Contestaţie la executare. Decizia nr. 2581/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2581/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 8192/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 2581/R
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. B.
Judecător D. M. S.
Judecător A.-G. S.
Grefier M. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de revizuienta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean B. împotriva sentinței civile nr. 1344/CA din data de 05.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ având ca obiect „contestație la executare - revizuire”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 6 noiembrie 2014 când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2014.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.1344/CA/05.05.2014, Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean B., în contradictoriu cu pârâta S.C. „L&D L. I.” S.R.L. B..
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că în cauză revizuenta–pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ–CENTRUL JUDEȚEAN B. arată că prin formularea cererii de suspendare provizorie, fermiera debitoare . I. SRL, s-a folosit în mod abuziv de drepturile sale procedurale, având în vedere obiectul și natura cererii, sesizând instanța cu o cerere lipsită de obiect, iar instanța nu s-a pronunțat pe excepție și a admis o astfel de cerere lipsită de obiect, cererea de revizuire fiind întemeiată pe disp. art. 322 pct. 2 și 3 Cod de procedură civilă.
De asemenea, Tribunalul a mai reținut că, din punct de vedere al condamnării pe care o conțin, hotărârile pot fi cu o singură condamnare, prin care debitorul este obligat la o prestație determinată, și hotărâri cu condamnare alternativă, care conțin o condamnare principală și una subsidiară, care se va executa numai dacă nu este posibilă executarea condamnării principale, iar motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 3 Cod de procedură civilă poate fi invocat atunci când, printr-o hotărâre cu o singură condamnare, debitorul a fost obligat să predea un lucru cert și determinat care a pierit, scopul revizuentului fiind să obțină contravaloarea lucrului pierit.
Tribunalul a apreciat că, în mod obișnuit, se cere revizuirea pentru acest motiv atunci când obiectul pricinii piere după pronunțarea hotărârii, iar în cauză nu se poate vorbi de un astfel de lucru pierit.
În ceea ce privește motivul de revizuire constând în omisiunea instanței de a se pronunța pe excepția lipsei de obiect, Tribunalul a reținut că acest motiv nu se încadrează în dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod de procedură civilă, minus petiția avută în vedere de acest text de lege privind omisiunea instanței de a se pronunța pe o cerere principală sau accesorie și nu pe o excepție.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 și 3 Cod de procedură civilă, astfel că, a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură – Centrul Județean B. (A.P.I.A. – C.J. B.), prin care a solicitat casarea Hotărârii atacate, anularea Încheierii pronunțată în Ședința Camerei de Consiliu din data de 21.05.2013 de către Tribunalul B. în dosarul civil nr._/62/2012 și, pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare a punerii în executare a procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.8885/27.07.2012.
În motivarea recursului, recurenta-revizuentă a arătat, în primul rând, că judecătorul care a pronunțat sentința recurată a pronunțat și încheierea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire, fiind astfel incidentă situația de incompatibilitate absolută reglementată de dispozițiile art.41 alin.(1) din codul de procedură civilă și, implicit, cazul de casare prevăzut de art.488 alin.(1) pct.1 din Codul de procedură civilă. De asemenea, recurenta-revizuentă a mai arătat că, potrivit art.53 alin.(3) teza 2 din Codul de procedură civilă, când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea.
În al doilea rând, recurenta a arătat că în mod greșit instanța învestită cu soluționarea pe fond a cererii de revizuire a reținut că motivul de revizuire constând în omisiunea instanței de a se pronunța pe excepția lipsei de obiect nu se încadrează în dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, având în vedere că instanța avea obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate de părți, ceea ce instanța care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii nu a făcut, ci a ignorat excepția inadmisibilității întemeiată pe lipsa de obiect a acțiunii reclamantului.
În al treilea rând, recurenta susține că sunt incidente în cauză dispozițiile art.322 pct.3 din Codul de procedură civilă, întrucât în cauză sumele reprezentând debitul stabilit prin titlul de creanță devenit titlu executoriu au fost recuperate în integralitate prin compensare, conform art.148 alin.(22) din Codul de procedură fiscală, astfel că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă.
În final, recurenta a arătat că trebuie să beneficieze de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art.30 alin.(1) și (2) din O.U.G. nr.80/2013.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr.80/2013 și ale legilor „despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul cererii”.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art.17 din Legea nr.146/1997 și art.1 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.32/1995.
Prin note scrise depuse la dosar, intimata S.C. „L&D L. I.” S.R.L. B. a solicitat respingerea recursului, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile limitative prevăzute de art.322 pct.2 și 3 din Codul de procedură civilă, astfel că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire. De asemenea, intimata a mai arătat că cele două contestații în anulare pe care anterior le-a formulat revizuenta împotriva aceleiași hotărâri, au fost respinse.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
Recurenta și-a întemeiat în drept cererea de recurs pe dispozițiile Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010, însă în cauză sunt aplicabile, potrivit art.24 din acest cod, prevederile vechiului Cod de procedură civilă, sub imperiul cărora a început procesul.
Prin urmare, analiza recursului dedus judecății va fi făcută raportat la dispozițiile codului de procedură civilă aplicabil.
Primul motiv de recurs invocat de recurentă vizează nelegala alcătuire a instanței care a soluționat cererea de revizuire, considerent care se încadrează în motivul de casare reglementat de art.304 pct.1 din vechiul Cod de procedură civilă. În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta arată că judecătorul revizuirii a fost același cu cel care a soluționat cererea de suspendare prin hotărârea supusă revizuirii, astfel că ar fi incompatibil.
Referitor la acest prim motiv de recurs, Curtea constată că este nefondat, întrucât potrivit Deciziei nr.II/2007, pronunțată în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art.24 din vechiul Cod de procedură civilă judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare, cu excepția cazului în care în care judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de căi extraordinare de atac este pus în situația de a-și evalua propria hotărâre sub un aspect cu privire la care și-a exprimat deja opinia. În cauză, recurenta a invocat, în cererea sa de revizuire, că judecătorul care a pronunțat hotărârea nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv excepția inadmisibilității, precum și că obiectul pricinii nu se află în ființă. Așa fiind, Curtea apreciază că în revizuire judecătorul nu a fost pus în situația de excepție menționată mai sus, astfel că nu era incompatibil să soluționeze cererea de revizuire.
Al doilea motiv al recursului dedus judecății vizează greșita soluționare de către instanța de revizuire a aspectului privind nepronunțarea de către instanța de fond asupra excepției inadmisibilității cererii de suspendare a executării actului administrativ. Acest motiv al recursului se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 din vechiul Cod de procedură civilă, însă este, de asemenea, nefondat.
Revizuirea este o cale de atac de retractare care poate fi admisă numai în cazul existenței unuia dintre motivele expres prevăzute de lege. Curtea apreciază că instanța de revizuire a reținut în mod corect că nepronunțarea asupra unei excepții nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 din vechiul Cod de procedură civilă, acest motiv de revizuire vizând numai situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unei pretenții exprimate prin cererea principală, incidentală sau accesorie, nu și situația când omite a se pronunța asupra unei excepții.
În ce privește al treilea motiv de recurs invocat, care privește greșita apreciere a instanței de revizuire cu privire la neaplicabilitatea dispozițiilor art.322 pct.3 din Codul de procedură civilă, acesta se încadrează, de asemenea, în prevederile art.304 pct.9 din vechiul Cod de procedură civilă.
Curtea apreciază că și acest motiv al recursului este nefondat, întrucât în mod corect instanța de revizuire a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.322 pct.3 din vechiul Cod de procedură civilă, respectiv ca debitorul să fi fost obligat să predea creditorului un lucru cert și determinat, iar acesta să fi pierit după pronunțarea hotărârii, întrucât în cauză s-a dispus suspendarea executării unui act administrativ, iar faptul că creanța pretinsă de revizuentă de la societatea intimată a fost stinsă prin compensare nu echivalează, în mod evident, cu pieirea unui bun și nici nu lasă fără obiect cererea intimatei-reclamante. Într-adevăr, prin ipoteză, dacă se constată nelegalitatea actului administrativ suspendat și se dispune anularea acestuia, de către instanța învestită cu soluționarea în fond a acțiunii, intimata-reclamantă va putea cere de la recurenta-pârâtă plata propriei sale creanțe, a cărei valoare a fost compensată cu cea constatată prin actul administrativ respectiv, astfel că cererea de suspendare a executării nu este lipsită nici de interes și nici de obiect.
În consecința celor ce preced, Curtea constată că recursul este, în totalitate, nefondat și, făcând aplicarea dispozițiilor art.312 alin.(1) din vechiul Cod de procedură civilă, îl va respinge ca atare.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură–Centrul Județean B. împotriva sentinței civile nr.1344/CA/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 13 noiembrie 2014.
Președinte, O. M. B. | Judecător, D. M. S. | Judecător, A.-G. S. |
Grefier, M. D. |
Red: DMS/16.12.2014
Dact: MD/16.12.2014 - 2 ex.
Jud.fond: I.B.
M.D. 14 Noiembrie 2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 1661/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Decizia nr.... → |
|---|
