judecata din data de_ in fata Judecătoriei Tg.Mures - Dosar nr._ .

         Potrivit dispoz. art.7 din Legea 554/2004, revocarea actului trebuie solicitată autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, in termen de 30 de zile de la comunicarea actului.

         In speța este vorba despre un act administrativ cu caracter individual prin conținutul sau (HCL 25/2011 nu reglementează situații cu caracter general ce pot atrage caracterul de act administrativ normativ).

         Eventuala plângere trebuia formulata in termen de 30 de zile de când reclamanta a luat la cunoștința de actul administrativ.

         Plângerea prealabila greșit adresata a fost formulata la data de_, mult după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege. In acest condiții, solicită a se observa ca:

         • reclamanta a falsificat înscrisul pe care 1-a depus in probațiune in fata instanței de judecata, pentru a proba ca a formulat plângerea prealabila;

         • înscrisul poarta chiar semnătura pentru conformitate cu originalul, semnătura aplicata de același avocat care a redactat si plângerea prealabila;

         • plângerea prealabila a fost adresata unei alte autorități decât cea emitenta a actului sau decât cea ierarhic superioara;

         • plângerea nu a fost formulata in termenul de 30 de zile revăzut de dispoz. art. 7 lin Legea nr. 554/2004 . Reclamanta a luat la cunoștința de HCL 25/2011 la data de_ in fata Judecătoriei Tg.Mures cand au fost depuse înscrisuri in probațiune;

         Se solicită în aceste condiții, a se constata ca reclamanta nu a urmat procedura prealabila prevăzuta de dispoz. art.7 din Legea nr.554/2004 respectiv nu s-a adresat autorității emitente a actului administrativ cu plângere, înainte de a se adresa instanței de judecata.

         Pentru aceste motive, văzând dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004, acțiunea este inadmisibila.

      3. Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei de a promova cererea, se arată următoarele:

   Reclamanta s-a adresat Judecătoriei Tg.Mures solicitând sa dispună anularea parțiala a Hotărârii nr.605/2006 a Comisiei Județene de Stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Mureș, in ceea ce privește art. 2 al acesteia si obligarea paratelor la emiterea unei noi hotărâri prin care sa reconstituie dreptul de proprietate, respectiv sa valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 34,76 ha teren agricol. Ulterior, la data de_ reclamanta si-a precizat cererea in sensul ca solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 28,8 ha pe vechiul amplasament. Reclamanta a indicat amplasamentele.

   Prin Sentința civila nr. 8383 pronunțata de Judecătoria Tg. Mures la data de_ in Dosarul nr._ instanța a respins cererea formulata si precizata de reclamanta.

   Instanța a reținut ca pentru o parte a terenurilor i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate iar suprafața de 1,89 ha nu este libera din punct de vedere juridic, pe aceasta aflându-se piața comunala (1,44 ha), dispensarul veterinar si curtea aferenta (0,33 ha) si casa numitei Bleoca E. (0,10 ha) iar reclamanta nu accepta alte amplasamente.

   In aceste condiții, cererea reclamantei de "revocare" (anulare) a HCL 25/2011 este lipsita de interes.

   Chiar si in situația in care HCL 25/2011 ar fi anulata, cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament a fost deja soluționata, in sensul ca a fost respinsa.

   A fost soluționata si contestația formulata de aceasta in instanța, așa încât la acest moment, cererea de anulare a HCL 25/2011 este lipsita de interes. HCL 25/2011 nu vatămă nici un interes actual al reclamantei.

   Pe fond; reclamanta solicita instanței de judecata sa dispună "revocarea" HCL 25/2011 a C. ui Local Sinpetru de C. .

   Revocarea este operațiunea juridica prin care autoritatea publica emitenta retractează, scoate din vigoare actul administrativ. Revocarea poate fi dispusa si de autoritatea ierarhic superioara celei care a emis actul.

   Instanța de judecata nu poate dispune revocarea actului administrativ! Presupunând ca reclamanta dorește anularea actului administrativ, arătam ca o cerere de anulare a acestuia este nefondata. Actul administrativ a fost emis cu respectarea tuturor cerințelor legale.

   Antecesorii recurentei au figurat in registrul agricol din anul 1958, anul încheierii cooperativizării cu o suprafața de 18,39 ha.

   Din suprafața de 18,39 ha, așa cum a reținut Judecătoria Tg.Mures in Dosarul nr._ Sentința civila nr. 8383 /_, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 16,50 ha (aspecte necontestate de aceasta in fata instanței), rămânând de reconstituit pentru suprafața de 1,89 ha. Din aceasta suprafața, o suprafața de 1,44 ha este reprezentata de piața comunala, o suprafața de 0,33 ha este ocupata de dispensarul veterinar si curtea aferenta, si o suprafața de 0,10 ha de casa numitei Bleoca E. (căreia i s-a eliberat titlu de proprietate).

   HCL 25/2011 dispune si cu privire la suprafața de 1,44 ha teren care reprezintă iata comunala sau "târgul de animale".

   Reclamanta a depus intr-adevar cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului "targ de animale" in anul 2005. Imobilul face parte din domeniul public al UAT Sinpetru de C. inca din anul 2001, asa incat nu s- a putut da curs cererii formulat de reclamanta in anul 2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate in natura pe vechiul amplasament.

   Reclamanta a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si in anul 1991 solicitând in baza Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate in limita a 10 ha de teren. Terenul i-a fost acordat prin TP 110128/2002. Prin cererea sa din 199L reclamanta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului "targ de animale".

   Târgul de animale a fost infiintat de UAT Sinpetru de C. in anul 1991. UAT Sinpetru de C. a efectuat investiții pentru realizarea obiectivului "targ de animale".

   După intrarea in vigoare a legii 213/1988 regimul juridic al imobilului "targ de animale" s-a schimbat.

   Imobilul era afectat utilității publice, în aceste condiții, la data de_, prin HCL 13/2001, C. Local al com. Sinpetru de C., in temeiul dispoz.

   art.21 alin 1 si 2 din Legea 213/1998 si Nota G. ui R. privind HG 1045/2000 a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public si privat al com. Sinpetru de C., potrivit cu anexele care fac parte integranta din hotărâre. Imobilul targ de animale este cuprins in anexa care face parte integranta din HCL 13/2001 a com. Sinpetru de C. .

   Târgul de animale se afla in proprietatea privata a UAT Sînpetru de C. și nimeni nu deținea vreun titlu de proprietate asupra imobilului si nimeni nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelui imobil.

   Imobilul era utilizat de populația comunei in scop de piața săptămânala, târg de animale.

   Prin urmare, având in vedere utilitatea publica a imobilului, in 2001 imobilul a fost menționat in inventarul din anexa HCL 13/2001 ca aparținând domeniului public al UAT.

   Se arată ca necesitatea reglementarii regimului juridic al imobilului "targ de animale" s-a impus după intrarea in vigoare a Legii 213/1998.

   Ca atare, prin HCL 13/2001 imobilul "targ de animale" a fost inclus in domeniul public al UAT Sinpetru de C., fiind cuprins in anexa care face parte integranta din HCL 13/2001;

   In anul 2011, prin HCL 25/2011 a modificat si completat anexa HCL 13/2001, imobilul "Targ de animale" fiind inventariat ca făcând parte din domeniul public al UAT Sinpetru de C. încă din anul 2001.

   In anul 2011 prin HCL 25/2011 a fost doar actualizata, completata HCL 13/2001, imobilul "targ de animale" fiind doar INVENTARIAT, pentru ca acesta făcea parte din domeniul public al UAT Sinpetru de C. inca din anul 2001.

   Reclamanta B. M.

   depune la dosarul cauzei, răspunsul la întâmpinare la fila 121.

   Prin întâmpinarea formulată în cauză se solicită aplicarea dispozițiilor art. 208 N.C.P.C. și decăderea din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, și respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare.

   Aceasta a înțeles să solicite aplicarea art. 208 N.C.P.C. întrucât pârâtul de rând 2 nu a respectat termenul prevăzut de art. 201 alin. 1 N.C.P.C, de 25 de zile de la data comunicării cererii de chemare în judecată, pentru a depune întâmpinarea, astfel încât urmează a fi decăzut din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții.

   Cu privire la excepțiile invocate și care privesc capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea HG nr. 929/2011, apreciază că pârâtul de rând 2 nu are căderea de a le formula, întrucât acel petit nu îl vizează în mod direct.

   Cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea petitului privind anularea HCL nr.25/2011, apreciază că acesta este un petit subsecvent care trebuie judecat împreună cu petitul principal, întrucât ambele Hotărâri au ca obiect inventarul domeniului public al C. Sînpetru de

2. , iar hotărârea pârâtului de rând 1 atacată în prezentul dosar are la bază o documentație întocmită de către pârâtul de rând 2, deci sunt în strânsă legătură.

În altă ordine de idei, a apreciat că cele două petite trebuie judecate împreună pentru a evita posibilitatea pronunțării unor hotărâri contrare, astfel încât solicităm a fi respinsă excepția, ca nefondată.

Dacă, instanță va trece peste aceste apărări, urmează a dispune declinarea competenței de soluționare a petitului în favoarea Tribunalului C., potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu privire la excepția lipsei de interes, se apreciază că interesul reclamantei în promovarea acțiunii este determinat, legitim, personal, născut și actual, în condițiile art. 33 N.C.P.C., întrucât motivarea autorității publice locale în respingerea cererii de reconstituire asupra terenului "târg de animale"

formulată de către aceasta, o reprezintă tocmai faptul că terenul este în domeniul public și nu în cel privat.

Mai mult, nu a fost contestată nici un moment calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire a reclamantei, ci în mod constant pârâtul de rând 2 și, nu în ultimul rând, instanța de fond funciar, au invocat situația juridică a terenului în litigiu, faptul că acesta se găsește în domeniul public. Hotărârea instanței de fond funciar nu este definitivă. Așa fiind, solicită respingerea acestei excepții ca nefondate.

Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile

urmează a fi respinsă de către instanță, deoarece la data de 14 februarie 2013 a formulat plângerea prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Dovada trimiterii acesteia a făcut-o prin raportul transmisiei faxului cabinetului de avocat, din care rezultă că au fost trimise către pârâtul de rând 2 un număr de 5 pagini, o pagină împuternicirea avocațială, iar câte două pagini pentru fiecare plângere prealabilă, una adresată pârâtului de rând 2, una trimisă spre știință Primarului UAT.

Apărarea formulată prin nerecunoașterea primirii plângerii prealabile denotă încă o dată reaua credință a celor care au fost aleși pentru rezolvarea problemelor cetățenilor, plângere care de altfel nu a fost soluționată în nici un mod. Se solicită astfel respingerea acestei excepții.

Cu privire la fondul cauzei, punctul de vedere a reclamantei a fost expus în cuprinsul cererii de chemare în judecată, însă dorește să facă o precizare referitoare la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor antecesorilor reclamantei.

Se arată prin întâmpinare că reclamanta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul Legii nr.18/1991, însă autoritatea administrației publice locale omite a arăta că o asemenea cerere s-a formulat în termen legal în temeiul Legii nr. 247/ 2005, lege care prevede, pe de o parte, că terenurile solicitate se restituie în natură, iar pe de altă parte, obligă autoritățile să facă demersurile necesare în vederea trecerii terenurilor revendicate din domeniul public în domeniul privat, tocmai pentru a putea fi restituite.

Având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea acțiunii formulate potrivit petitelor enunțate.

Reclamanta B. M. a depus precizare și completare la acțiune

, la fila

124.

Prin precizarea și completarea de acțiune formulate în cauză se precizează

petitele 1 și 2 ale acțiunii introductive, în sensul că solicită anularea parțială a celor două hotărâri emise de către pârâți și nu revocarea, așa cum dintr-o eroare de dactilografie a fost enunțat.

Totodată mai solicită în plus anularea parțială a Hotărârii G. ui nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mureș, precum si al municipiilor, orașelor si comunelor din județul Mureș, numai în ceea ce privește anexa 80 pct. 34 pentru terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665, teren denumit "piață săptămânală", anularea în parte a Hotărârii nr.l3/2001 a C. ui Local al C. S. de C. prin care a fost inclus în domeniul public terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665.

În motivele expuse pe larg la dosar, se arată că din înscrisurile depuse de către pârâții la dosar, rezultă că terenul în litigiu a fost trecut în domeniul public al UAT prin HCL nr. 13/2001 și atestat ca atare prin HG nr. 964/2002.

Așa fiind, a formulat, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere prealabilă împotriva acestor două hotărâri, însă nu au fost soluționate.

Apreciază că includerea imobilului teren în suprafață de 1,41 ha. în domeniul public al C. Sâmpetru de C., Jud. Mureș prin HCL nr. 13/2001 s-

a făcut în mod nelegal, cu nerespectarea normelor legale în vigoare, aceasta deoarece imobilul nu a fost preluat la stat cu titlu valabil, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 și ale art. 3 din Legea nr. 213/1998.

Au fost încălcate și dispozițiile art.4 din Legea nr.213/1998 raportat la pct. 5 al art. I la anexa din lege. Aceste dispoziții legale arată care sunt bunurile care pot alcătui domeniul public, însă terenul în litigiu nu se regăsește în acele categorii.

În drept invocă art. 8 din Legea nr. 554/ 2004, Legea nr. 213/1998, Constituția R., art. 204 alin. 1 NCPC.

În probațiune depune, în copie certificată, plângerea prealabilă formulată împotriva HCL nr. 13/2001 și dovada formulării, plângerea prealabilă formulată împotriva HG nr. 964/2002 și dovada formulării. Solicităm încuviințarea efectuării unei adrese către pârâtul de rând 1 în vederea depunerii documentației care a stat la baza adoptării HG nr. 964/2002. De asemenea, solicităm efectuarea unei adrese către pârâtul de rând 2 în vederea depunerii documentației care a stat la baza adoptării HCL 13/2001.

Pârâtul C. LOCALAL C. SÎNPETRU DE C.

a depus întâmpinare la completarea de acțiune la fila 138 dosarul cauzei.

Prin această întâmpinare la completarea de acțiune referitor la HG 964/2002, se invocă excepția lipsei de interes a reclamantei in promovarea acțiunii; excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisului; excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiunea pentru anularea HG 964/2002 si tardivitatea formulării ei.

Pe fond: solicita respingerea acțiunii ca nefondata; Cu cheltuieli de judecata;

Cu privire la cererea de anulare a HCL 13/2001:

1. Invoca excepția necompetentei materiale a instanței Curții de Apel C. . Solicita admiterea excepției si declinarea competentei in favoarea Tribunalului Mureș.

2. Invoca excepția lipsei de interes a reclamantei in formularea cererii;

3. Invoca excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiunea pentru anularea HCL 13/2001 si tardivitatea formulării ei;

4. Pe fond solicită respingerea cererii ca nefondata;

5. Cu cheltuieli de judecata.

   CU PRIVIRE LA HG.964/2002:

   1. Cu privire Ia excepția lipsei de interes a reclamantei se solicită a se avea in vedere ca reclamanta a formulat o acțiune in fata Judecătoriei Tg.Mures, solicitând instanței sa anuleze Hotărârea nr. 605/2006 a Comisiei Județene de Stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe langa Prefectura Mureș, in ceea ce privește art. 2 al acesteia si obligarea paratelor (Comisia Locala Sinpetru de C. si Comisia Județeană Mureș - s.n.) la emiterea unei noi hotărâri prin care sa reconstituie reclamantei dreptul de proprietate, respectiv sa valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 34,76 ha teren agricol. Ulterior, la data de_ reclamanta si-a precizat cererea in sensul ca solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 28,8 ha pe vechiul amplasament. Se arată ca prin Hotărârea nr. 605/2006 a Comisiei Județene de Stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reclamantei i s-a admis cererea si a fost înscrisa pe anexa pentru acordarea de despăgubiri.

      Prin Sentința civila nr. 8383 pronunțata de Judecătoria Tg.Mures la data de_ in Dosarul nr._ instanța a respins cererea formulata si precizata de reclamanta. Instanța a reținut ca pentru o parte a terenurilor i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate iar suprafața de 1,89 ha nu este libera din punct de vedere juridic, pe aceasta aflându-se piața comunala (1,44 ha),

      dispensarul veterinar si curtea aferenta (0,33 ha) si casa numitei Bleoca E. (0,10 ha) iar reclamanta nu accepta alte amplasamente.

      Revenind la excepția lipsei de interes se arată ca interesul îl reprezintă folosul practic urmărit de reclamant in promovarea acțiunii. Interesul exista atunci când prin admiterea acțiunii, reclamantul ar obține recunoașterea unui drept. Interesul in promovarea acțiunii trebuie sa fie legitim, născut, actual, personal si direct. In speța având in vedere hotărârea pronunțata de Judecătoria Tg.Mures, interesul reclamantei NU ESTE ACTUAL. Chiar daca Curtea de Apel C. ar dispune anularea parțiala a HG 964/2002 asa cum solicita reclamanta, terenul in discuție ar reintra in domeniul privat al UAT Sineptru de C. . Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamantei prin restituirea in natura nu mai poate fi repusa in discuție, pentru ca ne-am afla in situația autorității de lucru judecat!

      Reclamanta nu mai are pârghii legale pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului cuprins in HG 964/2002. Din aceasta perspectiva, acțiunea reclamantei apare ca lipsita de interes.

   2. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisului, se arată: Calitatea procesuala pasiva se definește ca fiind identitatea dintre persoana paratului si cel obligat la raportul juridic dedus judecații.

      Hotărârea de Guvern atacata a fost emisa de Guvernul României in aplicarea dispozițiilor art. 21 alin 3 din Legea nr. 213/1998 pentru atestarea bunurilor aparținând domeniului public si privat al UAT Sînpetru de C. .

      Nu este emitentul actului administrativ așa încât nu are calitate procesuala pasiva in cauza. Nu neagă ca au un interes in cauza si ca hotărârea de guvern a fost emisa avându-se in vedere HCL 13/2001 si nota de fundamentare.

      Daca in ceea ce privește HG 929/2011, prin precizarea de acțiune depusa la termenul de judecata din data de_, reclamanta a arătat ca nu înțelege sa se judece si in contradictoriu cu subscrisul, in ceea ce privește HG 964/2002 nu face nicio precizare, înțelege așadar ca înțelege sa îi cheme in judecata pentru anularea HG 964/2002.

   3. Cu privire la excepția decăderii din dreptul de a formula acțiunea si tardivitatea formulării ei:

Asa cum rezulta din înscrisurile depuse in probatiune, reclamanta B. M. a formulat plângere prealabila împotriva HG 964/2002 la data de_ . Nu cunoaște daca a primit sau nu răspuns la plângerea formulata.

HG 964/2002 este un act administrativ cu caracter individual, acesta atestând bunuri care fac parte din domeniul public al corm Sinpetru de C. . HG 964/2002 se adresează anumitor persoane din comuna Sinpetru de C. si privește bunurile individualizate in anexa care face parte integranta din HG 964/2002.

In numeroase decizii de speța înalta Curte de C. si Justiție a stabilit ca hotărârile de guvern de atestare a bunurilor aparținând domeniului public al UAT sau Statului, sunt acte administrative cu caracter individual.

Potrivit art. 7 al 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, orice persoana care se considera vătămata intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității emitente, in termen de 30 de zile de la comunicarea lui, revocarea in tot sau in parte a acestuia.

Ținând cont ca plângerea prealabila a fost formulata împotriva unui act administrativ individual si nu împotriva unui act administrativ normativ, data de la care începe sa curgă termenul prevăzut de art. 7 alin 1 din Legea 554/2004 se raportează la data publicării hotărârii de guvern in Monitorul Oficial. HG 964/2002 a fost publicata in Monitorul Oficial nr.686/_ .

Daca se raportează la aceasta dată reclamanta trebuia sa formuleze plângere prealabila in termenul de 30 de zile (pana la data de_ ), si apoi, acțiunea in instanța in termenul prevăzut de dispozițiile art. 11 alin 2 si 5 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 108 al. 4 din Constituția R., măsura oficiala de comunicare către cei interesați a hotărârilor G. ui, măsura care condiționează si intrarea in vigoare a acestor acte administrative, este publicarea lor in Monitorul Oficial al

R. .

H.G. nr.964/2002 face parte din categoria actelor prevăzute de art.108 al.4 din Constituție si a căror comunicare cu persoanele interesate este considerata ca fiind realizata din ziua publicării in Monitorul Oficial. Având in vedere data publicării hotărârii, respectiv data de_, plângerea formulata de reclamanta si acțiunea formulata in instanța este tardiva.

Pe fond: cererea formulata de reclamanta este neintemeiata.

HG nr. 964/2002 este legala, fiind adoptata in temeiul art. 108 din Constituția R. si al art 21 alin 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

HG 964/2002 a fost adoptata respectând prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998, dupa intocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al UAT Sinpetru de C. de către comisia constituita in acest scop si dupa ce inventarul a fost centralizat la nivel județean si trimis G. ui. G. nu are competenta de a inventaria el insusi sau de a cenzura inventarul intocmit de comisia constituita in cadrul C. ui Local Sinpetru de C. .

HG 964/2002 a fost adoptata cu respectarea atribuțiilor si competentelor

1. ui si cu respectarea normelor de tehnica legislativa.

   HG 964/2002 a fost adoptata avându-se in vedere HCL 13/2001. HCL 13/2001 nu a fost contestata in instanța de reclamanta la data emiterii ei sau in termen legal.

   Instanța, in cadrul procesual trasat de reclamanta nu poate analiza titlul de proprietate al UAT Sinpetru de C. si nici compara titlul UAT cu titlul reclamantei. Operațiunea poate fi realizata, de instanța de drept comun, daca va fi investita cu o asemenea cerere.

   Curtea de Apel C. poate strict sa analizeze legalitatea HG 964/2002. In acest sens se solicită a sa rețineți ca hotărârea a fost emisa cu respectarea legii.

   CU PRIVIRE LA CEREREA DE ANULARE A HCL 13/2001

   :

   1. Referitor la competenta materiala a instanței, se arătă:

      Potrivit dispoz. art. 10 din Legea 554/2004, HCL 13/2001 fiind un act administrativ emis de o autoritate publica locala, competenta de soluționare a cererii aparține tribunalului.

      Chiar daca cererea de anulare a HCL 13/2001 a fost formulata odată cu cererea de anulare a HG 964/202 si HG 929/2011, aceasta nu atrage o alta competenta materiala a instanței, in sensul ca devine competenta Curtea de Apel. Solicită a se constata ca instanța Curții de Apel C. nu este competenta material sa soluționeze capătul de cerere referitor la anularea HCL 13/2001, motiv pentru care se impune disjungerea capătului de cerere si trimiterea

      dosarului Tribunalului Mureș.

   2. Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei de a promova cererea:

      Reclamanta s-a adresat Judecătoriei Tg.Mures solicitând sa dispună anularea parțiala a Hotărârii nr. 605/2006 a Comisiei Județene de Stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe langa Prefectura Mureș, in ceea ce privește art. 2 al acesteia si obligarea paratelor la emiterea unei noi hotărâri prin care sa reconstituie dreptul de proprietate, respectiv sa valideze cererea de

      reconstituire in natura a dreptului de proprietate pentru suprafața de 34,76 ha teren agricol Ulterior, la data de_ reclamanta si-a precizat cererea in sensul ca solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 28,8 ha pe vechiu amplasament. Reclamanta a indicat amplasamentele.

      Prin Sentința civila nr. 8383 pronunțata de Judecătoria Tg.Mures la data de_ in Dosarul nr._ instanța a respins cererea formulata si precizata de reclamanta. Instanța a reținut ca pentru o parte a terenurilor i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate iar suprafața de 1,89 ha nu este libera din punct de vedere juridic, pe aceasta aflandu-se piața comunala (1,44 ha), dispensarul veterinar si curtea aferenta (0,33 ha) si casa numitei Bleoca E. (0,10 ha) iar reclamanta nu accepta alte amplasamente.

      In aceste condiții, cererea reclamantei de anulare a HCL 13/2001 este lipsita de interes. Chiar si in situația in care HCL 13/2001 ar fi anulata, cererea reclamantei de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament a fost deja soluționata, in sensul ca a rost respinsa. A fost soluționata si contestația formulata de aceasta in instanța, asa incat la acest moment, cererea de anulare a HCL 13/2001 este lipsita de interes. HCL 13/2001 nu vatama niciun interes ACTUAL al reclamantei.

   3. Cu privire la excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula cererea si tardivitatea formulării acesteia se arată:

Potrivit art. 7 al 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, orice persoana care se considera vătămata intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității emitente, in termen de 30 de zile de la comunicarea lui, revocarea in tot sau in parte a acestuia.

Reclamanta a luat la cunoștința de HCL 13/2001, la termenul de judecata din data de_ in fata Judecătoriei Tg.Mures - Dosar nr._ . In speța este vorba despre un act administrativ cu caracter individual prin conținutul sau (HCL 13/2001#b reglementează situații cu caracter general ce pot atrage caracterul de act administrativ normativ). Eventuala plângere trebuia formulata in termen de 30 de zile de cand reclamanta a luat la cunoștința de actul administrativ.

Daca se raportează la aceasta data, reclamanta trebuia sa formuleze plângere prealabila in termenul de 30 de zile socotit din data de_ si apoi, acțiunea in instanța in termenul prevăzut de dispoz. art. 11 alin 2 si 5 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a formulat plângerea prealabila, așa cum rezulta in înscrisurile anexate, la data de_ si, contrar susținerilor sale, a primit răspunsul la data de_ . Pentru aceste motive, apreciem ca reclamanta este decăzuta din dreptul de a formula cererea. Cererea este formulata tardiv.

Pe fond: cererea formulata pentru anularea HCL 13/2001 nu este motivata in fapt si in drept. Se arata la modul general ca includerea terenului in domeniul public s-a făcut in mod nelegal, cu nerespectarea normelor legale in vigoare, aceasta deoarece imobilul nu a fost preluat la stat cu titlu valabil, fiind încălcate astfel prevederile art. 6 si art. 3 din Legea nr. 213/1998. De asemenea in mod generic reclamanta a arătat ca își întemeiază cererea pe dispoz. art. 8 din Legea 554/2004, Legea nr. 213/1998 si Constituția R. .

Cererea este neîntemeiata. Instanța este chemata sa analizeze legalitatea HCL 13/2001.

Anterior adoptării HCL 13/2001 terenul a făcut parte din domeniul privat al UAT Sinpetru de C. .

In acest cadru procesual trasat de reclamanta, instanța nu poate analiza daca imobilul a ajuns in domeniul privat al UAT Sinpetru de C. cu titlu sau

fara titlu valabil. Aceste susțineri ar putea fi analizate, eventual de o instanța de drept comun daca ar fi investita cu o cerere.

Cert este ca terenul a aparținut inainte de 1989 Statului Roman, legislația din acea perioada (Constituția din 1965) nefacand distincție intre domeniul public si domeniul privat. Toate bunurile constituiau obiectul dreptului de proprietate socialista.

Dupa 1989 a apărut necesitatea delimitării bunurilor ca făcând parte din domeniul Statului sau al unităților administrativ teritoriale.

Noțiunea de domeniu public se regăsește in Legea nr.18/1991 si Legea nr. 69/1991. Ulterior, Constituția Românie din 1991 face o distincție clara intre domeniul public si domeniul privat care poate fi al statului sau al unităților administrativ teritoriale.

Art. 135 alin 4 din Constituție (devenit art. 136 dupa republicare) enumera

bunurile care formează dreptul de proprietate publica. Si Legea nr. 18/1991 la art. 4 alin 2 si la art. 5 enumera categoriile de terenuri care fac parte din domeniul public.

A Legea nr. 69/1991, la art 115 (devenit ulterior art. 127) a dispus ca

"defalcarea si trecerea in patrimoniul comunelor orașelor sau, dupa caz al județelor a bunurilor si valorilor de interes local din domeniul public si privat al statului [...] se vor stabili prin hotărâre de guvern".

Trecerea bunului din domeniul privat in domeniul public s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale. Pentru a hotăra trecerea din domeniul privat in domeniul public, C. Local Sinpetru de C. a avut in vedere următoarele:

• dispoz. art. 21 alin 1 si 2 din Legea 213/1998 ;

• normele tehnice de aplicare aprobate prin HG 548/1999,

• utilizarea publica a imobilului de mai mulți de ani, adică aceea de targ de animale;

In aceste condiții, s-a hotărât, la data de_ ca imobilul sa treacă din domeniul privat al UAT Sinpetru de C., in domeniul public.

Nota G. ui R. privind HG 1045/2000 a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public si privat al com. Sinpetru de C., potrivit cu anexele care fac parte intergranta din hotarare.

Hotărârea C. ui Local 13/2001 fost "ratificata" prin HG 964/2002.

Ca o paranteza mai arată ca târgul de animale a fost înființat in anul 1991 iar UAT Sinpetru de C. a efectutat investiții pentru a se supune normelor legale in vigoare.

Art. 6 din Legea nr. 213/1998 pe care isi intemeiaza reclamanta acțiunea, ii da dreptul sa solicite instanței de drept comun sa stabilească valabilitatea titlului unității administrativ teritoriale.

Instanța de contencios administrativ sesizata cu cererea care face obiectul prezentului dosar, poate analiza doar legalitatea trecerii bunului din domeniul privat in domeniul public al UAT.In acest sens în care se solicită a se reține ca hotărârea a fost emisa cu respectarea legii.

In drept: art. 205 si art.451 N C.Proc.Civ precum si textele legale invocate in cuprinsul expunerii de motive.

Pârâtul C. LOCAL AL C. SÎNPETRU DE C.

a formulat răspuns la plângerea prealabilă prin care se solicită revocarea HCL 13/2001, dupa cum urmează:

1. Din interpretarea dispoz. art. 7 din Legea 554/2004, rezulta ca revocarea HCL 13/2001 trebuie solicitata autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, in termen de 30 de zile de la comunicarea actului. HCL 13/2001 este un act administrativ cu caracter individual prin conținutul sau pentru ca HCL 13/2001 nu reglementează situații cu caracter general ce pot

   atrage caracterul de act administrativ normativ. Dvs ati luat la cunoștința de HCL 13/2001 cel puțin la data de_ cand, in fata Judecătoriei Tg.Mures, in Dosarul nr._ s-au depus inscrisuri in probatiune, respectiv HCL 13/2001.

   Ca atare recursul administrativ formulat de dvs este TARDIV.

2. Pe de alta parte, trecerea din domeniul privat al UAT in domeniul public al UAT Sinpetru de C., s-a efectuat cu respectarea legii.

Pentru a hotăra trecerea din domeniul privat in domeniul public, C. Local Sinpetru de C. a avut in vedere următoarele:dispoz. art. 21 alin 1 si 2 din Legea 213/1998 ;normele tehnice de aplicare aprobate prin HG 548/1999, utilizarea publica a imobilului de mai mulți de ani, adică aceea de targ de animale;

In aceste condiții, s-a hotărât, la data de_ ca imobilul sa treacă din domeniul privat al UAT Sinpetru de C., in domeniul public. Nota G. ui R. privind HG 1045/2000 a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public si privat al com. Sinpetru de C., potrivit cu anexele care fac parte integranta din hotărâre. Hotărârea C. ui Local 13/2001 fost "ratificata" prin HG 964/2002.

Ca o paranteza va informam ca târgul de animale a fost infiintat in anul 1991 iar UAT Sinpetru de C. a efectuat investiții pentru a se supune normelor legale in vigoare.

Procedura de trecere din domeniul privat in domeniul public al com.

Sinpetru de C. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

S-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului in anul 2005, in baza Legii 247/2005. La data intrării in vigoare a Legii 247/2005 imobilul targ de animale din Sinpetru de C. făcea parte din domeniul public al com. Sinpetru de C. . Evident ca cererea dvs de reconstituire a dreptului de proprietate prin restituirea in natura, nu putea fi aprobata! In acest sens s-a pronunțat si Judecătoria Tg.Mures prin Sentința civila nr. 8383/2012 pronunțata in Dosarul nr._ .

Pârâtul C. LOCAL AL C. SÎNPETRU DE C. -

a formulat cerere prin care solicită respingerea cererii de "decădere din dreptul de a propune probe si de invoca excepții" formulata de reclamanta pentru următoarele:

Așa cum rezulta din actele dosarului, la primul termen de judecata reclamanta a formulat precizare de acțiune. In aceste condiții, întâmpinarea formulata înainte de termenul de judecata din data de_ este formulata in termen legal.

Pe de alta parte, așa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, dupa depunea precizării si a completării de acțiune din data de_, paratul C. Loral Sinpetru de C., nu am fost citat cu mențiunea de a depune întâmpinare (raportata la precizarea si completarea de acțiune), asa încat nu putem fi decăzuți din dreptul de a propune probe si de a invoca excepții.

Pârâtul C. LOCAL AL C. SÎNPETRU DE C.

- a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României.

Se solicită respingerea cererilor de anulare a HG 929/2011 si a HG 964/2002 ca nefondate; HG 964/2002 si HG 929/2011 sunt legale, fiind adoptate in temeiul art. 108 din Constituția R. si ale art. 21 alin 3 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, prin însușirea proiectului inițiat de M. Administrației si Internelor.

HG 964/2002 a fost adoptata respectând prevederile art. 21 din Legea nr. 213/1998, după întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al UAT Sinpetru de C. de către comisia constituita in acest scop si dupa ce inventarul a fost centralizat la nivel județean si trimis G. ui, G. neavând

competenta de a inventaria el insusi sau de a cenzura inventarul întocmit de comisia constituita in cadrul C. ui Local Sinpetru de C. .

HG 964/2002 a fost adoptata cu respectarea atribuțiilor si competentelor

G. ui si cu respectarea normelor de tehnica legislativa.

HG 929/2011 a fost adoptata pentru reactualizarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al corn. Sinpetru de C. reactualizare efectuata prin HCL 25/2011 a C. ui Local Sinpetru de C. .

La data de_, prin HCL 13/2001, C. Local al com. Sinpetru de C.

, in temeiul dispoz. art. 21 alin 1 si 2 din Legea 213/1998 si Nota G. ui R. privind HG 1045/2000 a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public si privat al com. Sinpetru de C., potrivit cu anexele care fac parte integranta din hotărâre. Imobilul targ de animale este cuprins in anexa care face parte integranta din HCL 13/2001 a com. Sinpetru de C. .

Imobilul "Targ de animale" se afla in proprietatea UAT Sinpetru de C., fiind menționat doar in anul 2001 in inventarul din anexa HCL 13/2001 ca aparținând domeniului public al UAT.

La data de_, prin HCL 25/2011 a C. ui Local Sinpetru de C., s- a modificat si completat anexa HCL 13/2001, privind inventarul domeniului public al com. Sinpetru de C. . Imobilul "Targ de animale" fiind inventariat ca facand parte din domeniul public al UAT S. de C. inca din anul 2001.

HG 929/2011 a se grefează pe HCL 25/2011. Atâta vreme cat HCL 25/2011 este in ființa, HG 929/2011 este temeinica si legala.

HG 964/2002 se grefează pe HCL 13/2001, iar atâta vreme cat HCL 13/2001 este in ființa, nu a fost anulata de vreo instanța de judecata, HG 964/2002 este temeinica si legala.

Pe de alta parte, terenul cu privire la care petenta solicita anularea celor doua hotărâri de guvern si a celor doua hotărâri de consiliu local, este afectat uzului public al locuitorilor comunei.

Așa cum reiese chiar din denumirea populara pe care o poarta, terenul este destinat desfășurării târgului de animale. Aceasta destinație o are de zeci de ani! Ceea ce s-a realizat prin HCL 13/2001 si HCL 25/2011 si prin HG 964/2002 si apoi prin HG 929/2011 este de fapt realizarea încadrării juridice corecte a situației de fapt a terenului.

Nu in ultimul rând solicită a se avea in vedere si următoarele:

• petenta a depus cerere in anul 1991 solicitând in baza Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate in limita a 10 ha de teren. Terenul i-a fost acordat prin TP 110128/2002. Prin cererea sa, petenta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului "targ de animale".

• "târgul de animale" a fost infiintat de UAT Sinpetru de C. in anul 1991;

• UAT Sinpetru de C. a efectuat investiții pentru realizarea obiectivului "targ de animale";

• necesitatea reglementarii regimului juridic al imobilului "targ de animale" s- a impus dupa intrarea in vigoare a Legii 213/1998. Ca atare, prin HCL 13/2001 imobilul "targ de animale" a fost inclus in domeniul public al UAT Sinpetru de C.

  , fiind cuprins in anexa care face parte integranta din HCL 13/2001;

• in anul 2011 prin HCL 25/2011 a fost doar actualizata si completata HCL 13/2001, imobilul "targ de animale" fiind doar INVENTARIAT, pentru ca acesta făcea parte din domeniul public al UAT Sinpetru de C. inca din anul 2001 !!!

• petenta a depus într-adevăr cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului "targ de animale" in anul 2005. Insa acest imobil făcea deja parte din domeniul public al UAT Sinpetru de C., asa incat nu se putea reconstitui dreptul de proprietate in natura pe acest amplasament.

• Sentința civila nr. 8383/_ a Judecătoriei Tg.Mures in Dosarul nr._ prin care a fost respinsa cererea petentei B. M. . Dupa numeroase precizări de

acțiune si dupa multe infonnatii obținute de la Comisia Locala, instanța a ajuns la concluzia ca petentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o parte din terenurile solicitate, iar pentru restul nu se poate reconstitui dreptul de proprietate acesta nefiind liber din punct de vedere juridic.

Asa cum s-a reținut in cuprinsul Sentinței civile nr. 8383/2012 a Judecătoriei Tg.Mures, conform evidentelor de la Primăria com. Sinpetru de C., antecesorii petentei au deținut cu titlu de proprietate suprafața de 18,39 ha. Petentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP 110128/2002 pentru suprafața de 16,50 ha, rămânând de reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,87 ha, care nu este libera fiind ocupata de târgul de animale, de dispensarul veterinar si de locuința numitei Bleoca E. . întrucât petenta nu accepta alte amplasamente pentru reconstituirea dreptului sau de proprietate s-a propus acordarea de despăgubiri.

Examinând plângerea prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel ajunge la următoarele constatări:

Prin acțiunea completată și precizată formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI formulată de pârâta C. LOCAL AL C. SÎNPETRU DE C. s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună se precizează anularea parțială a celor două hotărâri emise de către pârâți a Hotărârii G. ui nr. 929/2011 numai cu privire la anexa 1 pct.69 cod clasificare 1.5.9 pentru terenul în suprafațăde de 1,41 ha din tarlaua 81 parcela 2665 teren denumit târg anumale, și Hotărârii G. ui nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mureș, precum si al municipiilor, orașelor si comunelor din județul Mureș, numai în ceea ce privește anexa 80 pct. 34 pentru terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665, teren denumit "piață săptămânală", anularea în parte a Hotărârii nr.l3/2001 a C. ui Local al C. Sînpetru de C. prin care a fost inclus în domeniul public terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665 și a HCL nr.25/2011 a C. ui Local al C. S. de C., jud. Mureș prin care a fost inclus în domeniul public terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665.

Reclamanta arată că este moștenitoarea legală a defuncților părinți Pogăcean G. și Păgăcean Nastasia.

Aceștia au deținut în proprietate o suprafață de 34,76 ha. teren agricol și 4 ha. pădure în comuna Sâmpetru de C., jud. Mureș, teren care a fost preluat de către stat la colectivizare.

După apariția legilor de retrocedare, în calitatea sa de moștenitoare, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste terenuri, iar pentru o parte i s-au eliberat Titluri de proprietate.

La apariția Legii nr. 247/2005 am formulat o nouă cerere de reconstituire care i-a fost respinsă de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureș, plângerea făcând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Târgu Mureș, dosar care viza terenul în suprafață de 1 ha. aflat în centrul comunei care a fost folosit ca târg de animale.

În această cauză, instanța de fond a reținut că suprafața de 1,89 ha. teren nu îi poate fi restituită pe vechiul amplasament deoarece nu este liberă din punct de vedere juridic fiind ocupată de P. comunală, dispensarul veterinar cu curtea aferentă și o casă de locuit.

S-a mai reținut în această hotărâre că Primăria a comunicat instanței că terenul denumit "Târg de anumale" în suprafață de 1 ha. este în domeniul public al comunei fiind cuprins în HG nr. 929/2011. Așadar, în timpul procesului de revendicare aflat pe rolul instanței de judecată, pârâtul de rând 2 a făcut demersuri și a inventariat ca fiind în domeniul public al unității administrative teritoriale terenul obiect al litigiului.

În motivele expuse pe larg la dosar, se mai arată că din înscrisurile depuse de către pârâții la dosar, rezultă că terenul în litigiu a fost trecut în domeniul public al UAT prin HCL nr. 13/2001 și atestat ca atare prin HG nr. 964/2002.

Așa fiind, a formulat, în condițiile art.7 din Legea nr. 554/2004, plângere prealabilă împotriva acestor două hotărâri, însă nu au fost soluționate.

Apreciază că includerea imobilului teren în suprafață de 1,41 ha. în domeniul public al C. Sâmpetru de C., Jud. Mureș prin HCL nr. 13/2001 s- a făcut în mod nelegal, cu nerespectarea normelor legale în vigoare, aceasta deoarece imobilul nu a fost preluat la stat cu titlu valabil, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 și ale art. 3 din Legea nr. 213/1998.

Au fost încălcate și dispozițiile art.4 din Legea nr.213/1998 raportat la pct.

5 al art. I la anexa din lege.

Aceste dispoziții legale arată care sunt bunurile care pot alcătui domeniul public, însă terenul în litigiu nu se regăsește în acele categorii.

Referitor la celelalte actele normative contestate Hotărârea G. ui nr.929/2011 pentru modificarea unor anexe la Hotărârea G. ui nr.964/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mureș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Mureș, numai în ceea ce privește anexa 1 pct. 69 cod de clasificare 1.5.9 pentru terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665, teren denumit "târg de animale", revocarea Hotărârii nr.25/2011 a C. ui Local al C. Sînpetru de C., jud. Mureș prin care a fost inclus în domeniul public terenul în suprafață de 1,41 ha. din tarlaua 81 parcela 2665, reclamanta le consideră a fi nelegale cu încălcarea prevederilor

legale și a dreptului ei de proprietate.

Reclamanta a susținut că a formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea parțială atât a HG nr. 929/2011, cât și a HCL 25/2011 care a inclus în domeniul public al unității administrative terenul care fusese revendicat de către aceasta, cu precizarea că termenele prevăzute în textele art. 7 alin. 1A1 și ale art.

7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ au fost respectate (deoarece are calitatea de terț în raport cu HCL nr. 25/2011 care nu mi-a fost comunicată).

Ambele plângeri prealabile au fost soluționate de către pârâți, apreciindu- se neîntemeiate reclamațiile administrative.

În drept invocă art. 8 din Legea nr. 554/ 2004, Legea nr. 213/1998, Constituția R., art. 204 alin. 1 NCPC.

Pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantei invocând ca aspecte prealabile o serie de excepții, astfel, pârâta GUVERNUL ROMÂNIEI a invocat pe cale de excepție, aspecte privind nulitatea acțiunii pentru lipsa timbrajului, nulitatea cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantei, excepția tardivității formulării cererii în anulare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pârâtul C. LOCAL AL C. SÎNPETRU DE C. ., excepții legat de HG 929/2011, excepția lipsei de interes a reclamantei in promovarea acțiunii; excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisului; excepția inadmisibilității ca urmare a lipsei procedurii prealabile prev de art.7 din legea nr.554/2004

Pe fond: solicita respingerea acțiunii ca nefondata; cu obligarea la cheltuieli de judecată.

Cu privire la cererea de "revocare" a HCL 25/2011,

pârâtul mai invocă excepția necompetentei materiale a instanței Curții de Apel C.

și se solicită admiterea excepției si declinarea competentei in favoarea Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ si fiscal;

Invoca excepția lipsei de interes a reclamantei in formularea cererii

; Invoca excepția inadmisibilității ca urmare a lipsei procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și tardivității formulării ei,

excepții ce au fost argumentate în condițiile arătate mai sus.

Pe fond: solicită respingerea cererii ca nefondata.

Totodată, s-a formulat o cererea de intervenție în interesul pârâtei GUVERNUL ROMÂNIEI, de către pârâta C. LOCAL AL C. SÎNPETRU DE C.

.

Reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate, argumentând punctual toate aspectele legate de aceste excepții precum și cererea de intervenție a pârâtei C. local în interesul pârâtei Guvernul României.

Curtea, analizând cu prioritate excepțiile invocate, constată următoarele,

Cu privire la excepțiile invocate de pârâta Guvernul României, legat de excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, se constată că întrucât cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, chitanța prin care a fost achitată taxa de timbru fiind depusă ca anexă la momentul înregistrării, urmează a respinge această excepție.

Cu privire la excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantei, se constată că între reclamantă și apărătorul acesteia a fost încheiat contractul de asistență juridică nr.4 din_, iar la dosarul cauzei a fost depusă împuternicirea avocațială din care rezultă această împrejurare.

Reclamanta a învederat faptul că, modelul împuternicii avocațiale este stabilit prin Hotărâre a C. ui U.N.B.R., iar cea depusă la dosar îndeplinește condițiile de formă stabilite prin statutul profesiei de avocat.

Excepția tardivității

urmează a fi respinsă de către instanță, deoarece potrivit art.11 al.4 din Legea nr.554/2004 actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

Potrivit art.108 alin. 2 din Constituție, Hotărârea G. ui este un act emis pentru organizarea executării legilor și, deci, are un caracter normativ, fiind dată în aplicarea prevederilor art.108 din Constituție si ale art.3 din Legea nr.213/1998, în vigoare la data adoptării actului normativ atacat în prezenta cauză, care reglementează conduita tuturor persoanelor care au tangență cu bunurile din domeniul public sau privat al statului, sancționând cu nulitate absolută orice încălcare a regimului juridic al acestor bunuri - art. 11 alin. 2 - și, ulterior, a tuturor actelor.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a promova prezenta acțiune, acesta urmează a fi respinsă de către instanță din apărările formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta invocă un interes legitim în clarificarea condițiilor în care au fost emise actele normative contestate legat de un imobil asupra căruia a formulat cerere de restituire și a promovat o acțiune în justiție pe dreptul comun..

Astfel, din lecturarea sentinței civile nr.8383/2012 a Judecătoriei Târgu Mureș, nu rezultă că plângerea formulată de reclamantă în temeiul Legii nr.247/2005 ar fi fost respinsă din pricina faptului că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ci doar că "vechiul amplasament al antecesorilor nu este liber din punct de vedere juridic, fiind ocupat de P. comunală".

Referitor la excepțiile invocate de pârâta C. local al comunei Sînpetru de C. și aspectele vizând fondul cauzei, reclamanta a solicitat în conformitate cu prevederile art. 208 N.C.P.C. a nu fi luate în considerare întrucât au fost depuse cu întârziere, decăzând astfel din dreptul de a propune probe si de invoca excepții" formulata de reclamanta pentru următoarele:

Curtea analizând această solicitare, constată că, așa cum rezulta din actele dosarului, la primul termen de judecata reclamanta a formulat precizare de acțiune.

In aceste condiții, întâmpinarea formulata înainte de termenul de judecata din data de_ este formulata in termen legal.

Pe de alta parte, așa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după depunea precizării si a completării de acțiune din data de_, act ce a fost comunicat pârâților, dar paratul C. Local Sînpetru de C., nu am fost citat cu mențiunea de a depune întâmpinare (raportata la precizarea si completarea de acțiune), așa încât nu poate fi decăzut din dreptul de a propune probe si de a invoca excepții.

Cu privire la excepțiile invocate de pârâta C. local și care privesc capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea HG nr. 929/2011, Curtea apreciază că pârâtul de rând 2 nu are căderea de a le formula, întrucât acel petit nu îl vizează în mod direct iar la data formulării acelor excepții nu s-a pus în discuție cererea de intervenție în interesul pârâtei Guvernul României, pârâta C. local stând în proces în nume propriu în calitate de pârât în acțiunea reclamantei.

Cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. în soluționarea petitului privind anularea HCL nr.25/2011, Curtea apreciază că acesta este un petit subsecvent cererii principale legat de anularea HG 929/2011, care trebuie judecat împreună cu petitul principal, întrucât ambele Hotărâri au ca obiect inventarul domeniului public al C. Sînpetru de C., iar hotărârea pârâtului de rând 1 atacată în prezentul dosar are la bază o documentație întocmită de către pârâtul de rând 2, deci sunt în strânsă legătură.

Se mai consideră necesară, ca cele două petite să fie judecate împreună pentru a evita posibilitatea pronunțării unor hotărâri contrare, astfel încât solicităm a fi respinsă excepția, ca nefondată.

Cu privire la excepția lipsei de interes, se apreciază că interesul reclamantei în promovarea acțiunii este determinat, legitim, personal, născut și actual, în condițiile art. 33 N.C.P.C., întrucât motivarea autorității publice locale în respingerea cererii de reconstituire asupra terenului "târg de animale" formulată de către aceasta, o reprezintă tocmai faptul că terenul este în domeniul public și nu în cel privat.

Din probele dosarului nu rezultă că ar fi fost contestată calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire a reclamantei, ci în mod constant pârâtul de rând 2 și instanța de fond funciar, au invocat situația juridică a terenului în litigiu, faptul că acesta se găsește în domeniul public. Hotărârea instanței de fond funciar nu este definitivă.

Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile

urmează a fi respinsă de către instanță, deoarece la data de 14 februarie 2013 reclamanta a formulat plângerea prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Dovada trimiterii acesteia a făcut-o prin raportul transmisiei faxului cabinetului de avocat, din care rezultă că au fost trimise către pârâtul de rând 2 un număr de 5 pagini, o pagină împuternicirea avocațială, iar câte două pagini pentru fiecare plângere prealabilă, una adresată pârâtului de rând 2, una trimisă spre știință Primarului UAT.

Curtea a analizat și celelalte excepții invocate de pârâtul C. local și descris în actul intitulat Întâmpinare la completarea de acțiune legat de cele două acte normative o căror anulare parțială se solicită, respectiv la HG 964/2002, respectiv, excepția lipsei de interes a reclamantei in promovarea acțiunii; excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisului; excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiunea pentru anularea HG 964/2002 si tardivitatea formulării ei.

Cu privire la cererea de anulare a HCL 13/2001, excepția necompetentei materiale a instanței Curții de Apel C. si declinarea competentei in favoarea

Tribunalului Mureș, excepția lipsei de interes a reclamantei in formularea cererii; excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiunea pentru anularea HCL 13/2001 si tardivitatea formulării ei;

Referitor la excepțiile invocate privind anularea HG nr. 964/2002, Curtea apreciază că pârâtul de rând 2 nu are căderea de a le formula, întrucât acel petit nu îl vizează în mod direct iar la data formulării acelor excepții nu s-a pus în discuție cererea de intervenție în interesul pârâtei Guvernul României, pârâta C. local stând în proces în nume propriu în calitate de pârât în acțiunea reclamantei.

Cu argumentația prezentată mai sus Curtea respinge celelalte excepții invocate legat de HCL nr.13/2001, cu mențiunea că la data de_ reclamanta a înregistrat la pârâtă plângerea prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr.554/2004, plângerea fiind făcută în termen în condițiile în care hotărârea viza un aspect de interes public, nefăcându-se dovada că reclamanta ar fi primit acea hotărâre de Consiliu local la o dată anterioară.

Dovada trimiterii acesteia a copia aviz expediție de la f.126.

Față de aspectele prezentate, Curtea va respinge excepțiile invocate de cei doi pârâți, Guvernul României și C. local Sînpetru de C. .

Referitor la cererea de intervenție în interesul pârâtei Guvernul României, formulată de pârâta C. local al comunei Sînpetru de C., Curtea urmează a o respinge în condițiile în care pârâta are o calitate procesuală în prezentul litigiu, neputând cumula și calitatea de intervenient.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că, antecesorii recurentei au figurat in registrul agricol din anul 1958, anul încheierii cooperativizării cu o suprafața de 18,39 ha.

Din suprafața de 18,39 ha, așa cum a reținut Judecătoria Tg.Mures in Dosarul nr._ Sentința civila nr.8383 /_, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 16,50 ha, rămânând de reconstituit pentru suprafața de 1,89 ha.

Din aceasta suprafața, o suprafața de 1,44 ha este reprezentata de piața comunala, o suprafața de 0,33 ha este ocupata de dispensarul veterinar si curtea aferenta, si o suprafața de 0,10 ha de casa numitei Bleoca E. (căreia i s-a eliberat titlu de proprietate).

Reclamanta a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului "targ de animale" in anul 2005, imobil ce făcea parte din domeniul public al UAT Sînpetru de C. încă din anul 2001, așa încât nu s-a putut da curs cererii formulat de reclamanta in anul 2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate in natura pe vechiul amplasament.

Reclamanta a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate si in anul 1991 solicitând in baza Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate in limita a 10 ha de teren.

Terenul i-a fost acordat prin TP 110128/2002. Prin cererea sa din 1991 reclamanta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului "targ de animale".

Târgul de animale a fost infiintat de UAT Sinpetru de C. in anul 1991. UAT Sinpetru de C. a efectuat unele investiții pentru realizarea obiectivului "targ de animale".

Se mai reține că, după intrarea in vigoare a legii 213/1988 regimul juridic al imobilului "targ de animale" s-a schimbat.

Imobilul era afectat utilității publice, în aceste condiții, la data de_, prin HCL 13/2001, C. Local al com. Sinpetru de C., in temeiul dispoz. art.21 alin 1 si 2 din Legea 213/1998 si Nota G. ui R. privind HG 1045/2000 a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public si privat al com. Sinpetru de C., potrivit cu anexele care fac parte integranta din

hotărâre, astfel că, imobilul targ de animale era cuprins in anexa care face parte integranta din HCL 13/2001 a com. Sinpetru de C. .

Târgul de animale se afla in proprietatea privata a UAT Sînpetru de C. și nimeni nu deținea vreun titlu de proprietate asupra imobilului si nimeni nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acelui imobil.

În aceste condiții, având in vedere utilitatea publica a imobilului, in 2001 imobilul a fost menționat in inventarul din anexa HCL 13/2001 ca aparținând domeniului public al UAT, astfel că prin HCL 13/2001 imobilul "targ de animale" a fost inclus in domeniul public al UAT Sinpetru de C., fiind cuprins in anexa care face parte integranta din HCL 13/2001.

Se constată că HG nr.964/2002 a fost adoptată în temeiul art.108 din Costituție și art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998, hotărâre ce a avut la bază HCL nr.13/2001, hotărâre prin care imobilul "targ de animale" a fost inclus in domeniul public al UAT Sinpetru de C. .

Se constată că la data respectivă terenul pretins de reclamantă avea destinația târg de animale și servea interesului local, având regimul juridic prevăzut de Legea fondului funciar nr.18/1991, care în art.5, enumera categoriile de terenuri ce formează obiectul dreptului de proprietate publică: "terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public".

In anul 2011, prin HCL 25/2011 s-a modificat si completat anexa HCL 13/2001, imobilul "Targ de animale" fiind inventariat ca făcând parte din domeniul public al UAT Sinpetru de C. încă din anul 2001.

Reclamanta nu a indicat vreun motiv de nulitate a celor două HCL uri, singurele argumente fiind legat de trecerea în domeniu public a acelui imobil, trecere pe care o consideră abuzivă și nelegală în condițiile în care acel imobil era revendicat și practic făcea parte în anul 2001 din domeniul privat al comunei și ar fi fost revendicat de aceasta.

Reclamanta apreciază că nelegalitatea celor două HCL uri atrage după sine și nelegalitatea celor două hotărâri de guvern contestate.

Curtea constată că, Hotărârea G. ui nr.929/2011 a fost adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția R., republicată, și al art.21 alin.(3) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației și Internelor, organul de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale reglementat prin dispozițiile actul administrativ contestat.

La elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul G. ui, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, prevăzut de Hotărârea G. ui nr.561/2009, în vigoare la acea dată.

Conform prevederilor Legii nr.213/1998, G. nu are decât competența de a atesta inventarul domeniului public de interes local și județean, neavând abilitarea legală de a inventaria el însuși aceste bunuri, deci de a interveni într-

un fel sau altul asupra inventarelor așa cum au fost ele întocmite de comisia locală (sau județeană) de inventariere și așa cum au fost însușite de consiliile locale, respectiv județene, după caz, prin hotărâri proprii.

Curtea apreciază în aceste condiții că, o intervenția G. ui asupra inventarelor însușite de autoritățile locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri ar reprezenta o ingerință inacceptabilă în autonomia locală, autonomie consfințită prin Constituția R., republicată si prin Legea administrației publice locale nr.215/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum si o depășire a atribuțiilor conferite prin dispozițiile Legii nr.213/1998.

In speța dedusă judecății, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a actului administrativ contestat, după adoptarea Hotărârii G. ui nr.964/2002 privind atestarea domeniului public al județului Mureș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Mureș, au survenit o serie de modificări în structura domeniului public al unităților administrativ-teritoriale din acest județ, reflectate în hotărâri adoptate de autoritățile publice locale, ceea ce a determinat modificarea anexelor hotărârii inițiale.

Modificările și completările la inventarele care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale din județul Mureș fuseseră aprobate anterior prin hotărâri ale consiliilor locale și centralizate, conform dispozițiilor art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998, modificată și completată, de către C. Județean Mureș.

Din probele dosarului rezultă că, înainte de adoptarea Hotărârii G. ui nr.929/2011, în Comuna S. de C. din județul Mureș, inventarierea acestor bunuri din domeniul public local fusese realizată de către comisia specială și însușită de C. Local S. de C. prin Hotărârea nr.25/_, la baza adoptării de către Executiv a actului contestat aflându-se hotărârea autorității publice locale.

Bunul imobil asupra căruia reclamanta invocă dreptul său de proprietate a făcut, așadar, obiectul unei hotărâri a C. ui Local al C. S. de C., care, dacă ar fi afectat drepturile legitime ale vreunei persoane, trebuia atacată în fața instanțelor de contencios administrativ, conform legii.

Întrucât Hotărârea C. ui Local S. de C. nr.25/_ nu a fost contestată până în prezent la instanța de contencios administrativ, inventarul așa cum a fost aprobat de consiliul local a fost transmis M. ui Administrației și Internelor, organul de specialitate al G. ui, pentru a fi atestat prin hotărâre de guvern.

In consecință, hotărârea de guvern nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale, efectul juridic al actului administrativ emis de autoritatea centrală, este doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ teritoriale.

Reclamanta nu a invocat greșita delimitare a proprietății publice de proprietatea privată, ci încălcarea dreptului său de proprietate asupra unui bun imobil, iar prin hotărârea de Guvern și prin hotărârea consiliului local nu se delimitează proprietatea unităților administrativ teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat.

Prin aceste acte administrative, consiliile locale stabilesc doar regimul juridic diferențiat numai pentru bunurile lor, iar hotărârile nu au nici un efect asupra proprietății private a altor persoane, dobândite în condițiile legii.

Potrivit dispozițiile art.3 alin.l și 6 din Legea nr.213/1998, potrivit cărora, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.136 alin.4 din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din această lege și de orice alte bunuri, care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de

interes public și sunt dobândite de stat sau de unități administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Hotărârea consiliului local prin care se declară regimul juridic al proprietății publice al unor bunuri în condițiile art.3 alin.4, nu este un mod de dobândire a proprietății prevăzut de lege, astfel că, actul administrativ atacat nu vatămă dreptul de proprietate al părții reclamante, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr.213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.

La rândul său, Legea fondului funciar nr.18/1991, în art.5, enumera categoriile de terenuri ce formează obiectul dreptului de proprietate publică:

"terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor și fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, țărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile și siturile arheologice și istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public".

In funcție de întinderea utilității și interesului public, un bun ce alcătuiește obiectul dreptului de proprietate publică poate fi clasificat ca fiind bun "de interes național, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparține Statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, aparține comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor", se precizează prin art.4 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Totodată se mai reține că la pct.III, nr. 2 din "Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și unităților administrativ - teritoriale", anexă la Legea nr.213/1998, sunt specificate ca făcând parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor "piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele si parcurile publice, precum și zonele de agrement".

Cum destinația și uzul date efectiv imobilului în litigiu au rămas neschimbate, aspect confirmat și de Raportul de expertiză depus de partea reclamantă, este evident că acesta se încadrează în categoria sus - menționată.

In acest context, prin încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care sunt amplasate piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al Statului și al unităților administrativ-teritoriale, se justifică prin interesul public al activității desfășurate și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății.

În consecință se constată că, reclamantă a apreciat eronat că, la data adoptării Hotărârii G. ui nr.929/2011, imobilul nu se afla în proprietatea C.

S. de C. în condițiile în care nici reclamanta și nici expertul judiciar care a întocmit Raportul depus la Judecătoria Tîrgu-Mureș în Dosarul nr._ nu au contestat că imobilul și-a păstrat destinația de piață/târg de animale și uzul public.

Ori, în aceste condiții, potrivit dispozițiilor art. 135 alin.4 (în prezent art.

136 alin.3) din Constituția R., și respectiv Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, imobilul în litigiu nu poate aparține decât domeniul public al unității administrativ-teritoriale.

Față de cele menționate, Curtea constată că imobilul solicitat ca justificare a admisibilității acțiunii în contencios administrativ cu efectul anulării celor două HCL uri și a celor două HG uri enumerate mai sus, la data solicitării de restituire avea un regim special, de interes public local, favând destinația de târg de

animale, astfel că în conformitate cu prevederiel legii nr.18/1991 era exceptat de la restituire, astfel că se apreciază că actele administrative contestate și adoptat de Executiv sau de C. local sunt temeinice și legale, motiv pentru care se va respinge acțiunea completată și precizată a reclamatei B. M. în contradictoriu cu pârâtele GUVERNUL ROMÂNIEI și C. LOCAL AL C. SÎNPETRU DE C.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile formulate de pârâta GUVERNUL ROMÂNIEI privind nulitatea acțiunii pentru lipsa timbrajului, nulitatea cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al reclamantei, excepția tardivității formulării cererii în anulare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și excepțiile formulate de pârâta C. local al comunei Sîmpetru de C. , legat de HG nr.964/2002, privind lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiunea în anulare și tardivitatea formulării ei, iar referitor la HCL nr.13/2001, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C., excepția lipsei de interes a reclamatei de a formula cererea, excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiunea pentru anularea HCL nr.13/2001 și tardivitatea formulării ei.

Respinge cererea de intervenție în interesul pârâtei GUVERNUL ROMÂNIEI, formulată de pârâta C. local al comunei Sîmpetru de C. .

Respinge acțiunea completată și precizată a reclamatei B. M. , domiciliată în C. -N., str.Madach Imre nr.3 în contradictoriu cu pârâtele GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B., P. V. nr.1, Sector 1 și C. local al comunei Sîmpetru de C., cu sediul în comuna Sîmpetru de C., str P., nr.128, jud.Mureș.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică în data de_ .

Președinte,

V. G.

Grefier,

M. V. -G.

Red. V.G./M.N.

2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Sentința civilă nr. 560/2013. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate Sentința civilă nr. 10755/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ Sentința civilă nr. 1880/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ Sentința civilă nr. 366/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ Sentința civilă nr. 505/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ Sentința civilă nr. 284/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ Decizia civilă nr. 152/2013. Anulare decizie UNBR Sentința civilă nr. 537/2013. Anulare decizie UNBR