Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 2361/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2361/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 7923/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 466/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D.
Judecător M. I.
Judecător M. N.
Grefier M. Kalanyoș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de AJFP Sibiu împotriva sentinței nr.2361/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru și s-au depus concluzii scrise din partea intimatului reclamant B. B. I., părțile solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și, față de solicitarea de judecare și în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2361/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. B. I. împotriva pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu și, în consecință, au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1531 lei achitată cu titlu de taxă de poluare la data de 26.09.2014 și dobânda fiscală calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă, precum și suma de 753,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, în termen și motivat, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să fie respinsă acțiunea reclamantului.
A susținut că taxa de poluare pretinsă în temeiul OUG nr. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. În acest context s-a arătat că decizia de calcul respectă dispozițiile legale incidente. S-a mai susținut că AJFP Sibiu nu are legitimare procesuală pasivă.
În privința cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în ipoteza în care se va constata că se află în culpă procesuală.
În drept au fost invocate prevederile art. 483,488 pct.8 din Codul de procedură civilă, art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004, OUG nr. 50/2008 și HG nr. 868/2008.
Recursul nu este supus timbrajului.
Verificând legalitatea sentinței atacate, se constată următoarele:
Examinând conținutul criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 486 coroborat cu art. 488 alin. 1 pct. 8 din Legea nr. 134/2010, se constată că recursul nu este fondat.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Așa cum a reținut instanța de fond, raportat la OUG nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această jurisprudență a fost reconfirmată și în cauza C-263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a.
OUG nr. 50/2008, în toate variantele sale până în prezent, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Consacrarea și menținerea legislativă a unei discriminări a autovehiculelor de ocazie din import, în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței comunitare arătate, creează condiții suficiente și, deopotrivă, necesare pentru declararea ca incompatibilă a OUG. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, cu art. 110 T.F.U.E., cu consecința înlăturării de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect a dispus instanța de fond.
În consecință, taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia.
Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, reclamantul este îndreptățit și la dobânda fiscală de la data plății taxei, conform Hotărârii Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza I..
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform O.U.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Astfel cum a reținut și instanța fondului, acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”. Or, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice Sibiu, cea care a emis decizia de calcul a taxei, care s-a pronunțe și asupra cererii de restituire.
În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și cereri privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu, care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța a constatat că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Finanțelor Publice, cât și Administrația F. pentru Mediu.
Apoi, fiind căzută în pretenții, este legală obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul de avocat, care este proporțional cu activitatea desfășurată și cu complexitatea cauzei.
Așa fiind, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă va fi respins recursul de față, neputându-se reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de AJFP Sibiu împotriva sentinței nr.2361/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului B. B. I. suma de 350 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2015.
Președinte, N. D. | Judecător, M. I. | Judecător, M. N. |
Grefier, M. Kalanyoș |
Red.N.D.
Teh.red.M.K./26.02.2015/5 ex.
Jud. fond: D.Șomandră
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 832/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 360/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
