Pretentii. Decizia nr. 724/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 724/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 3251/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 724/R
Ședința publică din data de 28 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: Lorența B. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
C. E. C. - judecător
T. M. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă S.C. S. T. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4164/CA din 11.09.2013, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 28 februarie 2014.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4164/CA/11 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ s-a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ A MUNICIPIULUI F..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta . solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare recurenta a făcut referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care are în vedere eliminarea oricărei discriminări.
Recurentul a susținut că în Legea nr. 9/2012 subzistă discriminarea între autovehiculele autohtone și cele provenite din statele membre UE.
Recurentul a precizat că scutirile și avantajele acordate prin OUG nr. 50/2008, OUG nr. 208/2008 și OUG nr. 218/2008 sunt menținute de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012.
Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 4164/CA/11 septembrie 2013 a Tribunalului B. este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată recurentul reclamant a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante achitate la data de 18.02.2013, cerere întemeiată pe caracterul discriminatoriu al acestei taxe.
Referitor la compatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012, în varianta în vigoare la data achitării taxei, cu dispozițiile art. 110 din TFUE Curtea constată că acest act normativ este compatibil cu prevederile comunitare.
Astfel, în cauzele C-402/09 și C-263/10 CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Or, dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012 stabilesc obligația plății acestei taxe de emisii poluante la momentul înscrierii în circulație de către primul proprietar, indiferent dacă e vorba de un autovehicul nou sau unul rulat, înmatriculat anterior în UE, la momentul „repunerii în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8”, la momentul „reintroducerii în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7” și inclusiv „cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa”.
Prin urmare, prin instituirea acestei obligații de achitare a taxei de emisii poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului că se încalcă dispozițiile art. 110 TFUE deoarece legea nu prevede obligația de plată a taxei și pentru autovehiculele care se află deja înscrise în circulație și pentru care nu intervine nici una din situațiile reglementate de art. 4 din lege, dar care continuă să circule și să emită noxe.
A reține această susținere ar însemna a accepta că legiuitorul național este limitat în a stabili taxe fiscale viitoare, or, această interdicție nu este prevăzută de nici o normă comunitară, libertatea de instituire a taxelor și impozitelor naționale fiind una recunoscută de CJUE în jurisprudența sa, inclusiv în cauzele arătate anterior.
În plus, această susținere nu respectă nici principiul neretroactivității legii, deoarece ar presupune modificarea regimului de înmatriculare al vehiculelor deja înmatriculate, ipoteză care nu poate fi acceptată, deoarece ar fi neconstituțională, contrară art. 15 din Constituție.
Nu poate fi reținută nici susținerea recurentului că discriminarea continuă să existe atât față de autovehiculele față de care s-a dispus pe cale judecătorească, pe perioada suspendării acordate în baza OUG nr. 1/2012 (ianuarie_12), obligarea autorităților la înmatricularea fără plata taxelor de emisii poluante, cât și față de autovehiculele față de care s-a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, de poluare sau de emisii poluante.
Această susținere nu ține cont de aplicarea în timp a legii și de faptul că aceste vehiculele față de care s-a dispus, pe cale judecătorească, restituirea taxelor, intră în categoria reglementată de art. 4 alin. 2 din lege.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă va respinge recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 4164/CA/11 septembrie 2013 a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul . împotriva sentinței civile nr. 4164/CA/11 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Lorența B. R. Grațiela M. C. E. C.
Grefier,
T. M.
Red.: CEC/06.03.2014
Tehnored.: TM/11.03.2014/ ex.
Jud.fond: A.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1988/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1850/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
