Sentința civilă nr. 604/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 604/2013
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC N. C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A. J. A F. P. B. - N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal decizia nr.15/_ și nr. F-BN 127/_ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâta A. J. a F. P. B. - N. a depus concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin prezenta acțiune în contencios administrativ, înaintată la această instanță și înregistrată sub nr._ de către SC N. C. SRL cu sediul social in mun. B., str. I. nr. 4, jud. B. - N., CIF RO8807880, J_
, cont bancar_ P013300701907RO01 deschis la Banca Comerciala Carpatica - Sucursala B., mail secretariat@novarombistrita.ro, telefon 0263 - 2., fax 0263 -2., reprezentata prin Administrator Hedes Florin, in contradictoriu cu A.
J. A F. P. B. - N. cu sediul in B., S. 1 D., nr. 6-8, județul B. - N., s-a solicita ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.15/_ din dosar nr._ al Biroului de soluționare a contestațiilor din cadrul Administrației Județene a F. P. B.
-N., si pe cale de consecința, sa dispună si anularea parțiala a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F-BN 127/_ in privința stabilirii obligației de plata suplimentara in suma de 842.740 lei potrivit motivului de fapt prevăzut la punctul 2._ 8-_ ; anularea procesului-verbal nr.131/_ prin care s-au stabilit obligații de plata suplimentare de 842.740 lei; anularea parțiala a raportului de inspecție fiscala F-BN 102/_ _prin care s-au stabilit obligații de plata suplimentare in suma de 842.740 lei, precum si a actelor subsecvente privind stabilirea in sarcina subscrisei a acestei obligații de plata suplimentare; anularea dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 97/_ la punctul 1.3 al. 3 unde se specifica faptul ca "nu se aproba dreptul de deducere TVA in suma de 842.740 lei aferenta mărfii in custodie (ct.357) din balanța de verificare la_, anulare proces - verbal de control din_ emis de Administrației Județene a
F. P. Constanta; constatarea ca suma de plata de 842.740 lei stabilita in sarcina SC N. C. SRL prin decizia de impunere si actele mai sus indicate a fost stabilita in mod eronat, subscrisa neavând de plata aceste obligații bugetare suplimentare stabilite in mod eronat, dupa cum vom arata mai jos; să se dispună obligarea organul de inspecție fiscala sa-i emită un act administrativ fiscal prin care sa se constate ca nu avea de plata obligația suplimentara de 842.740 lei si sa se dispună deducerea TVA in suma de 842.740 lei aferenta mărfii aflate in custodie la SC FRUVIMED MEDGIDIA SA, cu cheltuieli de judecata ocazionate de acest proces.
În motivarea acțiunii se arată că, în fapt, s-a efectuat un control fiscal de către D. G. a F. B. -N. la sediul subscrisei, iar concluzii acestei inspecții au fost expuse in raportul de inspecție fiscala nr. F-BN 102/_ prin care s-au stabilit obligații de plata suplimentare in suma de 842.740 lei constând din faptul ca s-a refuzat deducerea TVA in suma de 841.680 lei din
"chipurile" - facturi care nu sunt destinate utilizării in folosul operațiunii taxabile si in suma de 1060 lei din "chipurile" facturi prezentând băuturi alcoolice trecute pe cheltuiala cu protocol.
Ulterior, s-a emis si decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F-BN 127/_ in privința stabilirii obligației de plata suplimentara in suma de 842.740 lei potrivit motivului de fapt prevăzut la punctul 2._ 8 -_ .
Aceleași considerente ale organului fiscal privind stabilirea in mod eronat in sarcina subscrisei a sumei de 842.740 lei ca obligație de plata suplimentara erau stabilite si prin următoarele acte a căror anulare a solicitat-o prin prezenta acțiune: procesului - verbal nr. 131/_, raportului de inspecție fiscala F-BN 102/_, dispoziție privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 97/_ la punctul 1.3 al. 3 unde se specifica faptul ca "nu se aproba dreptul de deducere TVA in suma de 842.740 lei aferenta mărfii in custodie
(ct.357) din balanța de verificare la_ ", proces - verbal de control din_ emis de D. G. a Finanatelor P. Constanta.
Se mai arată că, împotriva deciziei de impunere nr. 127/_ si a celorlalte acte administrative încheiate cu ocazia acelui control a formulat contestație la organul emitent in baza dispozițiilor art. 205, 207 C.pr.fiscala înregistrata sub nr.7543/_ completata apoi prin adresa nr. 8413/_ si adresa nr. 9008/_ .
Contestație a fost soluționata prin Decizia nr. 22/_ din dosar nr. 25/2012 al Biroului de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale a
F. P. a județului B. -N. cu următoarea rezoluție "Suspendarea soluționării contestației formulate de SC N. C. SRL B. pentru suma de 838.815 lei, constând in taxa pe valoare adăugata, pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, procedura administrativa urmând a fi reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea, in condițiile legii."
Datorita faptului ca nu s-a admis contestația subscrisei ci din contra s-a luat măsura suspendării soluționării acestei contestații, reclamanta s-a văzut nevoită să promoveze acțiune in contencios administrativ, întrucât respingerea la deducerea TVA a sumei de 842.740 lei a reprezentat de la bun început un abuz din partea organului fiscal, iar acest abuz a continuat cu suspendarea contestației administrative si sesizarea organelor penale.
Acțiunea in contencios administrativ a făcut obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C., iar prin Sentința civila nr.742/2012 din dosar nr._ al Curții de Apel C. s-a admis in parte acțiunea in contencios administrativ in sensul ca a fost anulata decizia nr.22/_ a DGFP B. - N. si a obligat
organul fiscal la soluționarea pe fond a contestației formulata de SC N. C. SRL constând in taxa pe valoare adăugată.
Ulterior, avându-se in vedere Sentința civila nr.742/2012 din dosar nr._ al Curții de Apel C., s-a emis Decizia nr.15/_ din dosar nr._ a Biroului de Soluționarea a Contestațiilor din cadrul Direcției G. a F. P. B.
-N. prin care s-a respins pe fond contestația subscrisei.
In aceste condiții, reclamanta a promovat prezenta acțiune pentru a restabili situația legala, în condițiile în care se apreciază că, societatea reclamantă a avut parte de un control care s-a finalizat cu un act ilegal al organului fiscal, iar singura varianta este prezenta acțiune si anularea actelor indicate în petite.
Reclamanta consideră că, organul de inspecție fiscala nu putea si nu avea dreptul sa respingă de la deducere TVA-ul aferent achiziției de vin si spalieri de la furnizorul SC FRUVIMED MEDGIDIA SA invocând prevederile art.11 din Codul fiscal, in sensul sa tranzacția nu ar avea un caracter economic.
Se arată că, reclamanta a invocat si prezentat documentele justificative din care rezultă că este vorba despre o tranzacție comerciala si ca aceasta tranzacție îndeplinește toate condițiile din care rezulta caracterul ei economic, insa justificările subscrisei nu au fost luate in considerare de organele fiscale in mod cu totul abuziv, iar Decizia de impunere contestata este atât netemeinica cat si nelegala privind neadmiterea la rambursare a sumei de 842.740 lei si stabilirea ei ca suplimentar de plata.
In fapt organul de inspecție fiscala in urma verificării evidentei contabile a reținut ca in balanța de verificare la_ societatea reclamantă figurează cu mărfuri aflate in custodie la furnizor reprezentând vinuri si spalieri in valoare de 3.557.953 lei pentru care a dedus TVA si a solicitat la rambursare, pe parcursul inspecției fiscale fiind prezentate mai multe procese-verbale de custodie.
In vederea verificării realității si corectitudinii operațiunilor de achiziție a vinului si spalierilor de la furnizorul SC FRUVIMED MEDGIDIA SA inspecția fiscala a solicitat un control încrucișat prin care sa se verifice realitatea stocului faptic rămas in custodie la furnizor in suma de 3.557.953 lei, iar în urma controlului încrucișat efectuat de organele din cadrul D.G.F.P. Constanta s-a încheiat Procesul verbal nr.648/_ care a fost trimis împreuna cu documentația aferenta la DGFP B. -N. si din care rezulta următoarele constatări cu relevanta in stabilirea stării de fapt fiscale reale.
-facturile emise de furnizorul SC FRUVIMED MEDGIDIA SA către SC N.
SRL au fost înregistrate in evidenta contabila a societății, respectiv jurnalele de vânzări, deconturile de TVA si balanțele de verificare lunare aferente perioadei la care se refera, dar nu au fost cuprinse in totalitate in Declarația informativa D394.
o parte din cantitățile de marfa facturate de SC FRUVIMED MEDGIDIA SA au fost stornate conform facturilor in roșu cuprinse in Procesele verbale de stornare custodie.
-o parte din cantitățile cuprinse in facturile de stornare sunt vândute altor clienți pe motiv ca furnizorul N. C. nu a achitat marfa.
-"din informațiile furnizate de «FISCNET» s-a constatat faptul ca SC FRUVIMED MEDGIDIA SA nu a achitat TVA de plata înregistrata in perioada tranzacțiilor, iar la SC N. C. SRL se înregistrează TVA de rambursat"
cu privire la inventarierea faptica a stocului de marfa organele fiscale au menționat ca nu s-a putut efectua din cauza condițiilor de depozitare.
In concluzie, se apreciază că, inspecția fiscala încrucișată menționează ca nu se pot pronunța asupra realității tranzacțiilor comerciale efectuate intre SC FRUVIMED MEDGIDIA SA ca furnizor si SC N. C. SRL in calitate de
client, având in vedere ca marfa nu a circulat, in sensul ca nu a fost ridicata si nici achitata de beneficiar.
Pe baza celor prezentate mai sus, ca rezultat al controlului încrucișat si a propriilor constatări, organul fiscal emitent al deciziei de impunere retine următoarea stare de fapt fiscala: "consideram ca tranzacțiile efectuate intre cele doua societăți nu au scop economic".
In drept, sunt invocate: prevederile art. 11 - (1) din Legea 571 care arată că, "la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzacție care nu are un scop economic", art. 145 - (1) lit. o din Legea 571 "orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor, daca acestea sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor taxabile"
Consecința acestor constatări privind starea de fapt si temeiul de drept este ca: "nu se aproba dreptul de deducere TVA in suma de 838.815 lei aferenta mărfii in custodie (cont 357) din balanța de verificare la_ in valoare de 3.495.063 lei".
Reclamanta a mai contestat atât temeinicia cat si legalitatea motivelor avute in vedere de inspecția fiscala deoarece:
In ce privește reținerea ca temei de drept a prevederilor art. 11 din Codul fiscal, arătam: Art 11 - (1) se refera la o prevedere speciala pentru aplicarea Codului fiscal de către organele de specialitate ale statului, in speța de inspecția fiscala care in anumite situații pot sa nu ia in considerare la stabilirea impozitului sau taxei o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma tranzacției pentru a reflecta conținutul ei economic.
In aliniatele 11, 12, 13si 14ale art. 11 din Legea nr. 571/2003 in vigoare la data emiterii deciziei de impunere se explicitează situațiile in care nu se recunoaște deducerea TVA si anume:
" 11- contribuabililor declarați inactivi conform art. 78A1 din Ordonanța 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, care desfășoară activități economice in perioada de inactivitate, sunt supuși obligațiilor privind plata impozitelor si taxelor prevăzute de prezenta lege, dar nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adăugata aferente achizițiilor efectuate in perioada respectiva"
"12Beneficiarii care achiziționează bunuri si/sau servicii de la contribuabili dupa inscrierea acestora ca inactivi in Registrul contribuabililor inactivi/reactivați conform art. 78A1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor si a taxei pe valoarea adăugata aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri si servicii efectuate in cadrul procedurii de executare silita."
"13Contribuabilii cărora li s-a anulat înregistrarea in scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. 9 lit. b - e nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata aferente achizițiilor efectuate in perioada respectiva, dar sunt supuși obligației de plata a TVA colectate, in conformiate cu prevederile titlului VI, aferenta operațiunilor impozabile desfășurate in perioada respectiva."
"14Beneficiarii care achiziționează bunuri si/sau servicii de la contribuabili cărora li s-a anulat înregistrarea in scopuri de TVA conform prevederilor art. 153 alin. 9 lit b) - e) si au fost înscrisi in Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare in scopuri de TVA conform art. 153 afost anulata nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugata aferenta achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate in cadrul procedurii de executare silita."
Prin urmare, legea prevede situațiile de excepție la punctele 11, 12, 13si 14ale art.11 din codul fiscal când organul fiscal poate sa nu ia in considerare o tranzacție care nu are un scop economic, insa in cazul de fata nu este vorba de nici una dintre aceste situații.
Neluarea in considerare de către organul fiscal a unei tranzacții pentru ca nu ar avea un scop economic este o situație de excepție prevăzuta ca atare de legislația fiscala, iar extinderea acestei excepții peste ce prevăd normele in vigoare cu privire la aceasta procedura speciala nu înseamnă altceva decât un abuz al organului fiscal care este chemat sa aplice legea fiscala si sa verifice operațiunile si înregistrările fiscale si nicidecum sa facă interpretări proprii peste cadrul legal expres stabilit de legiuitor.
Când au observat ca nu au cum sa justifice din punct de vedere juridic neluarea in calcul a tranzacției caci "chipuile" aceasta nu ar avea un scop economic atunci au suspendat in mod neîntemeiat procedura contestației administrative, tocmai pentru a ne tine in loc si a nu rezolva cat mai repede aceasta situație litigioasa dintre parti.
Ulterior, s-a demonstrat prin sentința civila nr.742 din_ din dosar nr._ al Curții de Apel C. ca au acționat intr-un mod ilegal, caci instanța a anulat decizia nr. 22/_ si i-a obligat sa se pronunțe pe fondul cauzei.
Reclamanta mai arată că, în aliniatul (2) al art 11 din Legea nr. 571/2003 se prevede ca in cadrul unei tranzacții intre persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piața al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzacției.
In stabilirea prețului de piața al tranzacțiilor poate fi folosita cea mai adecvata din metodele prezentate la lit. a) - d) printre care: metoda comparării preturilor, metoda prețului de revânzare sau metoda cost - plus sau oricare alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.
Numai in condițiile in care tranzacția s-a realizat nerespectând aceste criterii, organul fiscal este îndreptățit sa nu o ia in considerare in stabilirea impozitului sau taxei sau sa o reîncadreze.
Prevederea este insa cu caracter special si este aplicabila acolo unde prețul tranzacției poate influenta elementele de calcul a bazei de impunere, adică veniturile sau cheltuielile. Nici intr-un caz nu este aplicabila in cazul exercitării dreptului de deducere a TVA aferenta unor achiziții de bunuri.
Se mai susține că, exercitarea dreptului de deducere al taxei pe valoarea adăugata este reglementata prin prevederile TITLULUI VI din Codul fiscal, sfera de aplicare a dreptului de deducere art. 145, prevederi care sunt fără echivoc.
Astfel, la aliniatul (1) se prevede ca dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei, iar la alin. (2) se prevede ca orice persoana impozabila are dreptul sa deducă taxa aferenta achizițiilor daca acestea sunt destinate utilizării in folosul unor operațiuni taxabile.
Condițiile de exercitare ale dreptului de deducere sunt reglementate prin art. 146 - (1) care prevede ca pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa îndeplinească condițiile de la alin. (1) lit. a) (cazul nostru): - pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost sau urmează sa ii fie livrate de către o persoana impozabila, sa detina o factura emisa in conformitate cu prevederile art. 155.
La alin. (1) al art. 155 este prevăzut ca persoana impozabila care efectuează o livrare de bunuri trebuie sa emită o factura către beneficiar, cel târziu pana in cea de-a 15 zi lucrătoare a lunii următoare in care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului in care factura a fost deja emisa.
Din economia acestor texte de lege rezulta condițiile obligatorii de îndeplinit de pentru exercitarea dreptului de deducere al taxei.
dreptul de deducere ia naștere in momentul exigibilității taxei
achizițiile sa fie destinate realizării de operațiuni taxabile
beneficiarul sa dețină o factura emisa de un furnizor plătitor de TVA cu cel târziu 15 zile dupa ce a luat naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului in care factura a fost emisa înainte de nașterea faptului generator.
Faptul generator conform art.134 - (1) reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei si acesta ca regula intervine la data livrării bunurilor cu excepția celor prevăzute in acest capitol.
In art. 134 - (2) exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscala devine îndreptatita, in baza legii, sa solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar daca plata taxei poate fi amânata., iar potrivit art. 134^ - (1) exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.
Prin derogare exigibilitatea taxei intervine conform alin. (2) lit. a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator, dar cu condiția ca factura sa îndeplinească prevederile de la art. 155 din Codul fiscal.
In nici o situație exercitarea dreptului de deducere al taxei nu este condiționata de exigibilitatea plații taxei de către furnizor cum greșit lasă sa se înțeleagă inspecția fiscala când afirma ca taxa colectata nu a fost plătită de furnizorul reclamantei SC FRUVIMED SA. (acesta era obligat sa o colecteze si sa o raporteze).
Numai daca nu era respectata una din condițiile mai sus prezentate, organul fiscal era îndreptățit sa nu admită la deducere taxa aferenta facturilor de achiziție mărfuri de la furnizorul SC FRUVIMED MEDGIDIA SA.
Se mai susține că singura constatare a organului fiscal este cu referire la starea de fapt, respectiv ca achizițiile respective nu au caracter economic, ori nicăieri din prevederile legale menționate mai sus nu rezulta ca pentru exercitarea dreptului de deducere achizițiile trebuie sa aibă caracter economic privind raportul cost - preț.
Astfel, pentru exercitarea dreptului de deducere condițiile care trebuie îndeplinite sunt ca: beneficiarul sa dețină o factura legal întocmita de la un furnizor declarat plătitor, TVA-ul sa fi devenit exigibila la acest furnizor chiar daca marfa nu a fost livrata sau achitata; achizițiile sa fie destinate unor operațiuni taxabile (si nu unor operațiuni scutite).
In fapt, reclamanta susține că este o societate comerciala axata pe producție si comerț cu diverse mărfuri, in cadrul activității desfășurate căutând cele mai favorabile oportunități aducătoare de profit.
Se susține că a convenit cu furnizorul de vinuri să-i livreze o cantitate de vinuri și spalieri, urmând cape baza facturilor emise, reclamanta să achite periodic avansuri, fie plata parțială a mărfurilor ridicate.
Pentru a se asigura că marfa va fi păstrată în condiții optime a convenit cu furnizorul ca marfa să rămână în custodia acestuia până la plata și ridicare acesteia, întocmindu-se acte în acest sens.
Din punct de vedere fiscal, furnizorul a înregistrat facturile în evidențele contabile și a raportat prin deconturi lunare, TVA colectat.
Reclamanta susține că și ea a efectuat evidențele contabile corespunzătoare, exercitându-și legal dreptul de deducere a TVA cuprinse în facturi, deoarece aceasta a devenit exigibilă la furnizor ca urmare a emiterii facturilor înainte de livrarea efectivă, tranzacțiile efectuate de cele două societății fiind legale și având un caracter economic, fiind fapte de comerț așa cum sunt definite în art.3 din Codul comercial.
Reclamanta a formulat ulterior o precizare la acțiune în care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâta D. G. R. a F.
P. C. N., entitate care a fost citată, comunicându-se acțiunea precizată.
A. J. a F. P. B. N., a formulat întâmpinare față de acțiunea introductiva precizata, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, formulata de către reclamanta SC"N. C. "SRL, privind soluționarea contestației formulata in calea administrativa de atac, emisa de către Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Directieie Generale a F. P. B.
N., Deciziei de impunere F-BN nr.127/_, Procesului verbal nr.131/_, Raportului de I. Fiscala F-BN nr.102/_, Dispoziției de masuri stabilite de organele de I. Fiscala nr.97/_, Procesului verbal de control din data de_ emis de către A. J. a F. P. Constanta,, prin care a invocat pe cale de excepție lipsa de procedura cu parata D. G. R. a F.
P. C. N. ; necompetenta materiala a Curții de Apel Clui-Sectia A-II-A Civila de Contencios Administrativ si fiscal, in a se investi cu soluționarea prezentei cauze deduse judecații; lipsa calității procesuale pasive a paratei D. G. R. a F. P. C. N., in ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea procesului verbal de control din data de_ emis de către A. J. a
F. P. Constanta; inadmisibilitatea acțiunii in ceea ce privește capătul de cerere vizând anularea Procesului verbal nr.131/_, Raportului de inspecție fiscala F-BN 102/_, Dispoziției de masuri stabilite de către organele de inspecție fiscala nr.97/_, încheiate de către activitatea de inspecție fiscala din cadrul Direcției Generale a F. P. B. N. si a Procesului verbal de control din data de_ intocmit de către Activitatea de I. Fiscala .
In subsidiar a solicitam respingerea acțiunii in contencios administrativ ca fiind neîntemeiata, pe cale de consecința să se mențințină ca fiind temeinice si legale sub toate aspectele, actele administrativ si administrativ fiscale atacate,respectiv Decizia nr.15/_ privind soluționarea contestației formulata in calea administrativa de atac, emisa de către Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Directieie Generale a F. P. B. N., Decizia de impunere F-BN nr.127/_, Procesul verbal nr.131/_, Raportul de I. Fiscala F-BN nr.102/_, Dispoziția de masuri stabilite de organele de I. Fiscala nr.97/_, emise de către Activitatea de I. Fiscala B. N. si a Procesului verbal de control din data de_ emis de către A. J. a
F. P. Constanta si sa nu dispuneți obligarea organului fiscal competent sa emită un nou act administrativ fiscal prin care sa constate faptul ca reclamanta nu are de plata obligația suplimentara stabilita in sarcina sa de
842.740 lei si nici sa se dispună deducerea TVA in suma de 842.740 lei aferenta mărfii aflate in custodie la SC,,FRUVIMED MEDGIDIA"SA.
Prin înscrisul intitulat Precizare la acțiune și răspuns la întâmpinare, reclamanta a solicita a se respinge excepțiile invocate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii.
În susținerea competenței de soluționare a prezentei cauze de către Curtea de Apel C., reclamanta arată că, împotriva deciziei de impunere nr. 127/_ si a celorlalte acte administrative încheiate cu ocazia acelui control a formulat contestație la organul emitent in baza dispozițiilor art. 205, 207 C.pr.fiscala înregistrata sub nr.7543/_ completata apoi prin adresa nr. 8413/_ si adresa nr. 9008/_ .
Contestație a fost soluționata prin Decizia nr. 22/_ din dosar nr. 25/2012 al Biroului de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale a
F. P. a județului B. -N. cu următoarea rezoluție "Suspendarea soluționării contestației formulate de SC N. C. SRL B. pentru suma de
838.815 lei, constând in taxa pe valoare adăugata, pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, procedura administrativa urmând a fi reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea, in condițiile legii."
Datorita faptului ca nu s-a admis contestația subscrisei ci din contra s-a luat măsura suspendării soluționării acestei contestații, reclamanta s-a văzut nevoită să promoveze acțiune in contencios administrativ, întrucât respingerea la deducerea TVA a sumei de 842.740 lei a reprezentat de la bun început un abuz din partea organului fiscal, iar acest abuz a continuat cu suspendarea contestației administrative si sesizarea organelor penale.
Acțiunea in contencios administrativ a făcut obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel C., iar prin Sentința civila nr.742/2012 din dosar nr._ al Curții de Apel C. s-a admis in parte acțiunea in contencios administrativ in sensul ca a fost anulata decizia nr.22/_ a DGFP B. - N. si a obligat organul fiscal la soluționarea pe fond a contestației formulata de SC N. C. SRL constând in taxa pe valoare adăugată.
Ulterior, avându-se in vedere Sentința civila nr.742/2012 din dosar nr._ al Curții de Apel C., s-a emis Decizia nr.15/_ din dosar nr._ a Biroului de Soluționarea a Contestațiilor din cadrul Direcției G. a F. P. B.
-N. prin care s-a respins pe fond contestația subscrisei.
In aceste condiții, reclamanta a promovat prezenta acțiune pentru a restabili situația legala, în condițiile în care se apreciază că, societatea reclamantă a avut parte de un control care s-a finalizat cu un act ilegal al organului fiscal, iar singura varianta este prezenta acțiune si anularea actelor indicate în petite și întrucât prezentul litigiu dedus judecății s-a născut sub incidența vechilor prevederi ale Legii nr.554/2004 care conferea Curții de Apel competența de soluționare a litigiului de peste valoarea de 500.000 lei, doar ulterior declanșării litigiului și contestării actelor fiscale competența s-a modificat, astfel că litigiile cu o valoare de până la 1.000.000 lei revin spre soluționare Tribunalelor.
Curtea a pus în discuția părților prezente la dezbateri din data de_, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C., invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei SC N. C. SRL, avocat Ficior Adela M. solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel C., arătând că potrivit dispozițiilor art. 25 N.C.P.C. procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supusele acelei legi.
Întrucât la data efectuării inspecției fiscale la SC N. C. SRL, respectiv în luna martie 2012, competentă era Curtea de Apel C., apreciază că competența de soluționare a cauzei revine tot Curții de Apel C. .
În eventualitatea în care instanța va aprecia că nu este competentă de a soluționa pricina, solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. -N. .
Analizând excepția invocată, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma actuală, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ- fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.
Potrivit acestui text legal, în cazul în care este atacat un act administrativ prin care se stabilesc, în sarcina contribuabilului, sume constând în taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, iar suma contestată este mai mică de 1.000.000 lei, competența revine tribunalului, chiar și dacă actul a fost emis de o autoritate publică centrală.
În speță, acțiunea formulată de reclamantă are ca obiect anularea unor acte emise de pârâtă și care privesc obligații de plată în sumă de 842.740 lei, iar în consecință, competența de soluționare revine Tribunalului B. N., avându-se în vedere că organul constatator este A. F. P. B. N. și reclamantul contestator are sediul în B. .
Curtea, consideră că nu are nicio relevanță juridică și nu poate constitui temei de stabilire a competenței de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel C. susținerile reclamantului legat de faptul că, prezentul litigiu dedus judecății s-a născut sub incidența vechilor prevederi ale Legii nr.554/2004 care conferea Curții de Apel competența de soluționare a litigiului de peste valoarea de 500.000 lei, dar ulterior declanșării litigiului și contestării actelor fiscale competența s-a modificat, astfel că litigiile cu o valoare de până la
1.000.000 lei revin spre soluționare Tribunalelor.
Competența de soluționare a instanței se naște în momentul sesizării efective a acesteia, iar în cazul de față, Curtea a fost sesizată la data de_, data poștei acțiunii reclamantului, dată la cere erau în vigoare noile prevederi ale Legii nr.554/2004, legat de valoarea litigiilor ce se judecă de Tribunale și Curții de Apel.
Față de cele de mai sus, în temeiul art.129 și art.132 C. pr. civ., Curtea urmează să admită excepția și să decline competența materială în favoarea Tribunalului B. N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină în favoarea Tribunalului B. -N. competența materială de soluționare a acțiunii formulată de către reclamanta SC N. C. SRL, împotriva pârâtelor A. J. a F. P. B. -N. și D. G.
R. a F. P. C. -N.
. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
V. G.
Grefier,
M. V. -G.
