Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1037/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1037/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3027/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1037/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător L. I. G.
Judecător C. C. F.
Grefier R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeana a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Municipal S. în contradictoriu cu reclamantul L. I. și pârâta Administrația F. Pentru Mediu, împotriva Sentinței nr. 1573/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. _, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost parcursă procedura prealabilă fixării primului termen de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului și față de solicitarea judecării cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr. 1573/C./2014 pronunțată de Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului A. a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul L. I., în contradictoriu cu paratele D.G.R.F.P. B. - reprezentată în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal S. și Administrația F. Pentru Mediu și au fost obligate pârâtele în solidar să restituie reclamantului suma de 3895 achitata cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, calculată potrivit Codului de procedură fiscală de la data plății taxei – 11.08.2010 și până la data restituirii efective și să plătească reclamantului suma de 900 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeana a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Municipal S. solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În expunerea motivelor pârâta a susținut că prin noua reglementare oferită de Legea nr. 9/2012 taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se calculează după criterii obiective, respectiv tipul motorizării, capacitatea cilindrică, emisia de CO2 și norma de poluare, cu luarea în considerare și a deprecierii autoturismului. De asemenea, acest act normativ oferă o aplicare unitară a taxei pentru care se solicită operațiunea de înmatriculare sau prima transcriere a dreptului de proprietate a autovehiculelor în discuție, înlăturându-se favorizarea indirectă a celor autohtone.
Acest act normativ instituie o taxare echitabilă, iar pentru taxa de poluare încasată pe O.u.G. nr. 50/2008, în măsura existenței unei diferențe, este instituită o procedură specială de restituire.
S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Analizând recursul formulat prin prisma motivului invocat, Curtea constată următoarele:
Cu privire la motivul de recurs referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008, cu dispozițiile art. 90 din TCE (devenit art. 110 din TFUE – începând cu data de 01.12.2009) curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este legală.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.
În ce privește O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit prin hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu această ocazie Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27) iar în par. 28 al hotărârii Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul “poluatorul plătește”.
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
O.u.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și meținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
În concluzie, Curtea, în concordanță cu opinia judecătorului fondului, consideră că se impune înlăturarea, spre o reală concurență în spațiul comunitar și pentru respectarea art. 110 din T.F.U.E., de la aplicare a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
Cu privire la motivul de recurs privind dobânda solicitată, instanța îl apreciază ca fiind nefondat având în vedere că taxa percepută este nelegală, motiv pentru care urmează a fi supusă repetițiunii conform art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Hunedoara și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efectprivarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
În speță, s-a constatat că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Ca atare, dobânda legală aferentă va fi calculată, astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la data restituirii integrale a taxei.
Critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi apreciată ca fiind întemeiată de către instanța de control judiciar.
Prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a disp. art. 453 rap la art. 451 din codul de procedură civilă atunci când a stabilit ca pârâtele să fie obligate să achite reclamantului suma de 900 lei cheltuieli de judecată, analizând în mod concret prestația apărătorului ales raportat la cuantumul sumei, poziția procesuală a pârâtelor și activitatea efectiv desfășurată de acesta.
Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care pârâtele s-au opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu au înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie, determinând petentul să apeleze la un apărător calificat și implicit să angajeze cheltuieli suplimentare.
De altfel, analiza prestației apărătorului este sumară și nerealistă în condițiile în care recurenta nu a avut un reprezentant la dezbaterea în fond a pricinii în raport cu judecătorul fondului care a putut realiza cuantificarea efortului acestuia în mod direct și nemijlocit, realizând o justă apreciere a sa.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.496 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.- în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal S. va fi respins, sentința recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele criticate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru Serviciul Municipal S. împotriva Sentinței nr.1573/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și Insolvență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2015.
Președinte, O. M. P. | Judecător, L. I. G. | Judecător, C. C. F. |
Grefier, R. B. |
Red./tehnored. FCC
5ex./ 24.03.2015
Jud.fond M. GC
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 93/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1881/2015.... → |
|---|
