Decizia civilă nr. 4883/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4883/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U.
G. M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de pârâții C. LOCAL AL C. G. PRIN P. și C. A. B. -V. L.
, împotriva sentinței civile nr. 7091/2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. M., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul
C. V. F. și pârâții D. PENTRU A. ȘI D. R. și A. M., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de_, reclamantul intimat C. Alin V. a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7091 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de D. pentru A. și D. R. B. M. și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricutură Centrul M. și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. V. F. față de acestea.
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. V. F. în contradictoriu cu pârâții C. Local al comunei
G. prin P. și C. A. B. V. L. și, în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 745 din_ intervenit între P. ul comunei G. ca împuternicit al C. ui Local al comunei G. și pârâta C. A. B. V. L. cu privire la pășunea proprietatea comunei, în suprafață de 105 ha din care 62 ha suprafață utilizabilă iar 45 ha mărăcini, amplasată în localitatea B. trupul Șipote.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării contractului menționat.
A fost obligată pârâta C. A. B. V. L. să plătească reclamantului 12,3 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin contractul nr. 745 din_, P. ul comunei G. împuternicit prin Hotărârrea C. ui Local nr. 13/2010 în calitate de locator (administrator) a închiriat pârâtei C. V. L. B. suprafața de 105 ha pășune din proprietatea comunei G. din care suprafața de 62 ha utilizabilă și 45 ha mărăcini amplasată în localitatea B. trupul Șipote, pentru o perioadă de 5 ani cu începere de la_ (f.10 - 12).
Raportat la împrejurarea că instituțiile publice D. pentru A. B.
M. și Agenția de Plăți și Intervenție pentru A. M. sunt terți față de contractul menționat, instanța a constatat că acestea nu au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a admis excepția invocată și a respins acțiunea în contencios formulată în contradictoriu cu acestea.
Pășunea ce a făcut obiectul contractului de închiriere și a fost repartizată pârâtei C. A. B. V. L. constituie proprietate publică a comunei, aspect stabilit prin Hotărârea nr. 8 din_ adoptată de C. Local al comunei G. (f.8 - 9).
Împrejurarea că pășunea închiriată face parte din domeniul public al comunei G. rezultă și din Anexa nr. 35 la Hotărârea nr. 934 din_ privind atestarea domeniului public al județului M., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul M. (pag. 58 - 71).
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordinul nr. 226/2003 pentru aprobarea strategiei privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor la nivel național pe termen mediu și lung, corespondent în anexa nr. 1 la strategia privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatarea pajiștilor, responsabilități pentru punerea în valoare a pajiștilor erau stabilite obligații în sarcina utilizatorilor de pajiști în sarcina consiliilor locale.
Conform anexei 1 pct. VI. alin. 2 lit. a, pentru punerea în valoare a pajiștilor și folosirea optimă a acestora, consiliile locale ale comunelor, orașelor, în baza cererilor solicitanților, încheie contracte de concesiune în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică... pe o durată minimă de 10 ani.
Din economia celor cuprinse la lit. "b"; a aceluiași aliniat, "consiliile locale trebuie să inițieze procedura până la data de 1 februarie a fiecărui an, în baza hotărârii consiliului local...";
În concluzie, în situația dată, consiliul local ca autoritate contractantă potrivit art. 8 din OUG 34/2006, trebuia să se supună cerințelor impuse de textele de mai sus, dar și să realizeze condițiile prev. de art. 2 din ordonanță privind realizarea scopurilor - promovarea concurenței, tratamentului egal și nediscriminatoriu, asigurarea transparenței și integrității procesului, utilizarea eficientă a fondurilor publice, dar și a principiilor nediscriminării, tratamentului egal, recunoașterii reciproce, transparenței, proporționalității, eficienței și asumării răspunderii.
Având în vedere că este vorba de un contract de achiziție publică, respectiv de furnizare în sensul art. 2 ind. 1 lit. b din OUG 34/2006 trebuia să procedeze potrivit capitolelor: III și V din Proceduri de atribuire și Atribuirea contractului de achiziție publică.
Atâta vreme cât contractul menționat anterior a fost încheiat cu încălcarea normelor legale speciale enunțate, acesta este lovit de nulitate absolută, excepție ce poate fi invocată de orice persoană care are interes legitim.
Reclamantul justifică un astfel de interes dat fiind faptul că folosește terenul începând cu anul 2008 și a adus îmbunătățiri acestuia, astfel că nu poate fi primită excepția invocată de C. A. B. - V. L.
În considerarea celor arătate, acțiunea în contencios administrativ formulată a fost întemeiată și a fost admisă ținând seama de prevederile art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, conform dispozitivului.
Cererea de suspendare a executării contractului până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni a fost respinsă având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea privind contenciosul administrativ la cererea părți interesate, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei
pagube iminente, instanța competentă poate să dispună suspendarea actului administrativ unilateral, ori în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Văzând și art. 276 Cod pr. civilă privind cheltuielile de judecată, a fost obligată pârâta C. A. B. - V. L. să plătească reclamantului 12,3 le reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente acțiunii în constatarea nulității absolute admise.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. A. B. -
L. și C. LOCAL AL C. G. PRIN P. .
Prin recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL C. G. PRIN P.
, s- a solicitat casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond să se admită acțiunea prin care solicită rămânerea în forma încheiată a Contractului de închiriere nr. 745/_ încheiat între C. Local al comunei G. .
Prin recursul declarat de pârâta C. A. B. -V. L.
s-a solicitat casarea hotărârii atacată și în principal să se trimită cauza în rejudecare primei instanțe competente iar în subsidiar, admiterea recursului și menținerea cauzei spre judecare.
În motivarea recursului pârâta a arătat că prin sentința civilă nr. 7091 emisă la data de 14 noiembrie 2012 în dosar nr._ al T. ui M. s-a admis cererea formulată de intimatul-reclamant C. V. F. și pe cale de consecința a constatat nulitate absoluta a contractului de închiriere nr. 745 din_ intervenit intre P. ul C. Gilulesti ca împuternicit al C. ui Local al comunei G. și recurenta-pârâtă C. A. B. -V. L. cu privire la pășunea proprietatea comunei în suprafață de 105 ha din care 62 ha suprafața utilizata și 45 ha mărăcini amplasată în localitate a B. trupul Șipote
Critică sentința civilă nr. 7091 emisă la data de 14 noiembrie 2012 pronunțata de prima instanța pe care o apreciem ca emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din CEDO considerând-o ne legala și netemeinică din următoarele motive
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudență sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 paragraful unul din Convenție nu poate trece drept unul efectiv decât daca cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus art. 6 din CEDO implica mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al argumentelor și elementelor de probă ale părților.
În motivarea acțiunii instanța a procedat greșit apreciind ca în speța sunt aplicabile dispozițiile prevăzute în Ordinul 226 din 2003 prin care pășunile putea fi date doar prin contracte de conesiune.
Astfel ca instanța trebuia sa își formeze convingerea pe prevederile ORDIN Nr. 118 din 3 martie 2009 pentru modificarea și completarea Ordinului pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent masurilor de agromediu și zone defavorizate, (înscris depus la dosarul cauzei de recurenta) unde potrivit art. 5 al. (2) Consiliile locale pot atribui spre folosință pășunile comunale prin contract de arendare, contract de concesionare, contract de administrare, contract de închiriere crescătorilor de animale persoane fizice sau juridice, precum și formelor asociative ale crescătorilor de animale, legal constituite, a căror activitate este înregistrată în Registrul național al exploatațiilor (RNE). Arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat.
Prin urmare ORDIN Nr. 118 din 3 martie 2009 a fost emis la o data ulterioră fiind aplicabil asupra tuturor pășunilor indiferent ca sunt domeniul public sau privat al statului si implicit a abrogate prevederile contrare din Ordinul 226 din 2003 astfel ca instanța a procedat la o interpretare greșita a legii.
Analizând circumstanțele în care s-a încheiat contractului de închiriere nr. 745 din_ intervenit intre P. ul C. Gilulesti ca împuternicit al C. ui Local al comunei G. și recurenta-pârâtă C. A. B. -V. L. cu privire la pășunea pășunea proprietatea comunei amplasată în localitatea B. trupul Șipote înțelege să învedereze prin motivele de recurs și următoarele:
În primul rând invocă excepția necompetentei materiale a instanței investita cu soluționarea prezentei pricini, excepție învederata și în fata primei instanțe, care are ca și obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere a pășunii Sipote B., pășunea face parte din proprietatea privată a
C. G. satul B. fiind arondat acestei comune. Astfel că constatarea nulității absolute a contractului de închiriere indiferent de părțile care au încheiat aceste contracte sunt de competenta materiala a judecătoriei, acțiunile urmând procedura dreptului comun potrivit art. 1 Legea nr. 18/1991 terenurile de orice fel indiferent de destinație, de titlul în baza căruia sunt deținute sau de domeniul public sau privat din care fac parte constituie fondul funciar al României. Potrivit art. 36 din L. 18/1991 precum și ale art. 1 și 2 din Legea 414 din 2011 pajiștile sunt domeniul privat al comunei și obiect al contractului a cărei nulitate absoluta se solicita a se constata sunt Pajistea Sipote B. . Potrivit art. 31 terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor agricole de producție sunt la dispoziția comișilor ... iar potrivit art. 63 din aceiași lege în toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operațiuni sau acte juridice, litigiul se judeca potrivit dreptului comun.
Apreciază ca este competenta a soluționa această cauză în prima instanța era Judecătoria Sighetu Marmatiei.
În al doilea rând susținem și excepția lipsei de interes a intimatului- reclamant în promovarea prezentei acțiuni. Pentru a justifica sesizarea instanței de judecata interesul trebuie sa îndeplinească anumite condiții să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale să fie personal, direct și respectiv să fie născut și actual. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții invocate de către recurenta-parata.
La data introducerii cererii de chemare în judecata înregistrata sub nr. de dosar nr. 4165/10012012 asupra pășunii Sipote B. intimatul - reclamantul nu avea încheiat nici un contract de închiriere asupra pășunii Sipote B., de altfel nu avea nici un drept legitim asupra acestei pășuni, deoarece s-a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat în anul 2008 și înregistrat sub nr. 2113 din_ între P. ul C. G., C. Petru pe de o parte și intimatul- reclamant C. V. F. pe de alta parte prin și Sentința civila nr. 2723 din_ și Decizia civilă nr. 284/R/2012 emise în dosar nr._ .
Prin contractul de închiriere încheiat de către intimatului-reclamant C.
F. în baza Hotărârii de Consiliu Local nr. 8 din 2011 acestuia i s-a atribuit o alta pășune decât cea atribuită recurentei-parate, respective intimatului-reclamant i s-a atribuit pășunea în suprafața de 80 ha situată în Comuna R. a la locul numit "OBNUS" ca urmare a emiterii Hotărârii de C. Local nr. 8 din 2011 P. ul a fost mandatat sa-i încheie intimatului-reclamant contract de închiriere asupra pășunii "OBNUS" situate intr-o alta localitate, respectiv în Comuna R. a.
Însă de rea credința P. ul îi atribuie acestui contract ca și număr de ordine nr. 745 insa conform copie din registrul de intrări ieșiri a Primăriei,
contractul încheiat asupra pășunii "OBNUS" de către intimatul-reclamant a primit un alt număr de ordine.
Nu intimatul-reclamant utilizează pășunea Sipote B. ci recurenta- parata C. A. B. -V. L. care are și proces-verbal de predare- primire încheiat la data de_ .
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca netemeinică deoarece contract de închiriere nr. 745 din_ asupra pășunii Sipote B. pentru suprafața de 105 ha din care 62 ha suprafața utilizabil a și 43 ha teren acoperit cu tufaris încheiat între P. ul comunei G. pe de o parte și parata Cooperativ A. V. L. B. pe o alta parte a fost încheiat în baza Hotărârea de C. Local 8 din 2011 a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale și nu în frauda legii. în frauda legii s-a dovedit prin hotărâri definitive și irevocabile emise de instanțele de judecata a fi încheiat tocmai contractul încheiat de către intimatul-reclamant C. V. F. și P. ul C. G. asupra pășunii Sipote B. înregistrat sub nr. 2113 din_ .
Nulitatea absolută a unui contract presupune lipsa condițiilor de fond și acolo unde prevede legea lipsa condițiilor de forma existente anterior și concomitent încheierii contractului. În speța intimatul-reclamant nu a indicat care condiție nu a fost respectata și prin urmare ar atrage o eventuala constatare din partea instanței a nulității absolute a contractului. Daca reclamantul înțelege sa învedereze instanței că nu a fost respectat modul de atribuire al pășunilor publice, privind atribuirea pășunilor prin contracte de concesiune învederează instanței să observe că intre părți nu s-a încheiat un contract de concesiune pentru a se verifica daca a fost respectată procedura prevăzută de Ordonanța de urgentă nr. 34 din 2006 privind contractele de achiziție publica pe o perioda de minim 10 ani. De altfel parata C. A. B. -V. L. are încheiat un contract de închiriere pe o perioada de 5 ani. Prin prisma acestor împrejurări instanței îi învederează următoarele:
Un prim aspect "pe care îl arată instanței este acela că Hotărârea nr. 8 emisa la data de 25 martie 2011de C. Local G. prin care în art. 1 s-a hotărât a " se repartiza pășunea comunala Sipote B. în suprafață de 105 Ha din care 62 Ha suprafața utilizabilă și 43 ha suprafețe acoperite de tufisuri și mărăcini pentru C. Agrivola V. L. cu sediul în B., Nr. 355 nu a fost atacata în contencios în termen astfel ca aceasta hotărâre este legal emisa și tocmai aceasta hotărâre legal emisa a dus la încheierea contractului de închiriere nr. 745 din 2011 în care calitatea de parte pârâtă C. A. B. -V. L.
.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 martie 2013 (f.37) C. V. F.
a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, deoarece nu sunt formulate și întemeiate pe niciunul din motivele de casare/modificare prevăzut de art.304 C.pr.civ. vechi. De altfel, nu rezultă că s-ar afla în situația reglementată de art.306 alin.3 din C.pr.civ. vechi, fiind o reiterare a apărărilor formulate la fond, discutându-se, în extenso probațiunea.
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru A. - Centrul Județean M.
prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 aprilie 2013 (f.61-63) a solicitat respingerea recursurilor formulate de recurenți invocând prevederile art. 115-118 C.pr.civ. (art.205-208 noul cod de pr.civ.)prevederile Legii nr. 72/2002, H.G. nr. 940/2002, O.U.G. nr. 34/2006 modificată și completată, O.U.G. nr. 66/2011, art.16 și 17 din H.G. nr. 224/2008, și prevederile O.U.G. nr. 125/2006.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ce privește recursul formulat de pârâtul C. LOCAL AL C. G. PRIN P., Curtea constată că acesta este netrimbrat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina pârâtului recurent obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 11 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,30 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 recurentul a fost înștiințat să achite în contul bugetului local al unității administrative- teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal debitorul sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f. 33 ), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și
O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
În ce privește recursul formulat de pârâta C. A. B. -V. L.
, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cât privește excepția necompetenței materiale a tribunalului ca instanță de contencios administrativ pentru a statua asupra cauzei dedusă judecății, Curtea are în vedere că pășunea ce face obiectul contractului de închiriere face parte din domeniul public al comunei G., aspect ce rezultă fără tăgadă din inventarul întocmit de autoritate conform Legii nr. 213/1998, sens în care convenția se circumscrie naturii de contract administrativ așa cum reiese și din prevederile art. 2 alin. 1 lit. c) parte finală din Legea nr. 554/2004 și din această perspectivă competența aparține instanței de contencios administrativ conform art. 8 alin. 2 din aceeași lege, iar din perspectiva art. 10 alin. 1 și 3 din lege competent să soluționeze cauza de față este Tribunalul Maramureș ca instanță de contencios administrativ.
Atestarea ulterioară la domeniul privat al comunei a terenului în litigiu nu schimbă cu nimic competența materială care a fost legal stabilită de instanța de fond la epoca învestirii acesteia. Se poate observa că hotărârea invocată este datată ulterior pronunțării instanței de fond asupra litigiului de față.
Teza conform căreia în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art. 8 alin. 2 din legea nr. 554/2004 raportat la obiectul litigiului și la calitatea de terț față de contract al reclamantului nu este fondată.
Prin fazele premergătoare ale contractului trebuie să se înțeleagă și modalitatea de încheiere a acestuia, respectiv cercetarea dacă la data încheierii contractului s-au respectat dispozițiile legale imperative care sunt sancționate cu nulitatea.
În speță, ipoteza de la care s-a plecat este aceea că în speță contractul nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale care guvernează procedura achizițiilor publice or în această ipoteză reclamantul, chiar dacă apare terț față de contract, poate cere în justiție verificarea legalității operațiunilor și actelor precontractuale săvârșite de autoritatea publică, sub rezerva dovedirii interesului, aspect care face obiectul unei analize separate.
Din această perspectivă, sfera terților nu este restrânsă de vreme ce ipoteza litigiului nu are în vedere derularea efectivă a unei proceduri de achiziție pentru a
se examina calitatea terțului pretins vătămat din perspectiva dispozițiilor art. 255 din OUG nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Mai apoi, împrejurarea că dreptul public nu operează cu distincția civilistă între nulități absolute și relative nu constituie un impediment ca particularul într-un litigiu contractual să invoce un astfel de tip de nulitate iar instanța să facă abstracție de o atare dihotomie și să califice litigiul ca fiind litigiu contractual de contencios administrativ cu toate consecințele ce decurg de aici.
Așa fiind, acest motiv de recurs nu este fondat.
Sub aspectul motivului de recurs circumscris excepției lipsei de interes Curtea reține că dat fiind situația de fapt a terenului din litigiu confirmată oral și de reprezentantul A. în cadrul dezbaterilor din fața instanței de recurs și a solicitărilor concomitente făcute de recurentă și reclamant de acordare a sumelor cu titlu de subvenție A. există situația de supradeclarare, context în care interesul reclamantului există ca folos practic pe care acesta l-ar urmări prin obținerea sentinței prin care s-ar anula contractul deoarece într-o astfel de ipoteză s-ar valida plățile efectuate către reclamant inclusiv pentru anul 2011.
Față de această stare de fapt, Curtea reține existența interesului legitim, născut și actual al reclamantului pentru promovarea demersului în justiție oglindit în cererea de chemare în judecată intentată în fața instanței de fond.
Afirmația că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei chestiuni nu este reală, în considerentele sentinței atacate regăsindu-se evidențierea analizei acestei excepții, chiar dacă aceasta a fost tratată lapidar și superficial.
Având în vedere această situație Curtea va complini motivarea instanței de fond cu prezentele considerente.
Mai mult, faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat și în dispozitiv asupra acestei excepții nu împietează asupra nelegalității de fond a sentinței deoarece practic dispozitivul conține soluția dată asupra acțiunii iar prin soluția pronunțată se deduce implicit că instanța, dat fiind caracterul dirimant al excepției, a respins excepția invocată. Din această perspectivă nu suntem în prezența unui motiv de casare care să impună prin efectul acesteia trimiterea cauzei spre rejudecare.
Așa fiind, nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Cu referire la aspectele grefate pe fondul cauzei, Curtea reține că statuările instanței sunt corecte, autoritatea administrativă pârâtă nu a urmat procedura prevăzută de OUG nr. 34/2006 privind achizițiile publice așa cum rezultă expres din norma de trimitere conținută în Anexa 1 pct. VI alin. 2 lit. a) din Ordinul nr. 226/2003 pentru aprobarea Strategiei privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor la nivel național, pe termen mediu și lung, emis în comun de M. Agriculturii și Administrației și M. Administrației P. e.
Împrejurarea că acest contract a urmat o procedură stabilită printr-un act administrativ la nivel local și că de fapt convenția este un efect al acestui act nu constituie un impediment pentru a se examina legalitatea acestuia din perspectiva dreptului aplicabil în materie.
În acest context, Curtea reține dispozițiile art. 80 și art. 81 din Legea nr. 24/2000 republicată cu modificările ulterioară ce conține dispoziții obligatorii în materia reglementării la nivel local prin acte administrative și din care rezultă fără echivoc faptul că actele normative ale autorităților administrației publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activități de interes local, în limitele stabilite prin Constituție și prin lege și numai în domeniile în care acestea au atribuții legale iar la elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior.
De asemenea, reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.
Așa fiind, față de cele ce precedă, motivele invocate de recurentă nu sunt întemeiate sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 din codul de procedură civilă aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, se va respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta C. A. B. -V. L. împotriva sentinței civile nr. 7091 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL C.
G. PRIN P. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. I. V.
