Sentința civilă nr. 52/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.52/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2014 Instanța constituită din: JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea în contencios administrativ, ca urmare a declinării de la Tribunalul Cluj, formulată de reclamanții A. G. L., A. D., N. V., N. A., P. S., P.
M., în contradictoriu cu pârâții C. J. C., JUDEȚUL C. PRIN P.
C. J. C., S. DE R. C., B. N. I., B. G. M. și GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
În data de_, s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea reclamanților A. G. L., A. D., N. V., N. A., P. S. și P. M. .
De asemenea, în data de_ s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea pârâtului S. DE R. C., trimis prin fax și depuse prin Serviciul registratură al instanței.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul A.
G. -L. a chemat în judecată pârâții N. V. și P. S., solicitând anularea in parte Hotararii de Guvern nr. 867 din 2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului si din administrarea M. ui S. si Familiei in domeniul public al judetelor si in administrarea consiliilor judetene respective, in sensul anularii trecerii din domeniul privat al statului in domeniul public al J. i C. a imobilului inscris la pozitia - Corp spalatorie situat in C. -
N. strada Viilor nr. 46-54 cu suprafata construita de 648 m cuprins in anexa 44 a acestei hotar ari de guvern.
În motivare se arată că prin Hotararea de Guvern s-a dispus trecerea din domeniul privat al statului in domeniul public al judetelor a unor imobile - cladiri si terenuri in care se desfasoara activitati spitalicesti. Printre acestea se regasesc si imobilele apartinand S. Clinic de R. C. precizate in Anexa 1, pagina 3, Judetul C., pozitia 9, a hotararii de guvern, unde se precizeaza si numarul anexei cuprinzand datele de identificare ale imobilelor, in speta Anexa 44.
In Anexa 44 este inscris a constructia Corp spalatorie, situata in C. N. str. Viilor 46-54, caracteristici tehnice - P+ E, cadre si zidarie din caramida, suprafata construita 648 mp care prin acest act a intrat in domeniul public al J. i C. .
Aceasta constructie face obiectul cererii de dobandire prin accesiune imobiliara de catre petenti, proprietari tabulari ai terenului pe care este edificata.
Constructia in cauza a fost inceputa in anul 1997 si a fost finalizata in anul 2001 pe un teren care in toata acesta perioada a fost in litigiu.
Prin Adresa nr. 217/_ emisa de catre S. Clinic de R. C., anexata in copie, i se comunica d-nei BIRO M. L. un raspuns la cererea pe care aceasta a inaintat-o spitalului referitoare la terenul de sub cladirea Corp spalatorie, faptul ca acel teren a fost expropriat.
Biro M. L. are ca unic mostenitor pe Biro Andras Csaba (conform certificatelor de mostenitor anexate) care este antecesorul procesual al petentilor. Existenta acestei adrese arata faptul ca inca din anul 1997 S. Clinic de R.
C. stia ca are o problema cu terenurile pe care intentiona sa construiasca dar a ales sa ignore acest aspect, sa nu astepte clarificarea regimului juridic al terenului si sa finalizeze aceasta constructie.
In perioada 2000 - 2004 au loc mai multe procese intre S. Clinic de R.
C., C. Local al Municipiului C. N. si mai multi proprietari de terenuri din zona respectiva iar in aceste procese s-au emis mai multe hotarari judecatoresti: Sentinta civila nr. 3890/2001 din_ pronuntata in Dosarul nr. 1684/2000 a Judecatoriei C. N. ; Decizia civila nr. 1442/A/2001 din_ prin care se respinge apelul fata de sentinta anterioara; Decizia Civila nr. 271/2004 din_ a Curtii de Apel C. prin care se respinge recursul impotriva deciziei tribunalului; Sentinta civila nr. 80/2002 din_ a Tribunalului C. pronuntata in Dosar nr. 2738/2001; Decizia civila nr. 151/_ a Cutii de Apel C., prin care se mentine in parte Sentinta civila nr. 80/2002; Decizia 4789/_ a Inaltei Curti de C. si Justitie - Sectia civila prin care se respinge recursul impotriva Deciziei civile nr. 151/_ .
Ca urmare a acestor litigii, alaturi de alti proprietari aflati in aceiasi situatie, Biro Andras Csaba dobandeste dreptul de proprietate asupra terenului pe care intre timp s-a edificat constructia - Corp spalatorie.
Hotararea de Guvern nr. 867 a fost emisa in_ si a intrat in vigoare la_ . În cursul anului 2002, pana la data emiterii hotararii s-au centralizat documentatiile pentru imobilele inscrise in acest act de la spitalele din toata tara. Se poate constata ca la data emiterii hotararii de guvern existau 3 hotarari judecatoresti: Sentinta civila nr. 3890/_ a Judecatoriei C. N. ; Decizia civila nr. 1442/ A/2001 din_ a Tribunalului C. ; Sentinta civila nr.80/_ a Tribunalului C., iar pana la data intrarii in vigoare a hotararii de guvern s-a
pronuntat si Curtea de Apel C. prin Decizia civila nr. 151/_ .
Toate aceste hotarari judecatoresti sunt defavorabile S. ui Clinic de R.
C. si toate au legatura cu terenul pe care este construit Corpul spalatorie.
S. Clinic de R., in deplina cunostinta de cauza si cu rea credinta, in documentatia pe care a inaintat-o M. ui S. si Familiei, in vederea inscrierii imobilelor sale in Hotararea de Guvern nr 867 din 2002 a precizat si cladirea Corp spalatorie care in acest fel a ajuns in domeniul public al judetului
C. . Considera ca includerea acestei cladiri alaturi de celelalte imobile pentru a fi trecute in domeniul public este nelegala atata timp cat terenul pe care a fost edificata era in litigiu si hotararile judecatoresti aratau in mod clar faptul ca spitalul nu detine dreptul de proprietate asupra terenului iar existenta unui viitor litigiu si cu privire la cladire, era evidenta.
Prin trecerea in domeniul public al statului s-a incercat sa se instituie un regim de inalienabilitate asupra constructiei in discutie si sa se blocheze orice posibilitate a proprietarului terenului de a eminte pretentii asupra acestei cladirii.
Trecerea in domeniul public inseamna pentru proprietarii terenului imposibilitatea exercitarii dreptului de proprietate, existand un blocaj determinat de regimul juridic al cladirii si singura solutie o constituie anularea in parte a hotararii de guvern, in ceea ce priveste cladirea Corp spalatorie.
In concluzie solicita admiterea cererii asa cum a fost formulata, anularea in parte a hotararii de guvern cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Prin întâmpinare Guvernul României a invocat următoarele:
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, intimatul a arătat următoarele:
Potrivit art.2 lit.j) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completări le ulterioare, plângerea prealabilă este cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.
Una din condițiile acțiunii în contencios administrativ prevăzută de Legea organică nr.554/2004 a contenciosului administrativ este aceea a îndeplinirii procedurii reclamației administrative prealabile împotriva actului administrativ atacat, în condițiile și termenele prevăzute de art. 7. Astfel, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia (art. 7 alin.l). În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând (art. 7 alin. 11).
Potrivit art.7 alin.(7) din același act normativ, "plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin.(1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție". Numai după parcurgerea acestei etape - condiție de admisibilitate a actiunii în contencios administrativ - persoana, dacă se consideră în continuare nemulțumită de răspunsul primit, ori dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, poate formula și înregistra acțiune în contencios administrativ pe rolul instanței de judecată, în termenele prevăzute de art.11 din lege.
Dreptul reclamantului la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă a actului atacat răspunde reclamației administrative prealabile, sau de la expirarea termenului de 30 de zile în care aceasta era obligată să răspundă.
În speță, reclamanții au promovat acțiunea în contencios administrativ fără a se adresa cu reclamație administrativă G. ui R., emitentul actului administrativ contestat, astfel încât au fost încălcate atât cerințele imperative ale art.7 din Legea nr.554/2004, cât și prevederile art.60 din Regulamentul aprobat prin Hotărâre a G. ui nr.561/2009.
Drept urmare, având în vedere că instanța de contencios administrativ a fost sesizată înainte ca reclamanții să dobândească, în sens material, dreptul la o astfel de acțiune solicită admiterea excepției invocată și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii pârâtul a arătat că realizarea procedurii administrative prealabile nu reprezintă singura condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, impusă prin normele imperative ale Legii nr.554/2004.
Astfel, după exercitarea recursului grațios în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului, dacă persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale
nu este mulțumită de soluția dată reclamației sale în cadrul procedurii prealabile sau dacă reclamația nu este rezolvată în termenul legal, aceasta poate sesiza instanța judecătorească competentă în termen de 6 luni de la comunicarea soluției sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii (art.11 alin.l din Legea nr.554/2004).
În toate cazurile, potrivit alin.(2) al aceluiași articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa și peste termenul prevăzut la alin.l (în speță 6 luni), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului (termen de decădere).
Potrivit art. l08 alin.( 4) din Constituția R., măsura oficială de comunicare către cei interesați a hotărârilor G. ui, măsură care condiționează însăși intrarea în vigoare a acestor acte administrative, este publicarea lor în Monitorul Oficial al R. .
Hotărâre a G. ui nr.867/2002 face parte din categoria actelor prevăzute de art.l08 alin.( 4) din legea fundamentală și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial.
Așadar, având în vedere că data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicitată de reclamantă este 5 septembrie 2002 (în Monitorul Oficial nr.660/2002), iar instanța de contencios administrativ a fost sesizată la data de_, apreciază că acțiunea în justiție a fost formulată cu depășirea termenelor stabilite cu caracter imperativ prin dispozițiile art.ll din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea excepției invocată și respingerea acțiunii ca fiind tardiv formulată.
Solicită respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii G. ui nr.867/2002 (act administrativ individual adoptat anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr.554/2004) pentru următoarele considerente:
Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Vermeire împotriva Belgiei, Hotărâre a din 29 noiembrie 1991 și Hotărâre a din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu împotriva R. .
În acest sens Curtea de Justiție de la Luxemburg arată că judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar, este competent să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune.
Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (ClCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, contravin: dreptului la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de artA7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma
atingerii aduse principiului securității, și dreptului la justiție garantat de art.6 din Convenție, precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de
legalitate al acel ui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate.
În consecință, cu privire la excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 este înlăturată aplicarea dispozițiilor art.4 alin.(l) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, și ale art.II alin.(2) teza finală din Legea nr.262/2007.
În acest sens Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de C. și Justiție în ședința din 26 mai 2008 a decis în aplicarea art.20 alin.(2) și art.148 alin.(2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin.( 1) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, și ale art.11 alin.(2) teza finală din Legea nr.262/2007, cu privire la actul administrativ uni lateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
De asemenea prin următoarele hotărâri ale Înaltei Curți de C. și Justiție
- Secția de contencios administrativ și fiscal au fost adoptate aceleași soluții: Decizia nr.2248/_ și Decizia nr.1740/_ .
În speță, actul contestat pe această cale (H.G. nr.867/2002) este un act administrativ unilateral individual emis anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr.554/2004. Drept urmare, având în vedere considerentele anterior reținute, se impune respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate formulate împotriva Hotărârii G. ui nr.867/2002, ca urmare a înlăturării aplicării dispozițiilor art.4 alin.(l) din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.262/2007, și ale art.II alin.(2) teza finală din Legea nr.262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
Totodată, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate și pentru considerente pe fondul litigiului.
Prin întâmpinarea formulată, S. Clinic de R. C. - N. a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a arătat că actul contestat este un act administrativ normativ care, potrivit art.4 alin.1 din Legea 554/2004, nu poate fi atacat pe calea excepției de nelegalitate.
Pe fondul cauzei, a arătat că datorită calității de instituție publică s-a impus trecerea terenului din domeniul privat al statului în domeniul public al județului, iar la momentul edificării spălătoriei nu exista niciun litigiu pe rolul instanțelor.
Prin întâmpinare
Ministerul Sănătății a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, iar pe fond ca fiind neîntemeiată și nemotivată.
În motivarea întâmpinării intimatul arată următoarele:
O condiție prealabilă, obligatorie pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate este ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativa cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepție.
Din cererea de chemare în judecată, reiese doar faptul că reclamantele își întemeiază excepția de nelegalitate a actului administrativ, HG nr. 867/2002, doar prin aceea că "această construcție face obiectul cererii de dobândire prin accesiune imobiliară de către subsemnații petenți, proprietari tabulari ai terenului pe care este edificată."
Verificarea legalității actului administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile legii, iar nu prin raportare la o situație de fapt de natură a afecta legalitatea actului.
Față de cele de mai sus, excepția invocată de reclamanți este inadmisibilă.
Pe de altă parte, cererea reclamanților nu întrunește nici cerința legală cu privire la obligația acestora de a arăta motivele de nelegalitate a actului administrativ pe care le consideră susceptibile să influențeze soluționarea fondului în cauza dedusă judecății. Reclamantele invocă doar existența unei cereri de dobândire prin accesiune imobiliară a clădirii identificată în HG nr. 867/2002, ori, o astfel de cerere nu poate fi motivarea unei excepții de nelegalitate a actului administrativ în cauză.
Față de cele de mai sus, excepția invocată de reclamanți este inadmisibilă.
Pe de altă parte, instanța va lua în considerare inadmisibilitatea cererii și prin aceea că excepția de nelegalitate privește un act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pe fond acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele:
Reclamantele nu identifică nici un motiv de nelegalitate a HG nr. 876/2002, rezumându-se la a indica faptul că "această construcție ace obiectul cererii de dobândire prin accesiune imobiliară de către subsemnații petenți, proprietari tabulari ai terenului pe care este edificată";, ori o astfel de motivare nu poate justifica excepția de nelegalitate invocată, astfel că solicită respingerea acestei excepții în principal ca inadmisibilă, iar pe fond ca fiind neîntemeiată și nemotivată.
Prin cererea de intervenție
formulată de către Ministerul Sănătății în interesul G. ui R., acesta solicită admiterea cererii.
Arată că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 90/2001 și văzând că actul normativ ce face obiectul cererii din cauză, HG nr. 867/2002, act a fost emis de Guvernul României și contrasemnat de ministrul sănătății, solicită admiterea cererii de intervenție formulată de Ministerul Sănătății în interesul G. ui R. . Astfel, prin actul normativ a cărui anulare se solicită a fost aprobată trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrația M. ui S. (și Familiei) în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene respective.
Analizând excepția de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea 554/2004 și a jurisprudenței constante a Înaltei Curți de C. și Justiție, instanța constată următoarele:
Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Anexei 44 din HG 867/2002, cu privire la imobilul - Corp spălătorie situat în C. - N., str. Viilor, nr.46 - 54, jud. C., raportat la dispozițiile art.41 alin.6, 135 alin.6 din Constituția R., art5 din Legea 213/1998, art.480 - 482 din Codul civil din 1864.
Având în vedere jurisprudența recentă devenită constantă a Înaltei Curți de
C. și Justiție în materie (deciziile nr._ /_ ,_ /_
,_ /_ ,_ /_ ,_ /_ ,_ /_
, 4445/2008), instanța va respinge această excepție, pentru următoarele motive:
Actul criticat pentru nelegalitate este, incontestabil, un act administrativ unilateral cu caracter individual (nu reglementează o situație cu caracter general și nici nu instituie o normă de conduită generală, impersonal, ci are ca obiect o clădire care a fost trecută din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a județului) emis anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii 262/2007 care au modificat și completat, printre altele, prevederile art.4 alin.1 din Legea 554/2004. Cu privire la această categorie de acte administrative, art.4 alin.1 din Legea 554/2004 prevede, într-adevăr, că legalitatea lor poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, iar art.II alin.2 teza finală din Legea 262/2007 și art. 4 alin.2 din Legea 554/2004 prevăd că excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru acte administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului.
În procesul de aplicare la speță a dispozițiilor legale incidente cauzelor cu a căror soluționare este sesizat, judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art.20 alin.2 din Constituție, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România a aderat (cum este cazul Convenției europene a drepturilor omului) și, pe de altă parte, a dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituție, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare.
În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător care aplică CEDO, are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându- le preeminența față de oricare altă prevedere contrară din legislația națională (mutatis mutandis, cauza Vermeire c. Belgiei, hotărârea din 29 noiembrie 1991,
§26, cauza Dumitru Popescu c. R. , hotărârea din 26 aprilie 2007).
În privința rolului ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător comunitar, Curtea de Justiție de la Luxemburg a reținut că "este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului
comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare"; (hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C - 383/06 și C - 385/06).
De aceea, în exercitarea rolului ce revine judecătorului național ca prim judecător convențional și comunitar, prin raportare la blocul de convenționalitate (convenția și jurisprudența CEDO), precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța va înlătura dispozițiile din Legea contenciosului administrativ care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală, a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
Astfel, instanța reține că dispozițiile menționate din Legea 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 CEDO, precum și de art.47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse
principiului securității juridice, care se regăsește implicit în totalitatea articolelor convenției și care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO hotărârea din 6 decembrie 2007, cauza Beian c. R. ).
Or, sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic, CEDO a reținut că posibilitatea de a anula, fără o limită în timp, o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (CEDO, hotărârea din 28 octombrie 1999, cauza Brumărescu c. R. ).
Validitatea argumentelor CEDO în speța de față este susținută de similitudinea de efecte juridice existentă între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea publică competentă și definitivat prin neutralizarea mijloacelor de atac prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii 554/2004.
Curtea de Justiție de la Luxemburg a reținut, de asemenea, în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate a actelor instituțiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate (hotărârea din 27 septembrie 1983, Universitatea Hamburg, C - 216/82; hotărârea din 9 martie 1994, TWD Textilwerke Deggendorf, C - 188/92; hotărârea din 12 decembrie 1996, Accrington Beef și alții, C - 241/95; hotărârea din 30 ianuarie 1997, Wiljo, C - 175/98; hotărârea din 11 noiembrie 1997, Eurotunnel și alții, C - 408/95; hotărârea din 15 februarie 2001, Nachi Europe, C - 239/99; hotărârea din 20 septembrie 2001, Banks, C - 390/98; hotărârea din 23 februarie 2006, Atzeni și alții, C - 346/03 și C - 529/03).
Față de considerentele expuse, instanța reține că dispozițiile în discuție din Legea 554/2004 care permit repunerea în discuție în mod repetat și fără limită în timp a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile și drepturile fundamentale menționate, contravenind jurisprudenței CEDO și a CJUE pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative individuale admiterea excepției de nelegalitate produce efecte identice ca întindere și conținut cu anularea actului respectiv.
În consecință, în aplicarea prevederilor art.20 alin.2 și art.148 alin. 2 din Constituție, prin raportare la principiile amintite, la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a CJUE, instanța va înlătura, în speță, aplicarea dispozițiilor art.4 alin.1, astfel cum a fost modificat prin Legea 262/2007 și a dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea 554/2004 cu privire la Anexa 44 din HG 867/2002, act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004 al cărei nelegalitate a fost invocată în cauză pe cale de excepție.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va respinge excepția de nelegalitate a Anexei 44 din HG 867/2002, cu privire la imobilul - Corp spălătorie situat în C. - N., str. Viilor, nr.46 - 54, jud. C. .
Această soluție nu lipsește de conținut dreptul reclamantului la o instanță care să analizeze comparativ atât pretinsul său drept de proprietate asupra imobilului în litigiu, cât și titlul opus de pârâtul S. Clinic de R. C. - N.
.
Întrucât cererea de chemare în judecată a fost respinsă, considerându-se astfel că apărările intervenienului accesoriu au profitat părții în favoarea căreia a
intervenit, în temeiul art.55 C.proc.civ., instanța va admite cererea de intervenție accesorie formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate formulată de reclamanții A. G. L.
, A. D., N. V., N. A., P. S., P. M., toți cu domiciliul ales în
C. -N., B-dul E. nr. 4, jud. C., în contradictoriu cu pârâții C. J.
C., JUDEȚUL C. PRIN P. C. J. C., ambii cu sediul în C. -N.
, B-dul 21 D. 1989 nr. 58, jud. C., S. DE R. C., cu sediul în C. -
N., str. Viilor nr. 46-50, jud. C., B. N. I., B. G. M., ambii cu sediul în C. -N., str. Belgrad nr. 4, jud. C., și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B., P. V. nr. 2, Sector 1.
Admite cererea de intervenție formulată de MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B., str. Cristian P., nr.1 - 3, sector 1 în interesul pârâtului Guvernul României.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. V. D.
Red. C.P./dact. G.C.
15 ex/_
