Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 2441/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2441/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 6509/62/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2441/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 23 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. G. S. - judecător
O. M. B. - judecător
D. M. S. - judecător
T. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr.516/CA/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992) ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2014, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la datele de 16 octombrie 2014 și 23 octombrie 2014.
CURTEA
Prin sentința nr.516/CA/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. _, s-a respins contestația formulată de reclamanta UAT . în contradictoriu cu pârâta CAMERA DE C. B. prin C. DE C. A ROMÂNIEI București împotriva Deciziei nr. 3/17.01.2013 emisă de pârâtă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta . hotărârii pronunțate în primă instanță pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în motivarea solutiei pronunțate, a precizat ca acordarea drepturilor salariale personalului bugetar este interzisă prin intermediul contractelor colective de muncă, situație combătută de însăși prevederile Legii 84/2012.
Având în vedere că reîncadrarea pesonalului din sectorul bugetar s-a făcut în conformitate cu dispozițiile Legii nr.330/2009, care prevede în mod expres că salariații, începând cu ianuarie 2010, trebuie să primească salariile egale cu cele din decembrie 2009, singura condiție impusă de legiuitor este încadrarea în limita cheltuielilor de personal aprobate la data de 31.12.2009 și verificate de Ministerul de Finanțe conform Ordinului 32/2010.
Întrucât drepturile de natură salarială considerate ca fiind nelegale de către C. de C. sunt acordate în baza contractului colectiv de muncă înregistrat la ITM B. și care nu a fost contestat la instanțele judecătorești competente, consideră observațiile Curții de C. prin decizia contestată că nu au susținere legală și consideră că recurenta nu a încălcat dispozițiile legale în vigoare și s-a încadrat în cheltuielile de personal comunicate de Administrația Finanțelor Publice Brasov.
Sporul pentru condiții vătămătoare au făcut dovada că au fost efectuate măsuratori din care rezultă că acordarea acestuia este întemeiat, iar în ceea ce priveste sporul de arhivă acesta s-a acordat în conformitate cu dispozitiile Ordinului nr. 547 din 26 mai 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Față de această situație, consideră acordarea acestor drepturi ca fiind legale, întrucât au fost prevazute în bugetul comunei și acordarea acestora a fost în limita prevăzută la data de 31.12.2009, iar contractul colectiv de muncă din cadrul unității nu a fost denunțat.
În ceea ce privește punctul II.9 din decizia 3/2013, soluția instanței este netemeinică întrucât, în vederea recuperării prejudiciului cauzat instituției de către societatea Solcir Comp, la data de 31.08.2009 s-a încheiat un contract de asistență juridică cu un Cabinet Individual de Avocat care să reprezinte în instanță interesele instituției în vederea recuperării prejudiciului și a fost înregistrată o acțiune introductivă de instanță. În baza acestui contract s-au efectuat și demersuri pentru îndeplinirea procedurii concilierii directe - obligatorie în cadrul acțiunii lucru care nu s-a îndeplinit datorită faptului că societatea nu a mai fost găsită la adresa cunoscută și nici nu s-au obținut date despre noua identitate a firmei sau a persoanelor răspunzătoare sau a unui alt sediu social. Prin urmare actiunea inițială a fost suspendată în două rânduri.
Acțiunea în rezilierea contractelor de furnizare din data de 04.05.2011 a fost o nouă acțiune introductivă de instanță solutionată prin sentința civilă nr._/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2011, rămasă irevocabilă (s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta S.C. SOLCIR COMP S.R.L.
În urma demersurilor de executare a sentinței civile la data de 22.02.2012 s-a încheiat un angajament de plată prin care administratorul S.C. SOLCIR COMP S.R.L. s-a obligat să execute și să livreze, pe cheltuiala proprie, obiectul contractelor de furnizare, în mod eșalonat, astfel încât la data de 30.06.2012 să fie executată și livrată integral cantitatea de rigole pluviale rămasă neexecutată, respectiv 1303 ml rigole pluviale.
În urma acestui angajament de plată la data de 28.03.2012, dl B. V., în calitate de administrator al societații a livrat cantitatea de 230 ml rigole pluviale către . sens încheindu-se procesul verbal de predare primire nr.1595/28.03.2012.
Întrucât nici acest angajament de plată nu a fost respectat ulterior, s-a înregistrat cererea de executare silită a acestei sentințe.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 483, 486 Cod procedură civilă.
Intimata C. de C. și-a manifestat poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea recursului pentru argumentele expuse în cuprinsul întâmpinării formulate la judecarea fondului cauzei.
În recurs a formulat cerere de intervenție accesorie intervenienta B. A. M., solicitând casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În susținerea cererii de intervenție au fost invocate următoarele argumente:
În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv, consideră că prima instanță a încălcat autoritatea de lucru judecat (art. 488 alin 1 pct 7 C.) și hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin 1 pct 8 C.)
Cu privire la aplicabilitatea Deciziei în interesul legii nr.37/14.12.2009 arată ca aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial nr.217/07 aprilie 2010 și nu vizează interpretarea și aplicarea Legii nr.330/2009 (în vigoare la data de 01.01.2010 până la 01.01.2011) - act normativ abrogat anterior Deciziei în interesul legii nr. 37/14.12.2009.
În același context, Decizia în interesul legii nr. 37/14.12.2009 produce efecte numai pentru viitor, de la data publicării in Monitorul Oficial 07 aprilie 2010 și nu are efect asupra hotărârilor judecătorești irevocabile anterior pronunțate respectiv decizia civilă irevocabilă nr 1129/CA/09.12.2009 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului B..
Astfel raportat la decizia civilă irevocabilă nr.1129/CA/09.12.2009 pronunțată în dosarul civil nr._ al Tribunalului B. salariul funcționarilor publici, inclusiv al intimatei interveniente a fost corect stabilit: chiar în luna decembrie 2009 irevocabil cu autoritat de lucru judecat s-a stabilit că indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% trebuie acordată.
Salariul intervenientei a fost stabilit pentru anul 2011 prin raportare la salariul aferent lunii octombrie 2010 conform art.1 și 4 din Legea nr.285/2010, iar stabilirea salariului pentru anul 2010 s-a facut ținându-se seama de salariul din luna decembrie 2009 care includea si sporul de dispozitiv – conform hotărârii judecătorești irevocabile sus menționate.
Susține că legal și temeinic s-a acordat și plătit sporul de dispozitiv motivat și de următoarele considerente:
Pct.2 din Nota - Anexa art.I/3 - Administrația Publică Locală Consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora din Legea 330//2009 În coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv.
Sub acest aspect apreciază ca legiuitorul a prevăzut expressis verbis posibilitatea existenței sporului de dispozitiv, urmând a dovedi că acordarea acestui spor s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale.
Art.30 alin.(5) din Legea nr.330/2009 noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, art.30 alin.(1) din legea 330/2209.
Salariul funcționarilor publici a fost stabilit pentru anul 2011 prin raportare la salariul aferent lunii octombrie 2010 conform art.1 și 4 din Legea nr. nr.285/2010, iar stabilirea salariului pentru anul 2010 s-a făcut ținându-se seama de salariul din luna decembrie 2009 care includea și sporul de dispozitiv, cu respectarea art.23 și 30 din Legea nr.330/2009 și art.4 și 5 din OUG nr.1/2010.
În luna decembrie 2009 sporul de dispozitiv era acordat și plătit în baza contractului colectiv de muncă nr.1364/3362/22.10.2009, contract colectiv a cărui nulitate nu a fost constatată până în prezent iar conform art.1 alin.(1) din OUG nr.1/2010.
În ceea ce privește legalitatea contractului colectiv de muncă nr.1364/3362/22.10.2009 privind sporurile acordate, solicită a se avea în vedere și următoarele:
Prin semnarea acordului/contractului colectiv de muncă de către ambele părți au fost însușite și prevederile prin care s-a prevăzut acordarea acestor drepturi, ca urmare fiind achitate persoanelor îndreptățite.
Mai mult, acordul/contractul colectiv în discuție a fost contestat sau anulat de o instanță de judecată, acesta, conform art.969 cod civil producându-și efectele.
O restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor O.I.M.
În speță . dovada că a efectuat cheltuielile privind drepturile salariale către personalul bugetar în baza contractului colectiv de muncă, înregistrat la autoritatea publică competentă, act juridic care prin necontestarea sa a dobândit putere de lege pentru părtile contractante și a căror respectare în condițiile nedeclarării nulității acestora este garantată de art.41 alin.5 din Constituția României.
Motivele de drept reținute de C. de Conruri nu sunt suficiente pentru înlăturarea unor acte juridice, declararea nulității fiind atributul exclusiv al instanței de judecată și nu al unei autorități publice, indiferent de atribuțiile legale ale acesteia. Organele de auditare nu pot declara, în mod unilateral ca nelegale acte juridice încheiate de terțe personae, încălcându-se în acest fel principiul securității raporturilor juridice.
În ceea ce priveste sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de fidelitate si loialitate si sporul de arhiva, sporul de mobilitate consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material ( art.488 alin 1 pct. 8 C.).
Aceste sporuri ca au fost acordate în temeiul acordului colectiv de muncă înregistrat la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B. sub nr. 1364/3362/22.10.2009.
Acestea au fost achitate în conformitate cu prevederile acordului colectiv de munca nr. 1364/3362/22.10.2009. Acest act nu a fost contestat, astfel că a devenit obligatoriu.
Art.3 din Legea nr.188/1999 enumeră expres principiile care stau la baza funcției publice, printre care și principiul stabilității în exercitarea functiei publice, care raportat la art.31 din aceeași lege trebuie să fie corelat cu stimularea funcționarilor publici de a menține o stabilitate în exercitarea funcției publice, ceea ce conduce evident la ridicarea calității serviciilor prestate în favoarea cetățenilor.
De asemenea art.7 din Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici instituie o . interdicții pentru funcționarii publici. Mai mult aceste interdicții se aplică și după încetarea raportului de serviciu. Așadar instituindu-se aceste obligații subzistă și obligația de plată, cu atât mai mult cu cât în caz contrar s-ar încălca principiile constituționale privind nediscriminarea și egalitatea de tratament, dreptul la plata egala pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru activitatea prestată (art.6, 16 alin.l, 41 al.2 Constituție, art.5-6 si 154 Codul muncii).
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la termenul de judecată din 22.05.2014 cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 488 al. 1 pct.7 și 8 Cod procedură civilă, C. constată că recursul formulat este neîntemeiat și ca o consecință și cererea de intervenție accesorie, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a fost învestită cu o cerere de anulare a actelor de control și soluționare a contestației emise de pârâtă, în ceea ce privește acordarea sporului de dispozitiv, a sporului pentru condiții vătămătoare, a sporului de fidelitate și loialitate, a sporului de arhivă, precum și în ceea ce privește derularea relațiilor contractuale cu ., acțiunea fiind respinsă.
Analizând legalitatea măsurilor dispuse cu privire la acordarea drepturilor salariale, C. constată că sporurile acordate de recurenta reclamantă nu se mai regăsesc în reglementarea Legii cadru 284/2010, respectiv în Legea 330/2009.
Potrivit acestor dispoziții legale, recurenta reclamantă nu avea posibilitatea acordării către salariații săi de drepturi salariale în temeiul contractului colectiv de muncă, sistemul de salarizare fiind unul legal, iar nu convențional.
Sub acest aspect este irelevantă susținerea referitoare la lipsa unei dispoziții de anulare a contractului colectiv de muncă.
În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea greșită a Legii nr.84/2012 de către prima instanță, C. reține că efectul exonerator prevăzut de legea invocată vizează salariații ale căror drepturi de natură salarială au fost acordate până la data de 01.01.2011, ori în speță măsurile dispuse vizează drepturile acordate în cursul anului 2011.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 din Lege a84/2012 „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art.1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii”.
Or, la art. 1 alin.1 din acest act normativ se stabilește că legea se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr.284/2010 (01.01.2011) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b) hotărârilor consiliilor locale și județene;
c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener”.
În ceea ce privește susținerile intervenientei B. A., în sensul că prima instanță a încălcat autoritatea de lucru judecat în sensul că a nesocotit că prin decizia civilă 112/CA/09.112.2009 a Tribunalului B. s-a stabilit că indemnizația de dispozitiv trebuie acordată, C. constată că efectul pozitiv al lucrului judecat este respectat în cauză, sentința invocată stabilind că sporul de dispozitiv se acordă până la schimbarea situației de fapt și/sau de drept, ori tocmai acest aspect l-a reținut instanța: schimbarea situației de drept, care nu mai făcea posibilă acordarea sporului invocat.
Cu privire la dispoziția înscrisă la punctul II.9 referitoare la luarea măsurilor pentru stabilirea și recuperarea integrală a prejudiciului produs bugetului local prin nelivrarea întregii cantități de rigole pluviale achitate către . temeinicia acestei măsuri trebuie analizată raportat la momentul constatării abaterii, fiind irelevant că ulterior acestei date recurenta reclamantă a luat anumite măsuri în vederea recuperării prejudiciului.
Astfel, prin Deciziile 20/10.08.2009 și 3/2009 s-a dispus ca recurenta reclamantă să ia măsurile necesare pentru recuperarea integrală a prejudiciului rezultând din nelivrarea întregii cantități de rigole, termenul de realizare fiind 15.10.2009, însă la momentul acțiunii de audit financiar recurenta reclamantă nu a recuperat integral prejudiciul creat.
Față de considerentele expuse, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să înlăture considerentele primei instanțe astfel încât, C., în baza art.496 al.1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat și ca o consecință și cererea de intervenție accesorie.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta . civile nr. 516/C./31.01.2014 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II- a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, pe care o menține.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta B. A. M.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, A. G. S. O. M. B. D. M. S.
Grefier,
T. S.
Red.OB./25.06.2014 Dact.TS/21.11.2014 Jud.fond: S. C. |
| ← Pretentii. Decizia nr. 1683/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 1705/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
