Sentința civilă nr. 236/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 236/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea formulată de reclamanta SC H. S. SRL (F. B. C. SRL), în contradictoriu cu pârâta A. - D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea formulată, reclamanta SC H. S. SRL (F. B. C. SRL), a chemat în judecată pe pârâta A. - D. G. A F. P. A J.
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, admiterea acțiunii și anularea actelor administrative Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală nr.F-CJ 193/_ și Raportul de inspecție fiscală din data de_, Decizia nr.615/_ privind soluționarea contestației nr.16707/_ depusă de SC B. C. SRL la Decizia de impunere și Raportul de inspecție fiscală, acte emise de către pârâta.
Reclamanta arată că prin Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală nr.F-CJ 193/_ și Raportul de inspecție fiscală din data de_, acte emise de către A. -
D.G.F.P.C. s-a stabilit de către organele de control ale pârâtei faptul că reclamanta ar datora suma de 410.491 lei cu titlu de datorie vamală, sumă compusă din TVA colectată în valoare de 162.946 lei și TVA dedusă în valoare de 247.545 lei. Totodată, prin aceleași acte s-au stabilit obligații fiscale accesorii de plată în sumă totală de 295.529 lei reprezentând majorări de întârziere de 253.240 lei și penalități de întârziere nr.42.289 lei la sursa taxa pe valoare adăugată. Ulterior, cu ocazia soluționării contestației reclamantei la Decizia de impunere anterior amintită și la Raportul de inspecție fiscală, prin Decizia nr.615/_ s-au menținut cele stabilite în cuprinsul actelor atacate.
Precizează că valoarea facturilor menționate în cuprinsul Deciziei nr.615/_, așa cum este ea reținută de către pârâtă, nu corespunde realității. Astfel, factura externă nr.3011200801 este în realitate emisă pentru suma de 46.303,65 euro, cea cu nr.3011200802 este emisă pentru suma de 20.084,22 euro și cea identificată cu nr.3011200803 este emisă pentru suma de 26.816,31 euro.
Totodată, așa cum rezultă din conținutul facturilor fiscale mai sus arătate, arată că acestea au fost emise către societăți din cadrul grupului
internațional de firme NSD și reprezintă rate conform "Contractului ferm de joint-venture între Nederlandse Special Drukkerijen București SRL și B. C. "; încheiat la data de_ . Este de remarcat faptul că raportul comercial ce a luat nașter eprin intermediul contractului amintit nu se referea doar la societatea NSD București SRL, ci la întregul grup de societăți NSD. Prin urmare, susținerea pârâtei cum că nu ar exista nicio justificare pentru emiterea cturilor către 3 societăți din grupul NSD, societăți din Olanda și Cehia, în temeiul contractului de joint-venture încheiat la data de_, este neîntemeiată.
Referitor la suma de 85.473 lei reprezentând TVA colectată, pârâta susține că este aferentă unor operațiuni economice pentru care nu au fost emise facturi fiscale în baza unui contract de închiriere încheiat cu SC NSD Ro Holding SRL.
Consideră că pârâta se găsește din nou în eroare în ceea ce privește interpretarea prevederilor contracuale și legale incidente, întrucât conform art. 134/1 alin.9 din Legea nr.571/2003 "în cazul operațiunilor de închiriere, leasing, concesionare și arendare de bunuri, serviciul se consideră efectuat la fiecare dată specificată în contract pentru efectuarea
plății";. Raportat la prevederile contractuale, în speță, la actul adițional nr.145/_, părțile nu au stabilit în mod concret o dată pentru efectuarea plăților, ci au arătat că "factura fiscală să fie emisă, fie la data încasării contravalorii facturii proforme, sau la data stabilirii unor compensări între societăți";, dată ce va fi stabilită de către B. C. în mod unilateral, atunci urmând să se factureze și chiriile aferente lunilor anterioare neachitate de către locatar.
Prin actele de control pe care înțelege să le atace, arată că pârâta a mai stabilit faptul că reclamanta ar fi dedus în mod nejustificat suma de
247.545 lei, aferentă facturilor emise de către SC Gold Luxury Group SRL. Contrar susținerilor pârâtei, societarea reclamantă a acționat cu bună credință în derularea raporturilor contractuale, atât furnizori, cât și clienți.
Referitor la calcularea majorărilor de întârziere aferente obligațiilor fiscale rezultate din derularea operațiunilor comerciale cu SC Proaquapure SRL, reclamanta consideră că soluția organelor fiscale este neîntemeiată, raportat la imputarea către societatea sa, a plății acestor sume.
Cu privire la obligațiile accesorii în sumă de 295.529 lei reprezentând majorări de întârziere (253.240 lei) și penalități de întârziere (42.289 lei) la sursa TVA, având în vedere că sumele mai sus menționate reprezentând debit principal, stabilite de către pârâtă prin deciziile de impunere emise în sarcina reclamantei, consideră că nu sunt în realitate datorate, nu este aplicabil nici principiul de drept invocat de către pârâtă conform căruia
"accesorium sequitur principale";.
G. a F. P. C. prin întâmpinarea depusă la dosar solicită admiterea excepției lipsei calității de reprezentant, iar pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, ca nelegală și neîntemeiată.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea va reține următoarele:
În urma raportului de inspecție fiscală din 9 martie 2012, încheiat de către Activitatea de I. Fiscală C. s-a emis decizia de impunere 193 din_ prin care au fost stabilite în sarcina reclamantie SC B. C. SRL obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de 706.020 lei reprezentând
410.491 lei debit suplimentar TVA, 253.240 lei majorări de întârziere aferente TVA și 42.289 lei penalități de întârziere aferente TVA datorate.
Reclamanta a formulat contestație administrativ fiscală care a fost respinsă prin decizia 615 din_ arătând că termenul legal pentru
efectuarea inspecției fiscale nu a fost depășit, actele administrativ fiscale au elementele prevăzute de art.46 C.proc.fiscală, sunt aplicabile prevederile art.126 și 133 C.fiscal, care determină în locul impozitării ca fiind locul unde este situat bunul impozabil așa încât operațiunea desfășurată de contestatoare este impozabilă în România și cum societățile cu sediul în Olanda și Cehia arătate de contestatoare nu sunt parte în contractul de Geoint Venture, nu există justificare pentru achitarea unor rate din contract către aceste societăți. S-a apreciat ca nejustificată emiterea a două facturi cu același număr și cu valori în euro diferite și cu obiectul operațiunii diferit, și s-au reținut incidența prevederilor art.156/4 C.fiscal.
Având în vedere că prestarea de serviciu constând în încheierea unui imobil a fost efectuată, organul fiscal a considerat că societatea avea obligația de a factura contravaloarea chiriei, iar tranzacțiile efectuate s-au apreciat a nu fi reale fiind înregistrate în evidența contabilă cu scopul de a obține deducerea unei TVA fictive.
Curtea va reține că acțiunea a fost promovată la data de_, dată la care reclamanta se afla în procedura insolvenței deschisă prin încheiera comercială 1899/2012 a Tribunalului Specializat prin care a fost ridicat și dreptul de administrare a societății putând fi reprezentată numai de lichidatorul judiciar.
Față de acest aspect, intimata a ridicat excepția lipsei calității de reprezentant, însă pentru că s-a depus o adresă în data de_ din partea lichidatorului judiciar al SC H. S. SRL fostă B. C. SRL, C. de I.
T. SPRL care a arătat că își însușește acțiunea ce face obiectul dosarului_, excepția lipsei calității de reprezentant urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește motivele invocate în acțiune, ele privesc doar constatarea făcută cu TVA în sumă de 77.473 lei apreciind că aceasta nu presupune chirii ci reprezintă rate conform contractului din_, operațiune nepurtătoare de TVA. Cele trei facturi externe 3011200801/_
; 3011200802/_ și 3011200803 din_ au fost emise ca reprezentând contravaloarea chiriei pentru spațiul situat în C. -N., str.Branului nr.35B înregistrate în evidența contabilă în contul 706 respectiv venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii. Deși reclamanta susține că sumele rezultate din facturile externe reprezintă o rată conform unui contract încheiat între MSD București SRL și SC B. C. SRL la data de_, rezultă că societățile către care reclamanta a emis cele trei facturi externe, nu sunt parte în acest contract, astfel că nu ar exista justificarea pentru achitarea unor rate contractuale.
Pe de altă parte, există două facturi care au același număr dar au valori în euro diferite, iar obiectul operațiunii diferit, una dintre acestea reprezentând chirie aferentă spațiului de pe str.Branului nr.35B, conform contractului 145/2007, iar cealaltă reprezintă o rată conform unui alt contract din 9 noiembrie 2006.
Privitor la declarația recapitulativă, deși este înscrisă suma aferentă celor trei facturi externe, două dintre firmele către care se emit aceste facturi nu sunt menționate în lista anexă la declarații. Organul fiscal a considerat că a existat o singură livrare către MSD Internațional BV Roterdam reprezentând livrare de bunuri. Aceste aprecieri se circumscriu prevederilor art.126 C.fiscal, care arată care sunt operațiunile impozabile în România fiind considerată operațiune impozabilă în acest sens în cazul în care locul prestării serviciilor poate fi determinat potrivit art.133 C.fiscal, ca fiind locul unde sunt situate bunurile imobile.
În acest caz, facturile menționate se referă la închirierea unui spațiu, locul impozitării se află în România iar baza de impozitare a operațiunii o reprezintă valoarea în valută a serviciului prestat în lei la cursul de schimb al BNR de la data exigibilității taxei potrivit art.139/1 alin.2 C.fiscal.
Cum data emiterii facturilor este_, aceasta este data la care intervine exigibilitatea taxei și se determină cursul de schimb valutar.
Nu există așadar o legătură între facturile externe depuse cu ocazia formulării contestației și declarația recapitulativă care trebuie să respecte prevederile art.156/4 C.fiscal, și Ordinul 552/2008.
Prin urmare, reclamanta trebuia să colecteze taxa pe valoare adăugată aferentă facturilor fiscale emise, neputându-se considera incidența contractului din_ raportat la aceste facturi.
De asemenea, s-a constatat că pentru o serie de operațiuni economice nu au fost emise facturi fiscale în baza contractului de închiriere încheiat cu SC NSD Ro Holding SRL rezultând un TVA de colectat în sumă de 85.473 lei.
În timp ce reclamanta arată că a respectat contractul și a emis toate facturile fiscale aferente încasărilor, organul fiscal a apreciat că pentru o perioadă de 23 de luni a avut loc derularea acestui contract de închiriere fără ca societatea reclamantă să emită facturi fiscale pentru toată această perioadă.
Curtea va considera că începutul locațiunii este stabilit în contract ca fiind de_ în timp ce rezilierea contractului a fost notificată la data de
3.12.008 începând cu data de_ . Raportat la această perioadă de 23 de luni, care se înmulțește cu spațiul, suprafața închiriată și chiria percepută pe mp, rezultă o diferență de 104.689 lei care urma și ea facturată conform art.155 C.fiscal, exigibilitatea prestării de servicii intervenit conform art.134/1 C.fiscal la data faptului generator care este data prestării serviciilor, iar facturarea urma a fi făcută potrivit art.155 C.fiscal.
Reclamanta și-a dedus o taxă pe valoare adăugată în sumă de 247.545 lei aferentă facturilor emise de către SC Gold Luxury Group SRL susținând că a acționat cu bună credință și a înregistrat în mod complet raporturile comerciale derulate, a recepționat softul proiectat și a livrat mai departe acest produs beneficiarului final solicitând că nu poate fi făcută responsabilă pentru nedeclararea declarațiilor efectuate de către cele două societăți furnizoare.
Această susținere va fi invalidată de către instanță pentru că în urma controlului fiscal reclamanta nu a putut prezenta un proces verbal de predare-primire a programului de soft de la furnizor și nu a putut face dovada că lucrările menționate în contractul 3744/_ au fost realizate de furnizor. Aceasta cu atât mai mult cu cât SC Gold Luxury Group SRL a declarat livrările și achizițiile a încasat facturile de livrare de la reclamantă fără să achite însă contravaloarea facturilor de achiziție către furnizorii de soft, care nu au declarat aceste tranzacții și nu au putut fi identificați. Deducerea taxei aferente achizițiilor se poate face în conformitate cu prevederile art.145 C.fiscal, cu condiția de a justifica că bunurile și serviciile au fost utilizate în scopul operațiunilor sale taxabile iar îna cest caz cum tranzacțiile efectuate se dovedesc ca fiind înregistrate doar în evidența contabilă a reclamantei se poate susține teza organului fiscal că în conformitate cu art.11 C.fiscal nu a luat în considerare această tranzacție care nu are un scop economic ci, este menită doar să obțină un avantaj fiscal, respectiv deducerea unei taxe pe valoarea adăugată fictive.
Atât în timpul inspecției fiscale, cât și ulterior în contestația administrativ fiscală și mai apoi în cadrul procesului derulat, nus -a
domonstrat realitatea acestor achiziții, fapt care denotă legalitatea și temeinicia deciziei de impunere.
Referitor la majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale ce privesc operațiunile dintre reclamantă și SC Proaquapure SRL Bistrița s-a apreciat în mod întemeiat că bunurile care fac obiectul operațiunii economice nu au fost livrate pentru că din notele de recepție nu rezultă persoanele care au încheiat aceste note, nu rezultă locul unde a avut loc recepția, nu au fost respectate clauzele contractuale din contractul 90113/_ conform cărora recepția bunurilor de către cumpărător se va face la sediul său ce reprezintă punctul de livrare, că din notificarea 5980/2008 reclamanta recunoaște că nu a recepționat marfă, iar societatea furnizoare a emis facturi de stornare pentru suma de 589.975 lei cu TVA deductibil în sumă de 131.095 lei.
Prin urmare, cum bunurile nu au fost livrate nu puteau fi utilizate în folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei așa cum prevede art.145 alin.2 lit.a C.fiscal.
Cum în acest mod a fost dedusă o taxă pe valoarea adăugată de
139.095 lei în septembrie 2008 sumă care a fost stornată doar în februarie 2010 reclamanta datorează bugetului de stat obligații fiscale accesorii pe această perioadă.
În ceea ce privește obligațiile accesorii de 295.529 lei reținerea acestora se consideră nedatorată raportat la faptul că debitul principal nu este în realitate datorat și nu este aplicabil principiul conform căruia accesorium urmează principal. Apreciind însă că, obligația fiscală principală este datorată, pe cale de consecință este datorată și obligația fiscală accesorie. În acest sens sunt prevederile art.119 și următ.C.proc.fiscală care stabilesc obligația plății accesoriilor al căror cuantum nu a fost contestat.
Având în vedere toate aceste aspecte, potrivit art.18 din Legea 554/2004 și 218 C.proc.fiscală, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC H. S. SRL (F.
B. C. SRL) cu sediul procesual ales în C. -N., str.Pavel Roșca, nr.1, ap.6/2 - av.Popa B., jud.C., în contradictoriu cu pârâta A. - D. G. A F. P. A J. C. cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
R. R. D. M. T.
red.RRD/AC/4 ex. - _
