Conflict de competenţă. Sentința nr. 2401/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2401/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 12471/301/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă NR. 2401 CC
ȘEDINȚA din camera de consiliu DIN DATA DE 04.09.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 3, în soluționarea cauzei privind pe petenta P. L. și intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN.
Conform dispozițiilor art. 22 Cod Procedură Civilă, părțile nu au fost citate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competență :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._ la data de 17.04.2012, petenta P. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C.E.S.T.R.I.N., ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/21.03.2012, ca nelegal și netemienic, exonerarea sa de plata amenzii și a tarifului de despăgubire stabilit prin acesta.
Prin Încheierea din data de 15.02.2013, Judecătoria Cornetu a dispus: scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea, pe cale administrativă, spre competentă de soluționare Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru a hotărî în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Față de evenimentul legislativ reprezentat de . data de 15.02.2013, a Legii nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.89 din 12.02.2013, instanța a constatat că, în raport de noile prevederi înscrise în actul normativ enunțat, respectiv cele ale art. III din cuprinsul Secțiunii 2 - Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal -, coroborate cu cele ale art. XXIII alin.(1) din Capitolul III – Dispoziții tranzitorii și finale, Judecătoria Cornetu nu mai este competentă a judeca prezenta cauză întrucât domiciliul petentei din cauza dedusă judecății, respectiv ., ., ., București se află în circumscripția Judecătoriei Sector 3 București. La stabilirea competenței instanța a avut în vedere și dispozițiile Hotărârii Guvernului nr.337 din 09 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a reține astfel, față de o interpretare contrară ce poate deriva din distincția înscrisă în Secțiunea 2 a Legii nr.2/2013 - Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, potrivit căreia materia contravențională nu este inclusă în sfera contenciosului administrativ și fiscal, instanța a constatat incidența, în cazul dat, a dispozițiilor art. XXIII alin.(1) din Legea nr.2/2013, considerându-le edificatoare, întrucât prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, iar, pe de altă parte, la „căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, ambele teze conformându-se, însă, regulii potrivit căreia ele „se judecă de instanțele devenite competente să le judece”, legiuitorul dorind astfel să asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală, cât și, implicit, pe verticală. Așa fiind, instanța a apreciat că legiuitorul, în vederea realizării dezideratului propus, respectiv echilibrarea încărcăturii instanțelor în materie contravențională prin dispersarea la nivel național a plângerilor contravenționale având ca obiect plata rovinietei (a se vedea mențiunile de la pct. 2.1. al Expunerii de motive la Legea nr.2/2013), a urmărit, prin folosirea sintagmei cu caracter general „procesele în primă instanță”, să circumscrie acestei noțiuni, alături de materia contenciosului administrativ și fiscal, inclusiv materia contravențională. De altfel, acest aspect este elocvent și din perspectiva dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece, în opinia instanței, folosirea în cuprinsul art. XXIII alin.(1), prima teză, Capitolului III - Dispoziții finale și tranzitorii – din Legea nr.2/2013, a ambelor noțiuni, materie contravențională și, respectiv, materia contencios administrativ și fiscal, ar fi fost redundantă, întrucât normele înscrise într-un astfel de capitol cuprind, potrivit art. 54 alin.(1) și art. 55 alin.(1) din Legea 24/2000, atât măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ, cât și măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, astfel că, prin natura lor, normele ce se înscriu în capitolul - Dispoziții finale și tranzitorii - au atributul de a îngloba toate ipotezele regăsite în actul normativ la care se referă, o reiterare a ipotezelor din dispozițiile de fond ale actului normativ în cuprinsul dispozițiilor finale și tranzitorii ale aceluiași act normativ fiind superfluă. În acest context, este evident de ce legiuitorul a optat pentru folosirea unei sintagme cu caracter general, respectiv „procesele în primă instanță”.
În aceeași ordine de idei, instanța a apreciat că dacă s-ar putea vorbi de o limitare a aplicării dispozițiilor art. XXIII alin.(1) din Legea 2/2013, în raport de distincția materie contravențională / materia contencios administrativ și fiscal, aceasta se poate referi exclusiv la teza a II-a a art. XXIII alin.(1) („ ,precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, „), în sensul că doar instanțele, astfel învestite, ce judecă în materia contenciosului administrativ și fiscal, și nu și cele care judecă, în căile de atac, în materie contravențională, pot dispune potrivit art. XXIII alin.(4) din Legea nr.2/2013. Însă, și sub acest aspect, instanța a apreciat că dispozițiile art. 34 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt lămuritoare.
Având în vedere cele ce preced și ținând cont de dispozițiile exprese ale art. XXIII alin.(4) din Legea nr.2/2013, potrivit cărora în cazul prevăzut la alin.(1), prima teză, dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece, instanța a dispus scoaterea de pe rol a prezentei cauze și trimiterea, pe cale administrativă la Judecătoria Sector 3 București, instanța devenită competentă să soluționeze cauza.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 8311/28.05.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a dispus: admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. De asemenea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Curtea de Apel București în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî în acest sens, judecătoria a avut în vedere următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.03.2012 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligarea la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 28 Euro conform art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, reținându-se în sarcina să că la data de 11.11.2011. ora 11.37, vehiculul cu număr de înmatriculare_, care îi aparține, a circulat pe Autostrada –A2 km 12 +450 m Glina, Județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Analizând procesul verbal de constatare a contravenției contestat instanța reține că locul săvârșirii faptei ce i se impută petentei prin procesul verbal contestat este situat pe Autostrada –A2 km 12 +450 m Glina, Județul Ilfov, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu.
De asemenea, instanța a mai retinut ca împotriva procesului verbal mai sus menționat, petenta a formulat plângere care a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.04.2012.
Având in vedere toate aceste elemente, raportat la faptul ca plângerea petentei a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.04.2012, înainte de . Legii nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor -15.02.2013- care nu poate retroactiva, raportat la faptul că dispozițiile art. XXIII alin 1 si alin 4 din Legea nr. 2/2013 se refera la cererile formulate in materia contenciosului administrativ si fiscal, iar nu la cererile formulate in materie contravenționala, care nu se circumscriu domeniului contenciosului administrativ si fiscal, instanța a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, iar nu cele ale art. 10 1 din OG 15/2002, care au intrat in vigoare începând cu data de 15.02.2013.
De altfel, instanța a reținut că aceeași soluție se impune si daca se au in vedere dispozițiile art. 25 din Codul de procedura civila –in vigoare la data pronunțării încheierii prin care Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea de pe rol a cauzei si înaintarea acesteia la Judecătoria sectorului 3 București - potrivit cărora procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început, apreciind ca aceste dispoziții sunt incidente in cauza ca regula generala de vreme ce Legea nr. 2/2013 nu cuprinde dispoziții referitoare la aplicarea normelor de competenta teritoriala in materia plângerilor reglementate de OG nr.15/2002 si proceselor aflate in curs de soluționare.
Astfel, instanța a reținut ca potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor – aplicabil in cauză la data sesizării Judecătoriei Cornetu cu plângerea contravenționala dedusa judecații -, competența de soluționare a plângerilor contravenționale aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, competență teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări. De asemenea, instanța a reținut incidența în cauza dedusă judecății și a dispozițiilor art. 159 pct. 3 Cod procedură civilă potrivit cărora necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Având în vedere că presupusa faptă contravențională a fost săvârșită pe Autostrada –A2 km 12 +450 m Glina, Județul Ilfov, aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, precum și dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a apreciat întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București, invocată din oficiu, a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Având in vedere ca atât Judecătoria Corentu cat si Judecătoria Sectorului 3 București s-au declarat deopotrivă necompetente, instanța a constatat ivit conflictul negativa si văzând prevederile art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin (2) Cod procedură civilă, a înaintat cauza Curții de Apel București in vederea soluționării acestuia.
Examinând conflictul ivit, având în vedere obiectul și natura litigiului cu care au fost sesizate instanțele aflate în conflict negativ de competență, Curtea constată că, în cauza de față, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sector 3, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză este necontestat că obiectul litigiului îl formează plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție încheiat de agentul constatator din cadrul C. CESTRIN București.
De asemenea, necontestat este și faptul că, prin art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă a fost completată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în sensul că, după art. 10 a fost introdus un art. nou, art. 101 cu următorul conținut „prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.
Totodată, este necontestat că potrivit art. XXIII alin (1) „ procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.
Elementul litigios în raport cu care instanțele și-au apreciat competența constă în natura juridică a litigiului, Judecătoria Cornetu apreciind că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în timp ce, Judecătoria Sector 3 a apreciat că este vorba de un litigiu de drept comun, situație în care, dispozițiile art. XXIII alin (1) nu ar fi aplicabile.
Curtea constată că, litigiile având ca obiect plângerile contravenționale au o natură juridică complexă, fiind tratate, în principal ca litigii de contencios administrativ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, în forma anterioară, cât și în forma ulterioară modificărilor aduse art. 41 din Legea nr. 76/2012, litigiile având ca obiect plângerile contravenționale sunt judecate în calea de atac de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
Argumentul legat de titulatura Secțiunii a 2-a din Legea nr.2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, în raport deprevederile art. XXIII alin. l din Legea nr. 2 /2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale, nu este suficient, cât timp procesele în materie contravențională sunt procese în materie de contencios administrativ și art. XXIII nu a exclus în mod expres aplicabilitatea și asupra acestor cauze.
Astfel fiind, Curtea constată că dispozițiile art. XXIII alin (1) din Legea nr. 2/2013 sunt pe deplin aplicabile în cauza de față.
În concluzie, pentru considerentele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alineat (5) C.pr.civ., Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 22 din Codul de procedură civilă, în soluționarea conflictului negativ de competență, stabilește următoarele:
Instanța competentă pentru soluționarea cererii de față privind pe petenta P. L. cu domiciliul în București, sector 3, ., ., . cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în sector 6, București, .. 401A, este Judecătoria Sectorului 3 București .
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. V. R. B.
Red./Tehnored. A.V./4 ex./
Data red. 11.09.2013
l. 2 .>
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3070/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4022/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
