Decizia civilă nr. 9568/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9568/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții D. | G. | A F. | ||
P. | M. | și A. B. D. G. DE A. A M. | C. | , |
împotriva sentinței civile nr. 6825/_, pronunțată în dosarul nr._ al Triunalului M., în contradictoriu cu reclamanta SC S. SA, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată, consilier juridic Tulici N., cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei solicită acordarea unui nou termen, motivat de faptul că la data de_ a depus la dosar întâmpinare, care nu a fost comunicată recurenților.
Curtea învederează acestuia faptul că întâmpinarea este depusă în termenul legal, astfel încât instanța nu este ținută de obligația comunicării acesteia.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursurilor ca nefondate, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 4, alin. 5 din Ordinul nr. 1308/2009 și nu Ordinul 363/2010.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6825/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M. s-a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
S-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta SC S. SA în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și D. generală a finanțelor publice M. .
S-a anulat în parte notele de compensare nr.13.457/_ și nr.13.681/_ emise de către D. generală de administrare a marilor contribuabili din cadrul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală cu
privire la dispozițiile prin care s-a stabilit data de la care se sting obligațiile fiscale.
A fost obligată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală să modifice notele de compensare nr.13.457/_ și nr.13.681/_ în sensul că data de la care obligațiile fiscale se sting prin compensare este data de_ pentru nota de compensare nr.13.457/_, respectiv_ pentru nota de compensare nr.13.681/_ .
S-a respins cererea de anulare a deciziei nr.1536/2011 emisă de către pârâta D. generală a finanțelor publice M. .
A fost obligată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 78,6 lei în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a înregistrat sub nr. 1. la data de_ la Agenția Națională de Administrare Fiscală contestația (f.66-70)prin care a invocat nelegalitatea termenelor pentru stingerea obligațiilor fiscale stabilite prin Notele de compensare nr. 13457/_ și nr. 13681/_, solicitând rectificarea acestora și desființarea deciziilor nr. 1229/2010, nr. 2059/2010 și nr. 2963/2010 emise cu privire la obligațiile de plată accesorii, prin recalcularea acestora.
La data de_ D. generală de soluționare a contestațiilor din cadrul
A. a transmis pârâtei DGFP M. cu adresa nr. 9. (f.64-65)contestația împotriva deciziilor de stabilire a obligațiilor de plată accesorii nr. 1229/2010, nr. 2059/2010 și nr. 2963/2010, contestație înregistrată la DGFP M. sub nr. 22212/_ .
Prin Decizia nr. 1536/_ ( f. 26) pârâta DGFP M. respinge nedepusă în termen contestația formulată de către reclamantă, în cuprinsul căreia se constată că deciziile atacate au fost comunicate reclamantei la datele de_ ,_ și_, iar contestația s-a înregistrat la A. la data de_, după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207, alin. 1 C.pr.civilă.
Acesta constituie un prim act administrativ a cărui legalitate face obiectul judecății, fiind atacat în termenul legal prevăzut de art. 218 alin. 1 C.pr.civilă întrucât decizia a fost comunicată reclamantei la data de_ conform
confirmării de primire depusă la fila 24 din dosar, iar anularea ei s-a solicitat prin cererea introductivă înregistrată la tribunal la data de_ .
Prin Decizia nr. 11602/_ pârâta A. -DGAMC (f.144-145) a respins ca neîntemeiată contestația înregistrată sub nr. 1. /_ formulată de către reclamantă împotriva notelor de compensare a obligațiilor fiscale de plată către bugetul de stat nr. 13457/_ în valoare de 205.043 lei și nr. 13681/_ în valoare de 139.382 lei. Considerentele deciziei sunt similare apărărilor invocate de către pârâtă prin întâmpinare.
Examinând cu precădere cele două excepții invocate în cauză de către pârâta A. instanța le-a respins.
Cu privire la excep ția inadmisibilității
pentru neîndeplinirea procedurii prealabile instanța a constatat că obiectul cererii, potrivit ultimei modificări a cererii formulată la data de_ ( f. 161), la care nici una dintre pârâte nu s-a opus, reclamanta a atacat inclusiv decizia nr. 11602/2012 a A. prin care s-a soluționat contestația administrativ fiscală.
Potrivit art. 218 C.pr.fiscală decizia de soluționare a contestației constituie actul administrativ fiscal în care se materializează îndeplinirea procedurii prealabile reglementată în contenciosul administrativ de drept comun în art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în mod neîntemeiat invocă pârâta neîndeplinirea procedurii prealabile.
Inadmisibilitatea nu poate fi constatată nici în raport de obiectul acțiunii potrivit arat. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 218 C.pr.civilă întrucât, așa cum instanța a reținut anterior actul administrativ fiscal atacat se materializează în titlul de creanță fiscală, categorie din care fac parte deciziile de impunere, notele de compensare fiscală etc. Decizia de soluționare a contestație nu constituie decât actul jurisdicțional prin care se finalizează procedura recursului ierarhic administrativ, dar nu această decizie stabilește drepturile și obligațiile de natură fiscală susceptibile de a-l prejudicia pe contribuabil.
Este neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
către pârâta A.
întrucât din motivele de fapt și obiectul cererii rezultă cu claritate că reclamanta a chemat în judecată A. exclusiv în raport de cererea de anulare a Deciziei nr. 11602/_ și a notelor de compensare, acte pe care A. le-a emis prin DGAMC. Prin urmare este justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtei.
Pe fondul cauzei instanța a constatat următoarele
:
Contestația formulată de către reclamantă în cadrul procedurii administrative reglementate de art. 205-218 C.pr.civ. (f. 31-35) a fost înregistrată la A. sub nr. 13352/_ și are ca obiect, așa cum se precizează expres în finalul contestației rectificarea termenelor de stingere a obligațiilor fiscale stabilite prin cele două note de compensare, precum și desființarea deciziilor prin care s-au stabilit obligațiile de plată accesorii.
Contrar poziției procesuale a reclamantei aceasta a invocat în însăși considerentele contestației nelegalitatea deciziilor de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii cu nr. 1229/_, nr. 2059/_ și nr. 2963/_
, chiar dacă cu caracter accesoriu în raport de cererea principală de anulare a notelor de compensare,
În consecință, nu subzistă nici o cauză de nulitate a Deciziei nr. 1536/_ în legătură cu greșita calificare a obiectului și motivelor contestației și nici de necompetență a organului fiscal care a emis cele trei decizii ( f. 50-57) prin care Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii M. din cadrul DGFP M. a stabilit obligații de plată accesorii pentru plata cu întârziere a sumelor datorate la bugetul consolidat de stat.
Deciziile au fost comunicate reclamantei la datele de_, respectiv_ și_, conform dovezilor depuse la filele 50-55 ia contestația s-a înregistrat la data de_, deci după împlinirea termenului legal de decădere de 30 de zile de la comunicarea celor trei decizii.
În consecință, în temeiul art.207 C.pr.fiscală instanța a respins ca nefondată cererea de anulare a Deciziei nr. 1536/_ .
În ceea ce privește soluția dată în contestația formulată împotriva notelor de compensare instanța a constatat nelegalitatea ei.
La data de_, respectiv_, între reclamantă și SC Taparo SRL Târgu Lăpuș s-au încheiat două contracte de cesiune de creanță, având ca obiect TVA de restituit conform decontului cu opțiune de rambursare.
SC Taparo SRL, în calitate de creditor cedent a transmis reclamantei, în calitate de creditor cesionar, prin primul contract (f.230) suma de 205.043 lei reprezentând TVA-ul de restituit conform decontului cu opțiune de rambursare nr.2708/_, identificat ulterior în cererea înregistrată de către Sc Taparo SRL la Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii B. M. ca fiind decontului cu opțiune de rambursare (în continuare DNOR) aferent lunii noiembrie 2009(f.231). Prin al doilea contract din data de_ (f.123) s-a cesionat suma de 139.382 lei reprezentând TVA-ul de restituit conform decontului cu opțiune de rambursare aferent lunii decembrie2009 .
În baza celor două contracte de cesiune reclamanta a formulat două cereri de compensare a obligațiilor fiscale pe care aceasta le datora la buget.
Prima cerere de compensare s-a înregistrat în data de_ la Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii B. M. (f.229)pentru suma de 205.043 lei, conform contractului de cesiune încheiat la data de_ . Întrucât de la data de_ creditorul cedent SC Taparo SRL a fost selectat ca mare contribuabil, chestiune necontestată în cauză, cererea de compensare a fost soluționată de către A. - D. G. de Administrare a M.
C. B., în calitate de organ fiscala competent.
Cea de a doua cerere de compensare pentru suma de 139.382 lei, întemeiată pe contractul de cesiune din_, s-a înregistrat la aceeași pârâtă la data de_ ,așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 235-239, contrar susținerilor reclamantei în sensul că data înregistrării cererii a fost _
.Această ultimă dată este cea la care creditorul cedent SC Taparo SRL a emis cererile și celelalte documente specifice operațiuni de compensare, fiind însă relevantă data la care s-a înregistrat la organul fiscal, fără ca reclamanta să invoce și să propună probe pentru a face dovada expedierii documentației la o altă dată.
Cele două cereri de compensare a obligațiilor fiscale au fost însoțite de Notificările contractelor de cesiune în condițiile și cu procedura prevăzută de Ordinul A. nr. 1308/2009(f.231,232,239).
Soluționând cele două cereri de compensare pârâta A. -DGAMC emite notele de compensare nr.13.457/_ și nr.13.681/_ (f.227,234)prin care stabilește că operează compensarea începând cu data de_ pentru prima cerere întemeiată pe cesiunea sumei de 205.043 lei,respectiv începând cu data de_ pentru cea de a doua cerere. S-a apreciat de către pârâte că operează compensarea numai de la data la care s-a stabilit dreptul SC Taparo SRL la rambursarea TVA prin emiterea deciziilor de rambursare pentru DNOR aferent lunilor noiembrie și noiembrie 2009.
Conform art. 30 C.pr.fiscală "Creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
(2) Cesiunea produce efecte față de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.";
Instanța a apreciat că în mod eronat s-a interpretat de către pârâtă că potrivit acestui text de lege cesiunea analizată nu poate produce efecte de la data notificării operațiunii de cesiune întrucât la acea dată nu era stabilit dreptul SC Taparo SRL la rambursarea TVA prin emiterea deciziilor de rambursare pentru DNOR aferent lunilor noiembrie și noiembrie 2009.
Dispozițiile legale incidente în cauză pot fi aplicate numai în conținutul în vigoare la data înregistrării cererilor de compensare/notificării celor două contracte de cesionare a creanțelor fiscale, fără a pute a fi aplicate modificările intervenite până la data la care pârâta a emis notele de compensare întrucât s-ar încălca principiul constituțional al neretroactivității legii.
Textul art. 116 alin. 4 și 5 C.pr.fiscală, în ambele forme în vigoare la data de_ ,respectiv_ nu stabilea reguli speciale cu privire la data la care operează compensarea în cazul cesiunii TVA de rambursat de la bugetul de stat,
în baza decontului cu opțiune de rambursare.
Dispoziții relevante, în vigoare la datele calendaristice relevante în cauză, sunt cele cuprinse în art. 147 indice 3 C fiscal cu denumirea marginală
"Rambursările de taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153 , articol care în alin. 9 stabilește în mod expres că
"Rambursarea soldului sumei negative a taxei se efectuează de organele fiscale, în condițiile și potrivit procedurilor stabilite prin normele în vigoare";.
Normele în vigoare la acea dată și care reprezintă reglementarea specială cu privire la decontul TVA erau cuprinse în OrdinulM.F. nr. 1308/2009 privind unele măsuri pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, precum și pentru stingerea prin compensare sau restituire a sumelor reprezentând taxă pe valoarea adăugată aprobată prin decizia de rambursare.
Potrivit art. 4 alin.2 și 5 din acest Ordin compensarea operează de la data depunerii cererii de compensare însă, întrucât dreptul la rambursare TVA s-a transmis reclamantei prin cesiune se impune a fi avută în vedere și data notificării cesiunii, care s-a realizat pentru fiecare notă în parte la_ și _
, deci odată cu înregistrarea cererilor de compensare.
Dat fiind caracterul special al Ordinului nr. 1308/2009 care reglementează expres procedura de compensare, instanța a apreciat care are prioritate în aplicarea față de Ordinul nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, act normativ pe care pârâta A. și-a întemeiat apărările.
Nu poate fi aplicat art. 116 alin. 5 indice 1 C.pr.civilă în care se prevede în mod expres că în caz de cesiune a creanțelor fiscale, creanțele cesionate se sting prin compensare la data notificării cesiunii întrucât acest text de lege nu era în vigoare la data la care reclamanta a înregistrat cererile de compensare, fiind introdus numai prin OG nr. 29/2011 și, deci nu poate fi aplicat retroactiv.
În consecință, instanța a constatat că data de la care operează compensarea, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege conform legislației în vigoare la data la care reclamanta a solicitat-o, este data înregistrării cererii de compensare, dată la care era îndeplinită în cauză și cerința notificării cesiunii, fiind nelegal emise notele de compensare cu privire la termenele de la care se sting obligațiile fiscale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 218 C.pr.fiscală și art. 18 din Legea nr. 554 instanța a admis în parte cererea, a anulat în parte notele de compensare și a obligat pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală să modifice notele de compensare nr.13.457/_ și nr.13.681/_ în sensul că data de la care obligațiile fiscale se sting prin compensare este data de_ pentru nota de compensare nr.13.457/_, respectiv_ pentru nota de compensare nr.13.681/_ ..
Conform art. 274 C.pr.civilă coroborat cu art. 28 din Legea nr. 554/2004 pârâta A. a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele D. G. A
F. | P. | M. | și A. | B. | D. | G. | DE ADMINISTRARE A M. |
C. | . |
Motivele de recurs invocate sunt comune, în sensul că se arată în cele două recursuri că SC S. SA a cesionat creanța către SC TAPARO SA, notificând organele fiscale la data de_ respectiv_ dar inainte ca dreptul de rambursare a TVA sa fie stabilit in conformitate cu prevederile art. 30 alin.1 din OG nr.92/2003, deci anterior emiterii deciziei de impunere_ pentru DNOR noiembrie 2009, respectiv decizia de rambursare_ pentru DNOR decembrie 2009, astfel data posibila a stingerii obligațiilor fiscale este data stabilirii dreptului de rambursare potrivit legii.
Conform art. 4 alin. 1 din O.P.A.N.A.F. 1308/2009 si art. 30 alin 1 din Codul de Procedura fiscala creanțele principale sau accesorii privind drepturi de
rambursare sau de restituire ale contribuabililor pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
Rambursarea sumei negative a TVA se efectuează in condițiile O.M.F.P. nr. 263/2010, dupa încadrarea in risc fiscal si prin emiterea deciziei de rambursare.
In speța, cedentul SC. TAPARO SA, a fost încadrat in risc fiscal mare, cu inspecție fiscala anticipata, pana la finalizarea căreia, cererea de rambursare rămânând la stadiul de cerere, iar creanța asupra statului fiind creanța potențiala. Finalizarea rambursării si definitivarea sumei la care cedentul avea dreptul s-a făcut la data de_ pentru noiembrie 2009 si_ pentru decembrie 2009, prin emiterea deciziei de rambursare.
Pana la emiterea deciziei de rambursare, creanța nu putea fi cesionata in favoarea S. SA, nefiind certa, lichida si exigibila. Astfel, consideră ca neconforma cu legea, cesionarea unei potențiale creanțe inainte de stabilirea acesteia conform legii, in speța O.M.F.P. 263/2010.
De asemenea, cesiunea creanțelor se poate realiza numai dupa compensarea eventualelor obligații fiscale înregistrate de către contribuabil, astfel ca obiect al cesiunii pot reprezenta numai sumele efectiv de restituit contribuabilului cedent conform art. 4 alin. 4 din O.P.A.N.A.F. 1308/2009. Cesiunea produce efecte fata de organul fiscal competent în administrarea cedentului numai de la data la care aceasta a fost notificată de către cesionar, potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) din Codul de procedură fiscală si art. 4 alin. 2 din O.P.A.N.A.F. 1308/2009.
F. a de aceste precizări menționează ca data la care poate fi notificat contractul de cesiune trebuie sa fie ulterioara datei emiterii deciziei de rambursare a TVA si respectiv a deciziei de restituire, întocmita cedentului potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, data la care creanța asupra statului este certa, lichida si exigibila.
In cazul in care cesionarul a depus cerere de compensare a obligațiilor fiscale restante pana la emiterea si aprobarea deciziei de rambursare, data stingerii prin compensare a obligațiilor fiscale restante înregistrate de cesionar este data emiterii deciziei de restituire de către organul fiscal competent.
Drept urmare data compensării care este si data emiterii deciziei de rambursare este corecta. Consideră corecte susținerile D.G.A.M.C. B. .
În plus, Agenția Agenția Naționala de Administrare Fiscala-D. G. de Administrare a M. C. a arătat că, potrivit art.lll din Hotărârea Guvernului nr.1171/2007 prin care a fost modificata Hotărârea Guvernului nr.495/2007 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, "începând cu data de 1 octombrie 2007, D. generala de administrare a marilor contribuabili se reorganizează ca direcție generala in cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, fara personalitate juridica, prin comasare. Comasarea se face prin absorbția Direcției generale de administrare a marilor contribuabili de către Agenția Naționala de Administrare Fiscala, in condițiile Decretului nr.31/1954 cu privire la persoanele fizice si persoanele juridice, cu modificările ulterioare."
Având in vedere dispozițiile legale prezentate mai sus, solicită a se lua act de faptul ca, incepand cu data de_, calitatea de parat o are AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publica cu personalitate juridica, in subordinea M. ui Economiei și F., reprezentarea urmând sa fie asigurata de către D. G. Juridica din "Agenția Naționala de Administrare Fiscala.
Consideră ca in mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, având in vedere următoarele:
Astfel, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta s-a adresat direct instanței de contencios administrativ cu o cerere de chemare in judecata prin care solicita desființarea Notelor de compensare emise de DGAMC, comunicate cu adresele nr.1058964 si nr.1058982 din data de_ .
Solicită admiterea excepției inadmisibilitatii cererii prin care se solicita anularea Notelor de compensare, in raport de prevederile art. 205-218 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Astfel, învederează faptul ca reclamanta nu a respectat prevederile art. 205- 218 din OG nr. 92/2003 care stabilesc o procedura administrativa obligatorie in ceea ce privește contestarea actelor administrative fiscale, in sensul ca acestea nu pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ.
Conform prevederilor din Codul de procedura fiscala, obiectul acțiunii in contencios administrativ se limitează la atacarea deciziei de soluționare a contestației.
Prin urmare, Codul de procedura fiscala reglementează, in mod amănunțit, procedura contestării actelor administrative fiscale, aceasta cale administrativa de atac fiind obligatorie, iar actul administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este decizia de soluționare a contestației,
Ori, actul administrativ ce poate fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ este numai decizia de soluționare a contestației pe cale administrativa, astfel incat instanța de judecata nu se poate pronunța asupra cererii de desființarea a Notelor de compensare.
In consecința, având in vedere cele arătate mai sus, solicită admiterea excepției inadmisibilitatii in ceea ce privește desființarea Notelor de compensare si pe cale de consecința, sa se respingă acțiunea ca inadmisibila.
In ceea ce privește Decizia nr.1536/_ emisa de DGFP a jud. M. prin care s-a respins contestația administrativa formulata împotriva deciziilor referitoare la obligațiile de plata accesorii emise de AFP pentru C. Mijlocii
M., A. -DGAMC a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, instanța de fond respingand-o in mod greșit.
Astfel, prima precizare ce este necesar a fi făcuta este ca actele atacate nu au fost emise de A.N.A.F.
Prin urmare, neatacandu-se nici un act emis de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, nu sunt motive pentru ca aceasta sa fie chemata in judecata si pentru a se pronunța o hotărâre judecătoreasca in contradictoriu cu instituția pârâtă.
Cum Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu a emis nici unul dintre actele administrative pretins vătămătoare pentru reclamanta, rezulta ca Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu este parte in raportul juridic dedus judecații.
Pentru a avea calitate procesuala in cauza, A.N.A.F. ar fi trebuit sa emită un act administrativ pretins vătămător de către reclamant, situație in care, in cazul in care s-ar fi admis acțiunea, instanța ar fi putut face aplicabilitatea art. 18 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, este evident ca pentru a avea calitate procesuala pasiva intr-o cauza având ca obiect legea contenciosului administrativ, trebuie indeplinita condiția privind emiterea unui act administrativ pretins vătămător de către persoana chemata in judecata ca parata.
In speța, in ceea ce privește Agenția Naționala de Administrare Fiscala, nu este îndeplinita aceasta condiție întrucât A. -DGAMC nu a emis actele menționate anterior.
În apărare, reclamanta intimată SC S. SA a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de recurentele pârâte ca
nefondate, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală și obligarea recurentelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată - filele 23-27.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Motivele de recurs invocate în recursul A. cu privire la inadmisibilitatea cererii și la excepția lipsei calității procesuale pasive nu sunt întemeiate.
Astfel, așa cum corect a reținut și prima instanță, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând și anularea deciziei date în soluționarea contestației, fiind astfel îndeplinite exigențele impuse de art. 218 Cod procedură fiscală.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a acestei recurente, Curtea constată că, în mod legal și temeinic excepția invocată a fost respinsă la fond, în condițiile în care A. este emitentul deciziei nr. 1536/_, contestată în cauză.
Pe fond, Curtea constată că starea de fapt, necontestată de către părți, este cea reținută de către instanța de fond, ceea ce se impune a fi lămurit în speță fiind momentul de la care poate opera compensarea, în raport de cele două contracte de cesiune de creanță încheiate cu SC Taparo SRL Târgu Lăpuș.
În acest sens, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 30 Cod procedură fiscală, creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale, pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii, în continuare alin. 2 prevăzând că cesiunea produce efecte față de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.
Prin urmare, textul legal vizează 2 ipoteze, respectiv posibilitatea cesionării creanțelor fiscale doar după ce acestea au fost stabilite potrivit legii, și momentul de la care această cesiune poate produce efecte față de organul fiscal, anume de la notificare.
În acest sens, Curtea constată că, la momentul la care recurenta a fost notificată de către reclamantă cu privire la cele două contracte de cesiune de creanță, (_, pentru primul contract, respectiv_ pentru cel de-al doilea contract) creanța fiscală, constând în TVA de rambursat nu era stabilită, astfel cum impuneau dispozițiile art. 30 alin. 1 Cod procedură fiscală, prin raportare și la dispozițiile art. 4 alin. 1 din Ordinul Președintelui A. 1308/2009 în aplicarea textului legal enunțat anterior, astfel încât recurenta nu putea avea în vedere aceste cesiuni.
În speță, finalizarea rambursării și definitivarea sumei la care cedentul SC Taparo SA avea dreptul, s-a făcut la data de_, pentru decontul aferent lunii noiembrie 2009 și_, pentru decontul aferent lunii decembrie 2009, prin emiterea deciziei de rambursare.
Prin urmare, numai de la această dată cesiunile de creanță au devenit valabile, până la acest moment nefiind stabilit dreptul SC Taparo SA la rambursarea TVA, creanța cu privire la această sumă neputând fi cesionată.
Or, în raport de aceste date, soluția recurentei prin care a admis ca dată a compensării data emiterii deciziei de rambursare era legală și temeinică.
Dispozițiile legale invocate de instanța de fond, respectiv cele ale art. 4 alin.
2 și 5 din OMF nr. 1308/2009 care reglementează procedura de compensare trebuie interpretate în speță în legătură și cu dispozițiile art. 30 alin. 1 Cod procedură fiscală.
Or, din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, rezultă cu evidență că o compensare întemeiată pe o cesiune de creanță fiscală nu poate opera înainte ca acea creanță să fie stabilită potrivit legii.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este întemeiat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, îl va admite și va dispune în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursurile declarate de D. G. A F. P. M. și A.
B. D. G. DE ADMINISTRARE A M. C., împotriva sentinței civile nr. 6825/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC S. SA.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, R. -R. D. | Judecător, L. U. | Judecător, M. D. |
G. , M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: H. M.
