Obligaţia de a face. Decizia nr. 1877/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1877/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 256/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1877/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 24 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: R. Grațiela M. - judecător
Lorența B. - judecător
S. P. G. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul B. M. împotriva Deciziei civile nr. 5757/R din data de 27.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2014, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în baza art. 146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, potrivit art. 260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 iunie 2014.
CURTEA
Constată că la data de 28.04.2014 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel B., sub nr._, contestația în anulare formulată de contestatorul B. M. prin mandatar, împotriva deciziei civile nr. 5757/R/27.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._, prin care s-a solicitat admiterea cererii, casarea hotărârii atacate și admiterea recursului.
În motivarea căii de atac s-a invocat faptul că prin decizia atacată s-a respins în mod netemeinic și nelegal recursul, dezlegarea dată căii de atac fiind rezultatul unei erori materiale și fiind astfel întrunite motivele contestației în anulare prevăzute de art. 503 alin. 2 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Astfel, contestatorul a arătat că în motivarea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1233/04.04.2013 a Tribunalului C., a invocat faptul că a solicitat instanței ca prin hotărâre să oblige pârâta să prezinte dovada realizării veniturilor în baza cărora s-au emis deciziile de impunere, faptul că, neprimindu-se dovezile solicitate, sunt întrunite cerințele legale prevăzute de art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și că aceeași instanța a admis cererile de introducere în cauză a ..
Totodată s-a arătat că temeiurile legale care prevăd drepturile de care nu a putut beneficia datorită soluțiilor nelegale date în cauză, sunt art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 172 Cod procedură civilă și art. 46 din Normele de aplicare ale Codului fiscal.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare. S-a invocat faptul că în cauză nu se aplică dispozițiile Noului Cod de procedură civilă și că eroarea materială trebuie să fie evidentă și să fie săvârșită de instanță datorită omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
S-a mai susținut că în cauză sunt reiterate motivele care au stat la baza recursului.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Și această parte a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 318 din vechiul Cod de procedură civilă.
Pe fondul contestației, s-a susținut că această cale extraordinară de atac nu poate să fie exercitată în vederea reaprecierii probelor existente la dosar sau reinterpretării dispozițiilor legale de drept substanțial sau procedural, nefiind deschisă astfel calea unui veritabil recurs.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În cursul judecării cauzei, instanța a pus în vedere contestatorului să precizeze temeiul de drept al formulării căii extraordinare de atac în sensul aplicării sau nu a Legii nr. 134/2010, fără ca acesta să se conformeze solicitării menționate.
Raportat la data formulării acțiunii introductive, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, în concret ale art. 318, potrivit cu care „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale…”.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5757/R/27.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel B., secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, s-a respins recursul declarat de reclamantul B. M. împotriva sentinței civile nr. 1233/4.04.2013 pronunțată de Tribunalul C..
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare, respectiv contestația în anulare de drept comun prev. de art. 317 cod procedură civilă și contestația în anulare specială prev. de art. 318 cod procedură civilă. În prezenta cauză, contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 al 1 teza I cod procedură civilă, potrivit cu care “hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.
Contestatorul a înțeles să critice în esență modalitatea în care instanța de recurs a procedat la soluționeze cauza, respectiv prin respingerea recursului formulat de reclamant. Modalitatea în care instanța de recurs a apreciat probele administrate în cauză, reprezintă o parte a modului de soluționare a recursului care, de altfel a fost respins, neputând fi caracterizată drept o greșeală materială întrucât instanța și-a motivat soluția cu referire la motivele de recurs invocate.
În consecință, criticile aduse sub acest aspect de către contestator nu au ca obiect o “greșeală materială” de natură a determina o soluție eronată, instanța, în virtutea rolului activ, verificând cauză, astfel cum s-a arătat atât sub aspectul temeinicie cât și al legalității, iar soluția de respingere a recursului neputând fi influențată în sensul prevăzut de art 318 teza I Cod procedură civilă. Instanța de recurs a avut la dispoziție în vederea soluționării cauzei întregul material probatoriu și toate actele dosarului care se regăsesc și în prezent la dosarul de recurs, astfel că motivele invocate de contestator tind a transforma calea de atac declarată într-o opoziție, neîncadrându-se în critici aduse unor greșeli de fapt, involuntare care pot fi cenzurate pe calea unei contestații în anulare.
Motivele contestației în anulare vizează modul de soluționare pe fond a recursului, respectiv de apreciere a probelor, ce nu poate fi cenzurat pe această cale pentru că, în caz contrar ar însemna să se deschidă părților dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, asemenea unui recurs ordinar.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. M..
Va face aplicarea art. 274 cod procedură civilă cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. M., prin mandatar, împotriva deciziei civile nr 5757/R/27.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel B.-Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr_ .
Obligă contestatorul la plata către intimata . a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2014.
Președinte Judecător Judecător
R. Grațiela M. Lorența B. S. P. G.
Grefier
G. P.
Red. LB/24.06.2014
Tehnored. G.P/25.06.2014 /2ex
Jud Fond: I.A.V.
Jud.recurs: L.P., M.R., I.Ț.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2214/2014.... → |
|---|
