Sentința civilă nr. 284/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 284/2013

Ședința publică de la 23 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE DP

Grefier M. N. Țâr

Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantele M. ANA, Ș. ANA în contradictoriu cu pârâtele GUVERNUL ROMÂNIEI, F. C. E. DINR. - C. M. ,

având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ HOTARARE nr. 999/ 2008 privind recunoașterea Statutului Federației C. E. din R. - C. Mozai și reparare pagube cauzate prin aplicarea acesteia.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

C U R T E A ,

Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantele M. Ana și Ș. Ana au solicitat anularea in total sau în parte a H.G. nr. 999/2008 respectiv art. 43 alin 6 din actul normativ central publicat în M.Of. nr.670/_ . modificat cu H.G. nr.655/2010, publicat in M.0f. nr. 515/_ deoarece sunt nemulțumite de răspunsul emis de Guvern sub nr. 15D/16360 având data de_ fată de plângerea prealabilă adresată autorității emitente formulate în baza art. 2 alin. 1 și I prim din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, de asemenea solicită repararea tuturor pagubelor cauzate acestora prin aplicarea art. 43 alin. 6, care înseamnă de fapt aplicarea contra lor a Decretului 113/1948 și după anul 2005, deși acest act normativa fost abrogat încă din anul 1948 de către Decretul 177/1948, lege privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor din R. ; repararea pagubei cauzate prin respingerea acțiunilor lor de a primi un titlu real aspra imobilului înscris în reg. C.F. al orașului S. -M. cu nr. 3917 nr.top. 461 provocat de o înscriere nelegală în seama unor persoane neîndreptățite; reparații în suma de 70.400 lei cu titlu de daune materiale și daune morale impotriva celor găsiți vinovați că au pricinuit paguba prin felul și timpul cât au condus pretinsa organizație de Cult M. din R. .

În motivarea cererii arată următoarele:

Reprezentanții și organele de conducere a F.CE.R. au avut și au și în prezent pretenția că Decretul nr. 113/1948 nu a fost abrogat niciodată, a fost și este aplicabil, ceea ce este eronat din următoarele considerente:

a). Reiterarea Decretului 113/1948 în H.G .999/2008 la art. 43 alin 6 nu se justifică deoarece acest act normativ a fost desființat de art.62 din

Decretul nr. I77/1948 lege privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor În vigoare în perioada anilor 1948-2008.

Acest decret prevede la art. 13-14 că pentru a putea funcționa cultele trebuie sa prezinte statutul propriu de funcționare și organizare potrivit cu credința mărturisită, aprobat printr-un decret emis de Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române. Cererea de aprobare se înaintează G. ui prin M. Cultelor, pentru examinare și punerea în acord cu legislația țării și legea cultelor.

b). Art. 2 din H.G. 999/2008 precizează că Decretul 589/1949, decret de care depindea recunoașterea funcționării cultului mozaic inainte de anul 2008 nu a fost publicat nici în M.OF. al R.P.R. nici în M.OF. al R. ( nepublicarea unui decret este echivalent cu inexistent a acelui act, atât in concepția actualei Constituții cât și a vechilor constituții in vigoare intre anii_ .)

c). Nepublicarea Decretului nr. 589/1949 reiese chiar din textul lui., astfel cultul mozaic a depus 2 cereri adresate M. ui Cultelor, prima cerere a fost înregistrat la termen legal sub nr._ 948, dar nu a fost luat în considerație, a doua cerere a fost luat in cosiderație de către Prezidiul Marii Adunări Nationale prin Decizia nr. 948/_ și înregistrat sub nr. 14477/28/ mai 1949, acesta are însă un termen depășit cu 6 luni față de prima cerere și un termen depășit cu 8 luni față de republicarea legii cultelor.

Decretul nr.177/1948 a fost publicat in M.OF. nr 178/4 august l948 și republicat cu completări in M.OF. 203/03/09/l948, astfel că, Ministrul Cultelor, deși a fost însărcinat cu publicarea Decretului nr. 589/1949, acest rol nu s-a putut realiza avându-se în vedere dispozițiile art. 56- 57 din lege care prevedeau un termen de 3 luni de la intrarea in vigoare a legii cultelor, prin urmare se poate costata că nici inainte de anul 2008 F.C.E.R. nu a avut un statut legal pentru a-și permite pretenții de drept asupra altor bunuri decât cele personale sau dobândite legal.

Art.62 din Decretul nr. 177/1948 prevede abrogarea oricărei dispoziții care este contrară ei, Decretul nr. 113/1948 fiind o dispoziție contrară cu art. 13-14, 56-57 se abrogă. F.C.E.R. a promovat în perioada anilor 1952 - 2006 actiuni în pretenții întemeiate toate pe baza Decretului nr. 113, abrogat, precum Ordonanta Președențială nr.l00 dat de Tribunalul Maramureș; sentința nr. 130/1968 obținând un drept de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr 3917 nr.top. 461, astfel a înscris acest imobil pe numele său sub nr. 264/1953 și 135/1968 cu drept de moștenire. Aceste dispoziții fiind in dezacord cu legea în vigoare în acea perioadă se abrogă, se anulează.

Decretul 113 fiind în dezacord cu Decretul nr. 177/1948 a fost abrogat de către acesta și nu are cum să fie aplicat contra nimănui nici între anii 1961 - 2000 și nici între anii 2000-2013. Totuși a fost aplicat contra reclamanților prin acțiuni la care nu erau îndreptățiți deoarece erau lipsiți de capacitatea de exercițiu de a pretinde drepturi fără a avea un statut legal recunoscut.

Privitor la repararea tuturor pagubelor cauzate prin aplicarea unui act normativ abrogat se referă la sumele cerute de la aceștia sub diferite moduri punându-li-se în față mereu titlul obținut in baza unui decret abrogat. un titlu fals care i-a înlăturat din dreptul de a obține un titlu asupra bunului înscris în c.f nr. 3917 nr. top. 461, bun ce-l aveau în posesie.

Privitor la reparații bănești cu titlu de daune materiale și morale, consideră că suma este rezonabilă luându-se la socoteală procesele

purtate, achitând taxe judiciare, achitând plăti și cheltuind inutil timpul cu acțiunile.

Nu trebuie uitat nici faptul că banii ceruți de la reclamanți in perioada anilor 1967-2010 sub formă de sume achitate pentru cumpărarea bunului situat în str. M. nr.5, sau chiriile pentru, folosirea terenului ori sume de bani ceruți cu titlu de despăgubiri tot de către un fals proprietar a fost făcut, pentru că doar el avea în mană actul care-l informa că nu i-a fost recunoscut statutul de organizare și funcționare potrivit legii.

Prin întâmpinare, F. C. E. din R.

a arătat că, susținerile reclamantelor în sensul funcționării pârâtei FCER -C. M. din anul 2008 fără a avea un statut propriu și legal publicat în Monitorul Oficial al R. și afirmația că pârâta ar fi doar o asociație religioasă sunt și nereale, și contrazise în cuprinsul motivării cererii de chemare în judecată.

La data de_, prin HG nr. 999, publicată în Monitorul Oficial al

R. nr. 670/_, a fost recunoscut Statutul F.C.E.R.-C. M., în temeiul art. 29 alin. (3) și al art. 108 din Constituția R., republicată, precum și al art. 49 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Statutul juridic al pârâtei F. C. E. din R. -C. M. este acela de organizație de cult, care asigură la nivel național reprezentarea, organizarea și coordonarea C. ui M. (art. 3 din Statut) și nu de simplă asociație religioasă, lucru recunoscut prin anexa la Legea nr. 489/2006, pct. 16.

Anterior recunoașterii C. ui M., Consiliul Legislativ, prin avizul nr. 1004/_, a avizat favorabil proiectul de hotărâre a guvernului privind recunoașterea Statutului F.C.E.R.-C. M., cităm:

"CONSILIUL LEGISLATIV, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, republicată, și art. 46 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ; avizează favorabil proiectul de hotărâre, cu următoarele observații și propuneri: ..."

In legătură cu capătul de cerere privind pretenții, arată că problemele invocate de reclamante privesc sfera dreptului comun (civil), nefăcând obiectul unui raport juridic administrativ.

Reclamantele sunt nemulțumite de soluțiile instanțelor de drept civil care, prin hotărâri irevocabile cu putere de lucru judecat, au dat câștig de cauză pârâtei în acțiuni în revendicare, grănițuire, rectificări carte funciară, daune pentru fructele imobilului și altele de această natură, pentru un teren situat în municipiul S. M., str. M. nr. 6 (vecin cu proprietatea reclamantelor).

Terenul este proprietatea Federației din anul 1952, dar a fost ocupat abuziv de reclamante, care au edificat anexe gospodărești (inclusiv un coteț de porci, ceea ce constituie un sacrilegiu față de regulile C. ui M. ) pe terenul proprietatea pârâtei.

Raporturile de drept civil dintre părți nu fac obiectul dispozițiilor art. 1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, acestea neputând face dovada unei vătămări în drepturile legitime printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri.

Prin întâmpinare, Guvernul României

a invocat excepția tardivității, arătând următoarele:

Potrivit art.7 alin.l din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual (așa cum este și Hotărârea G. ui

nr.999/2008) trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Prin urmare, legea a prevăzut un termen de 30 de zile în care persoana care se consideră vătămată poate formula plângere prealabilă. Acest termen de 30 de zile începe să curgă de la date diferite după cum suntem în situația în care actul administrativ este adresat celui care se consideră vătămat sau unui terț care se consideră vătămat.

În situația terților care se consideră vătămați prin actul administrativ adresat altuia, potrivit dispozițiilor art.7 alin.3 din lege, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință de existența acestuia, în limitele aceluiași termen de 6 luni prevăzut la alin.7.

Așadar, pentru terțul ce se consideră vătămat, termenul de formulare a plângerii prealabile începe să curgă din momentul în care a luat cunoștință de existența actului administrativ vătămător.

In cazul particular în care actul administrativ este o hotărâre a G. ui a cărei existență este condiționată de publicarea în Monitorul Oficial al R.

, termenul de 30 de zile de formulare a plângerii prealabile începe să curgă de la data publicării actului considerat vătămător. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în materia contenciosului administrativ, calitatea de reclamant nu o poate avea decât titularul unui drept recunoscut de lege, care a fost vătămat de către autoritatea publică pârâtă prin emiterea actului administrativ contestat.

În acest sens, Constituția R. dispune în articolul 52: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei. (2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. "

Examinând cererea, instanța reține următoarele:

Articolul 1 din Legea nr. 554/2004 dispune că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Raportat la obiectul cererii, la natura actului a cărei anulare se solicită, la faptul că reclamantele reclamă vătămări cauzate de prevederile a căror anulare le solicită, se constată că reclamantele au calitate procesuală activă și că acțiunea este formulată în termen.

Prin sentința nr. 712/_ pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel Cluj, s-a respins ca inadmisibilă cererea în contencios formulată de reclamante, cu motivarea că nu au parcurs procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În prezenta cauză, reclamantele au urmat această procedură, fiind nemulțumite și de răspunsul primit sub nr. 150/16960/_ din partea

G. ui R. .

Hotărârea nr. 999/2008 privind recunoașterea S. ului Federației C. Eveiești din R. - C. M. în art. 43 alin. 6 prevede că: "bunurile imobile rămase de pe urma evreilor victime ale unor măsuri de persecuție

rasială, religioasă, în perioada 1940-1944 declarate fără moștenitori sunt proprietate ale Federației, prin exercitarea procedurii speciale instituite de Decretul nr. 113/1988.

Reclamantele sunt nemulțumite pe de o parte de faptul că se recunoaște pârâta FCEP- C. M., fără a avea un statut propriu și legal publicat, potrivit susținerilor reclamantelor, iar pe de altă parte că se preia în norma a cărei anulare o solicită o prevedere din Decretul nr. 113/1998 care este abrogat prin Decretul nr. 177/1948.

La data de_, prin HG nr. 999, publicată în Monitorul Oficial al

R. nr. 670/_, a fost recunoscut Statutul F.C.E.R.-C. M., în temeiul art. 29 alin. (3) și al art. 108 din Constituția R., republicată, precum și al art. 49 alin. (2) și (3) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Statutul juridic al pârâtei F. C. E. din R. -C. M. este acela de organizație de cult, care asigură la nivel național reprezentarea, organizarea și coordonarea C. ui M. (art. 3 din Statut) și nu de simplă asociație religioasă, lucru recunoscut prin anexa la Legea nr. 489/2006, pct. 16.

Anterior recunoașterii C. ui M., Consiliul Legislativ, prin avizul nr. 1004/_, a avizat favorabil proiectul de hotărâre a guvernului privind recunoașterea Statutului F.C.E.R.-C. M., cităm:

"CONSILIUL LEGISLATIV, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 73/1993, republicată, și art. 46 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ; avizează favorabil proiectul de hotărâre, cu următoarele observații și propuneri: ..."

Cu privire la termenul de depunere a proiectului de statut, se constată următoarele:

Legea nr. 489/_ a fost publicată în Monitorul Oficial al R. Partea I nr. 11 din_ și a intrat în vigoare la_ .

Potrivit art. 49 din lege, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii, adică până la_ în speța de față, cultele din R. prevăzute în anexă vor prezenta statutele și codurile canonice M. ui Culturii și Cultelor pentru recunoașterea lor.

F. C. E. din R. - C. M., cu adresa nr. 13/_

, a depus Statutul său în vederea recunoașterii (deci în termenul legal prevăzut de art. 49 alin. (2) din lege), întrucât în proiectul de Statut erau incluse reglementări ce intrau în sfera de competență a M. ui Economiei și F., Departamentului pentru Relații Interetnice, Autorității pentru Restituirea Proprietăților și M. ui Justiției, M. Culturii și Cultelor a solicitat punctul de vedere al acestor instituții, prelungind în acest scop termenul de avizare și depunere la autoritatea emitentă a proiectului de Statut al F.C.E.R.-C. M. .

Această prelungire a termenului s-a făcut potrivit dispozițiilor art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 489/2006.

După completarea documentației cu avizele respective, M. Culturii și Cultelor a solicitat avizul Consiliului Legislativ. Acesta este motivul observației formulate de Consiliul Legislativ în Avizul nr. 1004/_

, observație care nu afectează cu nimic avizul de legalitate favorabil acordat.

În termen de 60 de zile de la completarea proiectului de Statut și a primirii avizelor necesare, M. Culturii și Cultelor a înaintat G. ui documentația de recunoaștere a C. ui M., însoțită de avizul său consultativ.

În acest fel, au fost respectate întocmai normele legislative în materia recunoașterii cultului, susținerile reclamantelor fiind nefondate sub aspectul publicării cu întârziere a Statutului F.C.E.R.-C. M. .

În legătură cu susținerile reclamantelor privind pretinsa abrogare a Decretului nr. 113/1948 cu privire la bunurile rămase de pe urma evreilor, victime ale unor măsuri de persecuție, decedați fără moștenitori, trebuie reținut că acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial nr. 148/_, este în vigoare și în prezent.

Decretul nr. 113/1948 a fost emis într-o perioadă în care bunurile evreilor decedați în Holocaust erau în pericol să fie acaparate sau ocupate și posedate în mod abuziv de orice persoană fizică sau juridică de rea-credință. Actul normativ în cauză privește numai bunurile imobile ale foștilor proprietari evrei decedați în condițiile prevăzute de art. 1 din decret, fără

moștenitori legali.

În temeiul unei proceduri speciale, aceste bunuri revin Federației. Actul normativ în cauză este anterior Statutului F.C.E.R.-C. M. ,

dar fiind o modalitate legală de dobândire a proprietății de către Federație, a fost menționat în actul administrativ atacat, la CAP. V Patrimoniu, sistem bugetar, control financiar, art. 43 alin. (6).

Prevederile statutare în cauză au fost analizate de M. Culturii și Cultelor, de Consiliul Legislativ, de celelalte instituții și organe competente să avizeze proiectul Statutului F.C.E.R.-C. M., toate acestea avizând favorabil, în întregul său, actul administrativ și anexa la acesta.

În legătură cu modul de adoptare a fostului Statut al C. ui M., aprobat prin Decretul nr. 589/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a R.P.R.,în vigoare până la recunoașterea actualului Statut al F.C.E.R.-C.

M., acesta a fost aprobat potrivit dispozițiilor art. 56 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor și ale art 23 din același act normativ, în deplină concordanță cu prevederile art. 27 din fosta Constituție a R.P. Române.

El a fost întocmit și aprobat în aceleași condiții cu statutele tuturor celorlalte culte legal recunoscute.

Susținerile reclamantelor, în sensul nepublicării Statutului C. ui M.

, sunt infirmate de respectarea aceleiași proceduri pentru toate cultele legal recunoscute în fosta R.P.Română.

Hotărârea G. ui nr. 999/2008 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art.29 alin.3 și art.108 din Constituție, republicată, precum și al art.49 alin.2 și 3 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de M. Culturii și Cultelor.

La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare G. ui, aprobat prin Hotărârea G. ui nr. 1226/2007, proiectul actului administrativ fiind avizat de către Ministerul Justiției "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare". Proiectul actului administrativ contestat a fost aprobat favorabil de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 1004/_ .

De altfel, în cazul special al hotărârilor G. ui, din cuprinsul art.108 alin.2 din Constituția R., republicată, rezultă că acestea sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor.

Prevederile statutare, ce pun în practică principiile autonomiei și libertății cultelor, prevăzute de art.29 alin.3 din Constituția R., republicată, nu aduc atingere securității publice, ordinii, sănătății sau moralei publice ori drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

în temeiul art.49 alin.2 și 3 din Legea nr.489/206, F. C. E. din R. - C. M. a prezentat M. ui Culturii și Cultelor propriul statul, redactat în conformitate cu prevederile act normativ, solicitând recunoașterea acesteia, prin hotărâre de Guvern.

Statutul cultului conține elementele prevăzute de lege, respectiv structura de organizare centrală și locală, modul de conducere, administrare și control, organele de reprezentare, modul de înființare și desființare a unităților de cult, statutul personalului propriu, precum și o serie de prevederi specifice acestui cult.

Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor cerințe:

  • actele să fie adoptate sau emise de către autoritățile competente din punct de vedere material/teritorial și în limitele acestor competențe;

  • conținutul actului administrativ să fie conform cu conținutul legii în baza căreia este emis;

  • actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pun în executare;

  • actele să fie adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.

Toate aceste cerințe esențiale au fost respectate în cauză, hotărârea fiind emisă în temeiul Legii nr.489/2006. C. M. a fost recunoscut în anul 1936 sub denumirea de F. Uniunilor C. E. din R., iar până în 1949 activitatea confesională a minorității evreiești a fost condusă de către F. C. E. .

Sub regimul juridic al Decretului nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor, a fost redactat Statutul de organizare și funcționare ai C. ui M. din Republica Populară Română, care a fost aprobat prin Decretul nr. 589/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naționale, decret în baza căruia a funcționat până în anul 2008.

În anexa Legii nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, la poziția 16, este menționată "F. C. E. din R. ", ca fiind unul dintre cele 18 culte recunoscute, care funcționau la intrarea în vigoare a respectivei legi.

Prin adresa nr. 13/_ F. C. E. din R. C. M. a solicitat M. ui Culturii și Cultelor, în temeiul art. 49 din Legea nr. 489/2006 recunoașterea statutului de funcționare.

Decretul nr. 113/1948 cu privire la bunurile rămase de pe urma evreilor, victime ale unor măsuri de persecuție, decedați, fără moștenitori, act normativ publicat în Monitorul Oficial nr. 148/_ în vigoare și în prezent, este anterior Statutului FCER - C. M. și a fost menționat în actul atacat la Cap. V Patrimoniu, sistem bugetar, control financiar, art. 43 alin. 6.

Statutul a fost adoptat prin Decretul nr. 589/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR în vigoare până la recunoașterea actualului statul.

In legătură cu capătul de cerere privind pretenții, reclamantele sunt nemulțumite de soluțiile instanțelor de drept civil care, prin hotărâri

irevocabile cu putere de lucru judecat, au dat câștig de cauză pârâtei în acțiuni în revendicare, grănițuire, rectificări carte funciară, daune pentru fructele imobilului și altele de această natură, pentru un teren situat în municipiul S. M., str. M. nr. 6 (vecin cu proprietatea reclamantelor).

Raporturile de drept civil dintre părți nu fac obiectul dispozițiilor art.

1 și art. 2 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare și mai mult decât atât, reclamantele nu fac dovada prejudiciului suferit și legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ atacat și acest pretins prejudiciu.

Față de considerentele sus arătate, rezultă că în cauză nu sunt motive de natură a duce la anularea articolului 43 alin. 6 din HG nr. 999/2008, iar criticile invocate de reclamante sunt nefondate.

Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 137 Cod proc.civ. de la 1865, va respinge excepția tardivității formulării cererii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.

În baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele M. Ana, Ș. Ana, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și F. C. E. din

R. .

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge excepția tardivității formulării cererii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.

Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele M. ANA, Ș. ANA, ambele dom. în S. M., str. M. nr. 4 în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B.

, P. V. nr. 1, sector 1 și F. C.

E.

DINR.

, cu sediul

în B., str. Sf. V. nr. 9-11, sector 3.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, _

.

PREȘEDINTE GREFIER

DP M. N. ȚÂR

Red. D.P. dact. GG/5 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 284/2013. Anulare acte administrativ cu caracter normativ