Pretentii. Decizia nr. 1705/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1705/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 2054/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 1705/R/2014Dosar nr._
Ședința publică din data de 29 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: D. M. S.
Judecător: A. G. S.
Judecător: O. M. B.
Grefier: D. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta S.C. K. - T. S.R.L. - Baraolt împotriva sentinței civile nr. 29 din 16 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, având ca obiect ”pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că recursul formulat de recurenta S.C. K. - T. S.R.L. - Baraolt este declarat și motivat în termenele și condițiile prevăzute de art. 485 și 487 codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 100 lei, achitată cu chitanța nr. 3223/10.03.2014, anulată la dosar.
De asemenea, constată că în cauză a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de Noul Cod de procedură civilă și că intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a depus întâmpinare, iar recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct 3 Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanța rămâne în pronunțare.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.29/16.01.2014, Tribunalul C.-secția civilă: a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. „K.-T.” S.R.L. Baraolt în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Baraolt; a respins cererea de chemare în garanție formulată de către pârât în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, reclamanta S.C. „K.-T.” S.R.L. Baraolt, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că și după data de 1 ianuarie 2013, normele care impun plata taxei pentru emisiile poluante în vederea înmatriculării unui autovehicul contravin dreptului Uniunii Europene.
Recursul a fost timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru (f.11).
Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare (f.20-22), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
În fapt, reclamanta a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene și pentru care a achitat la data de 07.02.2013 taxa pentru emisiile poluante, în vederea înmatriculării în România.
Pârâta a refuzat să restituie, la cererea reclamantului, taxa achitată de acesta.
În drept, deși prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar prin reglementările cuprinse la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 urma să fie eliminată discriminarea cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art. 110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule exista și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003, ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013, persistând astfel discriminarea constatată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene.
Dispozițiile evocate, de suspendare a aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, au fost în vigoare doar până la 1 ianuarie 2013, astfel că după această dată, taxa trebuie achitată de toate persoanele interesate, cum este și cazul reclamantului, întrucât dispozițiile legale care prevăd această obligație nu mai sunt discriminatorii, în sensul reținut anterior de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În același sens a raționat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în motivarea Ordonanței pe care a pronunțat-o la data de 3 februarie 2014, în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13 (par.30-31).
Prin urmare, întrucât recurenta-reclamantă a achitat taxa pentru emisiile poluante la data de 07 februarie 2013, prima instanță în mod temeinic și legal a respins acțiunea acestuia, iar criticile sale sunt în totalitate nefondate.
Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.496, alin.(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimați.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. „K.-T.” S.R.L. Baraolt împotriva sentinței civile nr.29/16.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 29 mai 2014.
Președinte,Judecător, Judecător,
D. M. S. A. G. S. O. M. B.
Grefier,
D. T.
Red DMS- 30.05.2014
Tehnored DT-02.06.2014/2 EX.
Jud fond- C A.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
