Sentința civilă nr. 1738/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod op. 4204
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1738
Ședința publică din 13 martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. V. - judecător
G. ier: P. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul R. R. I. în contradictoriu cu pârâta
de A. de S. M. .
La apelul nominal lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 6 martie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru 13 martie 2013, când după deliberare s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra acțiunii de față,
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată sub nr. de mai sus și precizată la fila 161, reclamantul R. R. I. a solicitat anularea deciziei nr. 36/223/D.I.Of 19 din_ privind soluționarea contestației, anularea deciziei de impunere nr. 3503/826 din_ privind stabilirea obligației de plată la Fondul Național Unic de A., ca urmare a inspecției fiscale efetuate, anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 2148/223 din_ privind stabilirea obligațiilor de plată, ca urmare a nedepunerii declarației prevăzute de art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006.
Reclamantul a susținut că actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale raportat la faptul că începând cu anul 2001 a fost asigurat social (pensie) cât și medical în Germania, toate cheltuielile medicale fiind suportate de asiguratorul german și că potrivit art. 214 al. 2 pct. c din Legea nr. 95/2006 și art. 2 alin. 6, punctele b și c din Ordinul CNAS nr. 617/2007, asigurarea de sănătate este facultativă pentru cetățenii străini și pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate chiar și când se află temporar în țară, fiind obligatorie conform art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 2 alin. 1 doar pentru
cetățenii români cu domiciliul în țară și pentru cetățenii străini cu domiciliul în România.
Reclamantul a arătat că este angajat cu contract individual de muncă în Germania și că din 2010 este cetățean german iar pentru veniturile din dividende a plătit conform legii cota de impozit de 16%, impozit ce se aplică atât cetățenilor români cât și străini, indiferent de domiciliu și cu toate că a solicitat informațiile privind actele doveditoare necesare, pârâta nu i-a răspuns.
Învederând instanței că permisele de ședere limitate se obțin (de altfel ca și în România) doar în cazul în care se face dovada mijloacelor de trai (loc de muncă - de altfel specificat în actul adițional la permisul de ședere). Un loc de muncă implică asigurare socială și medicală. De asemenea, precizează că permisul de stabilire definitivă se acordă doar după dovada unui loc de muncă și doar după dovada contribuției la asigurări sociale și medicale de 60 luni (5 luni). Analog se acordă cetățenia după 8 ani.
Adeverințele de contribuție lunară neîntreruptă la asigurările de sănătate și sociale atestă fără posibilitate de tăgadă faptul că a petrecut peste 183 de zile pe an în Germania începând din anul 2002. Fiind angajat, (angajatorul este specificat în adeverințele de plată asigurare socială), nici nu a avut cum să fi plecat mai mult decât pe perioada concediilor.
De altfel, din vizele de intrare care se puneau în pașaport până la aderarea României la UE se poate vedea exact că nu a petrecut niciodată mai mult de 14 - 20 de zile pe an în România și asta doar pe perioada concediilor (care este de 30 zile în Germania).
În probațiune s-au depus actele administrativ fiscale atacate. copii de pe cartea de identitate, permis de conducere, pașaport românesc, vize, permise de ședere și stabilire definitivă, adeverințe de înregistrare a domiciliului pentru perioada 2001 - 2010, asigurare medicală germană, adeverințe de plată pentru acestea pe perioada 2001 - 2012, adeverințe contribuție la asigurări sociale pentru perioada 2001 - 2011, înscrisuri CAS M. și răspunsurile reclamantului către aceasta.
Prin întâmpinare, pârâta C. de A. de S. M. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că reclamantul este persoană fizică autorizată, veniturile realizate din această activitate fiind supuse impozitului pe venit iar reclamantul are obligația ca în conformitate cu art. 257 al. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 să plătească o contribuție lunară către Fondul Național Unic de A. Sociale de S., stabilită sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile realizate din activitatea desfășurată. Potrivit aceluiași articol, dacă venitul realizat este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară.
Pârâta a susținut că obligația de plată a asigurării de sănătate are o justificare constituțională și se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma de lege, fără privilegii ori discriminări. Calitatea de asigurat a reclamantului derivă din legea organică privind reforma în domeniul sănătății, situație în care
dispozițiile art. 257 din Legea nr. 95/2005 îi sunt aplicabile, astfel că posibilitatea de a nu plăti contribuția, din veniturile realizate este exclusă, indiferent de încheierea unui contract de asigurare.
Drepturile și obligațiile asiguraților sunt stabilite anual prin contractul - cadru (art.217 din Legea nr.95/2006). Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea anuală în Monitorul Oficial atât a Hotărârilor Guvernului pentru aprobarea Contractului - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate cât și a Ordinului comun MS, CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acestuia.
Potrivit art. 91 al. 1 din O.G. nr. 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabli obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. Articolul 23 din același act normativ, stipulează faptul că dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează și de la acea dată se naște și dreptul organic fiscal de a stabili obligațiile datorate.
Prin completarea la întâmpinare, depusă la_, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect având în vedere desființarea deciziei de impunere când, după reexaminarea dosarului de contribuabil al reclamantului, s-a apreciat oportun a se întocmi referatul de aprobare nr. 50/_ și a se emite decizia Președintelui - Director general al CAS M. nr. 1/_ privind desființarea deciziei de impunere nr. 3503/826/_, a deciziei de soluționare a contestației nr. 36/223/_ și a deciziei de impunere din oficiu nr. 2148/223/_, în temeiul dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând acțiunea în contencios fiscal care a fost legal timbrată, prin prisma susținerilor reclamantului, din coroborarea probelor existente la dosar și a apărărilor pârâtei, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere din oficiu nr. 2148/223 din_, pârâta C. de A. de S. M. a stabilit că reclamantul datorează suma de 2.137 lei reprezentând contribuția la Fondul Unic de Asigurără Sociale de S. pentru perioada_ -_, în temeiul art. 83 alin. 4 din O.G.nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Contestația formulată de reclamant împotriva acestei decizii în baza art. 205 din O.G. nr. 92/2003, înregistrată sub nr. 2460/_ a fost admisă în parte de pârâta C. de A. de S. prin decizia nr. 36/223/D.I.Of 19 din_ care a desființat actul fiscal și a emis decizia de impunere nr. 3503/826 din_ prin care a stabilit în sarcina reclamantului R. R. I. obligații de plată în cuantum de 2.137,00 lei reprezentând contribuții la Fondul Național Unic de A. Sociale de S., dobânzi și penalități calculate până la_ (f.53 - 54).
În decizie s-a reținut că persoana fizică este plecată în Germania și stabilită în această țară din 1.X.2001, singurele venituri sporadice fiind veniturile din dividende și profit din vânzarea de acțiuni pentru care a plătit impozit și nu are asigurare de sănătate în România.
În considerentele actului administrativ fiscal s-a mai reținut că obligația de contribuție la FNUASS a fost stabilită raportat la veniturile din transferul unor titluri de valoare, potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 2 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (în forma actului normativ la data realizării veniturilor și la data scadenței obligațiilor de plată) iar accesoriile au fost calculate conform art. 119 și următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Reclamantul R. R. I. a formulat acțiune în contencios administrativ fiscal împotriva deciziei prin care s-a soluționat contestația sa însă pe durata procesului, pârâta C. de A. de S. M. a emis decizia nr. 1 din_ prin care a desființat decizia de impunere nr. 3503/826/_, cea de soluționare a deciziei de soluționare a contestației nr. 36/223/_ și decizia de impunere din oficiu nr. 2148/223/_ emise de CAS M. .
La baza emiterii acestei decizii a stat referatul de aprobare nr. 50/_ întocmit de serviciul Administrare contribuții și creanțe și prevederile art. 286 și art. 288 al. 2 și 5 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare (f.185).
În condițiile în care toate actele administrativ fiscale ce formează obiectul acțiunii deduse judecății au fost anulate de pârâtă, acțiunea formulată și precizată de reclamant a rămas fără obiect, situație în care va fi respinsă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca rămasă fără obiect, acțiunea în contencios fiscal formulată și precizată de reclamantul R. R. I. domiciliat în S. 25, 82008 U.
, Germania, în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. cu sediul în B. M. str. Gheorghe B. nr. 22A.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 13 martie 2013. Președinte, G. ier,
V. P. I.
Red.I.V/_ .
T.red.P.I/_ . 4 ex.
