Sentința civilă nr. 530/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTI NȚA CI VI LĂ NR. 530/2013
Ședința publică din data de 31 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M. ION GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC P. A. SRL prin lichidator C.I.I. C. S., cauza privind și pe pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din_ pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise și ulterior pentru termenul de azi, încheierile de ședință de la aceste date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta SC P. A. SRL, a chemat în judecată D. G. A F.
P. A J. C., solicitând admiterea acțiunii, astfel cum aceasta a fost formulata în sensul anuțării în parte ca nelegala a Deciziei nr. 236/_ privind secționarea contestației depusa de reclamantă impotriva Deciziei de impunere nr F-CJ 794;795/_ si a actelor administrative care au precedat-o, respectiv Raportul de inspecție fiscala nr F-CJ 723/_ remisa spre soluționare Direcției Generale a F. P. C. sub nr 37.620/_ in ce privește soluția dispusa privitoare la respingerea ca neîntemeiata a contestației reclamantei pentru suma de 1.651.194 lei, obligații fiscale stabilite suplimentar, admițându-se doar în parte contestația pentru suma de 18.833 lei si pe cale de consecința solicită anularea in totalitate a Deciziei de Impunere contestate privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală la data de_ având nr. 794; 795 din aceeași data precum si și a actelor administrative care au precedat-o, respectiv Raportul de I. Fiscală nr. F-CJ 723/_ împreună cu anexele sale, ca fiind nelegale și netemeinice, cu consecința exonerării reclamantei in totalitate de la plata obligațiilor fiscale stabilite prin actele administrative contestate, respectiv si pentru suma de 1.651.194 lei obligații fiscale, cu privire la care s-a dispus respingerea contestației administrative formulate de aceasta prin Decizia nr 236/_, cu cheltuieli de judecată.
În motivare cererii arată următoarele:
Ca urmare a incheierii unei operațiuni de inspecție fiscala efectuata in perioada_ -_ la SC P. A. R SRL, la data de_ a fost intocmita de către parata, prin Serviciul I. Fiscala, Decizia de impunere nr 794;795/_ impreuna cu RIF nr F-CJ 723/_ comunicate reclamantei sub luare de semnătura la data de_ .
Împotriva acesteia, reclamanta a formulat, dupa procedura reglementata de prev art 205-207 C.pr.fisc. contestație administrativa la data de_, aceasta fiind inregistrata de autoritatea parata prin serviciul registratura sub nr. 37.620/_ . In soluționarea acestei contestații administrative, reclamantei i-a fost comunicata de către parata atașat Adresei cu nr.37620/_ Decizia nr. 236/_ privind soluționarea contestației depusa de reclamantă la data de_ in sensul admiterii parțiale a contestației pentru suma de 18.833 lei respectiv al respingerii ca neintemeiata si nemotivata pentru suma de 1.651.194 lei. Pe cale de consecința, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ competente, in condițiile reglementate de art. l si urm din Legea 554/2004, solicitând anularea in parte a deciziei nr. 236/_ in ce privește soluția de respingere a contestației pentru suma de 1.651.194 lei cu titlu de obligații stabilite suplimentar cu incalcarea normelor fiscale in vigoare prin Deciziile F-CJ794;795/_ emise in baza RIF F-CJ 723/_ .
Reclamanta arată că a făcut obiectul unei inspecții fiscale realizate de inspectori din cadrul DGFP C., Activitatea de I. Fiscala, in perioada _
-_ .
In urma controlului efectuat, s-a intocmit raportul de inspecție fiscala din data de_ cu nr F-CJ 723 din aceeași data, iar subsecvent, in baza acestuia, Decizia de impunere nr.F-CJ 7904;795/_, prin care ș-au stabilit in sarcina sa obligații fiscale suplimentare in suma de 969.433 lei cu titlu de impozit pe profit (90.076 lei), taxa pe valoarea adaugata (703.911 lei) impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice (175.446 lei)
.
Obligațiilor fiscale stabilite suplimentar le-au fost calculate dobânzi respectiv penalități de intarziere, rezultând in sarcina reclamantei obligații suplimentare in suma de 700.594 lei cu titlu de majorări de intirziere.
In esența, la baza stabilirii acestor obligații suplimentare de plata a stat inlaturarea unor cheltuieli incluse de reclamantă in categoria cheltuielilor deductibile, cheltuieli pe care in mod nejustificat organul de control le-a atribuit o alta natura decât cea stabilita prin normele legale incidente, respectiv aceea de cheltuieli nedeductibile in pofida naturii lor deductibile.
Pe cale de consecința, a fost majorata baza de impozitare si implicit stabilit impozit pe profit suplimentar, dimpreună cu accesoriile aferente, respectiv au fost înlăturate de la deductibilitatea TVA sume aferente anumitor facturi emise in perioada de referința cu consecința stabilirii unui TVA suplimentar, împreună cu accesoriile aferente. Totodată a fost stabilit si un impozit pe dividende suplimentar in suma de 175.446 lei la care au fost calculate majorări si penalități de întârziere.
Decizia nr. 236/_ de respingere a contestației reclamantei pentru suma de 1.651.194 lei ca fiind neintemeiata cu consecința menținerii ca legale si fondate a actelor administrative contestate de reclamată, respectiv Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata nr 794; 795/_ și actele administrative care au precedat-o, respectiv Raportul de
I. Fiscală încheiat la data de_, cu anexele sale, inregistrat sub nr.F-CJ 723, este nelegala și netemeinica, critici care afectează in chip vădit si actele administrative menținute ca legale prin aceasta decizie nr. 236/2012 a autorității parate pentru motivele pe care le va expune în continuare.
Nelegalitatea deciziei nr 236/_ si a actelor administrative a căror legalitate a fost confirmata prin emiterea acesteia - greșita înlăturase
a criticilor aduse prin contestație vizând neregularitatile de ordin procedural relative la procedura de emitere a actelor administrative atacate.
Neregularitati in privința modului de efectuare al inspecției fiscale - greșita administrare și apreciere a mijloacelor de probă:
Inspecția fiscală, care a avut ca și obiect verificarea calculării, inregistrarii si virării obligațiilor fata de bugetul statului efectuata in perioada_ -26.08.20 finalizată prin încheierea actelor administrativ fiscale contestate, a fost realizată cu nerespectarea dispozițiilor art. 105 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Astfel, potrivit textului de lege invocat "Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere." Altfel spus, la examinarea stării de fapt fiscale în vederea stabilirii bazei de impunere, organul fiscal competent este obligat să aibă în vedere toate documentele justificative și evidențele financiar contabile și fiscale care constituie mijloace de proba și sunt relevante pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Arată că pe perioada controlului, organele de control fiscal au refuzat practic sa isi indeplineasca obligațiile impuse de rolul activ - art 7 din OG nr 92/2003 republicata, respectiv prin OMFP nr.137/2004 (M.Of.66/_ ) prin care s-a aprobat Codul Etic al funcționarului public din administrația fiscala - respectiv sa efectueze cuvenitele verificări privitoare la elementele de fapt si drept invocate de reclamantă privitor la natura si caracterul deductibil la unor cheltuieli incluse in categoria celor deductibile, preferând sa înlăture aceste aspecte fara o motivare efectiva, cu simpla specificare a atribuirii unei alte naturi-nedeductibile - a respectivelor cheltuieli.
Astfel au fost înlăturate din categoria cheltuielilor deductibile comisioanele aplicate de SC P. A. SRL in cadrul operațiunilor de leasing desfășurate in exercitarea obiectului de activitate in suma de 106.295 lei, cheltuielile cu accizele in suma de 25.356 lei, alte cheltuieli in sumă de
34.254 lei aferente unor plați efectuate către diverși furnizori ai reclamanei pe motivul neîntocmirii corecte a facturilor, precum si alte asemenea cheltuieli cărora li s-a atribuit in mod greșit o alta natura decât cea corecta si legala.
Organele de control au înlăturat astfel de sume de la deductibilitate, in pofida înscrisurilor justificativ contabile care dovedeau natura lor deductibila si in ciuda obligațiilor legale stabilite de lege in sarcina organelor de control fiscal referitoare la demararea procedurii de corectare a facturilor neconform întocmite. In consecința, nu au dat curs obligației instituite de art. 7 din OG nr. 92/2003 republicata, respectiv prin OMFP nr. 137/2004 (M.Of.66/_ ) prin care s-a aprobat Codul Etic al funcționarului public din administrația fiscala fiind statuata in mod imperativ cu titlu de obligație legala exercitarea unui rol activ de către organul de inspecție in efectuarea
inspecției fiscale.
Ori, sub aceste aspecte, neegalitatea actelor administrativ fiscal contestate rezidă tocmai în greșita administrare și apreciere a mijloacelor de probă, cu consecința reținerii a unei stări de fapt fiscale care nu corespunde realității faptice.
Neregularitati de forma ale deciziei/actelor atacate — lipsa indicării motivelor concrete de fapt:
Contrar celor reținute prin decizia nr.236/2012, Decizia de impunere ce a format obiectul contestației administrative este susceptibila de critici in privința legalității sale si prin prisma nerespectarii dispozițiilor inserate in cuprinsul art.85 din OG nr.92/2003 republicata, in sensul ca decizia de care
a făcut anterior vorbire nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de lege (prevederile art.85 coroborat cu prevederile art. 43 alin 2 lit.E din OG nr.92/2003 republicat ), in concreto, lipsind indicarea motivelor de fapt care au stat la baza emiterii acestui act administrativ fiscal /titlu de creanța.
In conformitate cu dispozițiile textelor de lege anterior precizate, decizia de impunere trebuie sa cuprindă o răspundă unor exigente, respectiv unor cerințe de forma generale si speciale, printre care si cerința privitoare la indicarea motivelor de fapt care au constituit fundamentul emiterii acesteia. Astfel cum s-a statuat in mod expres in doctrina si practica judiciara a instanțelor de contencios administrative si fiscal nerespectarea cerințelor de forma ale unui act administrativ fiscal este sancționată cu nulitatea acestuia, in condițiile stabilite de art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Făcând insa aplicare textelor de lege anterior invocate la starea de fapt si de drept dedusa prezentei analize, rezulta fara putința de tăgada faptul ca decizia de impunere contestata nu cuprinde o motivare reala si efectiva a stării de fapt fiscale care a determinat in mod efectiv întocmirea acesteia.
Numai cu titlu exemplificativ arată faptul ca la pct 2.1.2 din Decizia de impunere se menționează faptul ca "in cursul anului 2006 agentul economic a înregistrat cheltuieli diverse in suma de 34.254 lei pe baza de documente emise pe numele si codul de înregistrare al altui agent economic. Aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal".
Ori, aceste mențiuni sunt de fapt "concluzii "reținute de organele fiscale nicidecum motive reale, efective de fapt respectiv drept care sa justifice asemenea concluzii. De fapt, indicarea acestor mențiuni la rubrica"motive de fapt" a urmărit doar efectuarea unei motivări formalei pentru a nu lăsa necompletata aceasta rubrica din formularul tipizat.
Obligația de motivare își are izvorul în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri - s.n.- chiar si a unei proceduri aferente unui control fiscal - să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale, combinat cu dreptul părților, recunoscut de Curte, ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv, iar obligația de motivare a deciziilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menționate, piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil. Atunci când se discută despre obligația de motivare, trebuie în mod necesar făcută distincția între "motivare inadecvată" și "lipsa motivării", Curtea arogându-și competența de a examina numai situațiile care se pot încadra în cea de-a doua ipoteză. Or, in acest context, Curtea a apreciat faptul ca ori de cate ori motivarea are un caracter formal si nu unul efectiv, aceasta echivalează cu lipsa motivării.
Practic, tocmai aceasta este si situația din cauza dedusa prezentei analize, respectiv organele de control au precizat anume motive /concluzii in fapt de ordin pur FORMAL iar nu substantial, fapt care echivalează cu o lipsa a motivării deciziei de impunere contestata.
Astfel, in condițiile prevăzute de art.105 alin 2 din C.provc.civ., care constituie legislația completatoare adiacenta Codului de procedura fiscala 4 actele de procedura întocmite cu nerespectarea formelor legale sunt nule dacă au cauzat pârtii o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Referitor la vătămarea cauzata reclamantei prin emiterea unei decizii de impunere cu nerespectarea condițiilor de forma prevăzute de lege arată următoarele:
- vătămarea consta in reținerea unei stări de fapt fiscale contrare realității, cu consecința încălcării drepturilor subscrisei contribuabil
constând in impunerea unor obligații suplimentare de plată in contextul in care acestea nu sunt justificate din punct de vedere legal bazându-se doar pe reaprecieri eronate ale caracterului deductibil al unor cheltuieli in mod corect deduse de către reclamantă, vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea deciziei de impunere contestate si exonerarea sa de plata obligațiilor suplimentare de plata si a accesoriilor acestora.
Concluzionând, nelegalitatea Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și a Raportului de
I. Fiscală încheiat la data de_ rezidă pe de o parte in faptul că s-a realizat un control fiscal cu nerespectarea regulilor privind inspecția fiscala stabilite de prev art. 105 din OUG nr.92/2003 republicata si a drepturilor contribuabilului prevăzute in Carta drepturilor si obligațiilor contribuabilului pe timpul desfășurării inspecției fiscale, finalizat prin emiterea unei decizii de impunere nule absolut, iar pe de altă parte în faptul că documentele puse la dispoziția agențiilor de control și analizate de aceștia au fost administrate și apreciate in mod eronat.
Toate aceste aspecte de nelegalitate au determinat reținerea unei stări de fapt contrare realității, statuându-se în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plata, fără ca acestea să aibă corespondent legal, si refuzându-se de la deductibilitate sume de bani cu privire la care aceasta era pe deplin îndrituita a le include cu o asemenea natura in declarațiile fiscale in baza cărora s_a stabilit impozitul pe profitul aferent perioadei de referința avute in vedere cu ocazia inspecție fiscale.
Motivele indicate de autoritatea parata in cuprinsul Deciziei nr.236/_ pentru a susține respingerea criticilor aduse actelor atacate in privința sumei de 1.651.194 lei obligații fiscale stabilite suplimentar sunt lipsite de justețe, fiind circumscrise in esența reluării argumentelor inserate succint in corpul actelor contestate cu simpla mențiune suplimentara a faptului ca cele astfel reținute sunt tributare deplinei legalități si temeiniciei, conforme cu normele legislației fiscale in vigoare. Drept urmare, si decizia nr. 236/_ este susceptibila de aceleași critici in privința lipsei motivării efective ca si actele contestate, impunându-se așadar anularea sa.
Nelegalitatea Deciziei nr 236/_ privitor la modul de soluționare a criticilor de fond aduse actelor administrative contestate respectiv referitor la solicitarea de anulare integrala a actelor administrativ fiscale contestate ca fiind nelegale si nefondate sub aspectul stabilirii unor obligații fiscale suplimentare de plata in sarcina subscrisei societăți, la care au fost stabilite accesorii constând in penalități si majorări de intarziere, urmare a recalificării unor cheltuieli ca fiind nedeductibile rezida in argumentele de fapt si drept ce succed:
Înainte de a susține nelegalitatea integrala a Deciziilor nr 794;795/_ emise in baza RIF F-CJ 723/_ prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plata in sarcina reclamantei societăți cu titlu de impozit pe profit, TVA datorat suplimentar sau impozit pe dividende, împreună cu accesoriile calculate, acestea fiind emise cu incalcarea normelor legale in vigoare in materia exercitării dreptului legitim de deducere.
Insa, fata de imprejurarea potrivit căreia, in cadrul contestației administrative formulata de către reclamantă împotriva acestor acte administrative menționate anterior, prin Decizia nr 236/2012 a fost admisa contestația reclamantei pentru suma de 18.833 lei (9.384 lei impozit pe profit: 8.041 lei majorri de intarziere; 1.408 lei penalități de intarziere, anulandu-se practic in parte actele incheiate la data de_ cu privire la aceasta suma, reclamanta își menține criticile de nelegalitate si solicitarea de
anulare a deciziei nr. 236/_ pentru suma de 1.651.194 lei (impozit pe profit si accesorii; TVA si accesorii, impozit pe dividende si accesorii, suma cu privire la care contestația sa a fost respinsa ca neintemeiata si nemotivata.
Cu privire la Nelegala stabilire a impozitului pe profit datorat suplimentar, impreuna cu accesoriile sale constând in penalități si majorări de intarziere arată următoarele:
Astfel cum a invederat si echipei de control fiscal respectiv in motivarea contestației administrative depuse la data de_, societatea SC
P. A. SRL infiintata in anul 2001 (an in care i s-a si atribuit codul de inregistrare in scopuri de TVA RO 14302890), a desfășurat incepand cu luna iunie 2003 activitate de Leasing financiar cu autovehicule second hand din import. Aceasta activitate a fost derulata pana la sfârșitul lunii august 2007, cand societatea nu mai putea sa desfășoare aceasta activitate fara a se transforma in IFN.
Vânzarea autovehiculelor achiziționate se făcea prin contracte de leasing încheiate cu persoane fizice si societăți comerciale pe perioada cuprinsa intre 1 si 3 ani. Dat fiind faptul ca la întocmirea contractului de leasing nu se cunoștea exact valoarea accizelor care urmau a fi plătite către vama, societatea aplica un comision menit a acoperi aceste accize. Pentru autovehiculele vândute fără contract de leasing, valoarea taxelor vamale era acoperita de adaosul aplicat conform facturilor întocmite.
In consecința, toate cheltuielile efectuate in cadrul desfășurării operațiunilor de mai sus erau aferente realizării veniturilor impozabile, fiind prin urmare deductibile sub aspect fiscal (situatia centralizata a acestor cheltuieli a fost redata la f.2 din contestație fiind insotita de documentele justificative la care s-a făcut referire).
Drept urmare, apreciază ca fiind neintemeiata măsura prin care echipa de inspecție fiscala a reținut ca si cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit suma de 106.295 lei.
Aceasta soluție adoptata de organele fiscale in sensul inlaturarii cheltuielilor de natura celor redate anterior din sfera celor supuse dreptului de deducere integrala este una nelegala, impunandu-se a fi cenzurata de către instanța de contencios administrativ.
Cu privire la suma de 34.254 lei, pe care echipa de control a avut-o in vedere in anexa nr.2 la RIF nr.F-CJ 723/_ si a calificat-o ca fiind cheltuieli nedeductibile fiscal la calculul impozitului pe profit, se impune a fi avut in vedere faptul ca organele fiscale au nesocotit prevederile legale referitoare la corectarea facturilor pe perioada desfășurării controlului fiscal.
In acest sens, se impune a se avea in vedere (si drept urmare a se sancționa corespunzător conduita neconforma a organelor de control) faptul ca deși echipa de inspecție fiscala a identificat facturi primite de societate de la diverși furnizori, care nu erau întocmite conform prevederilor art. 155 al.5 din Codul Fiscal, aceasta nu a comunicat si nici nu a solicitat societății supuse controlului demararea procedurii de corectare a acestor facturi, in sensul de a putea contacta furnizorii si de a le cere corectarea facturilor potrivit procedurii prevăzute la art. 159 din Codul Fiscal (procedura care presupune emiterea unei facturi de anulare a facturii inițiale si emiterea unei facturi noi cu datele corecte) atât timp cat operațiunea in sine s-a derulat in mod real, fără suspiciunea derulării unor activități fictive.
Mai mult, au fost vădit încălcate prevederile art. 7 al. 3 din Codul de Procedura Fiscala in ceea ce privește rolul activ al autorității fiscale, respectiv: "Organul fiscal are obligația sa examineze in mod obiectiv starea
de fapt, precum si sa îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor si a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor ori de cate ori este cazul."
In acest sens, apreciază ca fiind abuziva si nelegala măsura înlăturării de la exercițiul dreptului de deducere a cheltuielilor la calculul impozitului pe profit a sumei specificate mai sus având in vedere faptul ca marfa aferenta acestor facturi a fost mai întâi recepționată si apoi vânduta, fiind colectat TVA-ul aferent, care s-a înregistrat si virat la Bugetul de stat.
Apreciază așadar ca sunt încălcate prevederile punctului 41 A 1 din Normele Metodologice, care prevede faptul ca "(3) Organele de inspecție fiscala vor permite deducerea TVA in cazul in care documentele controlate aferente achizițiilor nu conțin toate informațiile prevăzute la art. 155 al.5 din Codul Fiscal sau/si acestea sunt incorecte daca pe perioada desfășurării inspecției fiscale la beneficiar documentele respective vor fi corectate de furnizor respectiv prestator in conformitate cu art. 159 din Codul Fiscal".
Situația de fapt ce a generat întocmirea in acest mod a facturilor fiscale supuse analizei echipei de inspecție a constat in aceea ca in luna august a anului 2005 SC P. A. SRL a fuzionat prin absorbție cu SC P. SNC. Deși după data fuzionării li s-a comunicat tuturor furnizorilor noua denumire a societății precum si codul de înregistrare fiscala, din motive necunoscute si neamputabile societății, au mai existat câțiva furnizori care nu si-au modificat baza de date emițând in continuare facturi pe numele societății SC P. SNC.
Cu toate acestea insa, fata de caracterul real, nedisimulat al operațiunilor desfășurate si in raport de normele fiscale in vigoare, organele fiscale erau obligate a pune in vedere contribuabilului a declanșa procedura de corectare a facturilor, iar nu a înlătura cheltuielile aferente acestora pur si simplu ca nefiind deductibile pe motivul neconformității lor.
Referitor la cheltuielile de protocol in suma de 480 lei inregistrata de societate in anul 2006, astfel cum a invederat si in cuprinsul contestației administrative, considera ca sunt supuse dreptului de deducere in totalitate. Sumele constatate de către echipa de inspecție fiscala ca si cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit sunt nejustificate, doar o interpretare neconforma normelor legale in vigoare fiind in măsura a califica astfel cheltuielile in discuție.
Pentru anul 2007 echipa de inspecție fiscala a considerat ca nedeductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile cu accizele plătite in suma de 25.356 lei, necesare pentru înmatricularea si punerea in circulație a autoturismelor care au făcut obiectul unor contracte de leasing.
Astfel cum s-a susținut in fata echipei de control si in expunerea de motive a contestației administrative, la întocmirea contractului de leasing nu se cunoștea exact valoarea accizelor ce urmau a fi plătite către vama, motiv pentru care societatea aplica un comision menit a acoperi aceste accize, în schimb, pentru autovehiculele vândute fără contract de leasing, valoarea taxelor vamale era acoperita de adaosul aplicat conform facturilor întocmite.
Pe cale de consecința, rezulta fără putința de tăgada faptul ca este vorba de cheltuieli efectuate in scopul realizării veniturilor impozabile,supuse așadar exercițiului legal al dreptului de deducere.
Referitor la suma de 4.921 lei pe care echipa de inspecție fiscala a consemnat-o in raportul de inspecție ca fiind înregistrare dubla, apreciază ca s-a procedat astfel in mod nelegal fata de împrejurarea potrivit căreia aceasta suma s-a înregistrat o singura data, fapt ce reiese din Fisa pe plătitor (Cont 401 Furnizori) din luna februarie 2007.
In cursul anului 2007 societatea a vândut mărfuri reprezentând un număr de 7 autoturisme pentru care a emis facturi sub prețul de achiziție așa cum reiese din raportul de inspecție fiscala prezentat in anexa nr.4. Astfel din vânzarea acestor mărfuri societatea a înregistrat o diferența negativa in suma de 21.937 lei, suma pe care echipa de inspecție fiscala a considerat-o ca nedeductibila la calculul impozitului pe profit.
In opinia reclamantei este nejustificata înlăturarea din categoria cheltuielilor deductibile a acestei sume, având in vedere ca societatea a colaborat cu firma TBI Leasing IFN, care înainte de achiziția bunului de la reclamantă opera o evaluare a bunului respective, ținând cont de prețul de la dealer, prețul de piața, deprecierea fizica, funcționala, economica si uzura bunului, după care stabilea prețul de cumpărare întocmindu-se in final factura de vânzare. Astfel, cheltuielile in discuție sunt si ele aferente veniturilor realizate si prin urmare deductibile fiscal.
Cu referire la cele 4 autovehicule din anexa nr. 4 a procesului de inspecție fiscala, vândute la alte societăți comerciale, arată ca acestea au suferit deprecieri cu ocazia transportului, societatea fiind nevoita sa accepte prețul pieței.
De asemenea, in legătura cu factura nr. 3140940/_ din valoarea căreia echipa de control a reținut ca si cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit suma de 241.210 lei pe motiv ca societatea a înregistrat aceasta suma la materiale pentru întreținere si ca nu era înscrisă denumirea fiecărui bun achiziționat pe factura, se impune a fi reținut faptul ca factura este întocmită conform normelor legale înscriindu-se fiecare bun achiziționat, iar in evidentele contabile s-a înregistrat întreaga valoare pe cheltuieli nefiind vorba de materiale care sa fie stocate. Astfel, aceste materiale au fost consumate imediat, valoarea lor impunându-se a fi inclusa in categoria cheltuielilor deductibile.
Cu privire la cheltuielile aferente Clădirii Ferma Taga, apreciază ca acestea au fost greșit înlăturate de echipa de inspecție de la beneficiul dreptului de deducere având in vedere ca in data de_ s-a majorat valoarea clădirii Ferma Taga cu suma de 90.000 lei, înregistrata ca si venituri din producția de imobilizări.
Valoarea materialelor înregistrate pe imobilizări a fost de 132.787 lei, așa cum reiese din anexa 23 a Raportului de inspecție fiscala, diferența de 42.787 lei intre cheltuielile materiale si veniturile din producția de imobilizări pe care echipa de control a reținut-o ca si cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit pe anul 2007, nu a fost corect calificata de echipa de control in sensul înlăturării sale de la exercițiul dreptului de deducere având in vedere faptul ca la acea data erau finalizate doar o parte din construcțiile din cadrul fermei Taga.
Fata de cele de mai sus, apreciază ca baza impozabila suplimentara in suma de 336.211 lei si impozitul suplimentar in suma de 53794 lei nu este datorat de către reclamantă.
In cursul anului 2008 societatea a vândut mărfuri, reprezentând un număr de 3 autoturisme si un motostivuitor, pentru care a emis facturi sub prețul de achiziție rezultând o diferența negativa in suma de 11.104 lei, suma pe care echipa de inspecție fiscala a considerat-o ca si cheltuiala nedeductibila la calculul impozitului pe profit.
Apreciază ca fiind nejustificata scoaterea din categoria cheltuielilor deductibile a acestei sume, deoarece societatea a colaborat cu firma TBI Leasing IFN, care înainte de achiziția bunului de la reclamantă făcea o evaluare a bunului respectiv ținând cont de prețul de la dealer, prețul de
piața, deprecierea fizica, funcționala, economica si uzura, după care stabilea prețul de cumpărare întocmindu-se factura de vânzare, deci cheltuielile sunt si ele aferente veniturilor realizate.
In ceea ce privește cele 3 autovehicule vândute la alte societăți comerciale, acestea au suferit deprecieri pe parcursul transportului, societatea fiind nevoita sa accepte prețul pieței.
Suma de 2.866 lei considerata ca fiind nedeductibila fiscal de către echipa de inspecție, la calculul impozitului pe profit aferent anului 2008,
înregistrata in contul 658.0, reprezintă penalități înregistrate de către societate in baza facturilor emise de furnizori pentru întârzieri la plata. Aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit conform art.21 al.4 lit.b din Legea. 571/2003, nefiind datorate către autorități romane sau străine, calificarea acestora ca nedeductibile fiind nelegala si supusa cenzurii instanței de contencios administrativ.
In legătura cu constatarea echipei de control in sensul ca s-au înregistrat cheltuieli in suma de 15.587 lei pe baza de facturi emise de către contribuabili declarați inactivi, toate acestea fiind înlăturate de la exercițiul dreptului de deducere, se cuvine menționat faptul ca reclamanta nu a știut acest lucru, primind si chitanța la efectuarea plații, sumele aferente lor fiind calificate in mod corect ca si cheltuiala deductibila.
Referitor la suma de 61.600 lei pe care echipa de control o considera ca si cheltuiala nedeductibila la calculul impozitului pe profit aferent anului 2008, așa cum este prezentata in anexa nr.6 din Raportul de inspecție fiscala, aceasta a fost înlăturata in mod eronat de la beneficiul dreptului de deducere. Astfel cum rezulta si din anexa nr.6 suma a fost înregistrata in contul 471 referindu-se la servicii prestate de o alta societate si care au fost facturate societății subscrise împreuna cu un deviz de lucrări. Pe cale de consecința, baza impozabila suplimentara in suma de 86.140 lei si impozitul pe profit suplimentar in suma de 13.782 lei stabilit de echipa de inspecție este nelegal stabilita si nedatorata, actele administrative in baza cărora a fost stabilita diferența suplimentara fiind ne legale.
Referitor la suma negativa de 40.741 lei aferenta anului 2009, menționata in raportul de inspecție fiscala in anexa nr.4 ca fiind nedeductibila la calculul impozitului pe profit, se impună fi avute in vedere următoarele aspecte, menționate de altfel si in cuprinsul contestației administrative, fara ecou insa in soluționarea sa:
factura 260/_ emisa pentru SC Glencora SRL cuprinde 10 buc anvelope la 180 lei /buc iar descărcarea de gestiune este de 1574,1 lei nu 15,741 lei.
cu privire la factura având ca obiect mașini pentru Popa I. si M.
M., se cuvine menționat faptul ca aceste bunuri au fost achiziționate in anul 2008, iar la sosirea in tara s-a constatat lipsa banchetelor din spate precum si existenta anumitor defecțiuni, întrucât nu s-au putut remedia complet aceste neconformități, reclamanta a fost nevoita sa le vândă sub prețul de achiziție.
De asemenea, si autoturismele menționate in anexa nr.7 din raportul de inspecție fiscala au fost achiziționate de către reclamantă in regim de leasing si s-au înregistrat ca mijloace fixe neputând fi înregistrate ca marfa pentru revanzare. In consecința, amortizarea de 36.166 lei pe care echipa de inspecție fiscala a trecut-o in raport ca fiind nedeductibila fiscal la calculul impozitului pe profit pe anul 2009 nu este justificata.
Tot astfel, in perioada_ -_ societatea a vândut 10 autoturisme pentru care a emis facturi sub prețul de achiziție așa cum
reiese din anexa nr.4 la raportul de inspecție fiscala, înregistrându-se o suma negativa de 218.674 lei, suma pe care echipa de control a considerat-o ca si cheltuiala nedeductibila in conformitate cu prevederile Legii 571/2003 art.21 alin 1. Aceste mărfuri au fost achiziționate in anii 2005, 2006 si 2007 conform facturilor anexate si prezentate organelor de control insa neputându-se vinde înainte de introducerea taxei de prima înmatriculare, acestea au rămas pe stoc, s-au depreciat fizic, funcțional si economic, ceea ce a condus la vânzarea lor sub prețul de achiziție. Cu toate acestea, vânzarea lor a generat venituri din activitatea de exploatare, iar cheltuielile aferente sunt deductibile fiscal.
Referitor la suma de 20.551 lei înregistrata in anul 2010 la capitolul "amortizare" si considerata nedeductibila fiscal la calculul impozitului pe profit de către echipa de control, face mențiunea faptului ca autoturismele la care se refera inspectorii fiscali au fost achiziționate in leasing financiar de către reclamantă si nu puteau fi înregistrate decât la mijloace fixe, iar nu la mărfuri destinate revânzării. Prin urmare, apreciază ca amortizarea evidențiata la capitolul cheltuieli este deductibila sub aspect fiscal,
interpretarea contra a organelor de control fiind vădit nelegala. Mai mult decât atât, vânzarea autoturismelor s-a făcut după încheierea contractului de leasing in baza facturilor emise.
In ce privește suma de 19.757 lei cuprinsa in raportul de inspecție fiscala la anexa nr.6 pe care echipa de control o considera nedeductibila fiscal la calculul impozitului pe profit face mențiunea faptului ca aceste lucrări au fost realizate in mod efectiv pentru reclamantă in baza contractelor încheiate cu furnizorul prestator, insa in pofida faptului ca acestea au fost prezentate in materialitatea lor ca si înscrisuri doveditoare relevante pentru rezultatele controlului, echipa de control nu a înțeles sa le aibă in vedere cu prilejul controlului, fapt ce a condus la stabilirea unor concluzii eronate cu consecința stabilirii unor obligații de plata suplimentare nedatorate de către subscrisa respectiv calculate in mod nelegal.
In ceea ce privește suma de 12.163 lei cuprinsa in raportul de inspecție fiscala la anexa nr.4, pe care echipa de control o considera nedeductibila fiscal la calculul impozitului pe profit, aceste mărfuri au fost achiziționate si apoi vândute cu adaos comercial dupa cum reiese din facturile anexate, concluziile organelor de control cuprinse in actele administrative contestate fiind nelegale.
Cu referire la inventarierea patrimoniala, se cuvine menționat faptul ca aceasta s-a realizat la finalul fiecărui an, iar rezultatele inventarierii au fost reflectate in contabilitate in condițiile prevăzute de lege. Așadar, inventarierea dispusa de echipa de inspecție fiscala nu este corecta întrucât s-a realizat prin diferența la data de_ .
Cu privire la nelegala stabilire a taxei pe valoare adăugata datorata suplimentar, împreuna cu accesoriile sale constând in penalități si majorări de întârziere, arată următoarele:
Astfel,pentru sumele menționate la capitolul impozit pe profit, considerate nedeductibile fiscal la calculul acestuia, echipa de inspecție fiscala a calculat TVA suplimentara in suma de 703.911 lei care nu se datorează daca se are in vedere faptul ca aceste cheltuieli - de care a făcut vorbire la pct a - sunt incluse in categoria celor deductibile din punct de vedere fiscal.
Reclamanta apreciază că a exercitat in mod corect dreptul de deducere al cheltuielilor pe perioada vizata de inspecția fiscala, drept pentru care orice suma stabilita in mod suplimentar cu titlu de impozit pe profit respectiv TVA
aferent facturilor cuprinzând cheltuielile incluse in sfera dreptului de deducere este nelegal stabilita, deciziile de impunere in baza cărora au fost stabilite impunându-se a fi anulate ca vădit nelegale atat in privința impozitului pe profit datorat suplimentar, TVA-ului stabilit suplimentar precum si a accesoriilor acestora constând in penalități si majorări de întârziere.
In privința TVA-ului calculat la accizele nedeductibile fiscal in suma de 25.014 lei, astfel cum s-a arătat la pct. a - impozit pe profit -, aceste sume au fost achitate si înregistrate la capitolul cheltuieli conform legii, mijloacele de transport in cauza fiind vândute si înregistrate pe venituri, de unde rezulta ca sunt aferente realizării veniturilor, si drept urmare nu intra in baza de impozitare a TVA.
Cu privire la suma de 6.443 lei reprezentând TVA înregistrat si dedus de către societate pe baza de documente emise pe numele si codul de înregistrare fiscala a altui agent economic, suma reținuta in mod nelegal de organele de control ca nedeductibila, se cuvin avute in vedere următoarele:
Astfel cum a arătat in cuprinsul contestației administrative dar si in cuprinsul prezentei acțiuni la pct I 1, cu toate ca echipa de inspecție fiscala a identificat facturi primite de societate de la diverși furnizori, care nu erau in conformitate cu prevederile art. 155 al.5 din Codul Fiscal, aceasta nu s-a exercitat prerogativele legale respectiv nu a comunicat si nu a solicitat reclamantei demararea procedurii de corectare a acestor facturi, constând in posibilitatea de a putea contacta furnizorii si de a le cere corectarea facturilor potrivit procedurii prevăzute la art. 159 din Codul Fiscal, care presupune emiterea unei facturi de anulare a facturii inițiale si emiterea unei facturi noi cu datele corecte.
Au fost astfel grav încălcate prevederile art.7 al.3 din Codul de Procedura Fiscala in ceea ce privește rolul activ al autorității fiscale, respectiv"Organul fiscal are obligația sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor si a altar documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor ori de cate ori este cazul."
Referitor la suma de 786 lei reprezentând TVA aferent facturii fiscale nr. 0393196/_ achitata cu bon fiscal 7,8,9 din_, pe care echipa de control o considera înregistrata de doua ori, se impune menționat faptul ca aceasta este înregistrata doar o singura data, astfel cum reiese din fisa furnizorului, doar ca la numărul de document a fost trecut in loc de numărul facturii, numărul bonului fiscal. Chiar daca aceasta înregistrare ar fi fost apta a induce in eroare echipa de control, in mod obiectiv, ea nu poate conduce reținerea altor concluzii decât cele evidențiate in mod real si corect de către reclamantă.
In urma licitației organizate de Administrația F. P. G., reclamanta a obținut conform procesului verbal de licitație nr. 13128/_ emis de D.G.F.P C., Administrația F. P. G., pentru furnizorul SC Agrocom Trust SA, un ansamblu de bunuri imobile, "Ferma Mixta Taga", in valoare de 63.028 lei, pentru care s-a emis factura nr. 8326264/_ de către Administrația F. P. G. . In cuprinsul acestei facturi este înscrisa suma de 11.975 lei valoare TVA cu precizarea taxare inversa conform HG 84/2005 - masuri simplificate, total de plata fiind 63.028 lei. Societatea a înregistrat corect factura cu TVA taxare inversa, dar, cu toate acestea, echipa de control înțelege sa procedeze la ajustarea taxei deduse in suma de 11.975 lei si o considera ca si TVA suplimentar de plata conform anexei nr.9 din raportul de inspecție fiscala. Măsura dispusa de organele de
control este una nelegala, impunându-se anularea actului administrative in baza căruia s_a procedat de o atare maniera.
Referitor la suma de 7.410 lei reprezentând TVA aferenta facturii 15508636/_ emisa de către SC Corina Cont SRL, se cuvine menționat faptul ca echipa de control o considera ca si TVA datorata suplimentar de plata deși pe factura este trecut atribut fiscal RO după cum reiese din copia facturii anexate la contestația administrative.
In urma vânzării in anul 2007 a unui număr de 7 autoturisme către TBI Leasing IFN, echipa de control a calculate TVA suplimentar de plata in valoare de 4.168 lei. După cum s-a menționat si la calculul impozitului pe profit, valoarea autoturismelor a fost calculata de firma de leasing, vânzarea facondu-se in raport cu aceasta evaluare.
Același lucru se cuvine menționat si in legătura cu vânzările din anul 2008 către TBI Leasing IFN, respectiv o diferența negativa in valoare de
11.104 lei pe care echipa de control a trecut-o ca si cheltuiala nedeductibila si la care a calculat si TVA suplimentara de plata in valoare de 2.110 lei.
In legătura cu factura nr.3140940/_ din valoarea căreia echipa de control a trecut ca si cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit suma de 241.210 lei justificând ca societatea a înregistrat aceasta suma la materiale pentru întreținere si ca nu era înscrisa denumirea fiecărui bun achiziționat pe factura drept pentru care a calculat si TVA suplimentar de plata in suma de 45.830 lei, se impune a fi avut in vedere următorul aspect: reținerile echipei de inspecție fiscala sunt incorecte, contrare normelor legale in vigoare, aceasta deoarece factura este întocmita in mod conform înscriindu-se fiecare bun achiziționat, iar in contabilitate a fost evidențiata întreaga valoare la capitolul cheltuieli nefiind vorba de materiale care sa poată fi stocate, fiind consumate imediat.
In ce privește suma de 61.600 lei pe care echipa de control o considera ca si cheltuiala nedeductibila la calculul impozitului pe profit aferent anului 2008, asa cum este prezentata in anexa nr.6 din Raportul de inspecție fiscala si la care se calculează TVA suplimentara de plata in valoare de 11704 lei, stabilirea unor obligații suplimentare de plata aferente acesteia cu titlu de TVA de către organele de control apare ca fiind nelegala.
Aceasta deoarece suma a fost înregistrata in contul 471 cu referire la servicii prestate de o alta societate si care au fost facturate societății subscrise împreuna cu deviz de lucrări, cheltuiala fiind in mod corect dedusa de la calculul impozitului pe profit respective a TVA -ului aferent.
In ce privește suma negativa de 40.741 lei aferenta anului 2009, menționata in raportul de inspecție fiscala la anexa nr.4 ca fiind nedeductibila la calculul impozitului pe profit, se impun a fi avute in vedere următoarele:
- factura nr.260/_ pentru SC Glencora SRL cuprinde 10 buc anvelope la prețul de 180 lei/buc si descărcarea de gestiune este de 1.574,1 lei iar nu 15.741 lei.
Cu privire la factura având ca obiect mașini pentru Popa I. si M.
, se cuvine menționat faptul ca aceste bunuri au fost achiziționate in anul 2008, iar la sosirea in tara s-a constatat lipsa banchetelor din spate precum si existenta anumitor defecțiuni, întrucât nu s_au putut remedia complet aceste neconformități societatea a fost nevoita sa le vândă sub prețul de achiziție.
Organele fiscale au calculat TVA suplimentar de plata in valoare de 7.741 lei suma pe care o considera injusta având in vedere cele redate anterior.
Si in ceea ce privește vânzările de autoturisme sub prețul de achiziție aferente anului 2010 este de menționat faptul ca aceste mărfuri au fost achiziționate in anul 2005, 2006 si 2007 conform facturilor cuprinse in evidentele contabile ale firmei insa neputându-se vinde înainte de introducerea taxei de prima înmatriculare, acestea au rămas pe stoc, s-au depreciat fizic, funcțional si economic, ceea ce a condus la vânzarea lor sub prețul de achiziție. Insa nu se poate nega faptul ca vânzarea acestora a generat venituri din activitatea de exploatare.
De o maniera similara s-a procedat si in ceea ce privește suma de
12.163 lei cuprinsa, in raportul de inspecție fiscal la anexa nr.4, pe care echipa de control o considera nedeductibila fiscal la calculul impozitului pe profit. Sumele reprezintă contravaloarea unor mărfuri ce au fost achiziționate si apoi vândute cu adaos comercial după cum s-a si menționat de altfel la calculul impozitului pe profit. Cu toate acestea, organele de control fiscal au calculat TVA suplimentar de plata in valoare de 86.227 lei, suma pe care o consideram nelegala si nedatorata fata de caracterul deductibil al cheltuielilor destinate realizării de venituri impozabile.
In perioada 2007-2010 societatea a achiziționat materiale de construcții pe care le-a înregistrat in evidentele contabile la capitolul investiții in curs, operandu_se modificări de preturi la imobilele din patrimoniul societății. Astfel fiind, unele din aceste materiale au fost scoase din contul de investiții in curs si operate la majorări de preț la imobilele existente.
Cele ramase in soldul contului 231 investiții in curs, s-au folosit conform devizelor de lucrări, dar nefiind finalizata lucrarea nu s-a putut face modificarea de preț la imobile, drept pentru care nu se impunea realizarea unei operațiuni de ajustare de TVA.
Deși au fost depuse la dosarul contestației administrative toate înscrisurile care sa susțină caracterul întemeiat al susținerilor reclamantei, cu toate acestea, organele competente a soluționa contestația au interpretat in mod greșit atât înscrisurile depuse cat si normele legale incidente, emițând o decizie de soluționare a contestației nelegala pentru suma de
1.651.194 lei reprezentând obligații fiscale stabilite suplimentar, fiind menținute deciziile emise la data de_ in baza RIF F-CJ 723/_ ca legale si temeinice.
Si in ceea ce privește stabilirea unor obligații suplimentare de plata cu titlu de impozit pe dividende, actele contestate apar ca fiind vădit nelegale, fiind emise cu încălcarea normelor legislației fiscale relevante in vigoare, impunându-se anularea acestora de către instanța de contencios administrativ. Odată cu exonerarea reclamantei de la plata sumelor stabilite cu titlu de obligații fiscale de natura impozitului pe dividende, se impune exonerarea sa de la plata si a accesoriilor calculate, constând in penalități si majorări de întârziere, in respectul principiului "accesorium sequitur principalem".
Pentru motivele invocate in cuprinsul prezentului script, solicita admiterea prezentei acțiuni, astfel cum aceasta a fost formulata.
La data de_, pârâta D. G. Regională a F. P. C. -
a depus, prin serviciul Registratură al Curții de Apel C., întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanta SC P. A. SRL, deoarece aceasta a invocat aceleiași aspecte susținute și cu ocazia formulării contestației fiscale, care au fost soluționate în fapt și în drept prin Decizia nr. 236/_ emisă de către pârâtă, a cărei
argumentarea a arătat că o reiterează și susține și în fața instanței de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, curtea reține următoarele:
În fapt, activitatea reclamantei SC P. A. SRL a fost supusă unei inspecții fiscale care a vizat perioada_ -_, în urma căreia a fost emis raportul de inspecție fiscală nr. F-CJ 723/_ (f. 89-96 vol. I).
În baza constatărilor acestui raport de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. F-CJ 794/_ (f. 81-87 vol. I) în cuprinsul căruia s-au stabilit:
în ceea ce privește impozitul pe venit, o bază impozabilă suplimentară de 1.137.267 de lei, obligații suplimentare de plată în sarcina reclamantei în cuantum de 90.076 de lei, precum și majorări de întârziere de
115.359 de lei,
în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, o bază impozabilă suplimentară de 3.457.942 de lei, obligații suplimentare de plată în sarcina reclamantei în cuantum de 703.911 de lei, precum și majorări de întârziere de 455.805 de lei.
în ceea ce privește impozitul pe dividende, o bază impozabilă suplimentară de 1.096.536 de lei, obligații suplimentare de plată în sarcina reclamantei în cuantum de 175.446 de lei, precum și majorări de întârziere de 129.430 de lei.
Împotriva deciziei de impunere reclamanta SC P. A. SRL a formulat contestației, soluționată de D. G. a F. P. C. prin decizia nr. 236/_ în sensul admiterii în parte a acesteia, în ceea ce privește suma de 18.833 de lei, reprezentând 9.384 de lei impozit pe profit,
de lei majorări de întârziere și 1.408 de lei penalități de întârziere.
Reclamanta a înțeles, ulterior comunicării decizie de comunicare a contestației, să sesizeze prezenta instanță de judecată, invocând, în susținerea cererii de chemare în judecată, încălcarea de către organul fiscal a dispozițiilor art. 7 din OG nr. 92/2003 privitoare la rolul activ al acestuia, lipsa indicării motivelor de fapt în cuprinsul deciziei de impunere și caracterul deductibil al cheltuielilor evidențiate în cuprinsul raportului de inspecție fiscală.
În ceea ce privește susținerile reclamantei vizând lipsa de rol activa organului fiscal
, curtea reține că, potrivit art. 7 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, organul fiscal înștiințează contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscal, fiind îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului, identificând și având în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz și având obligația să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum și să îndrume contribuabilii pentru depunerea declarațiilor și a altor documente, pentru corectarea declarațiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.
Ori, în prezenta cauză, în raport de toate actele care au stat la baza emiterii raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ 723/_, înscrisuri care au fost anexate raportului întocmit și care au fost depuse în cauză la filele 97-239 de către pârâtă, printre care se regăsesc și numeroase note explicative solicitate reprezentantului reclamantei în vederea oferirii de informații și exprimării poziției cu privire la cele supuse verificării, luând în considerare conduita organelor fiscale de a solicita reclamantei efectuarea inventarului pe perioada controlului în vederea unei corecte verificări și
având în vedere analiza amănunțită în cuprinsul raportului de inspecție fiscală a aspectelor constatate de către organele de control, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate susținerile reclamantei în ceea ce privește lipsa de rol activ a inspectorilor fiscali.
Împrejurarea că organele de control fiscal au interpretat diferit caracterul deductibil sau nedeductibil al unora dintre cheltuielile realizate de către reclamantă nu reprezintă o împrejurare care să poată fi apreciată drept lipsă de rol activ, după cum susține eronat reclamanta SC P. A. SRL, ci reprezintă o manifestare a dreptului de apreciere al organului administrativ, supus verificării în prezenta procedură.
Referitor la alegațiile petentei privitoare la prezumtiva lipsă demotivare a deciziei de impunere
nr. F-CJ 794/_, curtea constată caracterul neîntemeiat al acestor susțineri, în raport de împrejurarea că, din simpla lecturare a cuprinsului acestui act administrativ, se constată că aceasta cuprinde atât motivele de fapt, cât și temeiurile de drept care au stat la baza emiterii sale, aceste motive, în raport de abundența lor, neputând fi caracterizate ca fiind formale, după cum susține reclamanta.
Cât privește afirmațiile privitoare la caracterul deductibil al
cheltuielilor evidențiate în cuprinsul raportului de insp ecție fiscală
nr. F-CJ 723/_, trebuie arătat că în cauză a fost administrată, la solicitarea reclamantei, proba expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, raportul de expertiză întocmit în cauză fiind depus la filele 4-
40 din volumul II, iar răspunsul expertului la obiecțiunile pârâtei la filele 133-151 din același volum.
În ceea ce privește concluziile exprimate în raportul de expertiză, trebuie reținut că reclamanta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește aceste concluzii, astfel că în cauză trebuie apreciat că, urmare a acestei conduite procesuale, reclamanta a achiesat la concluziile expertului concordante aprecierilor organelor de inspecție fiscală vizând nedeductibilitatea cheltuielilor, menționate la punctele nr. 2, 3, 7, 8, 11, 14, 15, 16, 18, 21, 23, 24, 25 și 26 din raportul de expertiză, și la concluziile expertizei privind neacordarea dreptului de deducere a TVA prevăzute la punctele 28, 33, 35, 36, 39, 40, 41, 43, 44, 45, 46, 48, 50, 51 și 53 din același raport.
Prin urmare, în cauză trebuie reținut că sunt nedeductibile fiscal următoarele: cheltuielile diverse în sumă de 34.254 de lei emise pe numele și codul de înregistrare a unui alt agent economic (an 2006), cheltuielile de protocol în sumă de 480 de lei (an 2006), cheltuielile cu materiale de întreținere achiziționate cu factura nr. 3140942/_ în sumă de 241.210 de lei (an 2007), diferența de 42.787 de lei rezultată din majorarea valorii clădirii Fermei Taga (an 2007), cheltuielile în suma de 1.555 lei pe baza de facturi emise de contribuabili inactivi (an 2008), cheltuielile de 600 de lei aferente unui curs de perfecționare obligatoriu pentru igiena în industria alimentară (an 2008), cheltuielile cu materiale nestocate constând consumul de nutreț de porci în suma de 1307 lei (an 2008), cheltuielile cu prestări de servicii - lucrări de construcții de 61.600 lei (an 2008), amortizarea de
36.166 de lei aferentă unor autoturisme vândute în anul 2010 (an 2009), cheltuieli în sumă de 15.587 lei pe baza de facturi emise de către contribuabili declarați inactivi (an 2010), diferența de 12163 lei datorată unei erori informatice (an 2010), amortizarea de 6.850 de lei aferentă unor autoturisme vândute în anul 2010 (an 2010), descărcarea de gestiune a autoturismului Peugeot 407 în cuantum de 24.241 de lei (an 2010) și
descărcarea din gestiune a unei autobasculante de 16 tone în sumă de
37.500 de lei (an 2010).
De asemenea, în raport de constatările expertizei necontestate în cauză, pe care instanța și le însușește, organele de inspecție fiscală auprocedat corect atunci când nu au acordat drept de deducere
pentru: tva de 6443 de lei aferent cheltuielile diverse emise pe numele și codul de înregistrare a unui alt agent economic (an 2006), tva de 7.410 de lei dedus în baza facturii nr 15508636/_ emisă de un furnizor neînregistrat ca plătitor de tva (an 2007), tva de 24.444 lei pentru diverse materiale de construcții achiziționate și înregistrate în evidența contabilă ca investiții în curs corporale fără ca administratorul să poată preciza la ce s-au folosit aceste materiale (an 2007), tva de 45.830 de lei aferente achiziției de materiale de întreținere neevidențiate în factura fiscală nr. 3140942/_
(an 2007), tva de 144 de lei pentru achiziția unor băuturi alcoolice (an 2008), tva de 1.161 de lei aferent unor cheltuieli cu impozite și taxe pe facturi proforme (an 2008), tva de 114 lei aferente cheltuielilor unui curs de perfecționare obligatoriu pentru igiena în industria alimentară (an 2008), tva de 248 de lei aferent cheltuielilor cu materiale nestocate constând consumul de nutreț de porci (an 2008), tva de 295 de lei în baza facturii nr. 0011224/_ emisa de un furnizor declarat inactiv și neplătitor de tva la data achiziției (an 2008), tva în cuantum de 561 de lei aferentă înregistrării unor prestări de servicii - lucrări de construcții (an 2008), tva de 60.257 de lei (an 2008), de 39.145 lei (an 2009) și de 24.971 lei (an 2010), toate pentru achiziționarea de materiale de construcții înregistrate în evidența contabilă ca investiții în curs corporale fără ca administratorul să poată preciza la ce s-au folosit aceste materiale, tva de 2962 de lei pe baza de facturi emise de către contribuabili declarați inactivi și neplătitori de tva la data achiziției (an 2010) și tva colectat de 277.386 lei rezultat din inventarierea stocului de mărfuri, a materialelor consumabile pe fiecare gestiune în parte și inventarierea imobilizărilor corporale.
Instanța își însușește în cauză și concluziile expertului privitoare la caracterul deductibil al cheltuielilor cu accizele, al cheltuielilor notariale, al cheltuielilor aferente vânzărilor de marfă sub prețul de achiziție, al cheltuielilor de transport probate cu o factură în copie și al cheltuielilor cu amenzi și penalizări prevăzute la punctele 1, 4, 5, 6, 9, 12, 13, 17, 19, 20 din raportul de expertiză, precum și cele referitoare la obligația organelor de inspecție fiscală de a acorda drept de deducere pentru tva aferentă cheltuielilor cu accizele, cheltuielilor notariale, vânzărilor de marfă sub prețul de achiziție și cheltuielilor de transport probate cu o factură în copie, menționate la punctele 27, 30, 32, 34, 42, 47 și 49.
În raport de prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care stipulează că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, curtea constată că în mod eronat au stabilit organele fiscale caracterul nedeductibil al cheltuielilor cu accizele, al cheltuielilor notariale, al cheltuielilor aferente vânzărilor de marfă sub prețul de achiziție. Astfel, în ceea ce privește cheltuielile cu accizele în sumă totală de 131.651 lei (106.295 lei/an 2006 + 25.356 lei/an 2007) și TVA în sumă de
25.014 lei (20.196 lei/2006 + 4.818 lei/2007), aferente autoturismelor importate înainte de data aderării la Uniunea Europeană, autoturisme obiect al contractelor de leasing, organele fiscale au reținut că, urmare a împrejurării că aceste accize intra în categoria taxelor care pot fi recuperate
de la clienți prin includerea acestora în prețul de vânzare, ca urmare a conduitei reclamantei de neincludere a valorii cheltuielilor cu accizele în prețul de vânzare a bunurilor în cauză, acestea nu aveau cum să genereze venituri, iar pe cale de consecință fiscală, sunt nedeductibile fiscal.
Curtea reține caracterul neîntemeiat al acestor susțineri, în raport de împrejurarea că, independent de cuprinderea ulterioară a accizelor în prețul de vânzare, autovehiculele obiect al contractelor de leasing au făcut obiectul înstrăinării, scop avut în vedere încă de la data realizării importului acestor autovehicule și achitării accizelor în cauză, cheltuielile realizate de către reclamantă cu accizele fiind astfel realizate în mod cert în vederea producerii de venituri impozabile.
Împrejurarea, reținută de către pârâtă ca încălcând dispozițiile legale în materie, de necuprindere în prețul de vânzare al accizelor aferente autovehiculelor vândute, nu este de natură să înlăture caracterul deductibil al acestor cheltuieli realizate în vederea dobândirii de venituri impozabile, ci poate reprezenta o faptă de natură a atrage răspunderea contravențională a persoanei juridice în cauză pentru nerespectarea prevederilor legale în materie, în măsura în care o astfel de răspundere este reglementată.
În același sens trebuie concluzionat și în ceea ce privește cheltuielile în suma de 304.619 lei ( 21.937 lei/an 2007 +11.104 lei/an 2008 + 40.741
lei/an 2009 + 218.674 lei /an 2010 + 12.163 lei/an 2010) și TVA în sumă de
57.877 lei (4.167 lei + 2.110 lei + 7.741 lei + 41.548 lei + 2.311 lei), aferente unor cheltuieli realizate cu mărfuri vândute sub prețul de achiziție
.
Astfel, potrivit pct. 22 din HG nr. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a codului fiscal, cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuielile înregistrate cu realizarea și comercializarea bunurilor, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale, se constată că și cheltuielilor aferente unor mărfuri care au făcut obiectul unei vânzări în pierdere,vânzare permisă de legislație, însă cu respectarea anumitor condiții, trebuie să li se recunoască caracterul de a fi fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, chiar dacă operațiunea de vânzare în pierdere nu a fost efectuată cu respectarea condițiilor legale specifice, această conduită fiind, astfel cum s-a arătat mai sus sancționabilă contravențional, iar nu prin pierderea caracterului deductibil al cheltuielilor efectuate cu mărfurile în cauză.
Această conduită a reclamantei a fost de altfel sancționată contravențional, aplicându-i-se o amendă de 12.000 de lei pentru încălcarea art. 17 din OG nr. 99/2000 prin procesul verbal de contravenție nr. 4115/_ și procesul-verbal seria A/2009 nr. 0140362/_ emis de ANAF București - D. G. Coordonare I. Fiscală.
Același caracter deductibil trebuie recunoscut și cheltuielilor aferente
contractării unor servicii notariale
în suma de 4.921 lei și TVA în suma de 786 lei de către reclamantă, în raport de împrejurările, reținute și de către expert în mod judicios, că aceste servicii au fost efectuate pentru obținerea unui credit bancar în vederea desfășurării activității, astfel că acestea sunt cheltuieli aferente obținerii de venituri impozabile. Expertul a mai reținut că organele fiscale au apreciat în mod eronat că această cheltuială a fost înregistrată de două ori în contabilitatea reclamantei, arătând că această eroare s-a datorat împrejurării că serviciul prestat de notar a fost înregistrat în evidența contabilă pe baza bonului fiscal nr. 7/_, ulterior fiind emisă factura nr. 0393196/_, însă în registrul de tva apare evidențiat numai bonul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile de transport în sumă de 1000 de lei și tva aferent de 190 de lei, instanța reține că acestea au fost probate inițial de către reclamantă cu o factură în copie, ulterior aceasta punând la dispoziția expertului o factură emisă de către aceeași terță persoană juridică SC Dolotrans SRL, certificată de aceasta prin semnare, ștampilare și adăugare a mențiunii ";conform cu originalul"; (f. 179 vol. II).
Asupra acestui aspect, instanța reține că, potrivit pct. 46 din HG nr. 44/2004 privind normele metodologice de aplicare a codului fiscal, justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor, iar în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita furnizorului/prestatorului emiterea unui duplicat al facturii pe care se va menționa că înlocuiește factura inițială.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale, se constată că în cauză, după cum în mod corect a reținut expertul contabil, reclamanta a probat cu un document justificativ emis de către terțul cocontractant, efectuarea cheltuielilor de transport, document în care se menționează cp este conform originalului, mențiune ce va fi interpretată de către instanță drept echivalentă celei referitoare la înlocuirea facturii inițiale prevăzute de textul legal precitat
Împrejurarea afirmată de către pârâtă cum că acest document ulterior nu poartă mențiunea ";reconstituit";, cu specificarea nr. și a datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut reconstituirea, condiții prevăzute de Ordinul MFP nr. 1850/2004, nu poate fi reținută ca înlăturând caracterul deductibil reținut în cauză în ceea ce privește aceste cheltuieli, în raport de împrejurarea că actul normativ în cauză, având o valoare normativă inferioară HG nr. 44/2004 nu poate conține prevederi care să contravină sau să adauge condiții suplimentare celor reglementate de acest act normativ.
Referitor la cheltuielile cu amenzi și penalizări
în suma de 2.866 lei/an 2008, instanța reține că, ulterior obiecțiunilor formulate de către pârâtă, expertul și-a reformulat concluziile, arătând că, urmare a analizării fișei contului 6851 și a declarației reclamantei privind impozitul pe profit depusă la data de_, suma reprezentând majorări de întârziere datorate autorităților
române este de 1.594 de lei, din care a fost evidențiată în declarația reclamantei suma de 1.189 de lei, astfel că suma corectă ce trebuia stabilită suplimentar este de 405 lei pentru care se datorează un impozit pe profit suplimentar de 65 de lei și accesoriile aferente, restul până la suma totală de 2.866 lei reprezentând penalități aferente contractelor economice cu partenerii de afaceri.
În conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, cheltuielile cu majorările de întârziere care nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal sunt următoarele dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale, se constată că în mod corect a apreciat expertul contabil în sensul că doar suma de 405 lei, neevidențiată în declarația privind impozitul pe profit a reclamantei, reprezintă cheltuială nedeductibilă, constituind cheltuieli cu amenzi și penalizări datorate către autoritățile române, restul înregistrărilor privind majorările de întârziere din contul 6851 fiind în mod eronat efectuate, întrucât priveau penalități contractuale, această eroare fiind corectată prin nota contabilă nr.5/_ .
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată aferentă tutu ror acestor
cheltuieli constatate ca fiind deductibile
de către expert, curtea reține că, pentru aceleași considerente, se impune recunoașterea unui drept de deducere reclamantei în ceea ce privește tva aferentă cheltuielilor cu accizele, cheltuielilor notariale, vânzărilor de marfă sub prețul de achiziție și cheltuielilor de transport probate cu factura în copie, reconstituită ulterior.
Referitor la concluziile expertului menționate la punctele 10 și 22 din raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate privitoare la impozitul pe profit, la punctele 29, 31, 38 și 52 vizând taxa pe valoare adăugată și punctul 54 privind impozitul pe dividende, curtea apreciază că aceste concluzii trebuie înlăturate de la soluționarea prezentei cauze, acestea nefiind conforme situației de fapt și normelor legale aplicabile acesteia.
Astfel, în ceea ce privește cheltuielile înregistrate de agentul economic reclamant în baza unor facturi pro forma, ca fiind realizate cu alte impozite și taxe în cuantum de 6.108 de lei, (punctul 10), apreciate de către expertul judiciar ca fiind deductibile, curtea reține că factura pro forma nu poate fi considerat document de încasare/de plată, respectiv document justificativ de înregistrare în contabilitatea celui care o emite sau în contabilitatea celui care o primește, ca urmare a faptul că acest document evidențiază numai intenția de tranzacționare, respectiv cea a vânzătorului de a livra și cea a cumpărătorului de a achiziționa mărfuri sau servicii.
O factură pe care este înscrisă mențiunea "pro forma";, nu are nicio valoare juridică pentru cel care o primește, nu generează niciun fel de obligații pentru acesta, respectiv nu atestă transferul de proprietate asupra bunurilor menționate în ea, astfel că aceasta nu poate constitui document justificativ în contabilitate în absența unei facturi tipice, emise ulterior, care să ateste împrejurarea că operațiunea economică negociată de părți, negociere atestată de factura pro forma, a fost realizată în fapt.
Prin urmare, factura pro forma nefiind un document justificativ prevăzut în legislația fiscală sau contabilă, se impune concluzia că aprecierile expertului în ceea ce privește caracterul deductibil al cheltuielilor cu alte impozite și taxe în cuantum de 6.108 de lei sunt eronate și trebuie înlăturate din cauză, astfel că curtea reține că în mod corect s-a apreciat de către organele de inspecție fiscală că aceste cheltuieli sunt nedeductibile fiscal.
Referitor la cheltuie lile cu prestări de s ervicii constând în l ucrări de
construcții
în suma de 19.757 lei înregistrate de agentul economic în perioada_ -_, apreciate la punctul 22 ca fiind deductibile de către expert, curtea constată că trebuie înlăturate concluziile expertului asupra acestui aspect, având în vedere împrejurarea că, prin nota explicativă din data de_ (f. 143), administratorul P. Sorin a arătat, la întrebarea inspecției fiscale cu privire la justificarea necesității efectuării acestor prestări de servicii, că nu cunoaște ce fel de lucrări au fost efectuate, astfel că, în mod corect s-a apreciat în cuprinsul raportului de inspecție fiscală că aceste cheltuieli cu lucrări de construcții au fost realizate în favoarea asociaților, fiind nedeductibile fiscal.
Potrivit art. 21 alin. 4 lit. e din Legea nr. 571/2003, nu sunt deductibile fiscal cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii.
Împrejurarea că pentru aceste lucrări de construcții au fost emise facturi fiscale care au fost înregistrate în contabilitatea societății reclamante
nu este de natură să conducă la o altă concluzie în cauză, având în vedere împrejurarea că nu s-a probat de către reclamantă efectivitatea realizării lucrărilor contractate, lucrări care să fi fost realizare în beneficiul operatorului economic, iar nu al asociaților.
De asemenea, se constată că aspectele consemnate de către expert privitoare la efectuarea în luna mai a unor reparații curente și igienizări la sediul firmei nu sunt susținute de vreun element probator în cauză, iar, în raport de domeniul de specialitate al expertului contabil, aceste constatări, chiar dacă este posibil să fi fost realizate personal de către acesta, nu au relevanță probatorie în cauză, impunându-se ca acestea să fie constatate de un expert în specialitatea construcții, expertiză care nu a fost însă solicitată în cauză de către reclamantă în dovedirea pretențiilor sale.
Pentru aceste motive, curtea constată că aceste cheltuieli efectuate cu prestări de servicii constând în lucrări de construcții în suma de 19.757 lei au un caracter nedeductibil, împrejurare care impune în cauză înlăturarea și a concluziilor expertului exprimate la punctul 52 din raportul de expertiză privitoare la taxa pe valoare adăugată aferentă acestor cheltuieli
în cuantum de 3754 de lei.
Astfel, în conformitate cu art.145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
În prezenta cauză însă, s-a constatat că serviciile achiziționate de contribuabil nu au fost utilizate în folosul activității sale, astfel că trebuie respectată regula fiscală potrivit căreia sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal atât taxa pe valoarea adăugată aferenta serviciilor, cât și cheltuielile ocazionate de achiziția lor.
Curtea va înlătura și concluziile expertului vizând taxa pe valoare adăugată menționate la punctele 29, 31 și 38, puncte în care se analizează
situația fiscală a tva aferent achiziționării de către reclamantă în anul 2006
a ansamblului de b unuri imobile Ferma mixtă Taga și a maj orării ulterioare
repetate a valorii acestei clădiri, maj orare înregistrată ca venituri din
producția de imobilizări
, asupra cărora expertul a apreciat că organele fiscale ar fi ajustat eronat tva aferent acestora.
În ceea ce privește acest, instanța reține că, până la data verificărilor efectuate, imobilul Ferma Taga nu a fost utilizat în folosul realizării de operațiuni taxabile, aspect necontestat de către reclamantă în prezentul litigiu și confirmat de către administratorul societății care, prin nota explicativa din_ (f. 142 vol. I) declară că la Ferma Taga nu au fost desfășurate activități generatoare de venituri.
Potrivit art. 145 alin. 3 lit. a din Codul fiscal, dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 145 alin. 10 din același act normativ, în situațiile prevăzute la art. 138, precum și în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adăugată dedusă poate fi ajustată. Procedura de ajustare se stabilește prin norme.
Ori, având în vedere că în cauză imobilul mai sus menționat nu a fost utilizat în folosul operațiunilor taxabile ale operatorului economic reclamant, se impune concluzia că reclamanta nu avea dreptul să deducă tva, astfel că
în mod corect organele fiscale au procedat la ajustarea acesteia în integralitate.
Nu se poate reține ca fiind conformă dispozițiilor legale interpretarea acordată de către reclamantă și de către expert în sensul în care contribuabilul poate, prin propria conduită de a nu utiliza în folosul operațiunilor taxabile un bun pentru care a procedat inițial la deducerea de tva pentru achiziționarea acestuia, respectiv pentru repararea acestuia, să amâne sine die ajustarea tva, beneficiind astfel de deducerea tva, dar împiedicând dreptul organelor administrative de a proceda la ajustările care se impun.
În acest sens trebuie apreciate și prevederile art. 149 alin. 3 lit. d din Legea nr.571/2003, potrivit cărora perioada de ajustare începe de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt folosite pentru prima dată după transformare sau modernizare și se efectuează pentru suma taxei deductibile aferente transformării sau modernizării, respectiv în sensul în care contribuabilul va avea dreptul de ajustare la acest moment ulterior utilizării bunului, iar nu în sensul în care dreptul de ajustare al autorității este amânat până la momentul folosirii bunului de către operatorul economic.
Referitor la impozitul pe dividende în sumă de 175.446 de lei, majorări de întârziere aferente de 103.113 de lei și penalități de întârziere de 26.317 de lei, la care a făcut referire expertul la punctul 54 din raportul de expertiză, curtea va înlătura concluziile expertului cu privire la acest aspect, în raport de împrejurarea că în cauză s-au menținut, prin cele mai sus arătate, concluziile raportului de inspecție fiscală privitoare la cheltuielile privind achiziționarea materialelor de construcții, cheltuielile efectuate cu servicii constând în lucrări de construcții, cheltuielile vizând achiziționarea de băuturi alcoolice, de materiale înregistrate drept consum bar, bucătărie, produse pentru agricultură, materiale de întreținere, în sensul că aceste cheltuieli au fost realizate în favoarea asociaților.
În conformitate cu art. 7 pct. 12 din Legea nr. 571/2003, se consideră dividend din punct de vedere fiscal și se supune aceluiași regim fiscal ca veniturile din dividende suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui participant la persoana juridică, dacă plata este făcută de către persoana juridică în folosul personal al acestuia.
Ori, întrucât, pentru bunuri achiziționate în valoare de 1.096.536 lei, petenta nu a putut justifica necesitatea efectuării acestora și nici nu le-a putut identifica, organele de inspecție fiscală în mod corect au considerat că aceste cheltuieli au fost efectuate în favoarea asociaților, reprezentând dividend pentru care trebuia achitat impozitul specific.
Prin urmare, în raport de toate cele mai sus arătate, curtea, însușindu-și în parte concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză și înlăturând din calculul realizat de către expert sumele pentru care concluziile expertului au fost înlăturate, respectiv adiționând sumele pentru care și-a însușit concluziile expertului, constată că în cauză se impune admite în parte a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC P. A. SRL în contradictoriu cu D. G. a F. P.
.
Pe cale de consecință, se vor anula în parte, în ceea ce privește obligațiile fiscale însumate constând în: majorarea bazei de impozitare cu valoarea totală de 557.676 lei, impozit de profit suplimentar de plată în cuantum total de 30.253 lei și TVA suplimentar de plată în cuantum total de
126.236 lei și a accesoriilor aferente acestor sume, următoarele acte administrative: Decizia de soluționare a contestației nr. 236/_ emisă de
G. a F. P. C., Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala nr. F-CJ 723/_ emisă de D. G. a F. P. C. și Raportul de inspecție fiscală
încheiat la data de_ de către Activitatea de I. Fiscală din cadrul D.
G. a F. P. C. .
Se va dispune, de asemenea, exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale constând în: majorarea bazei de impozitare cu valoarea totală de 557.676 lei, impozit de profit suplimentar de plată in cuantum total de 30.253 lei și TVA suplimentar de plată in cuantum total de 126.236 lei și a accesoriilor aferente acestor sume stabilite în Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F-CJ 723/_ emisă de D. G. a F. P. C. și raportul de inspecție fiscala încheiat la data de_ de către Activitatea de I. Fiscala din cadrul D. G. a F. P. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta SC P. A. SRL, prin lichidator judiciar CII C. S., cu sediul social în Mun. G., str. D. nr. 51C, jud. C. și cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Practician în Insolvență C. S. în C. -N., str. Iris nr. 14 jud. C., în contradictoriu cu D. G. a F.
P. C., și in consecință:
Anulează în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 236/_ emisă de D. G. a F. P. C., în parte Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala nr. F-CJ 723/_ emisă de D. G. a F. P. C. și în parte Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_ de către Activitatea de I. Fiscală din cadrul D. G. a F. P. C., în ceea ce privește obligațiile fiscale constând în: majorarea bazei de impozitare cu valoarea totală de 557.676 lei, impozit de profit suplimentar de plată în cuantum total de 30.253 lei și TVA suplimentar de plată în cuantum total de 126.236 lei și a accesoriilor aferente acestor sume.
Exonerează reclamanta de la plata obligațiilor fiscale constând în: majorarea bazei de impozitare cu valoarea totală de 557.676 lei, impozit de profit suplimentar de plată in cuantum total de 30.253 lei și TVA suplimentar de plată in cuantum total de 126.236 lei și a accesoriilor aferente acestor sume stabilite în Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F-CJ 723/_ emisă de D. G. a F. P. C. și raportul de inspecție fiscala
încheiat la data de_ de către Activitatea de I. Fiscala din cadrul D.
G. a F. P. C. .
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. ION M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 6 ex/_
