Anulare act administrativ. Decizia nr. 1850/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1850/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 2150/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr.1850/R/2014Dosar nr._
Ședința publică din data de 19 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. M. B.– judecător
Judecător: D. M. S.
Judecător: A. G. S.
Grefier: D. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta G. R. C. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. având ca obiect „anulare act administrativ”, cauză reținută spre rejudecare, după casare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2014 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 19 iunie 2014.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei deduse judecății, constată:
Prin Decizia nr.658/R/27.02.2014, pronunțată în prezentul dosar, Curtea de Apel B.-secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., împotriva sentinței civile nr.587/CA/28.01.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a casat-o în întregime și a reținut cauza spre rejudecare în fond.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, că instanța de fond nu a analizat în niciun mod susținerile contradictorii ale părților referitoare la încasarea de către reclamantă a unor venituri suplimentare din profesii libere și comerciale și nu a stabilit, în mod clar, dacă reclamanta, în perioada de referință, a realizat venituri numai din salarii sau și din alte activități, limitându-se să constate că decizia de impunere trebuie să fie anulată pentru nerespectarea de către pârâtă a obligației de informare a contribuabilului. În consecință, instanța de recurs a apreciat că, procedând astfel, instanța de fond a analizat necorespunzător fondul cauzei, pronunțat o hotărâre nelegală, care nu poate fi modificată, întrucât în cauză este necesară administrarea unor probe noi, constând în actele care au stat la baza emiterii deciziilor de impunere anuală, pentru verificarea susținerilor părților, fiind astfel incident motivul de casare a hotărârii recurate prevăzut de art.304 pct.9 combinat cu art.312 alin.(3) din Codul de procedură civilă, cu reținerea spre rejudecare a cauzei, în vederea administrării suplimentare de probe.
După reținerea cauzei spre rejudecare, Curtea a dispus citarea părților cu mențiunea de a comunica la dosar declarațiile depuse de reclamantă la organul fiscal privind veniturile realizate de aceasta din profesii libere și comerciale, asupra cărora au fost calculate contribuțiile stabilite prin decizia de impunere atacată.
Urmare a solicitării instanței, pârâta casa de A. de Sănătate a Județului B. a depus la dosar (f.95-98) deciziile de impunere anuale asupra veniturilor reclamantei G. R.-C., pe anii 2005, 2007 și 2008.
Rejudecând cauza, în urma casării cu reținere, potrivit art.312 alin.(4) din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta G.-R. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., anularea Deciziei de impunere nr._/11.08.2011 și a Deciziei nr.56/28.09.2011 emise de pârâtă.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că prin emiterea deciziei de impunere atacate se realizează o dublă impunere, pentru exercitarea aceleiași profesii, respectiv aceea de redactor al cotidianului „Transilvania expres”, profesie care este înregistrată în cartea de muncă și în urma căreia a beneficiat de salariu fix lunar, pârâta înțelegând greșit că ar mai avea și alte venituri, din profesii libere și comerciale, întrucât chiar dacă meseria de jurnalist implică drepturi de autor, în cazul de față aceste drepturi nu au adus venituri suplimentare față de salariul înscris în cartea de muncă. De asemenea, reclamanta a mai arătat că aceleași venituri din profesii libere și comerciale au făcut și obiectul unei alte decizii de impunere, nr._/30.11.2010, precum și al titlului executoriu aferent, întreaga executare silită pornită în baza acestora fiind anulată prin sentința nr.3685, pronunțată în dosarul nr._/197/2010, ceea ce nu a împiedicat-o, însă, pe pârâtă să emită o nouă decizie de impunere, cu același obiect. A mai arătat reclamanta că decizia de impunere atacată ar fi fost conformă cu dispozițiile legale doar dacă ar mai fi obținut și alte venituri ca urmare a punerii în valoare a dreptului de autor, ceea ce nu este cazul.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.103, art.112, art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă, Normele metodologice din 13 august 2007 aprobate prin Ordinul 617/2007, Legea nr.95/2006.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a formulat întâmpinare (f.11-15 dosar fond), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca netemeinică și nelegală, întrucât, în esență, reclamanta a obținut în perioada 2005-2008 venituri din profesii libere și comerciale, pentru care avea obligația plății contribuției la FNUASS, aceste informații fiind puse la dispoziția pârâtei de către ANAF. Din faptul că reclamanta a fost identificată cu venituri din profesii libere și comerciale în perioada 2005-2008 rezultă că aceasta a declarat veniturile respective la administrația finanțelor publice din B., în timp ce la CASJ nu a depus aceste declarații considerând că nu este cazul.
De asemenea, pârâta a arătat, față de susținerea reclamantei că nu i s-a adus la cunoștință debitul, că nu i se poate imputa acest aspect, deoarece nu a avut cunoștință de veniturile realizate decât după preluarea bazelor de date de la ANAF, iar obligația declarării acestor venituri în vederea impunerii către FNUASS cade, conform reglementărilor legale în vigoare, în sarcina persoanei care le realizează. Necunoașterea actelor normative aduse la cunoștința publică prin publicarea în Monitorul Oficial și, implicit, a obligațiilor ce îi reveneau în baza acestora nu poate fi un motiv de neplată a acestor obligații, întrucât toți cetățenii trebuie să cunoască legile, iar obligația plății contribuției pe care reclamantul o datorează FNUASS nu se naște de la data primirii de la CASJ B. a scrisorilor/deciziilor prin care este înștiințat asupra acestor obligații, nici de la data semnării vreunui contract, ci la termenele reglementate de actele normative în vigoare.
În consecință, arată pârâta, a fost emisă decizia de impunere atacată, în temeiul art.35 din Normele metodologice din 13 august 2007, aprobate prin Ordinul nr.617/2007, această decizie fiind comunicată potrivit prevederilor art.44 alin.(2) lit.c) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală – republicat, cu modificările și completările ulterioare, respectiv prin poștă, și întrucât reclamanta nu s-a prezentat la sediul CASJ B. pentru a achita obligațiile de plată către FNUASS.
În drept, pârâta a arătat că își întemeiază susținerile pe dispozițiile: OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, Ordinului nr.221/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.150/2002, Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, Ordinului Președintelui CNAS nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS, Codului de procedură civilă și Codului civil.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse de către părți următoarele înscrisuri, la dosarul de fond: somația nr._/21.10.2011 (f.17); confirmare de primire (f.16); Titlul executoriu nr._/21.10.2011 (f.18-19); decizia de impunere nr._/11.08.2011 (f.20-21); borderou de expediere corespondență (f.22); extras din bazele de date primite prin protocol de la ANAF (f.29-30); adresă de comunicare a Deciziei de impunere nr._/23.11.2010 (f.31); decizii de impunere anuale, pentru anii 2005, 2007 și 2008 (f.32-34).
În recurs a fost suplimentată proba cu înscrisuri, în condițiile art.305 din Codul de procedură civilă, fiind depuse, în copie: Decizia nr.56/28.09.2011 a Casei de A. de Sănătate a Județului B. (f.27-29); sentința civilă nr.3685/01.04.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010 (f.35-36); sentința civilă nr.5442/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr-_/197/2011 (f.37-38); carnetul de muncă al reclamantei (f.66-75).
Curtea constată că, în fapt, prin Decizia de impunere nr._/11.08.2011, care face obiectul cauzei, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a stabilit, în sarcina reclamantei G. R.-C., obligația de plată a contribuției la Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate (F.N.U.A.S.S.) pentru veniturile realizate de aceasta din profesii libere și comerciale în anii 2005, 2007 și 2008, precum și a majorărilor/dobânzilor și penalităților calculate la această contribuție.
Contestația formulată de către reclamantă împotriva acestei decizii de impunere a fost respinsă de către pârâtă, prin Decizia nr.56/28.09.2011, reținându-se că prin sentința civilă nr.3685/2011 Judecătoria B. a dispus doar anularea formelor de executare, nu și a obligațiilor de plată datorate de reclamantă, iar obligația contribuabilului de a declara și plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile, precum și termenele de plată sunt prevăzute de lege, obligația CASJ B. de a informa contribuabilii despre nivelul obligațiilor acestora existând numai în condițiile în care are cunoștință de aceștia și despre nivelul veniturilor pe care le realizează.
Pârâta a depus la dosarul de recurs deciziile anuale de impunere emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., ca fiind actele care au stat la baza emiterii deciziei de impunere atacate.
În drept, deciziile de impunere emise de către organele fiscale competente sunt acte administrativ-fiscale și trebuie să cuprindă, potrivit art.87, coroborat cu art.43 alin.(2) lit.”e” și „f” din Codul de procedură fiscală adoptat prin Ordonanța Guvernului nr.92/2003, printre altele, motivele de fapt și temeiul de drept.
Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. are calitatea de organ fiscal competent să emită decizie de impunere, potrivit dispozițiilor art.216 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate) și art.35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul nr.617/2007 al președintelui Casei Naționale de A. de Sănătate (în vigoare la data emiterii deciziei de impunere).
Prin urmare, pârâta avea obligația respectării dispozițiilor art. art.87, coroborat cu art.43 alin.(2) lit.”e” și „f” din Codul de procedură fiscală adoptat prin Ordonanța Guvernului nr.92/2003, în sensul motivării în fapt și în drept a deciziei de impunere atacate.
Din cuprinsul acestei decizii de impunere nu rezultă motivele de fapt pentru care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligațiile de plată a contribuției și accesoriilor aferente, iar la natura veniturilor realizate se menționează „venituri din profesii libere și comerciale”, în vădită contradicție cu deciziile de impunere anuale, depuse în susținerea apărărilor sale de către pârâtă (f.95-98 dosar recurs), din care rezultă că, pentru anul 2005 au fost avute în vedere venituri realizate de reclamantă din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, iar pentru anii 2007 și 2008 veniturile acesteia din activități comerciale.
De asemenea, din decizia de impunere nu rezultă dacă pentru stabilirea obligațiilor de plată au fost avute în vedere și veniturile pe care reclamanta a dovedit că le-a realizat în perioada respectivă în temeiul unui contract individual de muncă (f.66-75 dosar recurs).
Toate aceste aspecte nu rezultă nici din alte înscrisuri la care să facă referire decizia de impunere, astfel că se impune cu forța evidenței concluzia că decizia de impunere atacată este nemotivată în fapt.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului în conduita administrației publice, menită, pe de o parte, să permită destinatarilor unei decizii administrative să-i cunoască și să-i evalueze temeiurile și efectele și, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate, o motivare insuficientă sau greșită echivalând cu lipsa motivării, aspect suficient pentru a atrage sancțiunea anulării actului administrativ.
În ce privește sumele stabilite de către pârâtă în sarcina reclamantei, instanța constată că nu s-a făcut dovada în cauză că reclamanta ar fi realizat venituri și din alte activități, altele decât cele specifice raportului juridic ce rezultă din carnetul său de muncă, depus la dosar, mențiunile din deciziile de impunere anuale emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., care au stat la baza emiterii deciziei de impunere atacate, fiind contradictorii, după cum s-a arătat mai sus, făcându-se referire fie la venituri realizate de reclamantă din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, fie la venituri ale acesteia din activități comerciale, în timp ce veniturile realizate în baza contractului individual de muncă nu au fost luate în considerare, deși potrivit art.257 alin.(3) din Legea nr.95/2006 (forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere), în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (21) și (22) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Mai mult, pentru anul 2005, în decizia de impunere atacată a fost avut în vedere un venit bază de calcul în cuantum de 7206 lei, pe când în decizia de impunere anuală emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B. pentru același an se menționează un venit net de 6650 lei.
În consecință, date fiind nemotivarea în fapt a deciziei de impunere și inexistența unor acte care să dovedească temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina reclamantei, Curtea apreciază că se impune anularea Deciziei de impunere nr._/11.08.2011, în întregul său, precum și a Deciziei nr. 56/28.09.2011, prin care în mod greșit a fost respinsă de către pârâtă contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere, drept pentru care va admite acțiunea formulată de reclamantă și va anula cele două decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta G. R. C. cu domiciliul ales la cabinet avocat Manoil A.-M. din B., ..102, ., județul B. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. cu sediul în B., ..ll, jud. B..
Anulează decizia de impunere nr._/11.08.2011 și decizia nr. 56/28.09.2011 emise de pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de azi, data de 19.06.2014.
Președinte Judecător Judecător
O. M. B. D. M. S. A. G. S.
Grefier,
D. T.
Red DMS- 4.07.2014
Tehnored DT-7.07.2014/2 ex
Jud fond- AT V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 724/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 1205/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
